—

declararea ca admisibilă a excepției de nelegalitate și ca nelegale a articolului 33 alineatele (1) și (2) și a articolului 68 alineatele (1) și (2) din NASD (Normele de aplicare a Statutului deputaților);

—

în consecință, constatarea lipsei temeiului juridic al Deciziei din 17 decembrie 2019 a Secretarului General și anularea acesteia;

—

în subsidiar, constatarea încălcării articolului 68 alineatul (2) din NASD de către Secretarul General și anularea Deciziei din 17 decembrie 2019.

În principal:

—

constatarea faptului că Joëlle Mélin a făcut dovada muncii asistentei sale, conforme cu articolul 33 alineatele (1) și (2) din NASD și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

În consecință:

—

anularea Deciziei din 17 decembrie 2019 a Secretarului General al Parlamentului European, notificată prin scrisoarea nr. D202484 din 18 decembrie 2019, adoptată în temeiul articolului 68 din Decizia 2009/C 159/01 din 19 mai și 9 iulie 2008 a Biroului Parlamentului European „privind Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European” modificată de constatare a unei creanțe față de reclamantă în valoare de 130 339,35 euro cu titlu de sume plătite în mod necuvenit în cadrul asistenței parlamentare și de motivare a recuperării sale;

—

anularea notei de debit nr. 2019-2081 de informare a reclamantei cu privire la faptul că a fost constatată o creanță față de aceasta în urma Deciziei din 17 decembrie 2019 a Secretarului General, recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit cu titlu de asistență parlamentară, aplicarea articolului 68 din NASD și a articolelor 98-101 din Regulamentul financiar;

—

obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe excepția de nelegalitate pentru încălcarea principiului securității juridice și a principiului încrederii legitime prin articolele 33 și 68 din Normele de aplicare a Statutului deputaților (denumite în continuare „normele de aplicare”) adoptate prin Decizia din 19 mai și 9 iulie 2008 a Biroului Parlamentului European, în special ca urmare a lipsei de claritate și de precizie a acestora. Reclamanta susține că lipsa de precizie a dispozițiilor atacate conduce la o încadrare pretoriană a normei juridice conținute de normele de aplicare. Or, detalierea probei muncii unui asistent parlamentar nu a fost statuată de jurisprudența Montel decât în 2017, jurisprudența Gorostiaga din 2005 referindu-se doar la dovada plății salariilor de către agentul de plată. Astfel, dispozițiile atacate ar prezenta, încă din 2008, elemente de incertitudine și defecte de claritate. Reclamanta adaugă că, în pofida riscurilor de incertitudine juridică, Parlamentul European nu a reglementat cu precizie și claritate procedura de control al asistenței parlamentare, nici nu a formalizat obligația de constituire și de conservare în sarcina deputatului, și nici măcar regimul probelor acceptabile, identificabile și datate.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea unei norme fundamentale de procedură și a dreptului la apărare. Reclamanta susține că Secretarul General a renunțat la orice audiere și la orice procedură prealabilă noii sale decizii, că nu i-a solicitat nicio explicație și că dosarul pe care îl analizează nu ține seama de documentele suplimentare furnizate de aceasta în sprijinul cererii sale din 7 decembrie 2018. Ea consideră, în plus, că prin nerespectarea procedurii prevăzute la articolul 68 alineatul (2) din normele de aplicare Secretarul General a privat-o de posibilitatea de a-i prezenta aceste documente suplimentare și astfel a făcut-o să suporte riscul respingerii acestor documente de către Tribunal, pentru motivul că nu au fost supuse aprecierii Secretarului General încă de la începutul procedurii de recuperare.