–

pentru FV, de J.‑M. Bauler, avocat;

–

pentru Caisse pour l’avenir des enfants, de A. Rodesch și B. Rodesch, avocats;

–

pentru Comisia Europeană, de F. Clotuche‑Duvieusart și B.‑R. Killmann, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 45 TFUE, a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO 2011, L 141, p. 1), a articolului 67 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, rectificare în JO 2004, L 200, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82, rectificări în JO 2015, L 84, p. 74, și JO 2016, L 296, p. 25), precum și a articolului 60 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2009, L 284, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între FV, un lucrător frontalier, pe de o parte, și Caisse pour l’avenir des enfants (Casa pentru Viitorul Copiilor, Luxemburg) (denumită în continuare „CAE”), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acesteia din urmă de a acorda o alocație familială unui copil plasat prin hotărâre judecătorească în căminul lui FV.

3

Conform articolului 1 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului din 25 iunie 2019 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii (JO 2019, L 178, p. 1), acest regulament se aplică „plasamentul[ui] unui copil într‑un centru de plasament sau în îngrijire într‑o familie substitutivă”.

4

Potrivit articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul 2019/1111:

„Hotărârile pronunțate într‑un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specială.”

5

Articolul 7 din Regulamentul nr. 492/2011 prevede:

„(1)   Lucrătorul resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, față de lucrătorii naționali, pe criterii de cetățenie, în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă și de muncă și, în special, în ceea ce privește remunerarea, concedierea și, în cazul în care rămâne fără un loc de muncă, reintegrarea profesională și reangajarea.

(2)   Acesta beneficiază de aceleași avantaje sociale și fiscale ca și lucrătorii naționali.

[…]”

6

Considerentul (8) al Regulamentului nr. 883/2004 are următorul conținut:

„Principiul general al egalității de tratament este de o deosebită importanță pentru lucrătorii care nu sunt rezidenți în statul membru în care lucrează, inclusiv pentru lucrătorii frontalieri.”

7

Articolul 1 din acest regulament prevede:

„În sensul prezentului regulament:

[…]

[…]

8

Articolul 2 alineatul (1) din acest regulament prevede:

„Prezentul regulament se aplică resortisanților unuia dintre statele membre, apatrizilor și refugiaților care sunt rezidenți într‑un stat membru și care se află sau s‑au aflat sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora.”

9

Potrivit articolului 3 alineatul (1) din același regulament:

„Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:

[…]

10

Articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Egalitatea de tratament”, prevede:

„Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de aceleași prestații și sunt supuse acelorași obligații, în temeiul legislației unui stat membru, ca și resortisanții acelui stat membru.”

11

Articolul 2 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, rectificări în JO 2004, L 229, p. 35, și JO 2005, L 197, p. 34, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56) are următorul conținut:

„În sensul prezentei directive:

[…]”

12

Dispozițiile relevante sunt articolele 269 și 270 din code de la sécurité sociale, în versiunea aplicabilă începând de la 1 august 2016, data intrării în vigoare a loi du 23 juillet 2016, portant modification du code de la sécurité sociale, de la loi modifiée du 4 décembre 1967 concernant l’impôt sur le revenu, et abrogeant la loi modifiée du 21 décembre 2007 concernant le boni pour enfant” [Legea din 23 iulie 2016 de modificare a Codului securității sociale, a Legii modificate din 4 decembrie 1967 privind impozitul pe venit și de abrogare a Legii modificate din 21 decembrie 2007 privind bonificația pentru copil (Mémorial A 2016, p. 2348, denumit în continuare „codul”)].

13

Articolul 269 alineatul (1) din cod, intitulat „Condiții de acordare”, prevede:

„Se introduce o alocație pentru viitorul copiilor, denumită în continuare «alocație familială».

Alocația familială se cuvine:

14

Articolul 270 din acest cod prevede:

„Pentru aplicarea articolului 269 alineatul (1) litera b), sunt considerați membri de familie ai unei persoane și dau dreptul la alocație familială copiii din căsătorie, copiii din afara căsătoriei și copiii adoptați ai acestei persoane.”

