22.11.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 323/20

---

DECIZIA AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

NR. 206/11/COL

din 29 iunie 2011

privind schema de credite ipotecare (Islanda)

AUTORITATEA AELS DE SUPRAVEGHERE,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 61 și Protocolul 26 la acesta,

având în vedere Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție, în special articolul 24,

având în vedere articolul 1 din partea I și articolul 7 alineatul (5) din partea a II-a a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea („Protocolul 3”),

având în vedere Decizia autorității din 14 iulie 2004 privind dispozițiile de punere în aplicare la care se face referire în articolul 27 din partea a II-a a Protocolului 3 (1),

după invitarea părților interesate să își prezinte observațiile în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din partea a II-a a Protocolului 3 (2) și având în vedere observațiile acestora,

ÎNTRUCÂT:

I.   REZUMAT

1.   PROCEDURĂ

Din octombrie până în decembrie 2008, Autoritatea AELS de Supraveghere („autoritatea”) și autoritățile islandeze au purtat discuții în faza de prenotificare în legătură cu introducerea unei scheme privind achiziționarea de credite ipotecare („schema de credite ipotecare”). În acest context, autoritățile islandeze au transmis autorității trei scrisori, la 14 octombrie 2008 (document nr. 494902), 3 noiembrie 2008 (document nr. 496979) și 3 decembrie 2008 (document nr. 500670).

La data de 27 mai 2009, autoritățile islandeze au notificat autorității schema de credite ipotecare (document nr. 519720).

Prin scrisoarea din 25 iunie 2009 (document nr. 520515) și e-mail-ul din 29 iunie 2009 (document nr. 523605), autoritatea a solicitat autorităților islandeze să furnizeze informații suplimentare. Autoritățile islandeze au răspuns printr-o scrisoare la data de 27 iulie 2009 (document nr. 525671) și la 28 august 2009 (document nr. 528493).

Cazul a fost discutat, de asemenea, și în cursul unei teleconferințe între autoritate și partea islandeză, la 1 iulie 2009, și, din nou, la 4 noiembrie 2009, în contextul reuniunii pe tema Pachetului privind ajutoarele de stat din Islanda.

Prin scrisoarea din 16 noiembrie 2009 (document nr. 536644), autoritatea a solicitat informații în continuarea discuțiilor. Autoritățile islandeze au răspuns la această solicitare la 25 noiembrie 2009 (document nr. 538088).

Prin scrisoarea din 10 martie 2010 (document nr. 548915), autoritatea a informat partea islandeză că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea în ceea ce privește schema de credite ipotecare.

Decizia nr. 76/10/COL a autorității de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și suplimentul SEE la acesta la 14 octombrie 2010 (3). Autoritatea a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile, dar nu a primit astfel de observații.

Prin scrisoarea primită la 3 mai 2010, autoritățile islandeze au prezentat observații cu privire la Decizia nr. 76/10/COL a autorității de inițiere a procedurii oficiale de investigare (document nr. 555824 și document nr. 555999).

Autoritățile islandeze au prezentat informații suplimentare, inclusiv opinia unui expert, la 25 mai 2010 (document nr. 558177 și document nr. 558531).

La data de 1 iunie 2010, cazul a fost discutat între autoritate și partea islandeză, în cadrul reuniunii pe tema Pachetului privind ajutoarele de stat din Islanda.

2.   DESCRIEREA MĂSURILOR

2.1.   Context

Ca urmare a turbulențelor de pe piețele financiare mondiale din 2008 și 2009, mai multe instituții financiare islandeze s-au confruntat cu o lipsă de lichidități și cu o limitare a acordării de credite. Ca reacție la criză, autoritățile islandeze au adoptat o serie de măsuri menite să asigure funcționarea piețelor financiare din Islanda.

O astfel de măsură a fost aceea de a introduce schema de credite ipotecare, care autorizează agenția islandeză pentru locuințe, Fondul de finanțare a locuințelor din Islanda (FFL) (Íbúðalánasjóður), să preia credite ipotecare de la anumite instituții financiare din Islanda în schimbul unor obligațiuni FFL, tranzacția fiind un schimb (swap) permanent de active. O instituție financiară poate utiliza apoi obligațiunile FFL drept garanție pentru a obține credite în numerar de la Banca Centrală a Islandei (4).

Obiectivul general al schemei de credite ipotecare este de a oferi fonduri lichide instituțiilor financiare eligibile și de a asigura disponibilitatea împrumuturilor pe piața imobiliară rezidențială (și de a proteja astfel interesele proprietarilor) (5).

Autoritățile islandeze au explicat că schema de credite ipotecare este o continuare a unei scheme anterioare aprobate de către autoritate la 27 martie 2009 (Decizia nr. 168/09/COL), care a autorizat FFL să intervină în numele statului islandez, în contextul crizei financiare, prin refinanțarea temporară a creditelor ipotecare („schema temporară de credite ipotecare”) (6). În baza schemei temporare de credite ipotecare, creditele ipotecare au putut fi interschimbate temporar. Schema de credite ipotecare permite un schimb permanent de active. Ipotecile supuse schemei temporare de credite ipotecare trebuie să fie restituite beneficiarului înainte de încheierea vreunui acord de swap în cadrul schemei de credite ipotecare.

Schema de credite ipotecare vizează în principal casele mici de economii, care depind de accesul la lichidități de la alte instituții financiare interne care se confruntă, de asemenea, cu probleme de lichiditate (7). Casele de economii oferă, în principal, servicii bancare tradiționale pentru comunitățile locale (persoane fizice, persoane juridice și autorități locale) din care fac parte integrantă. În multe zone regionale, casele de economii sunt singurele instituții financiare în funcțiune (8).

2.2.   Temei juridic

Schema de credite ipotecare are la bază Capitolul V din Legea nr. 125/2008 din 6 octombrie 2008 privind Autoritatea pentru rambursările de trezorerie ca urmare a unor situații neobișnuite pe piețele financiare, etc. („ordonanța de urgență”) (9), care a modificat, printre altele, Legea nr. 44/1998 privind locuințele („Legea locuințelor”). Detalii suplimentare sunt prevăzute în Regulamentul nr. 1081/2008 din 26 noiembrie 2008 privind autoritatea Fondului de finanțare a locuințelor de a achiziționa obligațiuni garantate cu ipoteci asupra locuințelor rezidențiale și emise de întreprinderi financiare („regulamentul”). Regulamentul a fost adoptat și a intrat în vigoare la 27 noiembrie 2008.

În plus, Consiliul FFL a emis Regulamentul cu privire la achiziția de credite ipotecare de la întreprinderi financiare („normele suplimentare”) (10). După aprobare de către ministrul afacerilor sociale și securității sociale, normele suplimentare au fost publicate la 15 ianuarie 2009 și au intrat în vigoare în aceeași zi. Și schema de credite ipotecare a devenit funcțională, de asemenea, în acea zi.

2.3.   Solicitări în cadrul schemei de credite ipotecare

În cadrul schemei de credite ipotecare, instituțiile financiare eligibile pot solicita un swap de active (credite ipotecare) cu FFL. Un astfel de swap presupune că FFL preia permanent creditele ipotecare (sau „pachetul de credite ipotecare”) ale instituției financiare solicitante în schimbul unor obligațiuni FFL existente, care sunt transferate la instituția financiară solicitantă.

Toate băncile, casele de economii și instituțiile de creditare cărora li s-a acordat licență de funcționare în Islanda în conformitate cu Legea nr. 161/2002 privind întreprinderile financiare, pot solicita pentru un swap de active în cadrul schemei de credite ipotecare. Sunt incluse și filialele și sucursalele băncilor străine cu sediul în Islanda.

Pentru a face o astfel de solicitare, o instituție financiară trebuie să depună o cerere scrisă, care să includă informații cu privire la mărimea estimată a pachetului de credite ipotecare pe care dorește să-l schimbe cu FFL. Pe această bază, FFL negociază condițiile tranzacției cu instituția financiară solicitantă. Un element important în acest proces este determinarea valorii creditelor ipotecare (a se vedea secțiunea 2.4 de mai jos). În cazul în care cererea este acceptată, FFL preia pachetul de credite ipotecare de la instituția financiară solicitantă fără a fi nevoie să ceară permisiunea pentru transfer de la debitor (împrumutat).

