–

pentru guvernul sloven, de N. Pintar Gosenca, în calitate de agent;

–

pentru Comisia Europeană, de U. Babovič, A. Kraner și M. Salyková, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește în esență interpretarea poziției tarifare 9401 din Nomenclatura combinată (denumită în continuare „NC”) care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), în versiunile sale care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1101/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014 (JO 2014, L 312, p. 1), din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1754 al Comisiei din 6 octombrie 2015 (JO 2015, L 285, p. 1) și din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1821 al Comisiei din 6 octombrie 2016 (JO 2016, L 294, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între SOMEO S.A., pe de o parte, și Republika Slovenija, reprezentată de Ministrstvo za finance (Ministerul Finanțelor, Slovenia), pe de altă parte, în legătură cu clasificarea tarifară la subpoziția 94019080 din NC a unor mărfuri importate de această societate în Slovenia și declarate ca fiind părți de scaune pentru autovehicule.

3

Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumit în continuare „SA”) a fost instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor (OMV), și aprobată, împreună cu Protocolul de modificare a acesteia din 24 iunie 1986, în numele Comunității Economice Europene, prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO 1987, L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199). Notele explicative ale SA sunt elaborate în cadrul OMV în conformitate cu dispozițiile acestei convenții.

4

În temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul 2 din convenția menționată, fiecare parte contractantă se angajează să aplice regulile generale de interpretare a SA, precum și toate notele de secțiuni, capitole și subpoziții și să nu modifice conținutul secțiunilor, al capitolelor, al pozițiilor sau al subpozițiilor din SA.

5

Notele explicative ale SA, în versiunea lor din anul 2012, prevăd, în ceea ce privește capitolul 94 din acesta, intitulat „Mobilă; mobilier medico‑chirurgical; articole de pat și similare; aparate de iluminat nedenumite și necuprinse în altă parte; lămpi pentru reclame luminoase, însemne luminoase, plăci indicatoare luminoase și articole similare; construcții prefabricate”:

„1. Acest capitol nu cuprinde:

[…]

[…]

CONSIDERAȚII GENERALE

Prezentul capitol cuprinde, sub rezerva excepțiilor menționate în Notele explicative ale acestui capitol:

1) Ansamblul piesele de mobilier, precum și al părților lor (nr. 94.01-94.03).

[…]

PĂRȚI

Prezentul capitol acoperă numai părțile produselor de la pozițiile 94.01-94.03 și 94.05. Sunt considerate astfel articolele, chiar și numai schițate, care, prin forma lor sau prin alte caracteristici, pot fi recunoscute ca fiind concepute exclusiv sau în principal pentru un articol de la aceste poziții și care nu sunt reluate mai specific în altă parte.

[…]”

6

În ceea ce privește poziția 9401, intitulată „Scaune (cu excepția celor de la poziția 94.02), chiar transformabile în paturi, și părțile lor”, Notele explicative precizează, referitor la noțiunea „părți”, în sensul acestei poziții:

„Prezenta poziție cuprinde de asemenea părțile care pot fi recunoscute ca părți de scaune, printre care: spătarele, șezutul scaunelor, suporturile pentru brațe, umplute sau nu cu paie ori cu ratan, capitonate sau cu arcuri, precum și arcurile elicoidale asamblate pentru tapițarea scaunelor.

[…]”

7

În ceea ce privește această noțiune, Notele explicative ale SA, în versiunea lor din anul 2017, prevăd că aceasta vizează, în plus, „husele destinate fixării permanente de scaune sau de spătare”.

8

După cum rezultă din articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2658/87, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000 (JO 2000, L 28, p. 16, Ediție specială, 02/vol. 12, p. 33) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 2658/87”), NC, instituită de Comisia Europeană, reglementează clasificarea tarifară a mărfurilor importate în Uniunea Europeană. Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2658/87, NC preia pozițiile și subpozițiile de șase cifre din SA, doar a șaptea și a opta cifră constituind subpoziții proprii ale NC.

9

În temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2658/87, Comisia adoptă în fiecare an un regulament care include versiunea completă a NC, împreună cu ratele drepturilor vamale în conformitate cu articolul 1, astfel cum rezultă din măsurile adoptate de Consiliul Uniunii Europene sau de Comisie. Regulamentul respectiv se publică până la 31 octombrie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se aplică de la 1 ianuarie anul următor.

10

Regulamentele de punere în aplicare nr. 1101/2014, 2015/1754 și 2016/1821 au fost adoptate în temeiul acestei dispoziții. Fiecare dintre aceste regulamente de punere în aplicare a modificat NC începând de la 1 ianuarie 2015, de la 1 ianuarie 2016 și, respectiv, de la 1 ianuarie 2017. Modul de redactare a dispozițiilor din această nomenclatură relevante pentru cauza principală a rămas însă neschimbat.

11

Potrivit regulilor generale pentru interpretarea NC, care figurează în partea I secțiunea I punctul A din anexa I, în versiunile sale care rezultă din fiecare dintre regulamentele de punere în aplicare menționate:

„Clasificarea mărfurilor în [NC] se efectuează în conformitate cu următoarele principii:

[…]

[…]”

12

Partea a doua a acestei anexe I, intitulată „Tabelul drepturilor”, cuprinde secțiunea VII, intitulată „Materiale plastice și articole din material plastic; cauciuc și articole din cauciuc.” Această secțiune cuprinde un capitol 39, intitulat „Materiale plastice și articole din material plastic”. Potrivit notei 2 litera (x) din acest capitol, acesta nu cuprinde „articolele de la capitolul 94 (de exemplu, mobilier, aparate de iluminat, însemne luminoase, construcții prefabricate)”.

13

Această a doua parte cuprinde, în plus, o secțiune XI, intitulată „Materiale textile și articole din aceste materiale”. Potrivit notei 1 litera (s) din secțiunea menționată, aceasta din urmă nu cuprinde „articolele de la capitolul 94 (de exemplu, mobilă, lenjerie de pat, aparate de iluminat)”. Secțiunea respectivă cuprinde un capitol 63, intitulat „Alte articole textile confecționate; seturi; îmbrăcăminte purtată sau uzată și articole textile purtate sau uzate; zdrențe”. Potrivit notei 1 din capitolul 63 amintit, subcapitolul I din acesta, intitulat „Alte articole textile confecționate”, „se aplică numai pentru articolele confecționate, din orice material textil”.

14

Partea II menționată conține de asemenea o secțiune XX, intitulată „Mărfuri și produse diverse”, în care figurează capitolul 94, intitulat „Mobilă; mobilier medico‑chirurgical; articole de pat și similare; aparate de iluminat nedenumite și necuprinse în altă parte; lămpi pentru reclame luminoase, însemne luminoase, plăci indicatoare luminoase și articole similare; construcții prefabricate”.

15

Notele 1 și 3 din acest capitol 94 prevăd:

[…]

16

Capitolul 94 amintit cuprinde printre altele poziția 9401, care are următorul cuprins:

17

Între luna august 2015 și luna iunie 2017, reclamanta din litigiul principal a declarat, la subpoziția 94019080 din NC, produsele „plasă pentru confecționarea de buzunare pentru spătarul scaunelor – Bend and net” (denumită în continuare „plasă pentru confecționarea de buzunare”) și „protecție pentru scaun – Skirt assy” (denumită în continuare „protecție pentru scaun”), calificate drept părți de scaune pentru autovehicule, pentru a fi puse în liberă circulație.

18

În urma unui control a posteriori al declarațiilor în cauză, autoritatea fiscală de prim grad a considerat că aceste mărfuri nu trebuiau clasificate la subpoziția 94019080 din NC și, prin decizia din 13 iulie 2018, a dispus ca reclamanta din litigiul principal să plătească suma de 298810,52 euro, cu titlu de taxe vamale aplicate mărfurilor menționate, majorate cu dobânzi de întârziere. Potrivit acestei autorități, produsul „plasă pentru confecționarea de buzunare” trebuia clasificat la subpoziția 63079010 din NC, care privește alte articole tricotate sau croșetate, și produsul „protecție pentru scaun”, la subpoziția 39269097 din NC, care privește alte articole din material plastic, din moment ce aceste produse nu puteau fi considerate părți de scaune pentru autovehicule și trebuiau calificate drept accesorii.

19

Ministerul Finanțelor, în calitate de autoritate fiscală de al doilea grad, a respins ca nefondată calea de atac formulată de reclamanta din litigiul principal împotriva acestei decizii. Acesta a precizat că poziția 9401 din NC, care include părți de scaune, nu se aplica unor accesorii precum produsele menționate. Astfel, potrivit acestuia, pe de o parte, protecția pentru scaun nu constituie un suport în lipsa căruia un scaun nu și‑ar putea îndeplini funcția esențială și principală și, pe de altă parte, plasa pentru confecționarea de buzunare, care sunt fixate pe protecția din plastic de pe partea din spate a scaunului unui vehicul, are numai o funcție accesorie de depozitare a unor obiecte mici, așa încât, fără această plasă, un scaun își păstrează toate funcțiile principale.

20

Prin hotărârea din 23 iunie 2020, Upravno sodišče (Tribunalul Administrativ, Slovenia) a confirmat clasificarea tarifară efectuată de autoritățile fiscale. Această instanță a considerat printre altele că faptul că o marfă este destinată exclusiv unui anumit model de mașină sau de obiect nu este determinant pentru calificarea acestei mărfi drept „parte” sau „accesoriu”.

21

Reclamanta din litigiul principal a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere. Ea susține că produsele în discuție în litigiul principal ar fi trebuit să fie clasificate la subpoziția 94019080 din NC, pentru motivul că o protecție pentru scaun nu este un produs care ar putea fi folosit pentru uzul general și nici un produs analog unui alt articol din material plastic care ar face parte din capitolul 39 din NC. În plus, o plasă pentru confecționarea de buzunare nu ar fi un produs textil care face parte din capitolul 63 din NC. Potrivit reclamantei din litigiul principal, aceste două produse sunt utilizate exclusiv pentru scaune de autovehicule și, dacă nu sunt fixate pe acestea, nu au nicio utilizare autonomă. Ea susține de asemenea că, fără montarea unei protecții pe scaun, ar fi imposibil să fie utilizat, întrucât nu este vorba despre un accesoriu estetic sau înlocuibil, ci despre o funcționalitate suplimentară a scaunului, și anume consolidarea și protecția structurii înseși a acestuia, care este esențială din punctul de vedere al siguranței. De asemenea, plasa pentru confecționarea de buzunare nu ar fi un accesoriu estetic sau înlocuibil al unui scaun, ci ar avea o funcționalitate suplimentară, și anume cea de suport și de protecție.

22

Prin ordonanța din 18 noiembrie 2020, instanța de trimitere a admis în principiu recursul împotriva hotărârii menționate.

23

În ceea ce privește produsul „plasă pentru confecționarea de buzunare”, această instanță arată că produsul respectiv se prezintă sub forma unei plase elastice împletite din fibre sintetice, de culoare neagră, cu o suprafață de 30 × 20 cm, cu o bandă din plastic cusută longitudinal pe o parte, cu care este fixată pe spatele scaunului unui autovehicul. În ceea ce privește produsul „protecție pentru scaun”, instanța menționată arată că acesta este din material plastic și acoperit cu fetru și că este fixat pe spatele și sub scaunul unui autovehicul pentru a‑i proteja interiorul.

24

Potrivit aceleiași instanțe, clasificarea produselor în discuție în litigiul principal în NC depinde de interpretarea noțiunii de „părți”, menționată la poziția 9401 din NC, și, așadar, de interpretarea dreptului Uniunii. În această privință, instanța de trimitere ridică problema dacă această noțiune are același conținut precum cea vizată în alte capitole din NC care a făcut deja obiectul interpretării de către Curte, ceea ce ar însemna că nu ar constitui o parte a scaunului decât un produs în lipsa căruia scaunul nu și‑ar putea îndeplini funcția esențială și principală. În acest context, instanța de trimitere arată că o interpretare mai largă a noțiunii de „părți” în sensul capitolului 94 din NC decât cea care reiese din jurisprudența Curții ar putea rezulta din Notele explicative ale SA.

25

În aceste condiții, Vrhovno sodišče (Curtea Supremă, Slovenia) a suspendat judecarea cauzei și a adresat Curții următoarele întrebări preliminare:

26

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă poziția 9401 din NC trebuie interpretată în sensul că noțiunea de „părți” ale unui scaun al unui autovehicul acoperă mărfuri care nu sunt indispensabile pentru ca un astfel de scaun să își poată îndeplini funcția.

27

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, atunci când Curtea este sesizată cu o trimitere preliminară în materia clasificării tarifare, funcția sa constă mai curând în a oferi clarificări instanței de trimitere cu privire la criteriile a căror punere în aplicare îi va permite acesteia să clasifice în mod corect produsele în cauză potrivit NC decât în a efectua ea însăși o astfel de clasificare. Această clasificare rezultă dintr‑o apreciere pur factuală pe care Curtea nu trebuie să o efectueze în cadrul unei trimiteri preliminare (Hotărârea din 20 octombrie 2022, Mikrotīkls, C‑542/21, EU:C:2022:814, punctul 21 și jurisprudența citată).

28

Trebuie amintit de asemenea că, în conformitate cu regula generală 1 pentru interpretarea NC, clasificarea tarifară a mărfurilor se determină potrivit textului pozițiilor și al notelor de secțiuni sau de capitole din această nomenclatură. În interesul securității juridice și al facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a acestor mărfuri trebuie să aibă în vedere, în general, caracteristicile și proprietățile obiective ale acestora, astfel cum sunt definite de textul poziției în cauză din nomenclatura menționată și al notelor de secțiuni sau de capitole corespunzătoare (Hotărârea din 20 octombrie 2022, Mikrotīkls, C‑542/21, EU:C:2022:814, punctul 22 și jurisprudența citată).

29

În plus, Curtea a statuat în repetate rânduri că, deși Notele explicative ale SA și ale NC nu au forță obligatorie, ele constituie instrumente importante de asigurare a unei aplicări uniforme a Tarifului vamal comun și oferă, prin ele însele, elemente valabile pentru interpretarea acestuia (Hotărârea din 20 octombrie 2022, Mikrotīkls, C‑542/21, EU:C:2022:814, punctul 23 și jurisprudența citată).

30

În ceea ce privește poziția 9401 din NC, trebuie constatat că textul acesteia cuprinde scaune și părți ale acestora. Cele din urmă se încadrează la subpoziția 940190, intitulată „părți”, și se clasifică la una dintre cele trei subpoziții specifice cu opt cifre prevăzute în acest scop. Trebuie să se constate de asemenea că mărfurile în discuție în litigiul principal, și anume „plasa pentru confecționarea de buzunare” și „protecția pentru scaun”, nu sunt menționate la niciuna dintre aceste subpoziții cu opt cifre.

31

NC nu definește noțiunea de „părți” în sensul poziției 9401 din această nomenclatură. Trebuie arătat de asemenea că nota 3 punctul A din capitolul 94 din NC, care privește plăci din sticlă, marmură, piatră sau din orice alt material menționat în capitolele 68 sau 69 din NC, și anume alte produse decât cele în discuție în litigiul principal, nu permite să se extragă indicații utile în ceea ce privește interpretarea acestei noțiuni. Pe de altă parte, notele explicative ale NC relevante în cadrul litigiului principal, care au fost adoptate de Comisie în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2658/87 și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 4 martie 2015 (JO 2015, C 76, p. 1), nu conțin nicio precizare cu privire la noțiunea respectivă.

32

Potrivit Notelor explicative ale SA, în versiunea lor din anul 2012, capitolul 94 nu se referă decât la părțile produselor menționate la pozițiile 9401-9403 și 9405 și sunt considerate ca atare articolele, chiar și numai schițate, care, prin forma lor sau prin alte caracteristici, pot fi recunoscute ca fiind concepute exclusiv sau în principal pentru un articol de la aceste poziții și care nu sunt reluate mai specific în altă parte. În plus, din aceste note reiese că poziția 9401 acoperă părțile de scaune care pot fi recunoscute ca atare și în special spătarele, șezutul scaunelor, suporturile pentru brațe, precum și arcurile elicoidale asamblate pentru tapițarea scaunelor. Notele explicative ale SA, în versiunea lor din 2017, precizează că husele destinate să fie fixate în mod permanent pe scaune sau pe spătare de scaune sunt de asemenea acoperite de această poziție 9401 în calitate de „părți” de scaune.

33

Rezultă din jurisprudența Curții, dezvoltată în contextul capitolelor 84 și 85 din secțiunea XVI, precum și al capitolului 90 din secțiunea XVIII din NC, că noțiunea de „părți” implică prezența unui ansamblu pentru funcționarea căruia acestea sunt indispensabile. Din această jurisprudență rezultă că, pentru a putea califica un articol drept „părți” în sensul capitolelor respective, nu este suficient să se demonstreze că, fără acest articol, mașina sau aparatul nu este în măsură să răspundă nevoilor cărora îi este destinat. Trebuie să se stabilească în plus că funcționarea mecanică sau electrică a mașinii sau a aparatului în cauză depinde de prezența articolului menționat (Hotărârea din 8 decembrie 2016, Lemnis Lighting, C‑600/15, EU:C:2016:937, punctul 48 și jurisprudența citată).

34

Curtea a statuat de asemenea că, în interesul aplicării coerente și uniforme a Tarifului vamal comun, noțiunea de „părți” vizată într‑un anumit capitol din NC ar trebui să primească aceeași definiție precum cea care rezultă din jurisprudența Curții cu privire la alte capitole din NC (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2013, HARK, C‑450/12, EU:C:2013:824, punctul 37, Hotărârea din 8 decembrie 2016, Lemnis Lighting, C‑600/15, EU:C:2016:937, punctul 52, și Hotărârea din 15 mai 2019, Korado, C‑306/18, EU:C:2019:414, punctul 44).

35

În plus, Curtea a avut deja ocazia să precizeze că această definiție a noțiunii de „părți” se aplică și în contextul capitolului 94 din NC. Astfel, Curtea a reținut că noțiunea de „părți” ale unor aparate de iluminat, în sensul poziției 9405 din NC, nu acoperă mărfuri care nu sunt indispensabile pentru funcționarea acestor aparate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 decembrie 2016, Lemnis Lighting, C‑600/15, EU:C:2016:937, punctele 51-53).

36

Situația este aceeași în ceea ce privește „părțile” de scaune, în sensul poziției 9401 din NC.

37

Prin urmare, mărfurile nu pot fi considerate „părți” de scaune, în sensul acestei poziții, decât cu condiția să fie indispensabile pentru ca scaunele în cauză să își poată îndeplini funcția.

38

Împrejurarea evocată de instanța de trimitere potrivit căreia din Notele explicative ale SA referitoare la poziția 9401 din acesta reiese că ea se referă și la suporturile pentru brațe nu repune în discuție concluzia enunțată la punctul anterior. Astfel, după cum subliniază Comisia în observațiile sale scrise, un scaun poate fi conceput în diferite moduri și cuprinde, în principiu, nu numai o parte pe care persoana este efectiv așezată, ci și un spătar sau suporturi pentru brațe care susțin spatele sau brațele persoanei așezate pe acest scaun. Asemenea elemente sunt, așadar, părți integrante ale unui scaun conceput într‑un mod specific și constituie în acest fel un element esențial al structurii sale. Prin urmare, aceste elemente devin indispensabile pentru ca un asemenea scaun să își poată îndeplini funcția. Acest lucru este valabil și pentru husele destinate să fie fixate în mod permanent pe scaune sau pe spătare de scaune, care sunt menționate expres în Notele explicative ale SA, în versiunea lor din 2017, ca fiind „părți” de scaune, în sensul poziției respective.

39

În speță, din constatările factuale efectuate de instanța de trimitere nu reiese că mărfurile în discuție în litigiul principal sunt indispensabile pentru ca un scaun de autovehicul să își poată îndeplini funcția, aspect a cărui verificare va reveni totuși acestei instanțe. După această verificare și având în vedere caracteristicile obiective ale acestor mărfuri, va reveni instanței amintite sarcina de a efectua clasificarea lor tarifară.

40

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la prima întrebare că poziția 9401 din NC trebuie interpretată în sensul că noțiunea de „părți” ale unui scaun de autovehicul nu acoperă mărfuri care nu sunt indispensabile pentru ca un astfel de scaun să își poată îndeplini funcția.

41

Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

42

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară:

Poziția 9401 din Nomenclatura combinată, care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunile sale care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1101/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014, din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1754 al Comisiei din 6 octombrie 2015 și din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1821 al Comisiei din 6 octombrie 2016,

trebuie interpretată în sensul că

noțiunea de „părți” ale unui scaun de autovehicul nu acoperă mărfuri care nu sunt indispensabile pentru ca un astfel de scaun să își poată îndeplini funcția.