EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62022CN0551

Cauza C-551/22 P: Recurs introdus la 17 august 2022 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 1 iunie 2022 în cauza T-481/17, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL/SRB

JO C 389, 10.10.2022, p. 9–10 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

10.10.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 389/9


Recurs introdus la 17 august 2022 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 1 iunie 2022 în cauza T-481/17, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL/SRB

(Cauza C-551/22 P)

(2022/C 389/12)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, D. Triantafyllou, A. Nijenhuis, P. Němečková și A. Steiblytė, agenți)

Celelalte părți din procedură: Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno, Stiftung für Forschung und Lehre (SFL), Comitetul unic de rezoluție (SRB), Regatul Spaniei, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Banco Santander, S.A.

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1)

anularea Hotărârii Tribunalului din 1 iunie 2022, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL – Stiftung für Forschung und Lehre (SFL)/Comitetul unic de rezoluție (T-481/17, EU:T:2022:311), în măsura în care Tribunalul a declarat admisibilă acțiunea în anulare în primă instanță;

2)

declararea inadmisibilității acțiunii în anulare introduse în cauza T-481/17 în primă instanță și, în consecință, respingerea acesteia în totalitate și

3)

obligarea Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL, Stiftung für Forschung und Lehre (SFL) (reclamante în primă instanță) la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie atât în procedura în fața Tribunalului, cât și în cadrul prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă trei motive de recurs și susține că Tribunalul a săvârșit următoarele erori de drept:

o eroare în interpretarea articolului 263 alineatul (4) TFUE și a articolului 18 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) în ceea ce privește calificarea schemei de rezoluție ca act atacabil (primul motiv de recurs),

o eroare în interpretarea articolului 263 alineatul (4) TFUE și încălcarea dreptului la apărare al Comisiei în ceea ce privește omisiunea de a îndrepta acțiunea în anulare împotriva autorului actului final cu forță juridică obligatorie (al doilea motiv de recurs) și

o motivare contradictorie a hotărârii atacate, care rezultă din decizia Tribunalului, în sensul că acțiunea în anulare împotriva schemei de rezoluție atacate este admisibilă, în condițiile în care Tribunalul concluzionează că această schemă de rezoluție intră în vigoare și produce efecte juridice obligatorii doar prin intermediul deciziei Comisiei (al treilea motiv de recurs).


(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).


Top