Ca urmare a schimbului de active, FFL își asumă rolul de creditor față de împrumutat în cadrul creditului ipotecar, sub rezerva transferului oficial al documentelor aferente.

Autoritățile islandeze au informat autoritatea că, în perioada 22 octombrie 2008-18 decembrie 2008, șapte instituții financiare au solicitat un swap de active în cadrul schemei de credite ipotecare: Keflavik Savings Bank, BYR Savings Bank, Bolungarvik Savings Bank, Ólafsfjarðar Savings Bank, Mýrasýsla Saving Bank, Höfðhverfinga Saving Bank și SPRON.

Keflavik Savings Bank, BYR Savings Bank și Bolungarvik Savings Bank au încheiat acorduri de swap cu FFL la 23 martie 2009, 20 mai 2009, respectiv la 3 iulie 2009 și 5 august 2009 (11).

Primul acord încheiat în cadrul schemei de credite ipotecare a fost un acord de transfer de credit ipotecar semnat la 23 martie 2009 între FFL și Keflavik Savings Bank pentru o valoare totală de 9 959 972 471,00 ISK (12). Acordurile cu BYR Savings Bank și Bolungarvik Savings Bank au fost încheiate pentru sumele de 2 707 559 690,00 ISK, respectiv 477 141 823,00 ISK și 425 924 422,00 ISK.

Cererile altor patru bănci menționate mai sus au fost respinse.

2.4.   Evaluarea creditelor ipotecare și a obligațiunilor FFL în cadrul schemei de credite ipotecare

În cadrul schemei de credite ipotecare, FFL trebuie să parcurgă mai multe etape cu scopul de a evalua valoarea pachetului de credite ipotecare aparținând unei instituții financiare solicitante și a obligațiunilor FFL care urmează să fie schimbate.

Articolul 3 din regulament (13) și articolul 6 (14) din normele suplimentare prevăd faptul că FFL „va efectua evaluarea valorii obligațiunilor oferite Fondului” și că „valoarea contabilă a împrumutului este, de regulă, baza pentru stabilirea prețului acestuia”. Cu alte cuvinte, FFL însuși realizează o evaluare internă a valorii creditelor ipotecare. Această evaluare se bazează pe valoarea contabilă a creditelor.

2.4.1.   Selectarea creditelor ipotecare de către FFL  (15)

Înainte de estimarea valorii unui pachet de credite ipotecare, FFL analizează dacă are vreun interes în preluarea creditelor. În acest scop, FFL evaluează creditele pe baza situației de plată a debitorului, a raportului procentual între valoarea creditului ipotecar și valoarea de piață a proprietății (raportul loan-to-value sau LTV), a situației rambursării sale și a condițiilor contractului de credit ipotecar. Pe această bază, FFL împarte creditele ipotecare în trei categorii:

(a)	credite ipotecare rambursate care îndeplinesc toate cerințele generale FFL privind creditele;

(b)	alte credite ipotecare rambursate care nu îndeplinesc toate cerințele generale FFL privind creditele;

(c)	credite ipotecare nerambursate.

Creditele ipotecare care se încadrează în primele două categorii sunt eligibile pentru o tranzacție de swap în cadrul schemei de credite ipotecare. Cu toate acestea, creditele ipotecare din categoria (c) sunt eligibile numai în cazul în care creditul ipotecar nu face obiectul unei recuperări de creanțe și toate taxele și cheltuielile sunt plătite înainte de realizarea tranzacției de swap.

2.4.2.   Stabilirea valorii creditelor ipotecare de către FFL

Articolul 3 din regulament și articolul 6 din normele suplimentare prevăd că FFL trebuie să calculeze prețul de achiziție al creditelor ipotecare pe baza valorii lor de piață. Cu toate acestea, articolul 6 prevede, de asemenea, că FFL trebuie să stabilească valoarea de piață pe baza valorii contabile a creditelor ipotecare (luând în calcul riscul de rambursare anticipată, costurile de funcționare și alți factori). Acesta din urmă a fost confirmat autorității de către partea islandeză (16). Autoritățile islandeze au confirmat, de asemenea, că valoarea contabilă a fiecărui credit individual este valoarea principalului împrumutat debitorului, fără reduceri ale valorii contabile (17). O instituție financiară care dorește să participe la schema de credite ipotecare este obligată să furnizeze FFL valoarea contabilă a fiecărui împrumut individual (18).

2.4.3.   Stabilirea riscului de credit și a „rezervei de credit” de către FFL

Al treilea pas este stabilirea riscului de credit asociat creditelor ipotecare în cauză. În conformitate cu articolul 3 din regulament și articolul 5 din normele suplimentare, FFL folosește un model de risc de credit în această privință, oferit de KPMG Islanda, în temeiul căruia evaluarea riscului de credit pentru pachetele de credite ipotecare se efectuează în baza standardului internațional aplicabil, Basel II, privind evaluarea riscurilor de capital ale instituțiilor financiare. Evaluarea implică calcularea pierderii estimate prin înmulțirea următorilor trei factori: probabilitatea de nerambursare, pierderea cauzată de nerambursare și expunerea la nerambursare. Fiecare dintre aceste variabile este evaluată pentru fiecare credit ipotecar și pentru fiecare an din perioada de creditare.

Modelul se bazează pe o serie de parametri concepuți pentru a evalua pierderile probabile pentru împrumuturile individuale, precum și pe o serie de factori macroeconomici care ar putea influența creditele ipotecare. Parametrii utilizați la evaluarea creditelor individuale sunt: (i) raportul dintre valoarea creditului ipotecar și valoarea de piață a proprietății și (ii) istoricul plăților. Analiza macroeconomică este o prognoză pe termen mediu (până în 2014) a prețurilor imobiliare, a inflației, a evoluției salariilor și a altor factori de natură să aibă un impact negativ asupra pachetului de credite ipotecare în mod general. După 2014 se estimează o aplanare a pierderii de credit pe baza experienței istorice.

În urma stabilirii unui risc de credit de către FFL, valoarea contabilă nu este imediat redusă cu valoarea riscului de credit. Valoarea riscului de credit este utilizată numai pentru a determina valoarea obligațiunilor pe care instituția financiară solicitantă le va primi la momentul tranzacției de swap.

În conformitate cu articolul 3 din regulament și cu articolul 6 din normele suplimentare, FFL utilizează riscul de credit estimat pentru a institui o „rezervă de credit”. Aceasta înseamnă că instituția financiară va primi inițial numai obligațiuni FFL ce corespund unui procent maxim de 80 % din valoarea contabilă globală a pachetului de credite ipotecare. Rezerva de credit poate fi mai mare de 20 %, în funcție de pierderea estimată (PE) în ceea ce privește pachetul de credite ipotecare, și va crește cu valoarea acestei pierderi estimate (articolul 5 din Normele suplimentare). Rezerva de credit va fi întotdeauna mai mare decât pierderea estimată. În practică, FFL calculează rezerva de credit prin adăugarea unui plus de 10 % la pierderea estimată.

La aproximativ 8-10 ani de la încheierea acordului inițial se evaluează randamentul pachetului de credite în cursul acestei perioade. În plus, la acel moment se evaluează și riscul de credit prospectiv al pachetului. În funcție de aceste două elemente, instituția financiară va primi obligațiuni FFL suplimentare până la valoarea rezervei de credit. Cu alte cuvinte, în cazul în care, după 8-10 ani, riscul de credit s-a materializat doar în parte, respectiv în cazul în care pierderile reale sunt mai mici decât cele estimate la momentul acordului, FFL va transfera obligațiuni până la valoarea rezervei de credit minus pierderile efective, sub rezerva estimării riscului de credit prospectiv. În cazul în care riscul de credit se materializează în totalitate, respectiv în cazul în care toate pierderile estimate se materializează, FFL nu va transfera nicio obligațiune suplimentară instituției financiare. În cele din urmă, în cazul în care pierderile reale sunt mai mari decât rezerva de credit, FFL va suporta aceste pierderi.