15

Articolul 273 alineatul (4) din codul menționat precizează în ceea ce privește copiii rezidenți:

„În cazul plasamentului unui copil prin hotărâre judecătorească, alocația familială se plătește persoanei fizice sau juridice învestite cu îngrijirea copilului și la care copilul are domiciliul legal și reședința efectivă și continuă.”

16

FV, care lucrează în Luxemburg și are reședința în Belgia, beneficiază de statutul de lucrător frontalier și, astfel, intră sub incidența regimului luxemburghez pentru alocațiile familiale. De la 26 decembrie 2005, copilul FW este plasat în căminul lui FV în temeiul unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță belgiană.

17

Prin decizia din 7 februarie 2017, comitetul director al CAE i‑a retras lui FV, cu efect retroactiv de la 1 august 2016, beneficiul alocațiilor familiale primite pentru copilul FW pentru motivul că acest copil, întrucât nu prezintă o legătură de filiație cu FV, nu are calitatea de „membru de familie”, în sensul articolului 270 din cod.

18

Conseil arbitral de la sécurité sociale (Consiliul Arbitral al Securității Sociale, Luxemburg) a reformat această decizie și a trimis cauza la CAE spre rejudecare.

19

La 27 ianuarie 2022, conseil supérieur de la sécurité sociale (Consiliul Superior al Securității Sociale, Luxemburg) a confirmat însă, prin reformare, decizia CAE din 7 februarie 2017. FV a formulat recurs la Cour de cassation (Curtea de Casație, Luxemburg), care este instanța de trimitere.

20

Această instanță explică faptul că, potrivit legislației naționale aplicabile, un copil rezident are un drept direct la plata prestațiilor familiale. În schimb, în cazul copiilor nerezidenți, un astfel de drept nu este prevăzut decât în temeiul dreptului derivat pentru „membrii de familie” ai lucrătorului frontalier, definiție care nu include copiii plasați în căminul unui astfel de lucrător prin hotărâre judecătorească.

21

Referindu‑se la Hotărârea din 2 aprilie 2020, Caisse pour l’avenir des enfants (Copil al soțului unui lucrător frontalier) (C‑802/18, EU:C:2020:269), instanța menționată ridică problema dacă această diferență de tratament este în conformitate cu dreptul Uniunii. Astfel, din această hotărâre ar reieși că, prin „copil al unui lucrător frontalier” care poate beneficia indirect de avantaje sociale trebuie să se înțeleagă și copilul care are o legătură de rudenie cu soțul sau cu partenerul înregistrat al lucrătorului în cauză atunci când acesta din urmă asigură întreținerea acestui copil.

22

În aceste condiții, Cour de cassation (Curtea de Casație) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Principiul egalității de tratament, garantat [la articolul] 45 TFUE și [la articolul 7] alineatul (2) din Regulamentul [nr. 492/2011], precum și [articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004] și [articolul 60 din Regulamentul nr. 987/2009] se opun unor dispoziții ale unui stat membru în temeiul cărora lucrătorii frontalieri nu pot primi o alocație familială legată de desfășurarea de către aceștia a unei activități salariate în statul membru respectiv pentru copiii plasați la ei prin hotărâre judecătorească, în condițiile în care toți copiii care au făcut obiectul unui plasament prin hotărâre judecătorească și care au reședința în statul membru respectiv au dreptul să primească această alocație care se plătește persoanei fizice sau juridice învestite cu îngrijirea copilului și la care copilul are domiciliul legal și reședința efectivă și continuă? Răspunsul la întrebarea adresată ar putea fi influențat de faptul că lucrătorul frontalier asigură întreținerea acestui copil?”

