–

pentru Funke sp. z o.o., de K. Pateter și C. M. Schwaiger, Rechtsanwälte;

–

pentru guvernul austriac, de A. Posch, J. Schmoll, H. Perz, V. Reichmann și F. Werni, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de G. Goddin, B.‑R. Killmann și F. Thiran, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 12 și a anexei II la Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO 2002, L 11, p. 4, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 52), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 (JO 2008, L 218, p. 30) (denumită în continuare „Directiva 2001/95”), a articolelor 20 și 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 al Consiliului (JO 2008, L 218, p. 30), precum și a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2019/417 a Comisiei din 8 noiembrie 2018 de stabilire a liniilor directoare pentru gestionarea Sistemului de informare rapidă al Uniunii Europene, „RAPEX”, înființat în temeiul articolului 12 din Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor, precum și a sistemului său de notificare (JO 2019, L 73, p. 121).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Funke sp. z o.o., pe de o parte, și Landespolizeidirektion Wien (Direcția Generală a Poliției din Viena, Austria) (denumită în continuare „LPD”), pe de altă parte, în legătură cu notificări efectuate de aceasta din urmă prin intermediul sistemului de informare rapidă al Uniunii Europene (denumit în continuare „RAPEX”) în ceea ce privește anumite produse pirotehnice importate de această societate.

3

Articolul 1 din Directiva 2013/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a articolelor pirotehnice (JO 2013, L 178, p. 27), intitulat „Obiectul”, are următorul cuprins:

„(1)   Prezenta directivă stabilește norme care urmăresc să realizeze libera circulație a articolelor pirotehnice pe piața internă, asigurând un înalt nivel de protecție a sănătății umane și a siguranței publice, precum și protecția și securitatea consumatorilor și ținând seama de aspectele relevante legate de protecția mediului.

(2)   Prezenta directivă stabilește cerințele esențiale de securitate pe care trebuie să le îndeplinească articolele pirotehnice în vederea punerii lor la dispoziție pe piață. Cerințele respective sunt prevăzute în anexa I.”

4

Articolul 3 din această directivă, intitulat „Definiții”, prevede la punctul 12:

„În sensul prezentei directive:

[…]

12.   «operatori economici» înseamnă producătorul, importatorul și distribuitorul.”

5

Articolul 38 din directiva menționată, intitulat „Supravegherea pieței Uniunii și controlul articolelor pirotehnice care intră pe piața Uniunii”, prevede la alineatele (1) și (2):

„(1)   Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că articolele pirotehnice pot fi introduse pe piață numai dacă, atunci când sunt depozitate în mod corespunzător și utilizate în scopul pentru care au fost concepute, nu pun în pericol sănătatea și securitatea persoanelor.

(2)   Articolul 15 alineatul (3) și articolele 16-29 din Regulamentul [nr. 765/2008] se aplică articolelor pirotehnice.”

6

Articolul 39 din aceeași directivă, intitulat „Procedura aplicabilă articolelor pirotehnice care prezintă un risc la nivel național”, prevede:

„(1)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței dintr‑un stat membru au suficiente motive să considere că un articol pirotehnic prezintă un risc pentru sănătatea sau securitatea persoanelor sau pentru alte aspecte ale protecției interesului public care intră sub incidența prezentei directive, acestea efectuează o evaluare cu privire la articolul pirotehnic în cauză, acoperind toate cerințele relevante stabilite în prezenta directivă. Operatorii economici relevanți cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței în acest scop, după cum este necesar.

În cazul în care, pe parcursul evaluării menționate la primul paragraf, autoritățile de supraveghere a pieței constată că articolul pirotehnic nu este conform cerințelor stabilite în prezenta directivă, ele solicită de îndată operatorului economic relevant să întreprindă toate acțiunile corective adecvate pentru a aduce articolul pirotehnic în conformitate cu acele cerințe sau să retragă articolul pirotehnic de pe piață sau să îl recheme în decursul unei perioade rezonabile, proporțională cu natura riscului, pe care o stabilesc acestea.

Autoritățile de supraveghere a pieței informează organismul notificat relevant în consecință.

Articolul 21 din Regulamentul [nr. 765/2008] se aplică măsurilor menționate la al doilea paragraf de la prezentul alineat.

(2)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței consideră că neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor național, acestea informează Comisia și celelalte state membre cu privire la rezultatele evaluării și la acțiunile pe care le‑au solicitat din partea operatorului economic.

(3)   Operatorul economic se asigură că sunt întreprinse toate acțiunile corective adecvate pentru toate articolele pirotehnice vizate pe care acesta le‑a pus la dispoziție pe piață în cadrul Uniunii.

(4)   În cazul în care operatorul economic relevant nu întreprinde acțiunile corective adecvate în termenul menționat la alineatul (1) al doilea paragraf, autoritățile de supraveghere a pieței iau toate măsurile provizorii corespunzătoare pentru a interzice sau a restrânge punerea la dispoziție a articolului pirotehnic pe piața națională sau pentru a retrage sau a rechema articolul pirotehnic de pe piață.

Autoritățile de supraveghere a pieței informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la astfel de măsuri.

(5)   Informațiile menționate la alineatul (4) al doilea paragraf includ toate detaliile disponibile, în special cu privire la datele necesare pentru a identifica articolul pirotehnic neconform, originea articolului pirotehnic, natura neconformității invocate și riscul implicat, natura și durata măsurilor naționale luate, precum și argumentele prezentate de operatorul economic relevant. […]

(6)   Statele membre, altele decât statul membru care a inițiat procedura în temeiul prezentului articol, informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate și informațiile suplimentare referitoare la neconformitatea articolului pirotehnic în cauză, aflate la dispoziția lor, și cu privire la obiecțiile lor, în caz de dezacord cu măsura națională adoptată.

(7)   În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (4) al doilea paragraf, niciun stat membru sau Comisia nu a ridicat obiecții cu privire la o măsură provizorie luată de un stat membru, măsura este considerată justificată.

(8)   Statele membre se asigură că se iau fără întârziere măsurile restrictive adecvate, cum ar fi retragerea articolului pirotehnic de pe piață, în legătură cu articolul pirotehnic în cauză.”

7

Considerentul (30) al Regulamentului nr. 765/2008 are următorul cuprins:

„Situațiile de risc grav pe care îl prezintă un produs necesită o intervenție rapidă, a cărei consecință poate fi retragerea produsului de pe piață, rechemarea acestuia sau interdicția de a fi pus la dispoziție pe piață. În astfel de situații este necesar accesul la un sistem de schimb rapid de informații între statele membre și Comisie. Sistemul, prevăzut la articolul 12 din Directiva 2001/95/CE și‑a dovedit utilitatea și eficiența în domeniul produselor de larg consum. Pentru a evita suprapunerea inutilă, respectivul sistem ar trebui utilizat în sensul prezentului regulament. Mai mult, un sistem coerent de supraveghere a pieței în spațiul comunitar necesită realizarea unor schimburi detaliate de informații cu privire la activitățile la nivel național în contextul dat, care depășesc contextul prezentului sistem.”

8

Articolul 2 din Regulamentul nr. 765/2008, intitulat „Definiții”, prevede la punctul 7:

„În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

[…]

7.   «operatori economici» înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul și distribuitorul”.

9

Articolul 20 din acest regulament, intitulat „Produse care prezintă un risc grav”, prevede la alineatul (1):

„Fiecare stat membru garantează că produsele care prezintă un risc grav care impune o intervenție rapidă, inclusiv un risc grav ale cărui efecte nu sunt imediate, fie sunt rechemate sau retrase de pe piață, fie este interzisă punerea la dispoziție pe piața acestora, iar Comisia este informată fără întârziere, în conformitate cu articolul 22.”

10

Articolul 21 din regulamentul menționat, intitulat „Măsuri restrictive”, prevede la alineatele (1) și (2):

„(1)   Statele membre garantează că orice măsură luată, în temeiul legislației comunitare de armonizare relevante, fie pentru interzicerea sau restricționarea punerii la dispoziție a unui produs pe piață, fie pentru retragerea de pe piață sau rechemarea sa, este proporțională și menționează motivele precise care stau la baza acesteia.

(2)   Aceste măsuri se comunică fără întârziere operatorului economic în cauză, care, în același timp, este informat cu privire la căile de atac disponibile în conformitate cu legislația statului membru vizat și cu privire la termenele care se aplică acestor căi de atac.”

11

Articolul 22 din același regulament, intitulat „Schimbul de informații – Sistemul comunitar de schimb rapid de informații”, prevede la alineatele (1), (3) și (4):

„(1)   Dacă un stat membru ia sau intenționează să ia o măsură în conformitate cu articolul 20 și consideră că motivele care au condus la adoptarea măsurilor sau efectele măsurilor luate se extind în afara teritoriului său, acesta informează imediat Comisia cu privire la respectiva măsură, în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol. De asemenea, statul membru informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificări sau anulări ale unei astfel de măsuri.

[…]

(3)   Informațiile furnizate în conformitate cu alineatele (1) și (2) conțin toate detaliile disponibile, în special cu privire la datele necesare pentru a identifica produsul, originea și lanțul de distribuție al produsului, riscul aferent, natura și durata măsurii naționale luate și orice măsuri voluntare luate de operatorii economici.

(4)   În scopul alineatelor (1), (2) și (3), se utilizează sistemul de supraveghere a pieței și de schimb de informații, prevăzut la articolul 12 din Directiva 2001/95/CE. Alineatele (2), (3) și (4) din articolul 12 al respectivei directive se aplică mutatis mutandis.”

12

Considerentul (27) al Directivei 2001/95 are următorul cuprins:

„Supravegherea eficientă a siguranței produselor necesită înființarea la nivel național și la nivelul Comunității a unui sistem de schimb rapid de informații în situații de risc major care fac necesară intervenția rapidă în privința siguranței unui produs. […]”

13

Conform articolului 12 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/95:

„(2)   La primirea unor astfel de notificări, Comisia verifică dacă acestea respectă prezentul articol și cerințele aplicabile funcționării RAPEX și le transmite celorlalte state membre, care, la rândul lor, informează de îndată Comisia cu privire la orice măsură adoptată.

(3)   La anexa II se prezintă proceduri detaliate pentru RAPEX. Acestea sunt adaptate de către Comisie. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 15 alineatul (5).”

14

Anexa II la această directivă, intitulată „Proceduri pentru aplicarea RAPEX și linii directoare pentru notificări”, are următorul cuprins:

„1. RAPEX se referă la acele produse definite la articolul 2 litera (a) care prezintă un risc major la adresa sănătății și siguranței consumatorilor.

[…]

2. În esență, scopul RAPEX este acela de a se realiza un schimb rapid de informații în eventualitatea unui risc major. Liniile directoare menționate la punctul 8 definesc criterii specifice pentru identificarea riscurilor majore.

3. Statele membre care transmit notificări în conformitate cu articolul 12 furnizează toate detaliile disponibile. În special, notificarea conține informațiile prevăzute în liniile directoare menționate la punctul 8 și cel puțin:

(a) informații care să permită identificarea produsului;

(b) o descriere a riscului implicat, incluzând un rezumat al rezultatelor oricăror teste/analize și al concluziilor acestora care sunt relevante pentru evaluarea nivelului riscului;

(c) natura și durata măsurilor sau acțiunilor întreprinse sau hotărâte, după caz;

(d) informații privind lanțurile de aprovizionare și distribuția produsului, în special în țările de destinație.

Aceste informații trebuie transmise folosindu‑se formularul standard de notificare special și prin mijloacele prevăzute în liniile directoare menționate la punctul 8.

[…]

5. În cel mai scurt timp posibil, Comisia verifică dacă informațiile primite în cadrul RAPEX sunt conforme cu dispozițiile directivei și poate, atunci când consideră necesar și pentru a evalua siguranța produselor, să realizeze o investigație din proprie inițiativă. În cazul unei astfel de investigații, statele membre fac tot posibilul să furnizeze Comisiei informațiile solicitate.

[…]

7. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare sau anulare a măsurii (măsurilor) sau acțiunii (acțiunilor) respective.

8. Comisia realizează și actualizează cu regularitate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 15 alineatul (3), linii directoare privind administrarea RAPEX de către Comisie și statele membre.

[…]

10. Responsabilitatea pentru informațiile furnizate revine statului membru care transmite notificarea.

[…]”

15

Considerentele (11)-(13) ale Deciziei de punere în aplicare 2019/417 au următorul cuprins:

16

Articolul 1 din această decizie de punere în aplicare prevede:

„Liniile directoare pentru gestionarea [RAPEX], înființat în temeiul articolului 12 din Directiva [2001/95], și a sistemului său de notificare figurează în anexa la prezenta decizie.”

17

Anexa la decizia de punere în aplicare menționată, intitulată „Liniile directoare pentru gestionarea [RAPEX], înființat în temeiul articolului 12 din Directiva [2001/95], și a sistemului său de notificare” (în continuare „Liniile directoare RAPEX”), reglementează, în partea I, domeniul de aplicare și destinatarii acestor linii directoare.

18

Punctul 2 din partea I menționată din aceste linii directoare, intitulat „Destinatarii liniilor directoare”, prevede:

„Liniile directoare se adresează tuturor autorităților statelor membre care acționează în domeniul siguranței produselor și care fac parte din rețeaua RAPEX, inclusiv autorităților de supraveghere a pieței care monitorizează conformitatea produselor cu cerințele în materie de siguranță și autorităților responsabile cu efectuarea controalelor la frontierele externe.”

19

Potrivit punctului 4 din partea I din Liniile directoare RAPEX, intitulat „Măsuri”:

„4.1. Tipuri de măsuri

În privința produselor care prezintă un risc, pot fi adoptate măsuri preventive sau restrictive fie la inițiativa operatorului economic care le‑a introdus și/sau distribuit pe piață («măsuri voluntare»), fie la ordinul unei autorități a unui stat membru competent pentru monitorizarea conformității produselor cu cerințele în materie de siguranță («măsuri obligatorii»).

[…]”

20

Punctul 1 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, intitulat „Introducere”, are următorul cuprins:

„1.1. Obiectivele sistemului RAPEX

[…]

RAPEX joacă un rol important în domeniul siguranței produselor. Acesta completează alte acțiuni întreprinse atât la nivel național, cât și la nivelul [Uniunii] pentru a se asigura un nivel înalt de siguranță a produselor în UE.

Datele cuprinse în RAPEX contribuie la:

[…]”

21

Punctul 3 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, intitulat „Notificări”, prevede:

„[…]

3.2. Conținutul notificărilor

3.2.1. Conținutul datelor

Notificările trimise Comisiei prin aplicația RAPEX includ următoarele tipuri de date:

[…]

3.2.2. Caracterul complet al datelor

În măsura posibilului, notificările ar trebui să fie complete. Elementele care trebuie să fie cuprinse în notificare sunt enumerate în apendicele 1 la prezentele linii directoare și sunt incluse în aplicația RAPEX. Toate rubricile formularului de notificare trebuie completate cu datele necesare. În cazul în care informațiile necesare nu sunt disponibile la momentul transmiterii unei notificări, acest lucru trebuie indicat și explicat în mod clar în formular de către statul membru care emite notificarea. În momentul în care informațiile care lipsesc devin disponibile, statul membru care emite notificarea o actualizează. Comisia verifică notificarea actualizată înainte de a o valida și a o disemina prin intermediul sistemului.

Punctele de contact RAPEX pun la dispoziția tuturor autorităților naționale care participă la rețeaua RAPEX instrucțiuni privind conținutul datelor necesare pentru a efectua notificarea. Se asigură astfel faptul că informațiile trimise de respectivele autorități către punctul de contact RAPEX sunt corecte și complete (a se vedea partea II [punctul] 5.1).

În cazul în care o parte a informațiilor necesare în temeiul prezentelor linii directoare nu sunt încă disponibile, statele membre ar trebui totuși să respecte termenele stabilite și să nu întârzie transmiterea unei notificări RAPEX cu privire la un produs care prezintă un risc vital pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau ale altor utilizatori finali și/sau în cazul în care o notificare RAPEX impune adoptarea unei acțiuni de urgență de către statele membre.

[…]

3.2.3. Actualizarea datelor

Statul membru care emite notificarea informează Comisia (cât mai curând posibil și nedepășind termenele‑limită specificate în apendicele 4 la prezentele linii directoare) cu privire la orice evoluții care impun modificări ale unei notificări transmise prin aplicația RAPEX. În special, statele membre informează Comisia cu privire la orice modificări (de exemplu, ca urmare a unei decizii a unei instanțe în cadrul unei proceduri de recurs) ale statutului măsurilor notificate, ale evaluării riscului și ale noilor decizii referitoare la confidențialitate.

Comisia examinează informațiile furnizate de statul membru care a emis notificarea și actualizează informațiile în cauză în aplicația RAPEX și, după caz, pe site‑ul web al RAPEX.

3.2.4. Responsabilitatea pentru informațiile transmise

Responsabilitatea pentru informațiile furnizate revine statului membru care a emis notificarea.

Statul membru care a emis notificarea și autoritatea națională responsabilă se asigură că toate datele furnizate prin aplicația RAPEX sunt exacte pentru a se evita orice confuzie cu produse similare din aceeași categorie sau de același tip care sunt disponibile pe piața [Uniunii].

Autoritatea implicată (autoritățile implicate) în procedura de notificare (de exemplu, prin efectuarea evaluării riscului prezentat de produsul notificat sau prin furnizarea informațiilor privind canalele de distribuție) își asumă responsabilitatea pentru informațiile transmise prin aplicația RAPEX. Punctul de contact RAPEX verifică și validează toate notificările primite de la autoritățile responsabile înainte de a le transmite Comisiei (a se vedea, de asemenea, partea II [punctul] 5.1).

Orice acțiune întreprinsă de către Comisie, cum ar fi examinarea notificărilor, validarea și diseminarea lor prin aplicația RAPEX și publicarea lor pe site‑ul web al RAPEX, nu implică nicio prezumție de responsabilitate pentru informațiile transmise, aceasta revenind statului membru care a emis notificarea.

3.3. Actorii și rolurile implicate în procesul de notificare

Părțile implicate în procesul de notificare și responsabilitățile acestora sunt enumerate în continuare.

3.3.1. Operatorii economici

Operatorii economici nu sunt implicați în mod direct în transmiterea notificărilor în aplicația RAPEX.

Cu toate acestea, în cazul unui produs care prezintă un risc, operatorii economici informează fără întârziere autoritățile competente din toate statele membre în care produsul a fost pus la dispoziție. Condițiile și detaliile pentru furnizarea acestor informații sunt stabilite în anexa I la [Directiva 2001/95].

[…]

3.3.2. Autoritățile statelor membre

Autoritățile statelor membre notifică Comisiei, prin aplicația RAPEX, atât măsurile obligatorii, cât și măsurile voluntare adoptate pe teritoriul lor cu privire la produsele care prezintă un risc.

[…]

3.4. Fluxul de lucru

3.4.1. Crearea unei notificări

3.4.1.1. De către o autoritate națională

În funcție de aranjamentele de la nivel național, diferite autorități naționale implicate în procesul RAPEX (autorități locale/regionale de supraveghere a pieței, autorități care efectuează controlul la frontierele externe etc.) pot fi autorizate să creeze o notificare.

3.4.1.2. De către Comisie

În anumite cazuri, Comisia poate crea o notificare, astfel cum se explică la punctul 3.3.4.

3.4.2. Transmiterea solicitărilor către Comisie

Punctul de contact RAPEX este responsabil de transmiterea tuturor notificărilor în vederea validării acestora de către Comisie (a se vedea partea II [punctul] 5.1).

3.4.3. Examinarea notificărilor de către Comisie

Comisia verifică toate notificările primite prin aplicația RAPEX înainte de a le transmite statelor membre, pentru a se asigura că sunt corecte și complete.

[…]

3.4.3.5. Investigarea

Dacă este necesar, Comisia poate desfășura o investigație pentru a evalua siguranța unui produs. Această investigație poate fi desfășurată în special în cazul în care există îndoieli serioase cu privire la riscurile prezentate de produsul notificat prin aplicația RAPEX. Aceste îndoieli pot apărea în cursul examinării unei notificări de către Comisie sau pot fi aduse în atenția Comisiei de un stat membru (de exemplu, printr‑o notificare subsecventă) sau de către un terț (de exemplu, un producător).

[…]

3.4.4. Validarea și diseminarea notificărilor

Comisia validează și diseminează prin aplicația RAPEX, în termenele‑limită precizate în apendicele 5 la prezentele linii directoare, toate notificările evaluate a fi corecte și complete în urma examinării.

[…]

3.4.5. Publicarea notificărilor

3.4.5.1. Dezvăluirea informațiilor ca regulă generală

Publicul are dreptul de a fi informat cu privire la produsele care prezintă un risc. Pentru a respecta această obligație, Comisia publică pe site‑ul web al RAPEX rezumate ale noilor notificări.

Din motive de comunicare externă, site‑ul web al RAPEX va fi denumit în viitor «Safety Gate».

Statele membre pun, de asemenea, la dispoziția publicului informații în limbile naționale cu privire la produsele care prezintă un risc grav pentru consumatori și cu privire la măsurile adoptate în vederea contracarării acestui risc. Astfel de informații pot fi diseminate prin internet, prin documente pe suport hârtie sau prin mijloace electronice etc.

Informațiile puse la dispoziția publicului reprezintă un rezumat al unei notificări și includ, în special, elementele care permit identificarea produsului, precum și informații privind riscurile și măsurile adoptate pentru a le preveni sau a le diminua. Comisia și statele membre pot decide să dezvăluie publicului alte elemente ale notificărilor, numai atunci când aceste informații nu sunt confidențiale prin natura lor (secrete profesionale) și nu trebuie protejate.

[…]

3.4.6. Acțiuni subsecvente notificărilor

[…]

3.4.6.2. Obiectivele acțiunilor subsecvente

La primirea unei notificări, un stat membru examinează informațiile din notificare și întreprinde acțiuni adecvate pentru:

3.4.6.3. Tehnici pentru desfășurarea acțiunilor subsecvente

Pentru a asigura eficacitatea și eficiența acțiunilor subsecvente, autoritățile naționale ar trebui să utilizeze cele mai bune practici în materie de tehnici pentru desfășurarea acțiunilor subsecvente, inclusiv cele enumerate mai jos.

[…]

3.4.7. Retragerea/eliminarea notificărilor

3.4.7.1. Retragerea permanentă a unei notificări din RAPEX

Notificările diseminate prin aplicația RAPEX sunt păstrate în sistem pe o perioadă nelimitată de timp. Cu toate acestea, în situațiile prezentate în prezentul capitol, Comisia poate retrage permanent o notificare din RAPEX.

3.4.7.1.1. Situații în care este posibilă retragerea unei notificări transmise sau validate

[…]

3.4.7.1.2. Cerere de retragere permanentă sau temporară de către statele membre

Comisia poate retrage notificări din RAPEX doar la cererea statului membru care a emis notificarea, deoarece acesta își asumă întreaga responsabilitate pentru informațiile transmise prin sistem. Cu toate acestea, alte state membre sunt încurajate să informeze Comisia despre orice fapte care ar putea justifica retragerea.

[…]

3.4.7.2. Eliminarea temporară a unei notificări de pe site‑ul web al RAPEX

3.4.7.2.1. Situațiile în care eliminarea temporară este posibilă

În cazuri justificate, Comisia poate elimina temporar o notificare de pe site‑ul web al RAPEX, în special în situația în care statul membru care a emis notificarea suspectează că o evaluare a riscurilor transmisă într‑o notificare a fost efectuată incorect și, astfel, produsul notificat ar putea să nu prezinte risc. O notificare poate fi eliminată temporar de pe site‑ul web al RAPEX până la clarificarea evaluării riscurilor efectuate pentru produsul notificat.

3.4.7.2.2. Cerere de eliminare temporară de către statele membre

Comisia poate elimina temporar notificări din aplicația RAPEX doar la cererea statului membru care a emis notificarea, deoarece acesta își asumă întreaga responsabilitate pentru informațiile transmise prin aplicație. Cu toate acestea, alte state membre sunt încurajate să informeze Comisia despre orice fapte care ar putea justifica o astfel de eliminare.

[…]”

22

Bundesgesetz, mit dem polizeiliche Bestimmungen betreffend pyrotechnische Gegenstände und Sätze sowie das Böllerschießen erlassen werden (Pyrotechnikgesetz 2010 – PyroTG 2010) [Legea federală de adoptare a unor dispoziții polițienești privind articole și dispozitive pirotehnice, precum și tragerea de salve de tun (Legea privind pirotehnia din 2010 – PyroTG 2010)] (BGBl. I, 131/2009), în versiunea în vigoare la data faptelor din litigiul principal (BGBl. I, 32/2018) (denumită în continuare „PyroTG”), prevede la articolul 27, intitulat „Supravegherea pieței”:

„(1)   Autoritatea competentă este responsabilă de supravegherea pieței în vederea verificării faptului că numai articolele și dispozitivele pirotehnice care respectă cerințele prezentei legi federale sunt introduse pe piață și puse la dispoziție. Aceasta este autorizată să efectueze anchetele și acțiunile necesare în incintele operatorilor economici, cum ar fi, printre altele, pătrunderea în unitățile de producție, în antrepozite și în alte spații comerciale, să preleve gratuit eșantioane și să consulte documentele comerciale pertinente.

[…]”

23

Articolul 27a din PyroTG, intitulat „Măsuri de supraveghere”, prevede:

„(1)   Măsurile de supraveghere luate de autoritatea competentă în temeiul articolului 27 sunt ordine

[…]

3. de rechemare.

(2)   Măsurile de supraveghere prevăzute la alineatul (1) punctele 2 și 3 pot fi luate de orice autoritate competentă în a cărei circumscripție teritorială sunt introduse pe piață sau puse la dispoziție articole sau dispozitive pirotehnice care trebuie să facă obiectul unei astfel de măsuri, cu efect pentru activitatea operatorului economic pe întreg teritoriul federal.”

24

Bundesgesetz zum Schutz vor gefährlichen Produkten (Produktsicherheitsgesetz 2004 – PSG 2004) [Legea federală privind protecția împotriva produselor periculoase (Legea privind siguranța produselor din 2004 – PSG 2004)] (BGBl. I, 16/2005), în versiunea în vigoare la data faptelor din litigiul principal (BGBl. I, 32/2018), prevede la articolul 10, intitulat „Autorizarea schimbului internațional de date”:

„(1)   Ministrul federal al securității sociale, generațiilor și protecției consumatorilor comunică autorităților prevăzute de tratatele internaționale, în termenele stabilite, informații cu privire la produsele periculoase, precum și măsurile prevăzute la articolele 11, 15 și 16. Acest lucru este valabil în special în privința procedurilor de notificare în conformitate cu articolele 11 și 12 din Directiva [2001/95] și cu articolele 22 și 23 din Regulamentul [nr. 765/2008].

[…]”

25

Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz 1991 (Legea privind procedura administrativă generală din 1991) (BGBl. 51/1991)], în versiunea în vigoare la data faptelor din litigiul principal (BGBl. I 58/2018) (denumită în continuare „AVG”), prevede la articolul 8, intitulat „Persoane interesate, părți”:

„Persoanele care fac apel la activitatea unei autorități administrative sau la care se raportează această activitate au calitatea de persoane interesate și, în măsura în care justifică pe fond un drept sau un interes juridic, au calitatea de părți.”

26

Articolul 17 din AVG, intitulat „Accesul la dosar”, prevede la alineatul (1):

„Cu excepția cazului în care dispozițiile administrative prevăd altfel, părțile pot consulta dosarul referitor la cauza lor la autoritatea administrativă și pot, la fața locului, să facă ele însele copii ale întregului dosar sau ale unei părți din acesta sau să solicite efectuarea de copii integrale sau parțiale pe cheltuiala lor. În cazul în care autoritatea administrativă responsabilă de caz gestionează dosarul în format electronic, părții i se poate acorda, la cerere, accesul la dosar în orice formă posibilă din punct de vedere tehnic.”

27

În cadrul unei acțiuni de supraveghere a pieței efectuate de LPD, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din PyroTG, la un distribuitor de articole pirotehnice, s‑a constatat că manipularea anumitor articole pirotehnice aflate în stoc la acest distribuitor prezenta riscuri pentru utilizatori. Drept urmare, LPD a emis în privința distribuitorului menționat o decizie prin care interzicea vânzarea produselor pirotehnice în cauză și a dispus rechemarea lor în conformitate cu articolul 27a alineatul (1) punctul 3 din PyroTG. În plus, LPD a trimis Comisiei Europene, prin intermediul punctului național de contact RAPEX, trei notificări referitoare la produsele respective (denumite în continuare „notificările în cauză”).

28

Reclamanta din litigiul principal, Funke, o societate cu sediul în Polonia, este importatorul produselor vizate în notificările în cauză.

29

Ca răspuns la o solicitare de informații din partea Funke, LPD a adus la cunoștința acesteia din urmă demersurile efectuate în privința unui distribuitor în ceea ce privește produsele pirotehnice vizate.

30

Printr‑o scrisoare din 30 aprilie 2020, Funke a adresat LPD o cerere prin care solicita ca notificările în cauză să fie completate prin adăugarea numerelor de lot ale produselor vizate, precum și o cerere de acces, în temeiul articolului 17 din AVG, la documentele procedurii de notificare către Comisie în cadrul RAPEX și în special la evaluarea nivelului de risc al produselor respective.

31

Prin decizia din 29 iunie 2020, LPD a respins ca inadmisibilă cererea de acces formulată de Funke și ca nefondată cererea sa având ca obiect completarea notificărilor în cauză.

32

Verwaltungsgericht Wien (Tribunalul Administrativ din Viena, Austria) a respins acțiunea formulată de Funke împotriva acestei decizii. Această instanță a reținut că o notificare către Comisie prin intermediul RAPEX intră în categoria actelor materiale și se distinge astfel de un act administrativ (decizie). Ea a considerat de asemenea că protecția jurisdicțională impusă în considerentul (37) al Directivei 2001/95 este garantată, în principiu, prin posibilitatea de a ataca în fața instanțelor administrative actele administrative care stau la baza procedurii de notificare prin intermediul RAPEX.

33

În plus, instanța menționată a apreciat în esență că nici dreptul austriac, nici Liniile directoare RAPEX nu permit să se deducă faptul că un operator economic precum Funke dispune de dreptul de a introduce o cerere având ca obiect completarea unei notificări prin intermediul RAPEX și de dreptul de acces la documente referitoare la această procedură, astfel încât cererile introduse de Funke pe lângă LPD erau lipsite de temei juridic și erau, prin urmare, inadmisibile.

34

Calea de atac formulată de Funke împotriva acestei hotărâri la Verfassungsgerichtshof (Curtea Constituțională, Austria) a fost respinsă de aceasta din urmă și a fost trimisă Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă, Austria).

35

Ulterior, Funke a sesizat instanța de trimitere cu un recurs împotriva hotărârii pronunțate de Verwaltungsgericht Wien (Tribunalul Administrativ din Viena). În opinia sa, în vederea examinării acestui recurs, este determinant să se stabilească dacă, în lipsa unei dispoziții de drept austriac, dispozițiile dreptului Uniunii conferă în mod direct Funke dreptul de a solicita completarea notificărilor în cauză. De un astfel de drept ar depinde și dreptul de acces al Funke la documentele solicitate de aceasta din urmă.

36

În aceste condiții, Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

sau

(În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare)

37

Prin intermediul primelor trei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 20 și 22 din Regulamentul nr. 765/2008, articolul 12 și anexa II la Directiva 2001/95, precum și Liniile directoare RAPEX (în continuare „normele aplicabile RAPEX”) trebuie interpretate în sensul că conferă unui operator economic ale cărui interese pot fi lezate printr‑o notificare de către un stat membru Comisiei, efectuată în temeiul articolului 22 din acest regulament, precum un importator al produselor vizate în această notificare, dreptul de a solicita completarea notificării menționate și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă examinarea acestei cereri este de competența statului membru al acestei notificări sau a Comisiei.

38

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că punerea la dispoziție pe piață a articolelor pirotehnice a făcut, în temeiul Directivei 2013/29, obiectul unei armonizări specifice la nivelul Uniunii. Mai concret, articolul 39 din această directivă precizează procedura aplicabilă produselor care prezintă un risc la nivel național. În plus, conform articolului 38 alineatul (2) din directiva menționată, articolul 15 alineatul (3) și articolele 16-29 din Regulamentul nr. 765/2008 se aplică și articolelor pirotehnice.

39

Conform articolului 20 din Regulamentul nr. 765/2008, statele membre trebuie să garanteze că produsele care prezintă un risc grav ce necesită o intervenție rapidă sunt rechemate sau retrase ori fac obiectul unor restricții privind punerea lor la dispoziție pe piață. Din articolul 21 alineatul (2) din acest regulament rezultă că astfel de măsuri pot face obiectul unei căi de atac în temeiul legislației statului membru în cauză.

40

În temeiul articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008, atunci când un stat membru adoptă sau intenționează să ia măsuri prevăzute la articolul 20 din acest regulament și consideră că motivele sau efectele acestor măsuri depășesc granițele teritoriului său, acesta informează de îndată Comisia cu privire la măsurile respective prin intermediul RAPEX.

41

Conform articolului 22 alineatul (4) din Regulamentul nr. 765/2008, articolul 12 alineatele (2)-(4) din Directiva 2001/95 se aplică mutatis mutandis notificărilor adresate Comisiei prin intermediul RAPEX în temeiul articolului 22 din acest regulament.

42

În ceea ce privește RAPEX, trebuie precizat că funcționarea sa este încadrată, astfel cum reiese din articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2001/95, de anexa II la aceasta. În plus, în temeiul punctului 8 din anexa II la această directivă, Comisia elaborează și actualizează periodic linii directoare privind gestionarea RAPEX de către Comisie și statele membre. Aceste Linii directoare RAPEX figurează în anexa la Decizia de punere în aplicare 2019/417.

43

Astfel cum se arată în anexa II la Directiva 2001/95 și în special la punctul 2 din această anexă, RAPEX este un sistem care urmărește în esență să realizeze un schimb rapid de informații între statele membre și Comisie în prezența unui risc grav.

44

Din considerentul (27) al Directivei 2001/95, din considerentul (30) al Regulamentului nr. 765/2008 și din cuprinsul punctului 1.1 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX rezultă că RAPEX joacă un rol important în domeniul siguranței produselor și completează alte măsuri luate la nivel național și la nivelul Uniunii pentru a asigura un nivel ridicat de siguranță a produselor în Uniune.

45

În plus, din considerentele (11)-(13) ale Deciziei de punere în aplicare 2019/417 și din cuprinsul punctului 1.1 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX reiese că datele RAPEX contribuie printre altele, pe de o parte, la prevenirea și la restricționarea furnizării de produse nealimentare care prezintă un risc grav pentru sănătate și siguranță, precum și, dacă este cazul, pentru alte interese publice pertinente și, pe de altă parte, la asigurarea unei aplicări coerente a cerințelor Uniunii în materie de siguranță a produselor, precum și, prin urmare, la buna funcționare a pieței unice.

46

În ceea ce privește o notificare în temeiul articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008, astfel cum a arătat în esență doamna avocată generală la punctul 29 din concluzii, RAPEX funcționează în trei etape. În primul rând, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 22 din Regulamentul nr. 765/2008 și în special atunci când autoritățile competente ale unui stat membru au adoptat măsuri restrictive prevăzute la articolul 20 din acest regulament, autoritățile menționate notifică aceste măsuri Comisiei prin intermediul punctului național de contact RAPEX (etapa de notificare). În al doilea rând, Comisia verifică această notificare, apoi o transmite statelor membre difuzând, pe de altă parte, pe site‑ul RAPEX un rezumat al acesteia (etapa de validare și de difuzare). În al treilea rând, la primirea unei notificări prin intermediul RAPEX, statele membre examinează informațiile furnizate și iau măsurile corespunzătoare, pe care le notifică, de asemenea, Comisiei (etapa de monitorizare).

47

Din normele aplicabile RAPEX, în special din Liniile directoare RAPEX, care, potrivit punctului 2 din partea I din aceasta, se adresează autorităților competente ale statelor membre, reiese că statul membru care emite notificarea joacă un rol central în cadrul acestei proceduri, atât pe plan procedural, cât și pe plan material.

48

În primul rând, pe lângă crearea unei notificări în temeiul articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008 și transmiterea sa Comisiei (a se vedea în special punctele 3.3.1, 3.4.1.1 și 3.4.2 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX), acest stat membru este obligat să informeze Comisia cu privire la orice evoluție care necesită modificarea unei notificări difuzate în cadrul RAPEX (punctul 3.2.3 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX). În plus, Comisia poate retrage o notificare care i‑a fost trimisă prin intermediul RAPEX numai la cererea statului membru care emite notificarea (punctul 3.4.7.1.2 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX). Același lucru este valabil și în ceea ce privește eliminarea temporară a informațiilor difuzate pe site‑ul RAPEX (punctul 3.4.7.2.2 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX).

49

În al doilea rând, cu ocazia notificării către Comisie prin intermediul RAPEX, statul membru care emite notificarea trebuie să furnizeze toate informațiile disponibile, inclusiv, în special, informațiile care permit identificarea produsului vizat de această notificare, astfel cum reiese din articolul 22 alineatul (3) din Regulamentul nr. 765/2008, din cuprinsul punctului 3 din anexa II la Directiva 2001/95 și al punctului 3.2.1 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX.

50

În al treilea rând, în conformitate cu punctul 5.1 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, fiecare stat membru trebuie să înființeze un punct unic de contact RAPEX, responsabil cu funcționarea RAPEX la nivel național. Din cuprinsul punctelor 3.2.4 și 5.1.2 litera (e) din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX reiese că acest punct de contact național verifică și validează exhaustivitatea informațiilor primite de la autoritățile competente înainte de a trimite Comisiei o notificare prin intermediul RAPEX.

51

În al patrulea rând, din normele aplicabile RAPEX, în special din cuprinsul punctului 10 din anexa II la Directiva 2001/95 și al punctului 3.2.4 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, rezultă că responsabilitatea privind informațiile furnizate Comisiei revine statului membru care emite notificarea. Prin urmare, Liniile directoare RAPEX impun ca statul membru care emite notificarea să asigure exactitatea tuturor datelor transmise prin intermediul RAPEX, astfel încât să se evite confuzia cu produse similare din aceeași categorie sau de același tip disponibile pe piața Uniunii (a se vedea punctul 3.2.4 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX).

52

La rândul său, Comisia este obligată să efectueze, în cel mai scurt timp posibil, o verificare a fiecărei notificări pentru a se asigura că aceasta este exactă și completă; ea validează notificările considerate exacte și complete și le transmite statelor membre prin intermediul RAPEX, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 5 din anexa II la Directiva 2001/95, precum și al punctelor 3.4.3 și 3.4.4 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX. În plus, în conformitate cu punctul 3.4.5.1 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, Comisia publică un rezumat al noilor notificări pe site‑ul RAPEX.

53

Potrivit punctului 3.2.4 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, nu orice acțiune a Comisiei, precum validarea și transmiterea notificărilor prin intermediul RAPEX și publicarea lor pe site‑ul RAPEX, implică faptul că această instituție își asumă vreo responsabilitate în ceea ce privește informațiile transmise. Astfel cum s‑a menționat deja la punctul 48 din prezenta hotărâre, rezultă în plus din cuprinsul punctelor 3.4.7.1.2 și 3.4.7.2.2 din partea a II‑a a acestor linii directoare că, ținând seama de întreaga responsabilitate care revine statului membru care emite notificarea, Comisia nu poate retrage definitiv sau provizoriu o notificare decât la cererea acestui stat membru.

54

În aceste împrejurări, trebuie să se constate că, astfel cum a arătat în esență doamna avocată generală la punctele 39-42 din concluzii, deși normele aplicabile RAPEX atribuie Comisiei sarcina de a verifica notificările transmise de statul membru care emite notificarea pentru a se asigura că acestea sunt exacte și complete, acest control nu se substituie obligației care revine acestui stat membru de a asigura exactitatea și exhaustivitatea unei notificări efectuate prin intermediul RAPEX.

55

Prin urmare, din coroborarea articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008, a anexei II la Directiva 2001/95 și a Liniilor directoare RAPEX rezultă că statul membru menționat rămâne responsabil pentru datele notificate atât timp cât notificarea referitoare la anumite produse rămâne prezentă în RAPEX și că trebuie să informeze Comisia cu privire la orice evoluție care necesită modificarea acestei notificări.

56

Acesta este contextul în care se înscriu primele trei întrebări adresate de instanța de trimitere.

57

În această privință, trebuie arătat că reiese în mod explicit din cuprinsul punctului 3.3.1 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX că operatorii economici nu participă în mod direct la transmiterea notificărilor în cadrul RAPEX. În această privință, este necesar să se precizeze că, în conformitate atât cu articolul 3 punctul 12 din Directiva 2013/29, cât și cu articolul 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 765/2008, importatorul produselor în cauză intră în sfera noțiunii de „operator economic”.

58

Pe de altă parte, nici obligația operatorilor economici, în conformitate cu punctul 3.3.1 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, de a informa imediat autoritățile competente din toate statele membre în care este distribuit un produs care prezintă un risc sau posibilitatea acestora de a aduce în atenția Comisiei, în calitate de parte terță, elemente care permit să se concluzioneze că există îndoieli serioase cu privire la riscurile prezentate de un produs notificat, în conformitate cu punctul 3.4.3.5 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, nu le conferă acestora statutul de parte în procedura de notificare prin intermediul RAPEX.

59

Cu toate acestea, trebuie să se țină seama de faptul că, astfel cum s‑a arătat la punctele 47-55 din prezenta hotărâre, normele aplicabile RAPEX impun statului membru care emite notificarea numeroase obligații privind conținutul unei notificări efectuate prin intermediul RAPEX de acest stat membru în temeiul articolului 22 menționat, printre care aceea de a indica datele care permit identificarea produsului notificat.

60

Potrivit formularului de notificare prevăzut în Liniile directoare RAPEX, anumite informații referitoare la produs, printre care tipul/numărul modelului, numărul lotului/codul de bare și descrierea produsului și a ambalajului, sunt desemnate ca rubrici obligatorii, ceea ce înseamnă că, în principiu, acestea din urmă trebuie completate (a se vedea partea III apendicele 1 la Liniile directoare RAPEX).

61

Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 3.2.1 litera (a) din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, identificarea detaliată și exactă a produsului este un element‑cheie pentru supravegherea pieței și asigurarea respectării legislației, deoarece permite autorităților naționale să identifice produsul notificat, să îl deosebească de alte produse de tip sau din categorii identice sau similare care sunt disponibile pe piață, precum și să îl găsească pe piață și să adopte sau să își dea acordul cu privire la măsurile corespunzătoare.

62

În acest scop, astfel cum se subliniază în Liniile directoare RAPEX, notificările trimise Comisiei prin intermediul RAPEX ar trebui să fie cât mai complete posibil și toate rubricile formularului de notificare trebuie completate cu datele necesare. În cazul în care datele respective nu sunt disponibile la data transmiterii unei notificări, acest lucru trebuie indicat și explicat în mod clar și, odată ce informațiile devin disponibile, statul membru care a emis notificarea trebuie să o actualizeze (a se vedea punctul 3.2.2 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX).

63

În plus, trebuie amintit că, în conformitate cu punctul 3.2.3 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, statul membru care emite notificarea trebuie să informeze Comisia cu privire la orice evoluție care necesită modificarea unei notificări difuzate prin intermediul RAPEX.

64

Prin urmare, astfel cum subliniază în esență Comisia în observațiile sale scrise, normele aplicabile RAPEX impun statului membru de notificare să se asigure de transmiterea unor date exacte și cât mai complete posibil, permițând astfel identificarea produselor vizate de o notificare efectuată în cadrul RAPEX, și, în caz contrar, să corecteze aceste date sau să le completeze, pentru ca obiectivele urmărite, printre care controlul eficient al siguranței produselor, să poată fi atinse.

65

În ceea ce privește articolele pirotehnice, trebuie precizat că descrierea detaliată și precisă a acestor articole, atunci când fac obiectul unei notificări către Comisie prin intermediul RAPEX, este de asemenea esențială pentru a putea fi deosebite de cele care sunt conforme cu cerințele prevăzute de Directiva 2013/29 și care, prin urmare, trebuie să poată circula liber pe piața internă.

66

În plus, trebuie arătat că o descriere a articolelor pirotehnice vizate într‑o notificare difuzată prin intermediul RAPEX al cărei conținut nu este conform cu normele aplicabile acestui sistem este susceptibilă să îngreuneze sau să facă mai puțin atractive activitățile economice referitoare la aceste articole întreprinse de către un operator economic, precum importatorul respectivelor articole, și aceasta eventual dincolo de ceea ce ar fi necesar pentru a atinge protecția intereselor publice vizate de Directiva 2013/29, precum protecția sănătății umane și a siguranței publice sau protecția și siguranța consumatorilor.

67

Astfel, deși transmiterea de către Comisie celorlalte state membre a unei notificări efectuate în cadrul RAPEX de către un stat membru în temeiul articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008 nu afectează în mod direct punerea la dispoziție pe piață a produselor vizate și nu are, așadar, efecte obligatorii directe asupra unui operator economic precum un importator al produselor vizate, astfel de efecte decurgând fie din măsurile adoptate sau avute în vedere de statul membru care emite notificarea în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul nr. 765/2008, fie din măsurile de prevenire sau de restricționare decise de celelalte state membre ca răspuns la o notificare efectuată prin intermediul RAPEX, trebuie amintit faptul că, în conformitate cu punctul 3.4.5.1 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, pe site‑ul RAPEX se publică un rezumat al fiecărei noi notificări. Această publicare, destinată publicului, a informațiilor esențiale privind produsele în cauză, printre care cele privind tipul/numărul modelului, numărul lotului/codul de bare, descrierea produsului și a ambalajului, poate descuraja distribuitorii să vândă aceste produse, precum și consumatorii finali să le cumpere.

68

Pe de altă parte, în conformitate cu punctul 6 din anexa II la Directiva 2001/95 și cu punctul 3.4.6 din partea a II‑a din Liniile directoare RAPEX, statele membre destinatare ale notificărilor transmise prin intermediul RAPEX sunt obligate să asigure monitorizarea adecvată a acestora, utilizând anumite tehnici, precum controalele de piață, cooperarea cu asociațiile de întreprinderi și transmiterea datelor RAPEX către consumatori și întreprinderi. Aceste măsuri consolidează astfel efectele disuasive care decurg din publicarea rezumatelor noilor notificări pe site‑ul RAPEX.

69

Rezultă că operatorii economici care își desfășoară în mod demonstrabil activitatea în legătură cu produse vizate de o notificare difuzată prin intermediul RAPEX, precum importatorii respectivelor produse, pot fi prejudiciați printr‑o notificare care ar fi incorectă sau incompletă în temeiul normelor aplicabile RAPEX care reglementează identificarea produselor notificate.

70

Or, trebuie să se constate că normele aplicabile RAPEX care impun statului membru care emite notificarea obligația de a se asigura că o notificare efectuată în temeiul articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008 este exactă și cât mai completă posibil, în special în ceea ce privește datele necesare pentru identificarea produselor vizate, și, dacă este cazul, pe cea de rectificare sau de completare a acesteia, sunt suficient de clare și de precise pentru ca operatorii economici care pot fi lezați de caracterul incomplet al unei notificări difuzate prin intermediul RAPEX care rezultă din identificarea insuficientă a produselor vizate de aceasta, precum un importator al acestor produse, să aibă dreptul de a impune respectarea acestor obligații.

71

Astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 47-55 din prezenta hotărâre, revine autorităților competente ale statului membru care emite notificarea, care joacă un rol central în cadrul procedurii RAPEX și rămân responsabile de datele notificate atât timp cât notificarea referitoare la anumite produse rămâne prezentă în RAPEX, sarcina de a examina orice cerere adresată în acest scop de respectivii operatori economici.

72

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima‑a treia întrebare că normele aplicabile RAPEX trebuie interpretate în sensul că conferă unui operator economic ale cărui interese pot fi lezate printr‑o notificare efectuată în temeiul articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008 de către un stat membru Comisiei, precum un importator al produselor vizate în această notificare, dreptul de a solicita autorităților competente ale statului membru care emite notificarea completarea notificării menționate.

73

Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă normele aplicabile RAPEX, citite în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), trebuie interpretate în sensul că impun ca în statul membru care emite notificarea să se acorde o protecție jurisdicțională efectivă unui operator economic precum un importator al produselor vizate într‑o notificare efectuată în temeiul articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008, care nu este destinatarul măsurii aflate la originea acestei notificări și care consideră că interesele sale pot fi lezate din cauza caracterului incomplet al notificării menționate.

74

Trebuie amintit de la bun început că, astfel cum reiese din răspunsul dat la prima‑a treia întrebare, în temeiul normelor aplicabile RAPEX, operatorii economici care ar putea fi lezați de caracterul incomplet al unei notificări efectuate de un stat membru în temeiul articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008 și transmise prin intermediul RAPEX, care rezultă printre altele din identificarea insuficientă a produselor vizate de aceasta, precum un importator al acestor produse, au dreptul de a solicita autorităților competente ale statului membru care emite notificarea ca obligațiile care revin în această privință respectivului stat membru să fie respectate dreptul Uniunii conferindu‑le, prin urmare, drepturi în acest scop.

75

Potrivit unei jurisprudențe constante, statele membre au obligația, atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii, să asigure respectarea dreptului la o cale de atac efectivă consacrat la articolul 47 primul paragraf din cartă, care constituie o reafirmare a principiului protecției jurisdicționale efective [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 februarie 2022, Bezirkshauptmannschaft Hartberg‑Fürstenfeld (Termen de prescripție), C‑219/20, EU:C:2022:89, punctul 42 și jurisprudența citată].

76

Or, întrucât procedura de notificare prin intermediul RAPEX este reglementată de dreptul Uniunii, o notificare efectuată de un stat membru în temeiul articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008 constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă, implicând aplicabilitatea articolului 47 din cartă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 noiembrie 2021, Gavanozov II, C‑852/19, EU:C:2021:902, punctul 29 și jurisprudența citată).

77

Rezultă că operatorii economici care pot fi lezați de caracterul incomplet al unei notificări efectuate de un stat membru în temeiul articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008 și difuzate prin intermediul RAPEX, care rezultă din identificarea insuficientă a produselor vizate de aceasta, precum un importator al acestor produse, trebuie să fie în măsură nu numai să conteste o astfel de notificare în fața autorităților naționale competente ale statului membru menționat, ci și, dacă este cazul, să sesizeze instanțele naționale competente atunci când apreciază că normele relevante ale dreptului Uniunii au fost încălcate.

78

Potrivit unei jurisprudențe constante, în lipsa unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru, în temeiul principiului autonomiei procedurale a acestora din urmă, atribuția de a stabili modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor destinate să asigure protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iunie 2017, Online Games și alții, C‑685/15, EU:C:2017:452, punctul 59 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 15 iulie 2021, FBF, C‑911/19, EU:C:2021:599, punctele 62 și 63).

79

În speță, din dosarul prezentat Curții reiese că Funke a contestat la Verwaltungsgericht Wien (Tribunalul Administrativ din Viena) decizia LPD de respingere ca nefondată a cererii sale de completare a notificărilor în cauză și că această instanță a respins această cerere ca inadmisibilă, în lipsa unui temei juridic pentru o astfel de cerere.

80

În aceste condiții, revine instanței de trimitere sarcina de a interpreta dreptul austriac astfel încât drepturile menționate la punctul 77 din prezenta hotărâre să fie asigurate.

81

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la a patra întrebare că normele aplicabile RAPEX, citite în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretate în sensul că un operator economic precum importatorul produselor vizate într‑o notificare efectuată în temeiul articolului 22 din Regulamentul nr. 765/2008, care nu este destinatarul măsurii aflate la originea acestei notificări și ale cărui interese pot fi lezate din cauza caracterului incomplet al notificării menționate, trebuie să dispună de o cale de atac în statul membru care emite notificarea pentru a obține respectarea obligațiilor care revin acestui stat membru în această privință.

82

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară: