1

Prin cererea introductivă, Parlamentul European solicită Curții anularea articolelor 15-17 și 20, precum și a articolului 59 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/92 al Consiliului din 28 ianuarie 2021 de stabilire, pentru anul 2021, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii, și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara acesteia (JO 2021, L 31, p. 31) (denumite în continuare „dispozițiile în litigiu”).

2

Articolul 43 alineatele (2) și (3) TFUE are următorul cuprins:

„(2)   Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social, stabilesc organizarea comună a piețelor agricole prevăzută la articolul 40 alineatul (1), precum și celelalte dispoziții necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul agriculturii și pescuitului.

(3)   Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile privind stabilirea prețurilor, a taxelor, a ajutoarelor și a contingentelor, precum și privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit.”

3

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO 2013, L 354, p. 22), Regulamentul (UE) 2019/472 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile pescuite în apele occidentale și apele adiacente și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective, de modificare a Regulamentelor (UE) 2016/1139 și (UE) 2018/973 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007 și (CE) nr. 1300/2008 ale Consiliului (JO 2019, L 83, p. 1) și Regulamentul (UE) 2019/1241 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1967/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1380/2013, (UE) 2016/1139, (UE) 2018/973, (UE) 2019/472 și (UE) 2019/1022 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 894/97, (CE) nr. 850/98, (CE) nr. 2549/2000, (CE) nr. 254/2002, (CE) nr. 812/2004 și (CE) nr. 2187/2005 ale Consiliului (JO 2019, L 198, p. 105) (denumite în continuare, împreună, „regulamentele de bază”) au fost adoptate în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE.

4

Articolul 2 din Regulamentul nr. 1380/2013 stabilește obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului (denumită în continuare „PCP”).

5

Articolul 12 din acest regulament, intitulat „Măsurile Comisiei în caz de amenințare gravă la adresa resurselor biologice marine”, are următorul cuprins:

„(1)   Atunci când este necesar din motive imperioase de urgență privind o amenințare gravă la adresa conservării resurselor biologice marine sau la adresa ecosistemului marin, pe baza unor dovezi, Comisia, la cererea motivată a unui stat membru sau din proprie inițiativă, poate adopta acte de punere în aplicare aplicabile imediat, pentru o perioadă maximă de șase luni, în conformitate cu procedura menționată la articolul 47 alineatul (3), pentru a reduce amenințarea respectivă.

[…]

(3)   Înainte de expirarea perioadei inițiale de aplicare a actelor de punere în aplicare aplicabile imediat menționate la alineatul (1), Comisia poate adopta acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în cazul în care condițiile prevăzute la alineatul (1) sunt respectate, prin care prelungește aplicarea măsurii de urgență respective cu o perioadă maximă de șase luni, cu efect imediat. […]”

6

Articolul 13 din regulamentul menționat, intitulat „Măsuri de urgență adoptate de statele membre”, permite statelor membre să adopte măsuri de urgență pentru a contracara o amenințare gravă pentru conservarea resurselor biologice marine sau pentru ecosistemul marin legată de activitățile de pescuit în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția unui stat membru care necesită o intervenție imediată.

7

Regulamentul 2019/472, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2019/1241 (denumit în continuare „Regulamentul 2019/472”), stabilește un plan multianual pentru stocurile pescuite în apele occidentale și apele adiacente și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective.

8

Conform articolului 8 alineatul (2) din acest regulament, atunci când avizele științifice indică faptul că biomasa stocului de reproducere și, în cazul stocurilor de langustină, abundența, pentru oricare dintre stocurile menționate la articolul 1 alineatul (1), este inferioară anumitor valori, se iau măsuri de remediere suplimentare pentru a asigura revenirea rapidă a stocului sau a unității funcționale în cauză la niveluri peste nivelul capabil să asigure captura maximă durabilă. Reiese de asemenea din această dispoziție că astfel de măsuri de remediere pot include suspendarea activităților de pescuit specifice care vizează stocul sau unitatea funcțională în cauză și reducerea corespunzătoare a posibilităților de pescuit.

9

Potrivit articolului 8 alineatul (3) din regulamentul menționat, măsurile de remediere menționate la acest articol pot include măsuri de urgență adoptate în conformitate cu articolele 12 și 13 din Regulamentul nr. 1380/2013, precum și măsuri în temeiul articolului 9 din Regulamentul 2019/472.

10

Potrivit articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul 2019/472:

„Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament și cu articolul 18 din [Regulamentul nr. 1380/2013] pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește următoarele măsuri tehnice, în măsura în care acestea nu fac obiectul [Regulamentului 2019/1241]:

11

Regulamentul 2019/1241 are ca obiect, conform articolului 1 din acesta, stabilirea unor măsuri tehnice privind capturarea și debarcarea resurselor biologice marine, exploatarea uneltelor de pescuit și interacțiunea activităților de pescuit cu ecosistemele marine.

