1)

Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE

trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „caz fortuit” avută în vedere de această dispoziție se impune a fi înțeleasă, la fel ca în cazul noțiunii de „forță majoră”, ca vizând împrejurări străine celui care o invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut fi evitate, în pofida întregii diligențe manifestate.

2)

Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/118

trebuie interpretat în sensul că recunoașterea existenței unui „caz fortuit”, în sensul acestei dispoziții, impune, pe de o parte, ca distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile să fie cauzată de împrejurări neobișnuite, imprevizibile și străine operatorului vizat, ceea ce este exclus atunci când aceste împrejurări intră în sfera de răspundere a acestuia, și, pe de altă parte, ca operatorul să fi dat dovadă de diligența cerută în mod normal în cadrul activității sale pentru a se proteja împotriva consecințelor unui astfel de eveniment.

3)

Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/118

trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții de drept național al unui stat membru în temeiul căreia faptele care constituie o culpă ușoară, imputabile persoanei impozabile în cauză, sunt asimilate în toate situațiile cazului fortuit și forței majore. Cu toate acestea, în cazul în care faptele care constituie o abatere ușoară ce a condus la distrugerea totală sau la pierderea iremediabilă a produsului accizabil au fost săvârșite în cadrul unei operațiuni de denaturare care a fost autorizată în prealabil de autoritățile naționale competente, trebuie să se considere că această distrugere sau această pierdere a intervenit ca o consecință a autorizării de către autoritățile competente din statul membru în cauză, astfel încât distrugerea sau pierderea respectivă nu trebuie considerată ca eliberare pentru consum în sensul articolului 7 din Directiva 2008/118.

4)

Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/118

trebuie interpretat în sensul că prin expresia „ca o consecință a autorizării de către autoritățile competente din statul membru”, care figurează în primul paragraf al acestei dispoziții, nu se poate înțelege că statele membre au posibilitatea să prevadă la modul general că distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile aflate sub regim suspensiv de accize nu constituie o eliberare pentru consum atunci când distrugerea sau pierderea este rezultatul unei abateri ușoare.