2.4.4.   Stabilirea valorii corespunzătoare obligațiunilor FFL de către FFL

În conformitate cu articolul 5 din regulament și cu articolul 7 din normele suplimentare (19), FFL determină valoarea obligațiunilor FFL care urmează să fie transferate către întreprinderea financiară în cadrul tranzacției de swap a pachetului de credite ipotecare (scăzând rezerva de credit).

FFL stabilește valoarea obligațiunilor FFL pe baza „prețului brut de la sfârșitul zilei” din ziua de tranzacționare, astfel cum este citat de bursa OMX Islanda. Acest preț este ajustat cu rata medie ponderată a dobânzii creditelor ipotecare (din care s-au scăzut riscul de rambursare anticipată, costurile operaționale și pierderile de credit). Pe baza informațiilor furnizate de autoritățile islandeze, nu este clar dacă acest lucru implică o reducere sau o creștere a valorii obligațiunilor.

2.4.5.   Decontarea tranzacției de swap în cadrul schemei de credite ipotecare

Odată ce valoarea pachetului de credite ipotecare este stabilită, aceasta este transferată către FFL în schimbul obligațiunilor FFL, care sunt transferate la instituția financiară (20).

Decontarea finală are loc la aproximativ 8-10 ani după încheierea acordului (21). La acel moment, sub rezerva evaluării descrise la punctul 2.4.3 de mai sus, FFL transferă obligațiuni suplimentare către instituția financiară până la valoarea rezervei de credit (minus orice pierderi reale și minus orice pierderi estimate pe durata restului perioadei creditului ipotecar) (22).

2.5.   Durata și bugetul

Schema de credite ipotecare nu este limitată în timp. Aceasta înseamnă că nu există o dată finală pentru aplicarea schemei sau o perioadă fixă în care se pot depune cereri în cadrul schemei. Prin urmare, în prezent, schema de credite ipotecare este încă în vigoare și instituțiile financiare eligibile pot depune cereri.

În ceea ce privește bugetul, autoritățile islandeze nu au furnizat autorității cheltuielile estimate totale sau anuale din cadrul schemei de credite ipotecare.

2.6.   Informații relevante suplimentare privind piața

La 22 aprilie 2010, Autoritatea de supraveghere financiară din Islanda (FME) a emis o decizie cu privire la transferul activelor și pasivelor aparținând Keflavik Savings Bank către Spkef Savings Bank (23). La data de 5 martie 2011, Autoritatea de supraveghere financiară din Islanda a emis o decizie privind transferul activelor și pasivelor aparținând Spkef Savings Bank către NBI hf. (New Landsbanki) (24).

După prăbușirea Byr Savings Bank (vechea Byr) în aprilie 2010, statul islandez a fondat Byr hf (noua Byr), o societate cu răspundere limitată cu capital integral de stat. Vechea Byr se află acum în procedură de lichidare. Noua Byr va prelua toate activele, pasivele și operațiunile vechii Byr (25).

3.   MOTIVE PENTRU INIȚIEREA PROCEDURII OFICIALE DE INVESTIGARE

În martie 2010, autoritatea a decis să inițieze procedura oficială de investigare în acest caz, deoarece avea îndoieli cu privire la efectuarea operațiunilor din cadrul schemei de credite ipotecare în condițiile pieței și, prin urmare, dacă schema ar putea implica elemente de ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE (26).

De asemenea, autoritatea avea îndoieli cu privire la posibilitatea ca ajutorul potențial să fie considerat compatibil cu dispozițiile privind ajutoarele de stat din Acordul privind SEE și a considerat că cel mai adecvat cadru pentru evaluarea compatibilității măsurii este reprezentat de Orientările privind activele depreciate (OAD) (27). În temeiul OAD, autoritatea a avut îndoieli cu privire la (i) corectitudinea calculării valorii de piață a activelor (și reflectarea acesteia în prețul transferului); și (ii) includerea în acordurile de swap a unei remunerații suficiente pentru stat, asigurând o repartizare corespunzătoare a sarcinilor între părți.

În cele din urmă, autoritatea a obiectat cu privire la faptul că autoritățile islandeze nu au limitat perioada de timp („fereastra de intrare”) în care instituțiile financiare eligibile pot depune cereri în cadrul schemei de credite ipotecare și că nu au specificat suma bugetului total sau anual al schemei. Cu alte cuvinte, schema de credite ipotecare a fost nelimitată în ceea ce privește bugetul și durata.

4.   OBSERVAȚII DIN PARTEA TERȚILOR

Autoritatea nu a primit nicio observație din partea terților ca urmare a publicării Deciziei nr. 76/10/COL de inițiere a procedurii oficiale de investigare.

5.   OBSERVAȚIILE AUTORITĂȚILOR ISLANDEZE

Autoritățile islandeze au susținut că transferul de credite ipotecare în cadrul schemei de credite ipotecare are loc în condițiile pieței, asigurând astfel că niciun fel de ajutor de stat nu este implicat în transferul de obligațiuni FFL către instituțiile financiare solicitante.

De asemenea, autoritățile islandeze se întreabă dacă este corect ca schema de credite ipotecare să fie evaluată în cadrul OAD, având în vedere că împrumuturile ipotecare schimbate în cadrul schemei nu sunt depreciate. Autoritățile islandeze susțin că motivul pentru care oferă caselor de economii posibilitatea de a-și schimba creditele ipotecare cu obligațiuni FFL nu este faptul că activele ar fi depreciate, ci mai degrabă că acestea nu sunt suficient de lichide (28).

Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea ajunge la concluzia că schema de credite ipotecare presupune un ajutor de stat și că trebuie să fie evaluată în cadrul OAD, autoritățile islandeze susțin că ajutorul este compatibil cu criteriile utilizării unui expert independent. Acestea explică faptul că modelul de risc de credit utilizat în evaluarea creditelor ipotecare efectuată de către FFL se bazează pe un model de risc de credit proiectat de KPMG Islanda, un expert evaluator independent. Autoritățile islandeze susțin, de asemenea, că includerea unei „rezerve de credit” asigură ajustarea valorii contabile a creditelor ipotecare la valoarea lor de piață (29).

În urma deciziei autorității de a iniția procedura oficială de investigare, autoritățile islandeze au prezentat și o evaluare realizată de un expert financiar independent (ALM Finance LTD (ALM) (30) privind pachetul de credite ipotecare și obligațiunile FFL deja supuse schemei. Evaluarea ALM se bazează pe un model de analiză a fluxurilor de numerar cu ponderarea probabilităților și pe rata de rentabilitate fără risc, pentru a calcula valoarea prezentă (valoarea economică reală) a pachetelor de credite ipotecare supuse schemei. Valoarea economică reală a pachetului de credite a fost calculată pentru două scenarii economice: un scenariu preconizat și un scenariu ce presupune existența unor condiții de stres. Evaluarea ALM confirmă aproximativ evaluarea efectuată de FFL.

Autoritățile islandeze susțin, de asemenea, că schema de credite ipotecare include o remunerație pentru autoritatea care acordă ajutorul, FFL, având în vedere că FFL ajustează valoarea obligațiunilor FFL pentru a acoperi costurile de exploatare, riscul de rambursare anticipată și pierderile de credit (31).

Autoritățile islandeze susțin, de asemenea, că schema de credite ipotecare ar trebui să fie considerată drept parte a unui plan mai larg de restructurare a caselor de economii din Islanda și că, prin urmare, ar trebui să fie evaluată în conformitate cu orientările autorității privind restructurarea (32). Atât Ministerul Finanțelor, cât și Banca Centrală a Islandei au inițiat măsuri menite să recapitalizeze casele de economii din Islanda. Ca parte a acestui plan de restructurare mai larg, FME a supravegheat restructurarea caselor de economii și a stabilit anumite cerințe în această privință.

În cele din urmă, în ceea ce privește proporționalitatea măsurii, autoritățile islandeze menționează că sunt dispuse să ia măsurile necesare pentru a răspunde preocupărilor autorității în ceea ce privește limitarea duratei și a bugetului schemei de credite ipotecare.

II.   EVALUARE

1.   PREZENȚA AJUTORULUI DE STAT ÎN SENSUL ARTICOLULUI 61 ALINEATUL (1) DIN ACORDUL PRIVIND SEE

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE prevede următoarele:

Pentru ca o măsură să constituie ajutor în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, trebuie să fie îndeplinite următoarele patru criterii cumulative: măsura trebuie (i) să confere beneficiarilor un avantaj economic care nu este primit în mod normal în cursul desfășurării afacerilor; (ii) să fie acordată de către stat sau prin intermediul resurselor de stat; (iii) să fie selectivă prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producția anumitor bunuri; și (iv) să denatureze concurența și să afecteze schimburile dintre părțile contractante.

1.1.   Prezența resurselor de stat

Măsura trebuie să fie acordată de către stat sau prin intermediul resurselor de stat.

Potrivit jurisprudenței consacrate, ajutoarele pot fi acordate direct de către stat sau de către organisme publice sau private instituite sau desemnate de stat pentru administrarea ajutorului (33).

În schimbul creditelor ipotecare, instituțiile financiare solicitante primesc obligațiuni FFL. FFL a fost instituit prin Legea locuințelor ca agenție de stat pentru locuințe, deținută în totalitate de către statul islandez și sub supravegherea administrativă a ministrului protecției sociale. Ministrul protecției sociale numește un Consiliu de administrație format din cinci membri pentru FFL. Sarcinile FFL (pentru a acorda credite persoanelor fizice, autorităților municipale și societăților pentru finanțare de achiziții sau construire de clădiri rezidențiale) sunt stabilite și reglementate în normele legale: Legea locuințelor și legislația secundară (de exemplu, Regulamentul nr. 57/2009 privind categoriile de credite ale FFL).

Prin urmare, măsurile în discuție în acest caz au fost executate printr-o agenție publică, FFL, care este supusă controlului deplin al statului. Acțiunile FFL sunt, prin urmare, imputabile statului. Prin urmare, transferul obligațiunilor FFL către instituțiile financiare implică resurse de stat.

1.2.   Favorizarea întreprinderilor sau a producției de bunuri

1.2.1.   Avantajul economic

Măsura trebuie să confere beneficiarilor avantaje care să îi scutească de taxe care sunt, în mod normal, suportate din bugetele proprii.

Așa cum a fost explicat de către autoritățile islandeze, schema de credite ipotecare a fost instituită cu scopul de a permite anumitor instituții financiare să obțină finanțare din alte surse decât creditele interbancare, întrucât acestea erau tot mai greu de obținut ca urmare a dificultăților de la nivel mondial în sectorul financiar.

Autoritatea consideră că este puțin probabil ca, în contextul crizei financiare, finanțarea să fi fost furnizată de un investitor în economia de piață pe o scară comparabilă și în condiții similare cu instituțiile financiare eligibile să participe la schema de credite ipotecare. Prin urmare, tranzacția ca atare oferă băncilor participante un avantaj economic care nu ar fi fost disponibil acestora în condițiile de piață de la momentul respectiv.

Schema de credite ipotecare îmbunătățește poziția instituțiilor financiare beneficiare prin creșterea lichidității activelor acestora și prin îndepărtarea unei surse de volatilitate în privința bilanțurilor lor. Acest lucru, la rândul său, îmbunătățește poziția lor pe piață.

1.2.2.   Selectivitatea

Pentru a constitui un ajutor de stat, măsura trebuie să favorizeze anumite întreprinderi, producția anumitor bunuri sau prestarea anumitor servicii.

Schema de credite ipotecare este selectivă în sensul că favorizează numai anumite instituții financiare. Faptul că toate întreprinderile dintr-un anumit sector pot beneficia de o măsură nu conduce la concluzia că măsura este de natură generală. Dimpotrivă, măsura este selectivă în sensul că favorizează doar un sector al economiei (34).

1.3.   Denaturarea concurenței și efectul asupra schimburilor dintre părțile contractante

Schema de credite ipotecare este capabilă să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre părțile contractante. Schema îmbunătățește poziția instituțiilor financiare beneficiare prin creșterea lichidității activelor acestora și prin îndepărtarea unei surse de volatilitate în privința bilanțurilor lor, consolidând astfel poziția acestora în comparație cu concurenții din alte țări SEE.

Toate băncile, casele de economii și instituțiile de creditare cărora li s-a acordat o licență de a opera în Islanda, indiferent de mărimea lor, sunt, în principiu, eligibile pentru a solicita sprijin în cadrul schemei de credite ipotecare. Serviciile si produsele din sectorul bancar și cel financiar sunt comercializate pe plan internațional. Și din acest punct de vedere, schema de credite ipotecare este capabilă să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre părțile contractante.

2.   CERINȚELE PROCEDURALE

În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3, „Autoritatea AELS de supraveghere este informată, în timp util pentru a putea să își prezinte observațiile, cu privire la orice plan de acordare sau de modificare a unui ajutor (...). Statul în cauză nu pune în aplicare măsurile pe care le propune până în momentul în care procedura a condus la luarea unei hotărâri definitive.”

Autoritățile islandeze au notificat schema de credite ipotecare autorității prin scrisoarea din data de 27 mai 2009 (document nr. 519720). Cu toate acestea, normele suplimentare ale Consiliului FFL privind achiziția de credite ipotecare de la întreprinderi financiare a intrat în vigoare la 15 ianuarie 2009, înainte ca autoritatea să fi luat o hotărâre definitivă în ceea ce privește notificarea.

În acest context, autoritățile islandeze nu au respectat obligațiile care le revin în temeiul articolului 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3.

3.   COMPATIBILITATEA AJUTORULUI

Măsurile de sprijin desemnate drept ajutor de stat în temeiul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE sunt, în general, incompatibile cu funcționarea Acordului privind SEE, mai puțin atunci când se aplică una dintre excepțiile de la articolul 61 alineatul (2) sau (3) din Acordul privind SEE. Derogarea de la articolul 61 alineatul (2) nu se aplică ajutorului în discuție în acest caz, acesta nefiind conceput să servească vreunuia dintre scopurile prevăzute de articolul respectiv. În mod similar, derogările prevăzute de articolul 61 alineatul (3) literele (a) și (c) din Acordul privind SEE nu se aplică măsurii de ajutor care face obiectul investigației. În special, măsura de ajutor nu se acordă cu scopul de a promova sau de a facilita dezvoltarea economică a anumitor zone sau activități economice.

Ajutorul în cauză nu are legătură cu nicio investiție în capitalul de producție. Acesta reduce doar costurile pe care societățile ar trebui să le suporte, în mod normal, în cursul desfășurării activității de zi cu zi și trebuie, prin urmare, să fie clasificat drept ajutor de exploatare. Ajutorul de exploatare nu este considerat, în mod normal, potrivit pentru a facilita dezvoltarea anumitor activități economice sau a anumitor regiuni, astfel cum se prevede la articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE. Ajutorul de exploatare este permis doar în circumstanțe speciale (de exemplu, pentru anumite tipuri de ajutoare de mediu sau regionale), în cazul în care Orientările autorității prevăd o astfel de scutire.

Articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE permite autorității să declare ajutorul compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE în cazul în care acesta este conceput „pentru a remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru al CE sau a unui stat AELS”. Autoritatea reamintește că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene de Justiție precum și cu practica decizională a autorității și a Comisiei Europene („Comisia”), articolul 61 alineatul (3) litera (b) se va aplica în mod restrictiv și măsurile în cauză trebuie să abordeze o perturbare a întregii economii naționale (35).

Autoritatea recunoaște că schema de credite ipotecare a fost adoptată în timpul crizei financiare internaționale actuale și ca reacție la aceasta. În Islanda, în special casele mici de economii s-au confruntat cu probleme de lichiditate ca urmare a dificultăților financiare suferite de băncile mari, care ofereau, în mod tradițional, finanțare acestora. Spre deosebire de întreprinderile financiare mai mari, casele de economii nu au acces direct la finanțările de la Banca Centrală islandeză.

După cum se menționează în decizia sa privind deschiderea procedurii oficiale de investigare, autoritatea consideră că cel mai adecvat cadru pentru evaluarea compatibilității schemei de credite ipotecare este reprezentat de Orientările privind activele depreciate (OAD), care se bazează pe articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE. Prin urmare, schema de credite ipotecare trebuie evaluată în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE și cu OAD.

Înainte de a stabili dacă schema de credite ipotecare este compatibilă, în temeiul OAD, în cazul acesta este relevant să se stabilească dacă schema se califică drept o „schemă” în sensul Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea. Articolul 1 litera (d) din partea a II-a a Protocolului 3 prevede că:

Autoritatea a considerat (fapt ce nu a fost contestat de către autoritățile islandeze) că schema de credite ipotecare se bazează pe norme – legea locuințelor, regulamentul și normele suplimentare – pe baza cărora, fără a fi necesare măsuri suplimentare de punere în aplicare, se pot acorda alocări individuale întreprinderilor definite în aceste norme în mod general și abstract. Prin urmare, schema de credite ipotecare se califică drept o schemă de ajutor în sensul articolului 1 litera (d) din partea a II-a a Protocolului 3. În această privință, autoritatea reamintește că în cauza C-310/99, Curtea Europeană de Justiție a statuat că: „Decizia atacată nu trebuia să cuprindă o analiză a ajutoarelor acordate în cazuri individuale pe temeiul schemei. Este necesar să se verifice situația individuală a fiecărei întreprinderi vizate numai la nivelul recuperării ajutoarelor.” (36)

În conformitate cu această jurisprudență, autoritatea a evaluat schema de credite ipotecare pe baza caracteristicilor schemei (spre deosebire de specificul alocărilor individuale efectuate în cadrul schemei).

Conform celor descrise mai sus, autoritățile islandeze au susținut că autoritatea trebuie să ia în considerare schema de credite ipotecare ca parte a restructurării aflate în curs a sectorului caselor de economii islandeze și că ar trebui să fie evaluată în conformitate cu orientările autorității privind restructurarea, aplicabile instituțiilor financiare în cadrul crizei financiare („orientările privind restructurarea sectorului bancar”) (37). Cu toate acestea, tranzacția de swap din cadrul schemei de credite ipotecare nu impune restructurarea generală a instituțiilor financiare care beneficiază de schemă. Schema de credite ipotecare poate fi aplicată oricărei instituții financiare, indiferent dacă astfel de instituții financiare sunt restructurate sau nu. În aceste condiții, autoritatea consideră că orientările adecvate aplicabile măsurii nu sunt orientările privind restructurarea sectorului bancar. După cum s-a stabilit mai sus, caracteristicile schemei de credite ipotecare sunt de așa natură încât sunt întrunite condițiile pentru aplicarea OAD.

3.1.   Aplicarea OAD – eligibilitatea activelor

Pentru a fi declarat compatibil cu articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE, ajutorul trebuie să fie acordat pe baza unor criterii nediscriminatorii, să fie adecvat din punctul de vedere al unei bune direcționări către remedierea unei perturbări grave a economiei și să fie necesar și proporțional cu aceasta, limitând efectele colaterale negative asupra concurenților. OAD traduc aceste principii generale în condiții specifice de salvare a activelor depreciate.

După cum s-a menționat mai sus, autoritățile islandeze au pus la îndoială aplicabilitatea OAD în cazul tranzacției de swap de active prevăzute în cadrul schemei de credite ipotecare pe motiv că împrumuturile ipotecare supuse acordurilor de swap nu sunt active depreciate. Autoritățile islandeze susțin că împrumuturile ipotecare reprezintă activele cele mai atractive din punct de vedere financiar deținute de bănci și, prin urmare, nu sunt depreciate.

OAD definesc activele depreciate drept: „active cunoscute sub titulatura de «active toxice» (de exemplu, titlurile din SUA garantate cu ipotecă, fondurile speculative și instrumentele derivate asociate) care au declanșat criza financiară și care, în mare parte, nu mai pot fi transformate în lichidități sau a căror valoare face obiectul unor ajustări negative importante...”. De asemenea, OAD prevăd că, atunci când se stabilește dacă activele sunt depreciate sau nu, este necesar să se adopte o abordare pragmatică și să se permită o anumită flexibilitate (38).

După cum s-a observat mai sus, casele de economii care participă în prezent la schema de credite ipotecare își finanțează în mod normal activitățile prin depozitele clienților și prin împrumuturi luate de la băncile islandeze principale. În cazul în care se dovedește că acestea nu sunt suficiente, pentru a continua operațiunile, cursul normal al activității pentru o casă de economii ar fi să vândă o parte din activele sale (de exemplu, credite ipotecare).

Cu toate acestea, autoritățile islandeze au explicat că băncile islandeze principale sunt în stare de faliment și în curs de restructurare, situație ce exclude împrumuturile de la aceste bănci. În plus, depozitele clienților nu sunt suficiente pentru a acoperi nevoile de finanțare ale caselor de economii. Autoritățile islandeze au informat autoritatea că a treia posibilitate – cea de a vinde active – nu a fost posibilă in cauza crizei financiare. În acest context a fost introdusă schema de credite ipotecare.

Autoritatea consideră că incapacitatea caselor de economii de a-și vinde creditele ipotecare pe piață implică faptul că aceste active sunt nelichide și, prin urmare, depreciate. Anexa 3 a OAD conține o listă a categoriilor de active depreciate care sunt considerate eligibile pentru aplicarea măsurilor de salvare a activelor. Lista include creditele ipotecare rezidențiale.

În acest context, pentru a fi considerată compatibilă cu Acordul privind SEE, schema de credite ipotecare trebuie să îndeplinească condițiile de compatibilitate pentru salvarea activelor prevăzute în OAD. Condițiile relevante sunt analizate în secțiunile 3.2-3.6 de mai jos.

3.2.   Evaluarea creditului ipotecar – expert independent

Punctul 20, prima liniuță din OAD prevede că: „Cererile de ajutor ar trebui să fie […] bazate pe o evaluare adecvată, certificată de experți independenți recunoscuți […].”

Articolul 3 din regulament prevede că FFL trebuie să efectueze o evaluare a valorii activelor aferente creditelor ipotecare oferite Fondului. Aceasta se și întâmplă în practică: activele schimbate în cadrul schemei de credite ipotecare sunt evaluate de către FFL. Astfel, activele schimbate în cadrul schemei de credite ipotecare nu sunt evaluate de către un expert independent, contrar cerințelor de OAD.

Faptul că un singur element al evaluării – metoda riscului de credit – a fost elaborat de către un expert independent (KPMG Islanda) nu înseamnă automat că întreaga evaluare trebuie considerată a fi efectuată de către un expert independent. Un alt element important al evaluării, și anume stabilirea bazei pentru evaluare [respectiv alegerea creditelor ipotecare eligibile, în funcție de valoare (valoarea contabilă), efectuarea evaluării riscului de credit, precum și decizia privind modul de calculare a rezervei de credit și stabilirea sumei corespunzătoare datorate în obligațiuni FFL], este stabilit de regulament sau doar de către FFL. Faptul că un expert independent a oferit o metodă de evaluare a riscului de credit nu schimbă cu nimic faptul că FFL aplică într-adevăr această metodă; cu alte cuvinte, efectuează evaluarea în sine. Nu se verifică în nici un fel dacă FFL aplică metoda sau nu, iar dacă da, în ce mod face acest lucru.

În astfel de circumstanțe, autoritatea concluzionează că evaluarea activelor efectuată în cadrul schemei de credite ipotecare nu este în conformitate cu punctul 20 din OAD.

Conform celor descrise mai sus, în timpul investigării oficiale, autoritățile islandeze au invocat un raport de evaluare a activelor elaborat de către un expert financiar independent, ALM, în ceea ce privește creditele ipotecare care fac deja obiectul unor operațiuni de swap în cadrul schemei de credite ipotecare. Totuși, acest lucru nu schimbă faptul că în baza schemei de credite ipotecare, precum și în conformitate cu dispozițiile legale relevante, FFL însuși trebuie să efectueze evaluarea creditelor ipotecare preluate în cadrul schemei.

După cum s-a menționat în partea a II-a, secțiunea 3 de mai sus, autoritatea va considera schema de credite ipotecare drept „schemă de ajutor” în sensul articolului 1 litera (d) din partea a II-a a Protocolului 3. Astfel, fără a aduce atingere evaluării efectuate în cazuri individuale în cadrul schemei, schema de credite ipotecare în sine nu îndeplinește condițiile prevăzute în OAD.

Pe baza celor de mai sus, autoritatea concluzionează că sistemul de evaluare a creditelor ipotecare nu îndeplinește condițiile prevăzute în OAD.

3.3.   Evaluarea creditului ipotecar – baza pentru evaluare

OAD stabilesc, de asemenea, o metodă de evaluare a activelor depreciate în contextul unei măsuri de salvare a activelor. Punctele 39 și 40 din OAD și anexa 3 introduc conceptele de „cost”, „valoare de piață curentă”, „valoare economică reală” și „valoare de transfer”. Aceste concepte sunt definite în OAD după cum urmează (39).

—	Costul este valoarea contabilă sau valoarea nominală a împrumuturilor minus deprecierea.

—	Valoarea de piață curentă este valoarea pe care activele depreciate ar fi putut să o obțină pe piață.

—

Valoarea economică reală este valoarea economică subiacentă pe termen lung a activelor pe baza fluxurilor de numerar subiacente și a unor orizonturi temporale mai mari. Aceasta trebuie să fie calculată atât pentru un scenariu de bază, cât și pentru un scenariu ce presupune existența unor condiții de stres.

—	Valoarea de transfer este valoarea atribuită activelor depreciate în contextul unui program de salvare a activelor.

În mod normal, OAD prevăd că, în cazul în care valoarea de transfer este mai mare decât valoarea de piață curentă, este implicat ajutorul de stat. Pentru ca ajutorul să fie declarat compatibil, valoarea de transfer trebuie să fie mai mică sau egală cu valoarea economică reală.

Articolul 6 din normele suplimentare prevede că valoarea pachetelor de credite ipotecare se bazează pe valoarea contabilă a fiecărui credit ipotecar individual. Valoarea contabilă nu este, în mod normal, egală cu valoarea economică reală a activelor, care se bazează pe fluxurile de numerar subiacente și pe orizonturi temporale mai mari.

Având în vedere cele de mai sus, autoritatea consideră că guvernul islandez nu a reușit să demonstreze (sau să calculeze) că valoarea de transfer se bazează pe valoarea economică reală. Argumentele invocate de autoritățile islandeze, în sensul că includerea unei „rezerve de credit” asigură ajustarea valorii contabile la o valoare de piață, nu pot fi acceptate. În primul rând, „rezerva de credit” este menită doar să protejeze FFL împotriva unui risc de credit (prin amânarea unei părți a contravalorii pentru creditele ipotecare), și nu să stabilească o valoare de piață. În al doilea rând, la decontarea finală, instituțiile financiare vor primi obligațiuni FFL corespunzătoare valorii contabile a creditelor ipotecare minus orice depreciere actuală sau viitoare preconizată, și nu corespunzătoare valorii economice reale a creditelor ipotecare.

Prin urmare, pe baza informațiilor disponibile și în conformitate cu principiile stabilite în OAD, autoritatea nu poate exclude faptul că schema de credite ipotecare implică un ajutor de stat incompatibil.

3.4.   Repartizarea sarcinilor

În ceea ce privește repartizarea sarcinilor, OAD stabilesc, la punctele 21-25, un principiu general conform căruia instituțiile financiare ar trebui să suporte pierderile asociate activelor depreciate în cea mai mare măsură posibilă. Prin urmare, acestea ar trebui să suporte pierderile rezultate din diferența dintre valoarea de piață curentă și valoarea economică reală a activelor depreciate.

Întrucât FFL nu a efectuat o evaluare în conformitate cu OAD, nu este posibil să se evalueze în ce măsură instituțiile financiare eligibile suportă o parte din sarcini, astfel cum este prevăzut de OAD.

3.5.   Remunerația

Autoritatea constată că statele AELS trebuie să se asigure, de asemenea, că „orice stabilire a prețului măsurilor de salvare a activelor trebuie să includă o remunerare a statului care să țină seama în mod corespunzător de posibilitatea ca pierderile viitoare să fie mai severe decât previziunile în contextul stabilirii «valorii economice reale» și de orice riscuri suplimentare rezultate din stabilirea unei valori de transfer superioare valorii economice reale” (40).

OAD sugerează că astfel de remunerații pot fi asigurate prin stabilirea unei valori de transfer a activelor suficient de mică față de „valoarea economică reală”, astfel încât să se poată oferi despăgubiri adecvate pentru riscul asumat de către stat (41). Orice sistem de stabilire a prețului ar trebui să se asigure că instituțiile financiare beneficiare vor avea o contribuție generală care va reduce gradul de intervenție netă a statului la minimum. Cu toate acestea, întrucât schema de credite ipotecare nu respectă cerințele OAD cu privire la evaluare, nu este posibil să se stabilească dacă autoritățile islandeze au respectat cerința de remunerare.

Conform celor descrise mai sus, autoritățile islandeze au susținut că instituțiile financiare beneficiare plătesc o taxă de 95 puncte de bază (pb), care se adaugă la costul de capital al FFL, atunci când încheie un acord în conformitate cu schema de credite ipotecare. Cu toate acestea, potrivit informațiilor puse la dispoziția autorității, 95 pb reprezintă prima efectivă pe care FFL o percepe, în general, de la clienți pentru a acoperi costurile de exploatare (25 pb), riscul de rambursare anticipată (50 pb) și pierderile din credite (20 pb) pentru creditele ipotecare obișnuite.

Astfel, autoritatea înțelege că acest lucru va afecta valoarea obligațiunilor FFL transferate unei instituții financiare beneficiare; cu toate acestea, FFL va suporta astfel de costuri în legătură cu gestionarea creditelor ipotecare transferate în cursul termenului ipotecilor. Până în prezent, autoritatea nu a primit nicio dovadă documentară contrară (42). În acest context, taxa de 95 pb nu poate fi considerată drept remunerație plătită de instituțiile financiare beneficiare către stat.

3.6.   Domeniu de aplicare și durată nelimitate

Autoritățile islandeze nu au precizat niciun termen limită pentru schema de credite ipotecare, și nici nu au precizat vreun termen până la care instituțiile financiare pot solicita să intre în schema de credite ipotecare (așa-numita „fereastră de intrare”) (43).

Pentru ca măsurile de salvare a activelor să fie considerate compatibile cu Acordul privind SEE, OAD prevăd că durata acestora nu trebuie să depășească perioada de criză financiară (44). Măsurile de salvare a activelor nu sunt aprobate pentru o perioadă nelimitată de timp.

Pe baza practicii decizionale a Comisiei Europene, fereastra de intrare a măsurilor de salvare a activelor este, de obicei, aprobată pentru o perioadă de maxim șase luni. Orice prelungire a duratei ferestrei de intrare (de obicei, cu încă șase luni) trebuie să fie notificată din nou, cu mult timp înainte, și va ține seama de evoluția situației de pe piețele financiare relevante. Schemele de salvare a activelor pot fi aprobate pentru o perioadă de până la doi ani, cu condiția transmiterii unor rapoartele bianuale către autoritate (45).

În mod similar, autoritățile islandeze nu au specificat un buget total pentru schema de credite ipotecare sau cheltuielile anuale estimate în cadrul schemei. Acestea nu au indicat numărul estimat de beneficiari sau o limitare a valorii activelor potențial eligibile pentru un swap de active în baza schemei. Astfel, schema de credite ipotecare pare a fi nelimitată în ceea ce privește domeniul de aplicare și, prin urmare, nu este proporțională, așa cum impun OAD.

4.   CONCLUZIE

Pe baza informațiilor transmise de autoritățile islandeze, autoritatea concluzionează că schema de credite ipotecare implică acordarea unui ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE care nu este compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE din motivele enumerate mai sus. Cu toate acestea, ajutoarele individuale acordate în cadrul schemei de credite ipotecare care îndeplinesc criteriile stabilite în Orientările privind activele depreciate sunt compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE (46).

Schema de credite ipotecare a fost notificată autorității după ce a intrat în vigoare și înainte ca autoritatea să fi luat o decizie definitivă în ceea ce privește notificarea. Astfel, autoritățile islandeze au pus în aplicare în mod ilegal ajutorul în cauză prin încălcarea articolului 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3.

Din articolul 14 din partea a II-a a Protocolului 3 rezultă că ajutorul ilegal care este incompatibil cu normele privind ajutoarele de stat în conformitate cu Acordul privind SEE trebuie să fie recuperat de la beneficiari,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Schema de credite ipotecare constituie un tip de ajutor de stat care este incompatibil cu funcționarea Acordului privind SEE în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

Articolul 2

Având în vedere nerespectarea de către autoritățile islandeze a obligației de a se conforma cerinței de notificare a Autorității AELS de Supraveghere înainte de punerea în aplicare a schemei de credite ipotecare, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3, schema de credite ipotecare implică un tip de ajutor de stat ilegal.

Articolul 3

Autoritățile islandeze desființează imediat schema de credite ipotecare și iau toate măsurile necesare pentru recuperarea oricărui ajutor incompatibil și ilegal acordat în cadrul schemei de credite ipotecare la care se face referire în articolul 1 și articolul 2.

Articolul 4

Până la 30 august 2011, autoritățile islandeze informează Autoritatea AELS de Supraveghere cu privire la măsurile luate pentru a se conforma acestei decizii.

Articolul 5

Recuperarea se efectuează fără întârziere și, în orice caz, nu mai târziu de 30 octombrie 2011. Recuperarea se efectuează în conformitate cu procedurile de drept național, cu condiția ca acestea să permită executarea imediată și efectivă a deciziei. Ajutorul care trebuie recuperat include dobânda (inclusiv dobânda compusă) de la data la care a fost pus la dispoziția beneficiarilor până la data recuperării sale. Dobânzile vor fi calculate pe baza articolului 9 din Decizia nr. 195/04/COL.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează Republicii Islanda.

Articolul 7

Numai versiunea în limba engleză a prezentei decizii este autentică.

---

(1)  Decizia 195/04/COL din 14.7.2004, publicată în JO L 139, 25.5.2006, p. 37 și suplimentul SEE nr. 26, 25.5.2006, p. 1, cu modificările ulterioare. O versiune consolidată a deciziei poate fi găsită la adresa de internet http://www.eftasurv.int

(2)  JO C 277, 14.10.2010, p. 4 și suplimentul SEE nr. 57, 14.10.2010, p. 4.

(3)  A se vedea nota de subsol 2.

(4)  Autoritățile islandeze au explicat că nu a fost posibil ca instituțiile financiare să strângă fonduri lichide de pe piața deschisă, întrucât la acel moment nu exista o piață interbancară funcțională în Islanda, ca urmare a crizei financiare, și că băncile de economii mai mici nu dețineau active care să poată fi calificate drept garanție pentru banca centrală.

(5)  A se vedea Declarația Guvernului din 19.6.2008 privind măsurile referitoare la piețele imobiliare și financiare, precum și comunicatul de presă al Guvernului din data de 18.7.2008. Din cauza crizei financiare din Islanda, durata de acordare a creditelor ipotecare a fost prelungită la 70 de ani.

(6)  JO C 241, 8.10.2009, p. 16 și suplimentul SEE nr. 52, 8.10.2009, p. 1. Decizia este disponibilă și pe site-ul internet al autorității: http://www.eftasurv.int/fieldsofwork/fieldstateaid/stateaidregistry/sadecice09/168_09_col.pdf

(7)  Înainte de criza financiară, sectorul bancar islandez era format, în principal, din două segmente. Primul cuprindea trei foste mari bănci: Glitnir, Landsbanki și Kaupthing, care aveau o expunere internațională relativ mare. Al doilea segment includea băncile de economii mici, care se bazau pe finanțare din partea băncilor mai mari.

(8)  A se vedea Decizia nr. 168/09/COL, p. 3.

(9)  Legea nr. 125/2008 a intrat în vigoare la data publicării, respectiv la 7.10.2008.

(10)  Legea locuințelor modificată și regulamentul autorizează FFL să achiziționeze (sau să refinanțeze) obligațiuni garantate cu ipoteci asupra unor locuințe rezidențiale. Totuși, normele suplimentare se referă la achiziția de credite ipotecare. Autoritățile islandeze au explicat că intenția a fost de a se referi la același lucru.

(11)  Au existat două acorduri între FFL și Bolungarvik Savings Bank.

(12)  În conformitate cu acordul încheiat între părțile participante la swap, prețul final urma să fie stabilit la data de 15.4.2009.

(13)  În ceea ce privește prețurile obligațiunilor, articolul 3 din regulament prevede că: „[F]ondul de finanțare a locuințelor va efectua o evaluare independentă a valorii obligațiunilor oferite Fondului. La evaluarea valorii obligațiunilor, Fondul va ține seama, printre altele, de situația plăților debitorului, de proporția ipotecii din locuința respectivă la preluarea obligațiunii, de probabilitatea de nerambursare și de condițiile acestor obligațiuni, astfel încât prețul obligațiunilor să reflecte adevărata lor valoare de piață. În plus, condițiile contractuale și prețul de achiziție trebuie să fie stabilite astfel încât să minimizeze riscurile pentru Fond.”

(14)  Articolul 6 din normele suplimentare, care se referă la „prețul de achiziție”, prevede că:

(15)  Articolul 4 din Normele suplimentare.

(16)  Scrisoare adresată de autoritățile islandeze Autorității, din 27.8.2009.

(17)  Autoritatea înțelege că aceasta se referă la valoarea principalului restant împrumutat debitorului (fără reduceri ale valorii contabile).

(18)  În conformitate cu articolul 3 din normele suplimentare, „[s]ocietatea financiară va prezenta pe suport electronic informații pe care FFL le consideră esențiale în vederea evaluării valorii și riscului pachetului de credite ipotecare ce urmează să fie vândut către FFL.”

(19)  Articolul 7 din normele suplimentare, privind „[p]lata obligațiunilor ipotecare”, prevede că: „FFL va plăti creditele ipotecare prin predare de obligațiuni FFL la schimb. Randamentul obligațiunilor FFL se bazează pe durata și condițiile creditelor ipotecare. Vor fi luate în considerare și riscul de rambursare anticipată și costurile de exploatare, pe lângă alți factori.”

(20)  Articolul 5 din regulament prevede: „[c]ompensarea pentru obligațiunile cumpărate de către Fondul de finanțare a locuințelor va fi, în general, sub formă de obligațiuni FFL.” Regulamentul permite, în principiu, și alte forme de compensare, cum ar fi plățile în numerar. Cu toate acestea, până în prezent a fost utilizată doar compensarea sub formă de obligațiuni FFL.

(21)  Data efectivă a decontării finale este, în mod normal, specificată în cadrul acordului.

(22)  Articolul 3 din regulament și articolul 6 din normele suplimentare.

(23)  A se vedea http://www.fme.is/lisalib/getfile.aspx?itemid=7199

(24)  A se vedea http://www.fme.is/lisalib/getfile.aspx?itemid=7997

(25)  A se vedea Decizia nr. 126/11/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 13.4.2011 privind ajutorul de stat pentru crearea și capitalizarea Byr hf., nepublicată încă, disponibilă pe site-ul autorității: http://www.eftasurv.int/media/decisions/126-11-COL.pdf

(26)  A se vedea nota de subsol 2.

(27)  Versiunea actualizată a Orientărilor privind ajutoarele de stat este publicată pe site-ul autorității: http://www.eftasurv.int/state-aid/legal-framework/state-aid-guidelines/

(28)  Autoritatea observă că acest lucru contravine notificării schemei de credite ipotecare adresată Autorității la 27.5.2009 (document nr. 519720), prin care autoritățile islandeze susțin că OAD ar fi orientările corecte în baza cărora să fie evaluată schema (în cazul în care Autoritatea ar urma să ajungă la concluzia că schema presupune un ajutor).

(29)  În ceea ce privește compatibilitatea schemei de credite ipotecare, autoritățile islandeze fac referire și la argumentele anterioare invocate de Autoritate cu privire la importanța sistemică a băncilor de economii din Islanda – a se vedea, de exemplu, o scrisoare din partea Băncii Centrale a Islandei din data de 19.5.2009, prin care se confirmă necesitatea măsurilor (anexa 5 la notificare). În susținerea celor afirmate, autoritățile islandeze au prezentat un studiu realizat de Centrul de Studii Politice Europene (CEPS) („Investigarea diversității în sectorul bancar din Europa: Funcționarea și rolul băncilor de economii”, CEPS, 26.6.2009).

(30)  Raportul a fost întocmit de Hjörtur H. Jonsson din partea ALM.

(31)  Prima percepută în ceea ce privește Spkef a fost de 95 puncte de bază (pb) pentru a acoperi riscul de rambursare anticipată, costurile de exploatare și pierderile de credit în exces. 95 pb reprezintă prima efectivă pe care FFL o percepe, în general, de la clienți: 25 pb pentru costurile de exploatare, 50 pb pentru riscul de rambursare anticipată și 20 bp pentru pierderi de credit.

(32)  Autoritatea presupune că autoritățile islandeze se referă la Orientările autorității privind restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare în sectorul financiar în contextul crizei actuale în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat.

(33)  Cauza 78/76, Steinike și Weinlig/Republica Federală Germania, Rec. 1977, p. 595, punctul 21.

(34)  Cauzele conexate E-5/04, E-6/04 și E-7/04, Fesil și Finnfjord [2005], Raportul Curții AELS, p. 117, punctul 77. Această hotărâre confirmă jurisprudența Curții Europene de Justiție, astfel cum se prevede în cauza C-75/97, Belgia/Comisia, Rec. 1999, p. I-3671, punctul 33. A se vedea, de asemenea, cauza C-66/02, Italia/Comisia, Rec. 2005, p. I-10901, punctul 95.

(35)  Cauzele conexate T-132/96 și T-143/96, Freistaat Sachsen și Volkswagen AG/Comisia, Rec. 1999, p. II-3663, punctul 167. A se vedea Deciziile Comisiei în cauza NN 70/07, Northern Rock (JO C 43, 16.2.2008, p. 1) și în cauza NN 25/08, Ajutor pentru salvare acordat băncii WestLB (JO C 189, 26.7.2008, p. 3); și Decizia Comisiei din 4.6.2008, C-9/08, SachsenLB (JO L 104, 24.4.2009). A se vedea, de asemenea, Decizia Autorității nr. 36/09 /COL din 30.1.2009 privind acordul încheiat între statul norvegian și Eksportfinans ASA privind ajutorul de stat acordat Eksportfinans (JO C 156, 9.7.2009, p. 17 și suplimentul SEE nr. 36 din 9.7.2009, p. 9); Decizia nr. 205/09/COL din 8.5.2009 privind schema de recapitalizare temporară a băncilor în esență solide în vederea promovării stabilității financiare și împrumuturilor către economia reală (JO L 29, 3.2.2011, p. 36 și suplimentul SEE nr. 6 din 3.2.2010, p. 1); Decizia nr. 235/09/COL din 20.5.2009 privind schema norvegiană de ajutor temporar de dimensiuni reduse (JO L 46, 19.2.2011, p. 59 și suplimentul SEE nr. 8 din 17.2.2011, p. 1); Decizia nr. 168/09/COL din 27.3.2009 privind o categorie suplimentară de împrumut a Fondului de finanțare a locuințelor din Islanda acordat băncilor, caselor de economii și altor instituții financiare în scopul refinanțării temporare a creditelor ipotecare (JO C 241 din 8.10.2009, p. 16 și suplimentul SEE nr. 52 din 8.10.2009, p. 1).

(36)  Cauza C-310/99, Italia/Comisia, Rec. 2002, p. I-2289, punctul 91. În cauza C-66/02, Italia/Comisia, Rec. 2005, p. I-10901, punctul 91, Tribunalul a precizat „În cazul unei scheme de ajutoare, Comisia se poate limita la studierea caracteristicilor generale ale schemei în cauză, fără a fi obligată să examineze fiecare caz particular de aplicare […] pentru a stabili dacă schema întrunește elementele unui ajutor.” A se vedea, de asemenea, și cauza E-2/05, Autoritatea AELS de Supraveghere/Islanda [2005], Raportul Curții de Justiție a AELS p. 202, punctul 24, și cauza C-71/09 P, C-73/09 P și C-76/09 P, Comitato „Venezia vuole vivere”/Comisia, nepublicată încă, punctele 63-64.

(37)  A se vedea nota de subsol 32.

(38)  A se vedea punctul 32 din OAD.

(39)  Punctul 39 prevede: „[Î]ntr-o primă etapă, activele ar trebui evaluate pe baza valorii de piață curente a acestora, atunci când este posibil. În general, orice transfer la un preț mai mare decât prețul pieței al activelor care fac obiectul unei scheme va constitui ajutor de stat. Valoarea de piață curentă poate fi însă destul de diferită de valoarea contabilă a activelor respective în circumstanțele respective sau poate fi inexistentă în absența unei piețe (în cazul unor active, valoarea poate fi practic zero).”

Punctul 40 prevede: „[Î]ntr-o a doua etapă, valoarea atribuită activelor depreciate în contextul unui program de salvare a activelor («valoarea de transfer») va fi inevitabil mai mare decât prețurile curente ale pieței, pentru a obține efectul de salvare. Pentru a asigura coerența evaluării compatibilității ajutorului, Autoritatea ar avea în vedere o valoare a transferului care să reflecte valoarea economică pe termen lung subiacentă («valoarea economică reală») a activelor pe baza fluxurilor de numerar subiacente și a unor orizonturi tmporale mai mari, un reper acceptabil indicând compatibilitatea valorii ajutorului, care trebuie să fie limitată strict la minimum.” În plus, tabelul 1, Creditele nesecurizate, introduce conceptele de „cost”, „valoare economică” și „valoare de transfer” ca bază de evaluare în cadrul schemei.

(40)  Anexa 4.II la OAD.

(41)  Anexa 4.II la OAD.

(42)  Chiar dacă taxa de 95 pb ar urma să fie acceptată ca remunerație pentru schimbul de active, întrebarea care rămâne este dacă nivelul de taxare este suficient pentru a reprezenta o remunerație adecvată; a se vedea anexa 4.II din OAD.

(43)  Argumentul invocat de autoritățile islandeze, conform căruia natura ordonanței de urgență este temporară și, astfel, schemele puse în aplicare în temeiul acesteia au, prin definiție, un caracter nepermanent, nu poate fi acceptat. Nu există nicio dispoziție în legislația relevantă care ar putea împiedica autoritățile islandeze să continue schema de credite ipotecare pe termen nelimitat. Acest lucru contravine principiului general al proporționalității și necesității existenței unor orientări privind ajutoarele de stat în perioada crizei financiare. Faptul că parlamentul islandez intenționează să revizuiască ordonanța de urgență din 1.1.2010 nu modifică această concluzie. În orice caz, în conformitate cu informațiile puse la dispoziția Autorității până în prezent, parlamentul islandez nu a efectuat o astfel de revizuire.

(44)  Orientările autorității privind instituțiile financiare, punctul 12.

(45)  Orientările autorității privind instituțiile financiare, punctul 24.

(46)  A se vedea, de exemplu, Decizia Comisiei din 16.12.2003 privind schema de ajutor pusă în aplicare de Franța pentru preluarea societăților aflate în dificultate (JO L 108, 16.4.2004, p. 38) și Decizia Comisiei din 20.12.2001 privind o schemă de ajutor de stat pusă în aplicare de Spania în 1993 pentru anumite societăți nou-create în Vizcaya (Spania) (JO L 40, 14.2.2003, p. 11). A se vedea, de asemenea, Decizia ESA nr. 754/08/COL din 3 decembrie 2008 privind schema de inovare în sectorul lemnului (JO C 58 din 12.3.2009, p. 12 și suplementul SEE nr. 14 din 12.3.2009, p. 5).

---