12

Articolul 10 din acest regulament, intitulat „Specii interzise de pești și de crustacee”, prevede:

„(1)   Este interzisă capturarea, reținerea la bord, transbordarea sau debarcarea speciilor de pești sau de crustacee menționate în anexa IV la [Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109)], cu excepția cazului în care sunt acordate derogări în temeiul articolului 16 din directivă.

(2)   În plus față de speciile menționate la alineatul (1), se interzice navelor Uniunii pescuitul, reținerea la bord, transbordarea, debarcarea, depozitarea, vânzarea, expunerea sau oferirea spre vânzare a speciilor enumerate în anexa I sau a celor interzise la pescuit în temeiul altor acte juridice ale Uniunii.

[…]

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 29 pentru a modifica lista prevăzută în anexa I, în cazul în care cele mai bune avize științifice disponibile indică faptul că este necesară o modificare a respectivei liste.

[…]”

13

Articolul 15 din regulamentul menționat, intitulat „Măsuri tehnice regionale”, prevede la alineatul (2):

„Pentru a se ține seama de particularitățile regionale ale activităților de pescuit relevante, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 29 din prezentul regulament și cu articolul 18 din [Regulamentul nr. 1380/2013], cu scopul de a modifica, a completa, a abroga măsurile tehnice stabilite în anexele [V‑XI și XIII] sau a deroga de la acestea, inclusiv la punerea în aplicare a obligației de debarcare în contextul articolului 15 alineatele (5) și (6) din [Regulamentul nr. 1380/2013]. Comisia adoptă astfel de acte delegate pe baza unei recomandări comune prezentate în conformitate cu articolul 18 din [Regulamentul nr. 1380/2013] și în conformitate cu articolele relevante de la capitolul III din prezentul regulament.”

14

Articolul 29 din Regulamentul 2019/1241, intitulat „Exercitarea delegării de competențe”, prevede la alineatul (6):

„Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (2), al articolului 8 alineatul (3), [al articolului] 10 alineatul (4), [al articolului] 12 alineatul (2), [al articolului] 15 alineatul (2), [al articolului] 23 alineatele (1) și (5), [al articolului] 27 alineatul (7) și [al articolului] 31 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul în cauză se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

15

Lista speciilor al căror pescuit este interzisă, prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul 2019/1241, figurează în anexa I la acesta.

16

Anexa VI la acest regulament enumeră măsurile tehnice aplicabile apelor de nord‑vest.

17

Regulamentul 2021/92 a fost adoptat de Consiliu în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE.

18

Considerentele (55)-(59) ale acestui regulament au următorul cuprins:

19

Articolul 15 din Regulamentul 2021/92, intitulat „Măsuri tehnice pentru cod și merlan în Marea Celtică”, prevede o serie de măsuri privind dimensiunea ochiului de plasă, care se aplică navelor din Uniune care operează cu traule de fund sau cu seine în Marea Celtică.

20

Articolul 16 din acest regulament, intitulat „Măsuri tehnice în Marea Irlandei”, cuprinde obligații în ceea ce privește navele de pescuit din Uniune care utilizează traule de fund sau seine în Marea Irlandei.

21

Articolul 17 din regulamentul menționat, intitulat „Măsuri tehnice în vestul Scoției”, prevede de asemenea măsuri privind dimensiunea ochiului de plasă și care se aplică navelor de pescuit ale Uniunii care utilizează traule de fund sau seine în vestul Scoției.

22

În temeiul articolului 20 din Regulamentul 2021/92, intitulat „Specii interzise”, se interzice navelor de pescuit ale Uniunii pescuitul, reținerea la bord, transbordarea sau debarcarea anumitor specii din anumite diviziuni ICES și subzone care la acel moment aparțineau apelor Uniunii. Această dispoziție prevede de asemenea că, atunci când sunt capturate accidental, speciile enumerate nu trebuie vătămate, iar exemplarele capturate trebuie să fie eliberate imediat.

23

Potrivit articolului 59 din acest regulament, intitulat „Dispoziție tranzitorie”:

„Articolele 11, 19, 20, 27, 33, 34, 41, 42, 43, 48, 50 și 57 continuă să se aplice mutatis mutandis și în 2022, până la intrarea în vigoare a regulamentului de stabilire a posibilităților de pescuit pentru anul 2022.

Articolele 15, 16 și 17 se aplică până la data la care devine aplicabil un act delegat care este adoptat în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul [2019/1241] și care modifică anexa VI la regulamentul respectiv prin introducerea de măsuri tehnice corespunzătoare pentru apele de nord‑vest.”