23

Prin intermediul întrebării unice formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 45 TFUE și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 trebuie interpretate în sensul că se opun legislației unui stat membru în temeiul căreia un lucrător nerezident nu poate primi o alocație familială legată de desfășurarea de către acesta a unei activități salariate în statul membru respectiv pentru un copil care a fost plasat la el prin hotărâre judecătorească și căruia îi asigură îngrijirea, în condițiile în care un copil care a făcut obiectul unui plasament prin hotărâre judecătorească și care are reședința în statul membru menționat are dreptul să primească această alocație, care este plătită persoanei fizice sau juridice învestite cu îngrijirea acestui copil, și dacă împrejurarea că lucrătorul nerezident asigură întreținerea copilului plasat la el influențează răspunsul dat la această întrebare.

24

Cu titlu introductiv, trebuie observat că prezenta cauză privește numai problema dacă un stat membru poate aplica condiții de atribuire diferențiate în cazul unui lucrător rezident și al unui lucrător nerezident în ceea ce privește acordarea unei alocații precum alocația familială în discuție în litigiul principal.

25

În aceste condiții, întrebarea preliminară nu poate fi analizată în lumina articolului 67 din Regulamentul nr. 883/2004 și a articolului 60 din Regulamentul nr. 987/2009, întrucât aceste dispoziții nu vizează situația lucrătorului însuși, ci pe cea a membrilor familiei acestuia care au reședința în alt stat membru.

26

Cu aceste precizări, trebuie amintit mai întâi, în legătură cu articolul 45 alineatul (2) TFUE, că această dispoziție prevede că libera circulație a lucrătorilor implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă. La rândul său, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 constituie, în domeniul specific al acordării de avantaje sociale, expresia particulară a principiului egalității de tratament astfel consacrat, această dispoziție precizând că lucrătorul resortisant al unui stat membru beneficiază, pe teritoriul celorlalte state membre al căror cetățean nu este, de aceleași avantaje sociale și fiscale ca și lucrătorii naționali (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2020, Jobcenter Krefeld, C‑181/19, EU:C:2020:794, punctele 44 și 78, precum și Hotărârea din 21 decembrie 2023, Chief Appeals Officer și alții, C‑488/21, EU:C:2023:1013, punctul 49).

27

Apoi, Curtea a avut deja ocazia să statueze, pe de o parte, că, întrucât alocația familială în discuție în litigiul principal este legată de desfășurarea unei activități salariale de către un lucrător frontalier, aceasta constituie un avantaj social, în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011. Pe de altă parte, această alocație constituie de asemenea o prestație de securitate socială care intră în sfera prestațiilor familiale menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul nr. 883/2004 [a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 2020, Caisse pour l’avenir des enfants (Copil al soțului unui lucrător frontalier), C‑802/18, EU:C:2020:269, punctele 31 și 40].

28

Or, Curtea a statuat în mod repetat că principiul egalității de tratament înscris la articolul 45 alineatul (2) TFUE și la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 interzice nu numai discriminările directe, întemeiate pe cetățenie, ci și orice forme indirecte de discriminare care, prin aplicarea altor criterii de diferențiere, conduc, în fapt, la același rezultat [Hotărârea din 2 aprilie 2020, Caisse pour l’avenir des enfants (Copil al soțului unui lucrător frontalier), C‑802/18, EU:C:2020:269, punctul 54 și jurisprudența citată].

29

În ceea ce privește acest principiu pe care se întemeiază libertatea de circulație a lucrătorilor, Curtea a statuat deja că, în special pentru a garanta cât mai bine posibil egalitatea de tratament a tuturor persoanelor încadrate în muncă pe teritoriul unui stat membru, potrivit articolului 4 din Regulamentul nr. 883/2004, interpretat în lumina considerentului (8) al acestui regulament, persoana care desfășoară printre altele o activitate salariată într‑un stat membru se supune, în general, legislației acestui stat membru și trebuie, în conformitate cu acest articol, să beneficieze de aceleași prestații ca resortisanții aceluiași stat membru [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iunie 2022, Comisia/Austria (Indexarea prestațiilor familiale), C‑328/20, EU:C:2022:468, punctul 108 și jurisprudența citată].

30

Or, după cum s‑a amintit la punctul 26 din prezenta hotărâre, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 exprimă același principiu al egalității de tratament atunci când prevede că lucrătorul din alt stat membru beneficiază de aceleași avantaje sociale ca și lucrătorii rezidenți.

31

Din moment ce lucrătorii frontalieri contribuie la finanțarea politicilor sociale ale statului membru gazdă, având în vedere contribuțiile fiscale și sociale pe care le plătesc în acest stat, în temeiul activității salariate pe care o desfășoară pe teritoriul acestuia, ei trebuie să poată beneficia de prestații familiale, precum și de avantaje sociale și fiscale în aceleași condiții ca lucrătorii naționali [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iunie 2012, Comisia/Țările de Jos, C‑542/09, EU:C:2012:346, punctul 66, Hotărârea din 16 iunie 2022, Comisia/Austria (Indexarea prestațiilor familiale), C‑328/20, EU:C:2022:468, punctul 109, precum și Hotărârea din 21 decembrie 2023, Chief Appeals Officer și alții, C‑488/21, EU:C:2023:1013, punctul 71].

32

În speță, în temeiul legislației naționale aplicabile, lucrătorii nerezidenți nu profită în aceleași condiții ca lucrătorii rezidenți de alocația familială în discuție în litigiul principal în ceea ce privește copiii plasați în căminul unor astfel de lucrători în măsura în care, spre deosebire de un lucrător rezident, un lucrător frontalier nu primește această alocație pentru un copil care este plasat în căminul său și căruia îi asigură îngrijirea.

33

Astfel, din decizia de trimitere reiese că, potrivit articolului 269 alineatul (1) litera a) din cod, toți copiii care au reședința efectivă și continuă în Luxemburg și care au domiciliul legal în acest stat au dreptul la alocația familială. În privința copiilor plasați prin hotărâre judecătorească, articolul 273 alineatul (4) din acest cod precizează că această alocație se plătește, în cazul unui asemenea plasament, persoanei fizice sau juridice învestite cu îngrijirea copilului și la care acest copil are domiciliul legal și reședința efectivă și continuă.

34

În schimb, conform articolului 269 alineatul (1) litera b) și articolului 270 din cod, dau dreptul la alocația familială pentru un lucrător frontalier numai copiii considerați, în temeiul acestei din urmă dispoziții, ca fiind membri de familie ai acestui lucrător, și anume copiii din căsătorie, copiii din afara căsătoriei și copiii adoptați ai acestei persoane.

35

În aceste condiții, unui copil, care este plasat în căminul unui lucrător ce și‑a exercitat dreptul la liberă circulație și care are domiciliul legal, precum și reședința efectivă și continuă la acest lucrător, nu i se poate acorda o prestație familială care, pentru lucrătorul frontalier, constituie un „avantaj social”, în timp ce copiii plasați, care au domiciliul legal, precum și reședința efectivă și continuă la lucrători resortisanți ai statului membru gazdă, sunt, în schimb, eligibili. O astfel de diferență de tratament, care este susceptibilă să producă efecte mai ales în detrimentul resortisanților altor state membre în măsura în care nerezidenții sunt cel mai adesea străini, constituie o discriminare indirectă pe motiv de cetățenie.

36

Împrejurarea că hotărârea judecătorească de plasament emană de la o instanță dintr‑un alt stat membru decât statul membru gazdă al lucrătorului în cauză nu poate influența o astfel de concluzie.

37

Astfel, autoritățile competente luxemburgheze sunt obligate să recunoască o hotărâre judecătorească de plasament a unui alt stat membru și să îi acorde aceeași valoare juridică ca unei hotărâri judecătorești naționale echivalente. Acest lucru reiese din coroborarea articolului 1 alineatul (2) litera (d) și a articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul 2019/1111. Aceste dispoziții corespund dispozițiilor în esență identice ale articolului 1 alineatul (2) litera (d) și articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO 2003, L 338, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183), care era aplicabil la data intrării în vigoare a Legii din 23 iulie 2016 prin care s‑a modificat codul și care a fost abrogat prin Regulamentul 2019/1111.

38

Pentru a fi justificată, discriminarea indirectă menționată la punctul 35 din prezenta hotărâre trebuie să fie de natură să asigure realizarea unui obiectiv legitim și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iunie 2012, Comisia/Țările de Jos, C‑542/09, EU:C:2012:346, punctele 55 și 73, precum și Hotărârea din 2 aprilie 2020, Caisse pour l’avenir des enfants (Copil al soțului unui lucrător frontalier), C‑802/18, EU:C:2020:269, punctele 56 și 58]. Instanța de trimitere nu a menționat însă niciun obiectiv legitim de natură să justifice o asemenea discriminare indirectă.

39

Prin urmare, trebuie să se considere că articolul 45 TFUE și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 se opun unor dispoziții ale unui stat membru în temeiul cărora lucrătorii nerezidenți, spre deosebire de lucrătorii rezidenți, nu pot primi un avantaj social, cum este alocația familială în discuție în litigiul principal, pentru copiii plasați în căminul lor, pe care îi au în îngrijire și care au domiciliul legal, precum și reședința efectivă și continuă la aceștia.

40

În sfârșit, în ceea ce privește aspectul dacă împrejurarea că lucrătorul nerezident asigură întreținerea copilului plasat în căminul său și a cărui îngrijire o asigură influențează răspunsul la întrebarea adresată, este suficient să se observe că o asemenea împrejurare nu poate fi luată în considerare în cadrul acordării unei alocații familiale unui astfel de lucrător decât dacă legislația națională aplicabilă prevede o atare condiție pentru acordarea acestei alocații unui lucrător rezident învestit cu îngrijirea unui copil plasat la el, în caz contrar încălcându‑se egalitatea de tratament a lucrătorilor frontalieri.

41

Având în vedere motivele care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 45 TFUE și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 trebuie interpretate în sensul că se opun legislației unui stat membru în temeiul căreia un lucrător frontalier nu poate primi o alocație familială legată de desfășurarea de către acesta a unei activități salariate în statul membru respectiv pentru un copil plasat la el prin hotărâre judecătorească și căruia îi asigură îngrijirea, în condițiile în care un copil care a făcut obiectul unui plasament prin hotărâre judecătorească și căruia îi asigură îngrijirea, în condițiile în care un copil care a făcut obiectul unei hotărâri judecătorești de plasament și care are reședința în statul membru respectiv are dreptul să primească această alocație, care se plătește persoanei fizice sau juridice învestite cu îngrijirea copilului. Împrejurarea că lucrătorul nerezident asigură întreținerea copilului plasat la acesta nu poate fi luată în considerare în cadrul acordării unei alocații familiale unui astfel de lucrător pentru un copil plasat în căminul său decât dacă legislația națională aplicabilă prevede o atare condiție pentru acordarea acestei alocații unui lucrător rezident învestit cu îngrijirea unui copil plasat în căminul său.

42

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 45 TFUE și articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii

trebuie interpretate în sensul că

se opun legislației unui stat membru în temeiul căreia un lucrător frontalier nu poate primi o alocație familială legată de desfășurarea de către acesta a unei activități salariate în statul membru respectiv pentru un copil plasat la el prin hotărâre judecătorească și căruia îi asigură îngrijirea, în condițiile în care un copil care a făcut obiectul unui plasament prin hotărâre judecătorească și căruia îi asigură îngrijirea, în condițiile în care un copil care a făcut obiectul unei hotărâri judecătorești de plasament și care are reședința în statul membru respectiv are dreptul să primească această alocație, care se plătește persoanei fizice sau juridice învestite cu îngrijirea copilului. Împrejurarea că lucrătorul nerezident asigură întreținerea copilului plasat la acesta nu poate fi luată în considerare în cadrul acordării unei alocații familiale unui astfel de lucrător pentru un copil plasat în căminul său decât dacă legislația națională aplicabilă prevede o atare condiție pentru acordarea acestei alocații unui lucrător rezident învestit cu îngrijirea unui copil plasat în căminul său.