24

Punctul 2 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (JO 2016, L 123, p. 1, denumit în continuare „acordul instituțional”) are următorul cuprins:

„În exercitarea competențelor lor și cu respectarea procedurilor stabilite în tratate și reamintind importanța pe care o acordă metodei comunitare, cele trei instituții convin să respecte principii generale ale dreptului Uniunii, precum legitimitatea democratică, subsidiaritatea și proporționalitatea, precum și securitatea juridică. Acestea convin, de asemenea, să promoveze simplitatea, claritatea și coerența la redactarea legislației Uniunii, precum și să promoveze cel mai mare grad de transparență a procesului legislativ.”

25

Potrivit punctului 25 al treilea și al patrulea paragraf din acest acord:

„Dacă se va avea în vedere o modificare a temeiului juridic care va duce la o transformare a procedurii legislative ordinare într‑o procedură legislativă specială sau într‑o procedură fără caracter legislativ, cele trei instituții vor avea un schimb de opinii cu privire la aceasta.

Cele trei instituții convin că alegerea temeiului juridic constituie o acțiune de ordin juridic care se bazează pe motive obiective care sunt supuse controlului jurisdicțional.”

26

La 27 octombrie 2020, Comisia a emis Propunerea de regulament al Consiliului de stabilire, pentru anul 2021, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii, și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara acesteia [COM(2020) 668 final].

27

La 14 decembrie 2020, Comisia a actualizat această propunere cu integrarea unor dispoziții identice dispozițiilor în litigiu.

28

La 28 ianuarie 2021, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul 2021/92. Conform articolului 60 din acesta, acest regulament a intrat în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și anume la 29 ianuarie 2021.

29

Prin cererea depusă la grefa Curții la 22 aprilie 2021, Parlamentul a formulat prezenta acțiune în temeiul articolului 263 al doilea paragraf TFUE, prin care a solicitat anularea dispozițiilor în litigiu.

30

La 23 august 2021, Comisia a adoptat Regulamentul delegat (UE) 2021/2324 de modificare a Regulamentului (UE) 2019/1241 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește măsurile tehnice pentru anumite activități de pescuit de specii pelagice și demersale din Marea Celtică, Marea Irlandei și vestul Scoției (JO 2021, L 465, p. 1). Acest regulament a fost adoptat în special pe baza articolului 10 alineatul (4) și a articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul 2019/1241.

31

Reiese, în primul rând, din considerentul (2) al acestui regulament delegat că Regatul Belgiei, Irlanda, Regatul Spaniei, Republica Franceză și Regatul Țărilor de Jos au prezentat o primă recomandare comună în mai 2020. În urma invitației Comisiei, aceste state membre au prezentat o recomandare comună revizuită la 14 decembrie 2020.

32

În al doilea rând, considerentul (3) al regulamentului menționat precizează că, până la adoptarea măsurilor propuse în recomandarea comună printr‑un act delegat, la articolele 15-17 din Regulamentul 2021/92 au fost stabilite măsuri de remediere în sensul Regulamentului 2019/472, care vizează reducerea capturilor accidentale de cod și merlan în Marea Celtică și în zonele adiacente, precum și măsuri tehnice suplimentare care vizează reducerea capturilor accidentale de specii din familia Gadidae în Marea Irlandei și în vestul Scoției. Potrivit acestui considerent, aceste măsuri au fost legate funcțional de nivelurile TAC‑urilor pentru speciile‑țintă capturate în cadrul activităților de pescuit mixt, deoarece, în lipsa măsurilor respective, aceste niveluri ale TAC‑urilor ar fi trebuit să fie reduse pentru a se permite refacerea stocurilor capturate accidental.

33

În al treilea rând, potrivit considerentului (6) al aceluiași regulament delegat, acesta vizează încorporarea într‑un singur act a dispozițiilor existente privind printre altele măsurile tehnice corespunzătoare măsurilor stabilite la articolele 15-17 din Regulamentul 2021/92.

34

La 27 ianuarie 2022, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) 2022/109 de stabilire, pentru anul 2022, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii, și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara acesteia (JO 2022, L 21, p. 1). Conform articolului 60, regulamentul menționat a intrat în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și anume la 31 ianuarie 2022.

35

Parlamentul solicită Curții:

36

Consiliul solicită Curții:

37

Prin decizia președintelui Curții din 19 august 2021, Comisiei i‑a fost admisă cererea de intervenție în susținerea concluziilor formulate de Consiliu.

38

În aplicarea articolului 62 din Regulamentul de procedură al Curții, prin scrisoarea din 13 mai 2022, avocatul general și judecătorul raportor au invitat părțile să se pronunțe asupra incidenței adoptării Regulamentului 2022/109 asupra acțiunii Parlamentului. Părțile au dat curs acestei cereri.

39

În cadrul unei observații preliminare de ordin procedural expuse în memoriul său în replică, Consiliul susține, în primul rând, că adoptarea de către Comisie a Regulamentului delegat 2021/2324 după introducerea prezentei acțiuni a pus capăt aplicării măsurilor prevăzute la articolele 15-17 din Regulamentul 2021/92, astfel că acțiunea a rămas fără obiect în ceea ce privește aceste articole, precum și articolul 59 al doilea paragraf din acest regulament.

40

În al doilea rând și în orice caz, acțiunea menționată ar fi rămas fără obiect la 31 decembrie 2021 în ceea ce privește articolele 15-17 din Regulamentul 2021/92, întrucât aplicarea în timp a acestor dispoziții ar fi fost limitată numai la anul 2021. În ceea ce privește articolul 20 din regulamentul menționat, acesta ar fi continuat să își producă efectele numai până la intrarea în vigoare a Regulamentului 2022/109, și anume până la 31 ianuarie 2022.

41

Invers, Parlamentul consideră că adoptarea Regulamentului delegat 2021/2324 nu împiedică Curtea să se pronunțe asupra validității articolelor 15-17 din Regulamentul 2021/92. Astfel, deși unele dintre dispozițiile acestui regulament delegat corespund conținutului articolelor 15-17 din Regulamentul 2021/92, aceste din urmă dispoziții ar continua să existe în ordinea juridică a Uniunii și ar trebui să fie abrogate în interesul securității juridice.

42

În ceea ce privește intrarea în vigoare a Regulamentului 2022/109, Parlamentul arată, asemenea Comisiei, că adoptarea acestui regulament nu are incidență asupra prezentei acțiuni.

43

Parlamentul subliniază că este o practică obișnuită ca un regulament de stabilire a posibilităților de pescuit pentru un an determinat să nu îl abroge pe cel privind anul precedent. Acest mod de a proceda ar permite printre altele ca dispozițiile acestuia din urmă să fie opuse statelor membre și operatorilor chiar și după încheierea sezonului de pescuit în cauză, în special în vederea unei verificări a posteriori a compatibilității activităților de pescuit desfășurate cu posibilitățile de pescuit prevăzute.

44

De asemenea, Parlamentul European apreciază că Curtea trebuie să se pronunțe asupra prezentei acțiuni întrucât Consiliul ar putea adopta în viitor măsuri tehnice precum cele care figurează în dispozițiile în litigiu.

45

Curtea a declarat deja admisibilă o acțiune în anularea unui act care fusese deja executat sau care nu mai era aplicabil la momentul formulării acțiunii (Hotărârea din 1 octombrie 2009, Comisia/Consiliul, C‑370/07, EU:C:2009:590, punctul 17 și jurisprudența citată).

46

Această soluție se justifică în special prin necesitatea de a se putea asigura că nelegalitatea invocată nu se repetă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iunie 1986, AKZO Chemie și AKZO Chemie UK/Comisia, 53/85, EU:C:1986:256, punctul 21, precum și Hotărârea din 26 aprilie 1988, Apesco/Comisia, 207/86, EU:C:1988:200, punctul 16). Această situație se regăsește atunci când, la fel ca în speță, legislația adoptată în domeniul pescuitului are un domeniu de aplicare limitat în timp și sunt adoptate noi norme în fiecare an.

47

Rezultă că nici adoptarea Regulamentului delegat 2021/2324 de către Comisie, nici intrarea în vigoare a Regulamentului 2022/109 nu pot pune în discuție menținerea obiectului prezentei acțiuni și nu pot afecta astfel admisibilitatea acesteia.

48

În orice caz, întrucât Parlamentul nu este obligat să demonstreze un interes de a exercita acțiunea pentru a formula o acțiune în anulare împotriva deciziilor adoptate de Consiliu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 octombrie 2009, Comisia/Consiliul, C‑370/07, EU:C:2009:590, punctul 16 și jurisprudența citată), acestuia nu îi revine nici sarcina de a stabili că un asemenea interes continuă să existe în cursul procedurii.

49

În consecință, acțiunea este admisibilă.

50

În susținerea acțiunii formulate, Parlamentul invocă două motive, primul întemeiat pe un abuz privind procedura prevăzută de regulamentele de bază, iar al doilea pe încălcarea principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 13 alineatul (2) TUE.

51

Parlamentul arată că, prin adoptarea dispozițiilor în litigiu în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, Consiliul a abuzat de competența pe care o deține în temeiul acestei dispoziții și a eludat astfel procedura prevăzută în regulamentele de bază pentru adoptarea măsurilor tehnice, procedură care conferea exclusiv Comisiei și, în caz de urgență, statelor membre competența adoptării unor astfel de măsuri.

52

Mai precis, Parlamentul susține că nerespectarea de către Consiliu a procedurii de adoptare a măsurilor tehnice, astfel cum este prevăzută de regulamentele de bază, în special de articolul 9 din Regulamentul 2019/472, precum și de articolul 10 alineatul (4) și de articolul 15 din Regulamentul 2019/1241, constituie un abuz de putere în sensul jurisprudenței Curții rezultate din Hotărârea din 13 noiembrie 1990, Fedesa și alții (C‑331/88, EU:C:1990:391, punctul 24), precum și din Hotărârea din 16 aprilie 2013, Spania și Italia/Consiliul (C‑274/11 și C‑295/11, EU:C:2013:240, punctul 33 și jurisprudența citată).

53

Astfel, din moment ce aceste dispoziții din regulamentele de bază, adoptate în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE, confereau Comisiei competența de a adopta măsuri tehnice, Consiliul nu putea adopta dispozițiile în litigiu întemeindu‑se pe competența pe care o deține în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE.

54

Competența Consiliului de a adopta măsuri tehnice în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE ar fi, așadar, limitată, întrucât Parlamentul și Consiliul ar fi convenit, în acte legislative adoptate în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE, să abiliteze mai degrabă Comisia decât Consiliul să adopte astfel de măsuri în calitate de acte delegate în temeiul articolului 290 TFUE.

55

Referindu‑se în special la jurisprudența Curții rezultată din Hotărârea din 1 decembrie 2015, Parlamentul și Comisia/Consiliul (C‑124/13 și C‑125/13, EU:C:2015:790), Parlamentul apreciază că Consiliul trebuie să respecte și să urmeze cadrul prestabilit în actele legislative adoptate în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE atunci când intenționează să adopte, în executarea acestor acte legislative, măsuri în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE.

56

Mai precis, Parlamentul European apreciază că articolele 15-17 și 20 din Regulamentul 2021/92 au avut ca efect modificarea normelor prevăzute în anexa VI partea B punctul 1 și partea C, precum și în anexa I la Regulamentul 2019/1241, cu încălcarea articolului 10 alineatul (4) și a articolului 15 alineatul (2) din acest din urmă regulament, întrucât modificarea acestor norme revenea Comisiei, iar nu Consiliului.

57

În rest, Parlamentul amintește că Consiliul a recunoscut în mod expres, în considerentul (59) și la articolul 59 al doilea paragraf din Regulamentul 2021/92, că Comisia ar fi trebuit să adopte măsurile tehnice prevăzute la articolele 15-17 din acest regulament. Or, Consiliul nu ar fi justificat nicicum motivele pentru care a adoptat el însuși dispozițiile în litigiu, în locul Comisiei.

58

Parlamentul susține de asemenea că, dacă adoptarea măsurilor tehnice cuprinse în dispozițiile în litigiu ar fi fost justificată de o situație de urgență, temeiul juridic adecvat pentru aceasta ar fi fost articolele 12 și 13 din Regulamentul nr. 1380/2013, în temeiul cărora pot fi adoptate măsuri de urgență fie de către Comisie, fie de către statele membre, iar nu de Consiliu.

59

Or, Parlamentul subliniază că, în lipsa unei situații de urgență, articolul 8 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2019/472 prevede că unele măsuri de remediere nu pot fi adoptate decât de Comisie în acte delegate.

60

Consiliul, susținut de Comisie, apreciază că primul motiv nu este întemeiat.

61

Potrivit unei jurisprudențe constante, un act este afectat de un abuz de putere numai dacă rezultă din indicii obiective, pertinente și concordante că a fost adoptat în scopul exclusiv sau cel puțin determinant de a atinge alte obiective decât cele pentru care a fost acordată competența în cauză sau de a eluda o procedură special prevăzută de tratate pentru a răspunde circumstanțelor cauzei (Hotărârea din 5 mai 2015, Spania/Parlamentul și Consiliul, C‑146/13, EU:C:2015:298, punctul 56, precum și jurisprudența citată).

62

În speță, trebuie să se examineze dacă, astfel cum susține Parlamentul, dispozițiile în litigiu au fost adoptate în alte scopuri decât cele pentru care a fost conferită competența în cauză sau în scopul de a eluda o procedură special prevăzută de Tratatul FUE pentru a răspunde circumstanțelor cauzei.

63

În ceea ce privește, în primul rând, aspectul dacă dispozițiile în litigiu intră în competența Consiliului în temeiul articolului 43 TFUE, trebuie amintit mai întâi că alineatele (2) și (3) ale acestuia urmăresc finalități diferite și au, fiecare, un domeniu de aplicare specific, astfel încât pot fi utilizate separat pentru a constitui temeiul adoptării unor măsuri determinate în cadrul PCP (Hotărârea din 1 decembrie 2015, Parlamentul și Comisia/Consiliul, C‑124/13 și C‑125/13, EU:C:2015:790, punctul 58).

64

Or, atunci când adoptă acte în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, Consiliul trebuie să acționeze cu respectarea limitelor competențelor sale, precum și, dacă este cazul, a cadrului juridic stabilit deja în aplicarea articolului 43 alineatul (2) TFUE (Hotărârea din 1 decembrie 2015, Parlamentul și Comisia/Consiliul, C‑124/13 și C‑125/13, EU:C:2015:790, punctul 58).

65

Apoi, trebuie arătat că articolul 43 alineatul (3) TFUE prevede că Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile privind stabilirea prețurilor, a taxelor, a ajutoarelor și a contingentelor, precum și privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit.

66

Curtea a precizat că această dispoziție poate include măsuri care nu se limitează la stabilirea și la repartizarea posibilităților de pescuit, atât timp cât aceste măsuri nu implică o alegere politică rezervată legiuitorului Uniunii din cauza caracterului lor necesar pentru îndeplinirea obiectivelor aferente politicii comune în domeniul agriculturii și pescuitului (Hotărârea din 1 decembrie 2015, Parlamentul și Comisia/Consiliul, C‑124/13 și C‑125/13, EU:C:2015:790, punctul 59).

67

În speță, în ceea ce privește, pe de o parte, articolele 15-17 din Regulamentul 2021/92, din considerentele (55)-(58) ale acestui regulament reiese că măsurile tehnice prevăzute de aceste dispoziții urmăresc, prin ameliorarea selectivității uneltelor de pescuit, să contribuie la reconstituirea stocurilor în cauză, la fel ca măsurile de remediere specifice adoptate anterior prin Regulamentul 2020/123.

68

De asemenea, din considerentul (56) al Regulamentului 2021/92, la fel ca și din considerentul (3) al Regulamentului delegat 2021/2324, astfel cum a fost amintit la punctul 32 din prezenta hotărâre, rezultă că măsurile tehnice prevăzute la articolele 15-17 din Regulamentul 2021/92 sunt legate funcțional de nivelurile TAC‑urilor pentru speciile‑țintă capturate în cadrul activităților de pescuit mixt, din moment ce, în lipsa unor astfel de măsuri, aceste niveluri ale TAC‑urilor ar fi trebuit să fie reduse pentru a se permite refacerea stocurilor capturate accidental.

69

În ceea ce privește, pe de altă parte, articolul 20 din Regulamentul 2021/92, este necesar să se arate, asemenea Comisiei, că interdicțiile de pescuit pe care le prevede se referă la lipsa unor posibilități de pescuit, care pot, dacă este cazul, să fie modificate ulterior în posibilități limitate de pescuit, în funcție de evoluția stocurilor speciilor în cauză.

70

De asemenea, așa cum a arătat avocatul general la punctul 79 din concluzii, spre deosebire de modificările aduse de Consiliu în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE în raport cu normele privind stabilirea posibilităților de pescuit, care erau în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 1 decembrie 2015, Parlamentul și Comisia/Consiliul (C‑124/13 și C‑125/13, EU:C:2015:790), adoptarea dispozițiilor în litigiu nu urmărește adaptarea mecanismului general de stabilire a TAC‑urilor și a limitărilor efortului de pescuit pentru a elimina inconvenientele care decurg din aplicarea normelor anterioare și nici definirea cadrului juridic în care sunt stabilite aceste TAC‑uri și limitările efortului de pescuit.

71

Dimpotrivă, articolele 15-17 și 20 din Regulamentul 2021/92 se individualizează prin domeniul lor de aplicare limitat la anumite împrejurări, și anume că măsurile pe care le prevăd sunt destinate să se aplice anumitor tipuri de nave, care operează numai în anumite zone, și privesc numai anumite tipuri de specii, precum și prin faptul că au vocația de a se aplica temporar. În consecință, acestea nu implică o alegere politică rezervată legiuitorului Uniunii, în sensul jurisprudenței citate la punctul 66 din prezenta hotărâre.

72

În consecință, dispozițiile în litigiu intră, în principiu, în competența Consiliului în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE.

73

În al doilea rând, în ceea ce privește incidența regulamentelor de bază asupra acestei competențe, trebuie observat că aceste regulamente, mai precis articolul 9 din Regulamentul 2019/472, precum și articolul 10 alineatul (4) și articolul 15 din Regulamentul 2019/1241, prevăd o procedură specifică pentru adoptarea de măsuri tehnice de către Comisie, și anume adoptarea de acte delegate în temeiul articolului 290 TFUE.

74

Totuși, această competență conferită Comisiei nu împiedică Consiliul să adopte, în temeiul competenței pe care o are în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, măsuri tehnice privind chestiuni similare celor vizate de aceste dispoziții ale regulamentelor de bază în împrejurări precum cele din prezenta cauză, și anume atunci când Comisia nu a intervenit pentru a adopta ea însăși acte delegate în temeiul dispozițiilor menționate ale regulamentelor de bază.

75

Astfel, din cuprinsul articolului 59 al doilea paragraf din Regulamentul 2021/92 reiese că articolele 15-17 din acesta trebuiau să înceteze să se aplice de îndată ce Comisia urma să adopte unul sau mai multe acte delegate având ca obiect aceleași măsuri tehnice.

76

În aceste condiții, așa cum a arătat avocatul general la punctul 83 din concluzii, trebuie să se considere că dispozițiile în litigiu au un caracter temporar și că Consiliul nu a adus atingere competenței Comisiei de a adopta acte delegate, ci a intenționat în mod expres să o păstreze.

77

Această competență a Comisiei este recunoscută nu numai la articolul 59 al doilea paragraf, ci și în considerentul (59) al Regulamentului 2021/92, acest considerent arătând că măsurile tehnice adoptate de Comisie pe baza Regulamentului 2019/1241 ar fi mai complete și s‑ar aplica într‑un mod mai stabil decât măsurile tehnice care figurează în dispozițiile în litigiu.

78

În ceea ce privește interdicția de pescuit prevăzută la articolul 20 din Regulamentul 2021/92, trebuie observat că, deși articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul 2019/1241 conține o interdicție de pescuit similară, această interdicție vizează totuși alte specii de pești și de crustacee.

79

Este adevărat că articolul 10 din Regulamentul 2019/1241 prevede la alineatul (4) că Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a modifica lista speciilor care figurează în anexa I la acest regulament, în cazul în care cele mai bune avize științifice disponibile indică faptul că este necesar să se procedeze în acest mod.

80

Totuși, același articol 10 din Regulamentul 2019/1241 indică, la alineatul (2), că, în plus față de speciile menționate la alineatul (1), se interzice navelor Uniunii pescuitul, reținerea la bord, transbordarea, debarcarea, depozitarea, vânzarea, expunerea sau oferirea spre vânzare a speciilor enumerate în anexa I sau a celor interzise la pescuit „în temeiul altor acte juridice ale Uniunii”.

81

Or, este necesar să se considere, asemenea Consiliului și Comisiei, că aceste „alt[e] acte juridice ale Uniunii” menționate la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul 2019/1241 cuprind printre altele regulamentele Consiliului de stabilire a posibilităților de pescuit adoptate în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE.

82

Astfel, prin adoptarea dispozițiilor în litigiu, Consiliul a acționat în limitele competențelor pe care le are în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE și a respectat cadrul juridic specific stabilit în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE.

83

În aceste condiții, elementele din dosarul prezentat Curții nu permit să se considere, pe baza unor indicii obiective, pertinente și concordante, cum impune jurisprudența menționată la punctul 61 din prezenta hotărâre, că dispozițiile în litigiu ar fi afectate de un abuz de putere, astfel cum este invocat de Parlament.

84

Această concluzie nu este infirmată de argumentul Parlamentului potrivit căruia măsurile cuprinse în dispozițiile în litigiu ar fi trebuit să fie adoptate fie ca măsuri de urgență ale Comisiei sau ale statelor membre care să răspundă unei amenințări grave pentru conservarea resurselor biologice marine sau pentru ecosistemul marin, în sensul articolelor 12 și 13 din Regulamentul nr. 1380/2013, fie, în lipsa urgenței, ca acte delegate ale Comisiei, articolul 8 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2019/472 neavând în vedere decât aceste două posibilități.

85

Astfel, pe de o parte, după cum a convenit și Parlamentul, dispozițiile în litigiu nu constituie, având în vedere obiectul și finalitatea lor, măsuri de urgență care urmăresc să răspundă unei amenințări grave pentru conservarea resurselor biologice marine, în sensul articolelor 12 și 13 din Regulamentul nr. 1380/2013. Pe de altă parte, Consiliul a intervenit și a adoptat dispozițiile în litigiu pentru perioada intermediară în care Comisia nu utilizase încă cealaltă posibilitate prevăzută în mod expres la articolul 8 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2019/472 și a adoptat unul sau mai multe acte delegate în temeiul acestor dispoziții.

86

Astfel cum a arătat în mod întemeiat Comisia în memoriul său în intervenție, măsurile de remediere anterioare cuprinse la articolul 13 din Regulamentul 2020/123 erau destinate să rămână în vigoare numai până la 31 decembrie 2020. De asemenea, alte măsuri anterioare, în special interdicțiile de pescuit pentru anumite specii vulnerabile, continuau, conform articolului 54 din acest regulament, să se aplice mutatis mutandis în cursul anului 2021 până la intrarea în vigoare a regulamentului de stabilire a posibilităților de pescuit pentru anul 2021, și anume Regulamentul 2021/92.

87

De asemenea, în ceea ce privește în mod specific articolele 15-17 din Regulamentul 2021/92, după cum a arătat avocatul general la punctul 88 din concluzii, dat fiind că eforturile se concentrau pe încheierea unui acord între Uniune și Regatul Unit în vederea adoptării unor măsuri tehnice ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniune, nicio recomandare comună, astfel cum este impusă la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul 2019/472 și la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul 2019/1241, nu fusese prezentată suficient de devreme pentru ca Comisia să adopte un act delegat la începutul anului 2021. Această împrejurare este, în rest, confirmată de considerentul (2) al Regulamentului delegat 2021/2324, potrivit căruia, deși Regatul Belgiei, Irlanda, Regatul Spaniei, Republica Franceză și Regatul Țărilor de Jos au prezentat o primă recomandare comună în luna mai 2020, aceste state membre au prezentat o recomandare comună revizuită abia la 14 decembrie 2020.

88

Astfel, așa cum a arătat avocatul general la punctul 89 din concluzii, adoptarea dispozițiilor în litigiu de către Consiliu a avut ca obiect completarea unei lacune care s‑ar fi prelungit altfel pe o bună parte a anului 2021, dacă nu cumva pe toată durata acestuia.

89

În consecință, primul motiv trebuie să fie respins.

90

Parlamentul susține că, prin faptul că nu s‑a conformat procedurilor prevăzute în regulamentele de bază pentru adoptarea măsurilor cuprinse în dispozițiile în litigiu, Consiliul nu și‑a îndeplinit obligația de cooperare loială față de Parlament, cu încălcarea articolului 13 alineatul (2) TUE.

91

În special, Parlamentul arată că Consiliul a încălcat punctul 2 din acordul interinstituțional, care explică obligația de cooperare loială în cadrul procedurilor de pregătire și de adoptare a textelor legislative și a actelor delegate și care are un caracter obligatoriu pentru părți, în special pentru Consiliu și pentru Parlament, în conformitate cu articolul 295 TFUE.

92

Adoptarea măsurilor tehnice în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, în locul adoptării unui act delegat în conformitate cu regulamentele de bază, ar fi împiedicat Parlamentul să își exercite controlul cu privire la măsurile adoptate în temeiul articolului 290 alineatul (2) litera (b) TFUE și, astfel, ar fi lipsit Parlamentul de orice rol în procesul legislativ.

93

De asemenea, Parlamentul subliniază că Consiliul nu l‑a informat cu privire la intenția sa de a modifica procedura în vederea adoptării dispozițiilor în litigiu. Acesta amintește că punctul 25 din acordul interinstituțional consacră obligația de a consulta celelalte instituții cu privire la o schimbare a temeiului juridic de natură să modifice în mod considerabil repartizarea competențelor în ceea ce privește adoptarea unui act în raport cu ceea ce este prevăzut în conformitate cu dreptul Uniunii.

94

Consiliul, susținut de Comisie, solicită respingerea celui de al doilea motiv.

95

În temeiul articolului 13 alineatul (2) TUE, instituțiile cooperează unele cu altele în mod loial. Această cooperare loială trebuie totuși exercitată cu respectarea limitelor atribuțiilor conferite prin tratate fiecărei instituții, astfel că obligația care rezultă din această dispoziție nu este de natură să modifice aceste atribuții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 2015, Parlamentul/Consiliul, C‑48/14, EU:C:2015:91, punctele 57 și 58).

96

Pentru a susține, în cadrul celui de al doilea motiv, că Consiliul a încălcat principiul cooperării loiale prin adoptarea dispozițiilor în litigiu, Parlamentul se sprijină în esență pe un raționament întemeiat pe premisa potrivit căreia Consiliul ar fi adoptat dispozițiile în litigiu cu nerespectarea regulamentelor de bază și, prin urmare, cu depășirea competențelor conferite de tratate.

97

Cu toate acestea, din cuprinsul punctelor 82 și 83 din prezenta hotărâre reiese că, prin adoptarea dispozițiilor în litigiu, Consiliul a acționat în limitele competențelor care îi revin în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE și nu a săvârșit un abuz de putere.

98

De aici rezultă că Parlamentul nu poate susține în mod întemeiat că Consiliul a încălcat principiul cooperării loiale consacrat la articolul 13 alineatul (2) TUE.

99

Această concluzie nu este infirmată de argumentele Parlamentului întemeiate pe punctul 25 din acordul interinstituțional, întrucât, astfel cum a susținut în mod întemeiat Consiliul, Regulamentul 2021/92 a fost adoptat pe baza aceluiași temei juridic cu cel propus de Comisie, și anume articolul 43 alineatul (3) TFUE, astfel încât nu a existat o modificare a temeiului juridic în sensul acestui punct 25.

100

În consecință, al doilea motiv trebuie înlăturat.

101

Întrucât niciunul dintre motivele acțiunii nu a fost admis, aceasta trebuie respinsă în totalitate.

102

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Consiliul a solicitat obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată, iar acesta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.

103

Potrivit articolului 140 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară și hotărăște: