3

Reclamantele sunt două societăți de drept chinez cu sediul în China. Împreună cu societatea de drept samoan Ningbo Wheelsky Company Limited (denumită în continuare „WS”), HT și TC fac parte din grupul Hangtong (denumit în continuare „grupul HT”) și sunt, toate trei, societăți afiliate.

4

În cadrul acestui grup, HT produce roți rutiere din oțel, vândute atât pe piața internă chineză, cât și la export, în timp ce TC este un comerciant, iar WS primește plata vânzărilor realizate către clienții‑importatori. Pentru anumite operațiuni de export, grupul HT recurge la circuitele Ningbo Ningdian International Trade CO., Ltd (denumită în continuare „ND”), un comisionar în vamă care nu este asociat reclamantelor.

[omissis]

25

Reclamantele solicită Tribunalului:

26

Comisia solicită Tribunalului:

31

Al doilea motiv este împărțit în trei aspecte.

32

Prin intermediul primului aspect, reclamantele susțin în esență că Comisia a considerat în mod greșit că datele privind prețul de export pe care i le comunicaseră nu erau fiabile. Prin intermediul celui de al doilea aspect, ele reproșează Comisiei că nu a ținut seama de eforturile pe care le‑au depus pentru reușita anchetei și că nu a calculat prețul de export pe baza datelor pe care i le comunicaseră, chiar dacă aceste date nu erau cele mai bune din toate punctele de vedere. Prin intermediul celui de al treilea aspect, reclamantele reproșează Comisiei că s‑a abținut să calculeze valoarea normală și că a utilizat datele disponibile pentru a determina marja lor de dumping.

33

Prin intermediul primelor două aspecte ale celui de al doilea motiv, care trebuie analizate împreună, reclamantele afirmă, în primul rând, că datele pe care le‑au comunicat Comisiei erau suficiente pentru a permite acestei instituții să stabilească un preț fiabil de export.

34

În această privință, reclamantele arată că prețurile de vânzare a roților rutiere din oțel înscrise în registrele contabile ale HT și ale TC concordau cu cele menționate în facturile TVA, precum și cu declarațiile vamale ale HT adresate TC, prețurile menționate corespunzând cu 90 % din exporturile de roți rutiere din oțel realizate de grupul HT către Uniune în perioada de anchetă.

35

Astfel, diferența dintre sumele care figurau în facturile TVA întocmite de HT și adresate TC și declarațiile vamale referitoare la exportul în afara Chinei nu afecta decât 10 % din exporturile lor totale către Uniune, așa încât Comisia avea posibilitatea, în conformitate cu practica sa generală, de a nu ține seama de acest rest de 10 %.

36

În această privință, reclamantele susțin că afirmațiile Comisiei care figurează în considerentele (35) și (40) ale regulamentului atacat dau dovadă de un raționament contradictoriu. Astfel, această instituție nu poate să afirme că există o incertitudine fundamentală cu privire la fiabilitatea informațiilor contabile ale reclamantelor și să admită în același timp că informațiile privind valoarea normală erau fiabile și verificate, în condițiile în care, după cum a admis, valoarea normală reprezintă 50 % din calculul marjei de dumping.

37

Reclamantele precizează că, independent de inexistența unei contabilități a WS, prețul de export al produselor vândute în Uniune putea fi stabilit pe baza exploatării listei DMSAL, care recenza și identifica totalitatea vânzărilor HT către TC în vederea exportului mărfurilor către Uniune. Datele din această listă puteau fi cu ușurință comparate cu formularele de vămuire a mărfurilor exportate către Uniune, cu facturile TVA la export către Uniune, precum și cu justificativele de plată ale clienților din Uniune astfel cum rezultau din extrasele din conturile bancare ale WS.

38

Reclamantele contestă considerațiile Comisiei potrivit cărora această instituție se afla în imposibilitatea de a determina cu certitudine prețul de export, în condițiile în care, din propriile constatări, valoarea declarată în vamă corespundea facturii comerciale inițiale, independent de faptul că, pentru aceeași operațiune, putea exista două facturi, una privind o legătură între HT și TC, iar cealaltă o legătură între TC și ND. Aceasta implică faptul că Comisia putea, pe baza prețurilor facturate de HT societăților TC sau ND, să stabilească un preț de export, ajustându‑l, în conformitate cu practica sa obișnuită atunci când dispune de date fiabile în ceea ce privește valoarea normală.

39

În plus, aceste date puteau fi confruntate cu statisticile vamale chineze, care, contrar a ceea ce încearcă să demonstreze Comisia prin intermediul documentului care figurează în anexa B2 la memoriul în apărare, erau exacte. Astfel, pretinsa lipsă de fiabilitate a acestor date ține de faptul că Comisia nu a luat în considerare corecțiile pe care reclamantele le‑au efectuat în documentul care figurează în anexa C4 la replică. Aceste date coincid cu lista RLSALUR pe care o modificaseră și care recenza ansamblul vânzărilor efectuate de părțile afiliate unor clienți independenți din Uniune.

40

Reclamantele reproșează Comisiei că nu s‑a deranjat să verifice totalul vânzărilor la export de roți rutiere din oțel prin analizarea registrelor clienților independenți și a facturilor privind TVA‑ul la export, astfel cum această instituție s‑a angajat totuși în comunicarea pe care le‑a dat‑o simultan cu notificarea regulamentului provizoriu și deși șapte dintre cei opt clienți ai lor din cadrul Uniunii acceptaseră să coopereze cu Comisia.

41

Reclamantele susțin că, în orice caz, ele au reușit să dovedească, pe baza extraselor bancare ale WS, 98 % din exporturile lor către Uniune și, pe baza formularelor vamale de import către Uniune, 65 % din exporturile către Uniune.

42

În această privință și în ceea ce privește datele care se raportează la formularele de import de mărfuri către Uniune, reclamantele subliniază că, după cum au indicat Comisiei în observațiile lor din 27 august 2019, ele au transmis acestei instituții lista Eusales, care enumera cei opt clienți ai lor în Uniune, apoi o listă actualizată a acestor clienți, cu coordonatele lor și, pentru cea mai mare parte dintre ei, dovada achitării taxelor vamale la importul în Uniune. Aceste elemente confirmau, pentru marea parte a tranzacțiilor, plata prețurilor de export facturate. Restul necomunicat al acestora era cauzat de faptul că unii dintre clienții lor nu au dorit să le comunice documentele referitoare la importurile pe care le efectuaseră.

43

Reclamantele adaugă că, după cum rezultă din jurisprudența Curții și din cea a OMC, Comisia nu putea, pentru a justifica respingerea stabilirii prețului de export, să opună reclamantelor faptul că nu au făcut dovada unei repartizări clare între exporturile efectuate în Uniune și în afara Uniunii, din cauza necomunicării de către acestea a unui tabel de repartizare a acestor exporturi, în condițiile în care acest lucru nu le fusese niciodată solicitat. Ele susțin că, în orice caz, exploatarea tabelului DMSAL, care scotea în evidență o atare repartizare, permitea să se facă distincție între vânzările făcute către importatori din Uniune și cele efectuate către importatori stabiliți în state terțe.

44

În această privință, reclamantele subliniază că utilizează un sistem triunghiular de facturare între societățile afiliate pentru exporturile către Uniune. În temeiul acestui sistem, prețurile de vânzare a mărfurilor identificate pe facturile clienților din Uniune care provin din China pot fi și sunt adesea diferite de cele declarate autorităților vamale ale Uniunii pentru aceste mărfuri la momentul importului acestora din urmă.

45

Astfel, în măsura în care valoarea de tranzacție reflectă o vânzare la export și nu este mai mică decât valoarea de piață și decât costul intrinsec al mărfurilor în cauză, care înglobează costul navlului și al asigurării la frontiera Uniunii, această valoare de tranzacție este utilizată în mod legitim în scopul evaluării în vamă în Uniune.

46

Reclamantele afirmă că informațiile pe care le‑au comunicat Comisiei constituiau, de departe, cele mai bune informații disponibile cu privire la vânzările la export de roți rutiere din oțel, în sensul anexei II la Acordul antidumping al OMC. De altfel, acest lucru ar fi fost constatat de consilierul‑auditor în primul său raport de audit, potrivit căruia el a arătat că reclamantele au acționat cât mai bine cu putință.

47

Reclamantele concluzionează că, prin respingerea datelor care îi fuseseră comunicate, abținându‑se să îndeplinească operațiunile pe care s‑a angajat să le execute în comunicarea efectuată cu ocazia notificării regulamentului provizoriu și întemeindu‑și constatările pe elemente a căror comunicare nu le fusese solicitată, Comisia nu a efectuat o comparație echitabilă a prețurilor prin utilizarea prețurilor de export, așa cum prevede articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

48

Reclamantele afirmă, în al doilea rând, că, în ceea ce privește prețul de export, Comisia ar fi trebuit să recurgă la articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază prin utilizarea vânzărilor „franco fabrică” ale HT către TC și ND pentru a calcula prețul și volumul exporturilor către Uniune în perioada de anchetă, astfel încât aceasta să poată, în temeiul articolului 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, să stabilească cu precizie marjele de dumping și de prejudiciu care le privesc, fără a ține seama de operațiunile desfășurate de WS, în conformitate cu jurisprudența aplicabilă, în special cu punctele 120 și 121 din Hotărârea din 19 martie 2015, City Cycle Industries/Consiliul (T‑413/13, nepublicată, EU:T:2015:164).

49

În această privință, reclamantele susțin că Comisia nu a contestat niciodată prețurile facturate de HT societăților TC și ND și valorile roților rutiere din oțel declarate autorităților vamale ale Uniunii cu ocazia importului roților rutiere din oțel de la reclamante. Ele adaugă că determinarea prețului de export pe baza unor asemenea date este conformă cu dispozițiile articolului 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază.

50

Ele subliniază că argumentația Comisiei referitoare la respingerea stabilirii prețului de export pe baza facturării intervenite între HT și TC este nejustificată. Astfel, s‑a dovedit că aceste prețuri sunt inferioare prețurilor facturate în mod real clienților din Uniune. Determinarea prețului de export pe baza acestor date este, prin urmare, de natură să stabilească taxe antidumping mai ridicate decât cea care ar fi fost stabilită pe baza prețurilor facturate în mod real importatorilor din Uniune.

51

În ceea ce privește obiecția Comisiei referitoare la imposibilitatea de a aplica valori incerte din cauza articolului 9 alineatul (6) din regulamentul de bază, reclamantele susțin că aceste dispoziții au vocația de a se aplica chiar și atunci când Comisia recurge la articolul 18 din regulamentul de bază în privința producătorilor selecționați în eșantion. Marjele producătorilor în cauză nu sunt, așadar, luate în considerare la calcularea marjei medii ponderate de dumping aplicabile producătorilor care nu erau incluși în eșantion.

52

În orice caz, Comisia nu demonstrează în ce mod, independent de aplicarea articolului 9 alineatul (6) din regulamentul de bază, includerea reclamantelor în eșantion putea afecta în mod semnificativ rezultatele anchetei.

53

În sfârșit, reclamantele afirmă că, în temeiul normelor OMC, Comisia nu putea în mod legitim să refuze aplicarea dispozițiilor articolului 18 alineatul (3) din regulamentul de bază.

54

Comisia solicită respingerea acestor argumente.

55

În această privință, pentru a răspunde la argumentele reclamantelor, este necesar, într‑o primă etapă, să se analizeze dacă documentele comunicate, precum lista DMSAL sau declarațiile vamale, erau suficient de fiabile pentru a permite Comisiei să stabilească un preț de export, după care, într‑o a doua etapă, să se stabilească dacă Comisia avea posibilitatea să recurgă la articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază pentru a stabili prețul de export, în condițiile în care reclamantele comunicaseră toate documentele care se aflau în posesia lor.

56

În ceea ce privește, mai întâi, chestiunea privind fiabilitatea datelor referitoare la stabilirea prețului de export, trebuie amintit, cu titlu introductiv, că, în temeiul unei jurisprudențe constante a Curții, în domeniul politicii comerciale comune și în special în materie de măsuri de protecție comercială, Comisia dispune de o putere largă de apreciere ca urmare a complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care aceasta trebuie să le analizeze. În ceea ce privește controlul jurisdicțional al unei asemenea aprecieri, el trebuie să se limiteze astfel la verificarea respectării regulilor de procedură, a exactității materiale a faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a absenței unui abuz de putere [a se vedea Hotărârea din 14 decembrie 2017, EBMA/Giant (China), C‑61/16 P, EU:C:2017:968, punctul 68 și jurisprudența citată].

57

În plus, Curtea a statuat că controlul realizat de Tribunal referitor la elementele de probă pe care Comisia își întemeiază constatările nu constituie o nouă apreciere a faptelor care să o înlocuiască pe cea a acestei instituții. Acest control nu afectează puterea largă de apreciere a acestei instituții în domeniul politicii comerciale, ci se limitează să arate dacă aceste elemente sunt de natură să susțină concluziile la care a ajuns Comisia. Prin urmare, Tribunalului îi revine nu numai sarcina de a verifica exactitatea materială a elementelor de probă invocate și fiabilitatea și coerența lor, ci și cea de a controla dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă ele sunt de natură să întemeieze concluziile desprinse din acestea [a se vedea Hotărârea din 14 decembrie 2017, EBMA/Giant (China), C‑61/16 P, EU:C:2017:968, punctul 69 și jurisprudența citată].

58

În plus, în cadrul regulamentului de bază, întreprinderile vizate de ancheta antidumping sunt obligate să comunice Comisiei informațiile necesare pentru stabilirea marjei lor de dumping. În lipsa comunicării unor astfel de informații, aceste întreprinderi se confruntă cu riscul de a li se aplica, în temeiul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul menționat, alte date decât cele pe care le‑au comunicat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2006, Shandong Reipu Biochemicals/Consiliul, T‑413/03, EU:T:2006:211, punctul 65 și jurisprudența citată).

59

În această privință, este necesar să se arate că analiza documentului Comisiei care figurează în anexa B1 la memoriul în apărare, necontestat de reclamante, evidențiază, în primul rând, că, în cadrul fiecăruia dintre cele șapte canale de vânzare utilizate de grupul HT pentru a‑și exporta produsele, importatorii achitau plata mărfurilor vândute în mâinile WS, care nu ținea nicio contabilitate. În consecință și independent de faptul că Legea samoană privind societățile nu prevede că acestea trebuie să țină o contabilitate certificată, extrasele bancare ale WS nu aveau nicio valoare probantă.

60

În al doilea rând, în cadrul tuturor canalelor de vânzare, vânzările erau făcute importatorilor fără ca facturile întocmite pe numele lor să fie înregistrate în grupul HT. Astfel, fie TC înregistra în contabilitatea sa facturi al căror cuantum era inferior celui care figura pe facturile adresate importatorilor și, pe baza acestor prime facturi, făcea declarații mincinoase autorităților vamale în ceea ce privește prețul de export (canalul 1), fie TC emitea facturi în numele importatorilor fără a le înregistra însă în contabilitatea sa (canalele 2 și 3), fie WS emitea facturi care nu erau înregistrate în contabilitate, în măsura în care legea samoană nu obligă societățile să țină o contabilitate certificată (canalele 4 și 5), fie, în sfârșit, facturile erau emise de ND, care este o societate din afara grupului și cu privire la care Comisia nu a putut obține nicio informație din cauza necooperării acesteia la anchetă (canalele 6 și 7).

61

În al treilea rând, în cadrul tuturor canalelor de vânzare, cu excepția primului canal de vânzare, vânzările de mărfuri la export interveneau după vânzarea mărfii de HT sau de TC către ND, ceea ce, pentru motivele menționate la punctul 60 de mai sus, implica imposibilitatea Comisiei de a determina prețul de vânzare plătit în mod real de importatorii europeni.

62

Coroborarea tuturor elementelor menționate la punctele 59-61 de mai sus nu permite să se considere că Comisia a săvârșit o eroare vădită atunci când a reținut că datele privind prețul de export erau lipsite de orice fiabilitate.

63

Aceasta implică faptul că trebuie considerate simple alegații afirmațiile reclamantelor potrivit cărora au dovedit 98 % din plățile efectuate de importatorii europeni pe baza extraselor bancare ale WS, 90 % din prețurile de vânzare pe baza facturilor TVA emise de HT și, în sfârșit, 65 % din operațiunile de export către Uniune pe baza declarațiilor vamale ale acestor importatori, la fel ca și afirmația reclamantelor potrivit căreia Comisia nu ar fi ținut seama de sistemul efectului de comerț triunghiular pe care l‑au adoptat.

64

De altfel, aceste incoerențe au fost evidențiate în ședință, în cursul căreia reclamantele au recunoscut imposibilitatea în care se afla Comisia de a utiliza contabilitatea WS, lipsa oricărei înregistrări contabile a facturilor TC emise importatorilor europeni și, în consecință, dificultățile existente pentru a stabili în speță un preț de export fiabil.

65

În consecință, trebuie să se analizeze, în primul rând, dacă acest preț de export putea fi stabilit, astfel cum sugerează reclamantele, pe baza listei DMSAL, a facturilor TVA emise de HT societății TC și dacă Comisia a considerat în mod eronat că stabilirea unui preț de export era imposibilă în lipsa unui tabel care să facă distincție între exporturile realizate în Uniune față de celelalte, a cărui comunicare nu ar fi fost solicitată în cursul anchetei.

66

În ceea ce privește, mai întâi, lista DMSAL și facturile TVA emise de HT societății TC, trebuie arătat că, astfel cum a fost subliniat în ședință de Comisie, aceste elemente de probă priveau vânzări realizate de HT către TC, așadar vânzări intragrupuri și interne al căror preț era, în consecință, diferit de cel plătit în mod real de importatorii europeni. În plus, astfel cum s‑a confirmat în ședință, Comisia se afla în imposibilitatea de a verifica realitatea exporturilor către Uniune declarate de reclamante în lipsa oricărei contabilități credibile privind aceste exporturi.

67

În această privință, referitor la argumentul reclamantelor întemeiat pe neprezentarea unui tabel care să facă distincție între exporturile realizate cu Uniunea și celelalte exporturi, trebuie menționat că, în cadrul ședinței, reclamantele au afirmat mai întâi că un astfel de tabel era inutil, întrucât orice informație care ar fi fost inclusă în acesta era deja cuprinsă în lista DMSAL, după care au confirmat că ar fi fost în măsură să depună un atare tabel dacă Comisia le‑ar fi adresat o cerere în acest sens, așa cum reiese din comentariile trimise la 25 octombrie 2019, în urma notificării regulamentului provizoriu, pentru ca în final să recunoască faptul că nu au comunicat un asemenea tabel deoarece se temeau că Comisia ar fi susținut că un astfel de tabel nu ar fi fost credibil din cauza absenței unor facturi care să susțină datele respective.

68

Aceste afirmații contradictorii evidențiază caracterul artificial al argumentului reclamantelor potrivit căruia Comisia nu putea, pentru a le respinge datele privind prețul de export, să le opună necomunicarea unui tabel care să scoată în evidență exporturile către Uniune.

69

Astfel, Comisia nu a reținut aceste date la export nu numai din cauză că lipsea un asemenea tabel, ci și din cauză că, după cum reiese cu precădere din considerentele (32), (35) și (40) ale regulamentului atacat, această instituție a trebuit să facă față unei „lips[e] de fiabilitate fundamental[e] a evidențelor” și unei imposibilități de a stabili cu certitudine tipul și numărul de produse exportate către Uniune, motiv pentru care ea se afla în imposibilitatea de a stabili un preț de export pe baza facturilor TVA emise de HT societății TC. Aceste din urmă constatări nu se află, de altfel, nicidecum în contradicție cu faptul că Comisia a considerat că datele referitoare la valoarea normală erau fiabile, din moment ce aceste din urmă date erau legal înregistrate în contabilitatea HT, contrar datelor referitoare la exporturi.

70

În plus, regulamentele la care fac trimitere reclamantele pentru a stabili că Comisia s‑a îndepărtat de practica sa obișnuită în ceea ce privește ajustarea prețurilor de export nu sunt pertinente, întrucât legalitatea unui regulament de instituire a unor taxe antidumping trebuie apreciată în raport cu normele de drept și în special cu dispozițiile regulamentului de bază, iar nu pe baza pretinsei practici decizionale anterioare a Comisiei [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 2016, Crown Equipment (Suzhou) și Crown Gabelstapler/Consiliul, T‑351/13, nepublicată, EU:T:2016:616, punctul 107].

71

Referitor, în al doilea rând, la argumentele dezvoltate de reclamante întemeiate pe o pretinsă lipsă de diligență a anchetatorilor cu privire la importatorii europeni și la documentele referitoare la acești importatori, trebuie arătat mai întâi că, contrar celor afirmate de reclamante, Comisia nu s‑a angajat niciodată să facă o anchetă la fața locului la acești importatori pentru a stabili prețul de export. Într‑adevăr, din comunicarea specifică adresată reclamantelor împreună cu regulamentul provizoriu rezultă că această instituție doar a luat act de propunerea lor făcută în acest sens într‑o scrisoare din 27 august 2019 și care figurează în anexa A 21 la cererea introductivă.

72

În continuare, pe lângă faptul că reclamantele nu contestă împrejurarea enunțată în considerentul (33) al regulamentului atacat, potrivit căruia numai trei importatori din Uniune au acceptat să coopereze cu Comisia, este necesar să se arate că numărul declarat al acestor importatori a variat în cursul anchetei, trecând de la 8, așa cum reiese din documentul din 27 august 2019, atașat la anexa A 21 la cererea introductivă, la 12 în luna ianuarie 2020, după cum rezultă din documentele care figurează în anexa A 28 la cererea introductivă.

73

O atare variație a numărului de importatori din Uniune implică, așa cum a confirmat Comisia în ședință, că aceasta putea considera în mod valabil că nu are nicio certitudine cu privire la fiabilitatea informațiilor comunicate de reclamante în legătură cu acești importatori, motiv pentru care nu i se poate reproșa că nu a ținut seama de ele și nici că nu a efectuat demersuri pe lângă acești importatori. Prin urmare, nu se poate reproșa Comisiei că a încălcat dispozițiile articolului 6 alineatul (4) din regulamentul de bază.

74

În ceea ce privește, în al treilea rând, argumentele referitoare la statisticile vamale chineze, pe de o parte, tabelele de sinteză a documentelor vamale cuprindeau incoerențe care au fost subliniate de Comisie în anexa B2 la memoriul în apărare. Acest lucru a determinat reclamantele să modifice tabelele respective, fără a convinge însă serviciile de anchetă, având în vedere că acestea s‑au aflat în imposibilitatea de a corobora aceste date cu datele contabile și fiscale ale reclamantelor. Pe de altă parte, valoarea de referință a mărfurilor era exprimată în aceste documente în kilograme, iar acestea menționau sume globale de plată exprimate în dolari americani, astfel încât Comisia s‑a aflat în incapacitatea de a cunoaște tipul și cantitățile de produse exportate în Uniune, precum și valorile unitare de vânzare, care sunt totuși elemente necesare pentru stabilirea unui preț de export. În sfârșit, aceste documente proveneau în parte de la ND, care este o societate neasociată reclamantelor, ceea ce punea Comisia în imposibilitatea de a le verifica veridicitatea și, în consecință, caracterul probatoriu.

75

În sfârșit, în ceea ce privește critica formulată de reclamante referitoare la încălcarea de către Comisie a articolului 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, trebuie arătat că obiectivul articolului 18 din regulamentul de bază este de a permite Comisiei să continue ancheta chiar dacă părțile ar refuza să coopereze sau ar coopera insuficient. Nivelul de cooperare a părților trebuie evaluat în funcție de noțiunea de „informații necesare” utilizată la acest articol, din moment ce acestea, pentru a se considera că cooperează, trebuie să comunice Comisiei informații de natură să permită acestei instituții să stabilească concluziile care se impun în cadrul anchetei antidumping, aprecierea caracterului „necesar” al unei informații efectuându‑se de la caz la caz [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2017, EBMA/Giant (China), C‑61/16 P, EU:C:2017:968, punctele 53 și 55].

76

Într‑adevăr, s‑a statuat deja că amploarea eforturilor depuse de o parte interesată pentru a comunica anumite informații nu este legată în mod obligatoriu de calitatea intrinsecă a informațiilor comunicate și, în orice caz, nu este singurul element determinant al acestora. Astfel, în cazul în care informațiile solicitate nu sunt finalmente obținute, Comisia este îndreptățită să recurgă la datele disponibile în ceea ce privește informațiile solicitate (a se vedea, cu privire la punctul 6.8 din Acordul antidumping al OMC, raportul grupului special constituit în cadrul OMC, intitulat „Egipt – Măsuri antidumping definitive la importul de bare din armătură din oțel originare din Turcia”, adoptat la 1 octombrie 2002, punctul 7.242) (Hotărârea din 4 martie 2010, Sun Sang Kong Yuen Shoes Factory/Consiliul, T‑409/06, EU:T:2010:69, punctul 104).

77

În sfârșit, în temeiul unei jurisprudențe constante, articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază prevede că, în cazul în care informațiile prezentate de o parte interesată nu sunt cele mai bune din toate punctele de vedere, ele nu trebuie ignorate, cu condiția ca eventualele lipsuri să nu îngreuneze excesiv stabilirea unor constatări de o acuratețe rezonabilă, ca informațiile să fie furnizate în timp util, ca ele să poată fi verificate și ca partea să fi acționat cât mai bine posibil. Din modul său de redactare reiese că cele patru condiții sunt cumulative. În consecință, faptul de a nu fi îndeplinită una singură dintre ele împiedică aplicarea acestei dispoziții și, prin urmare, luarea în considerare a informațiilor în discuție (a se vedea Hotărârea din 19 martie 2015, City Cycle Industries/Consiliul, T‑413/13, nepublicată, EU:T:2015:164, punctul 120 și jurisprudența citată).

78

În această privință, trebuie să se constate că, pentru motivele deja indicate la punctele 59-62 de mai sus, Comisia a putut să recurgă în mod valabil la articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază pentru a determina prețul de export, având în vedere că insuficiența datelor comunicate de reclamante făcea excesiv de dificilă stabilirea unor constatări de o acuratețe rezonabilă.

79

Rezultă din cele de mai sus că Comisia a reținut fără a comite o eroare vădită de apreciere și fără a încălca articolul 18 alineatele (1) și (3) și, în consecință, articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază sau anexa II punctul 3 la Acordul antidumping al OMC, în considerentele (29)-(41) ale regulamentului atacat, în esență că, indiferent dacă reclamantele au acționat cât mai bine posibil, principala dificultate întâmpinată în cursul anchetei a fost cauzată de absența unui set complet și verificabil de date privind tranzacțiile de export, inclusiv și în special în ceea ce privește produsele exportate și volumele și valorile acestora, astfel încât instituția menționată a considerat că nu poate exercita niciun control corect și independent asupra acestor date și le‑a respins în ansamblul lor, aplicând datele disponibile, în conformitate cu dispozițiile articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază.

80

În sfârșit, este necesar să se constate că simpla evocare a încălcării articolului 2 alineatele (6a), (8), (9), (10) și (11), a articolului 3, precum și a articolului 6 din regulamentul de bază, pe lângă faptul că este sumară, nu poate fi suficientă pentru a demonstra pertinența invocării unei încălcări a acestor dispoziții și, în consecință, pentru a stabili vreo nelegalitate a regulamentului atacat în această privință.

81

În consecință, primul și al doilea aspect ale celui de al doilea motiv trebuie respinse.

82

Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv, reclamantele susțin în esență că, prin faptul că nu a utilizat datele lor pentru a determina valoarea normală, deși fuseseră considerate fiabile, Comisia a încălcat articolul 18 alineatele (1) și (3) din regulamentul de bază și punctul 3 din anexa II la Acordul antidumping al OMC, precum și articolele 2 și 3, articolul 6 alineatele (6) și (8) și articolul 9 alineatul (4) din același regulament. Ele adaugă că Comisia a explicat insuficient motivele pentru care nu a reținut aceste date pentru a stabili valoarea normală.

83

În această privință, reclamantele susțin că Comisia s‑a îndepărtat de practica sa obișnuită, care constă în a nu recurge la datele disponibile decât în împrejurări în care datele nu sunt integral verificabile și fiabile.

84

Ele subliniază că această practică este conformă cu jurisprudența OMC.

85

Ele afirmă că Comisia nu a explicat suficient motivul pentru care nu a calculat valoarea normală, deși dispunea de informații fiabile în această privință, astfel cum rezultă din considerentele (42) și (44) ale regulamentului atacat.

86

Reclamantele susțin că Comisia avea posibilitatea să utilizeze valoarea lor normală pentru a o compara cu prețurile de export către Uniune, cu prețurile lor de export construite către Uniune sau cel puțin cu prețurile de export practicate de singurul producător reținut în eșantion și care a cooperat sau cu cele furnizate de ceilalți producători‑exportatori care solicitaseră o examinare individuală în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază ori de celelalte părți interesate.

87

Ele adaugă că un asemenea mod de a proceda ar fi ținut seama de faptul că cooperaseră pe deplin cu Comisia pe tot parcursul anchetei, ceea ce, de altfel, a fost subliniat de consilierul‑auditor și nu a fost contestat de Comisie.

88

Comisia contestă aceste argumente.

89

În această privință și cu titlu introductiv, referitor la argumentul reclamantelor menționat la punctul 87 de mai sus, este necesar să se arate că, în raportul inițial de audit din 17 septembrie 2019, consilierul‑auditor a considerat, desigur, că, având în vedere eforturile depuse de reclamante, considera că aplicarea calificării de „necooperante” în privința reclamantelor, în măsura în care ar fi furnizat informații false sau înșelătoare, nu era cea mai bună și că solicita să se clarifice, prin urmare, condițiile recurgerii la articolul 18 din regulamentul de bază. Nu este mai puțin adevărat că, în al doilea și ultimul raport de audit din 7 februarie 2020, același consilier‑auditor nu a mai făcut nicio observație cu privire la recurgerea la acest articol de către Comisie, motiv pentru care nu se poate desprinde nicio consecință din aceste două documente referitor la nivelul de cooperare al reclamantelor.

90

În ceea ce privește regulamentele pe care se întemeiază reclamantele pentru a susține existența unei pretinse practici a Comisiei, care ar consta în a nu recurge la datele disponibile decât în împrejurări în care datele nu sunt integral verificabile și fiabile, este suficient să se respingă acest argument pe baza jurisprudenței citate la punctul 70 de mai sus.

91

În ceea ce privește Acordul antidumping al OMC și, mai precis, anexa II la acest acord, precum și jurisprudența referitoare la acesta, care a făcut obiectul unei întrebări scrise cu solicitare de răspuns în ședință, este necesar să se arate că articolul 18 din regulamentul de bază trebuie interpretat, în măsura posibilului, în lumina acestora, din moment ce el constituie transpunerea în dreptul Uniunii a conținutului acestor dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 mai 2014, Guangdong Kito Ceramics și alții/Consiliul, T‑633/11, nepublicată, EU:T:2014:271, punctul 40).

92

În această privință, trebuie subliniat că, la punctul 7.354 și următoarele din Raportul grupului special al OMC din 16 noiembrie 2007, CE, măsuri antidumping privind somonul de crescătorie (WT/DS 337/R), de care se prevalează reclamantele, acest grup special a subliniat, cu ocazia respingerii de către Comunitățile Europene a unui element de probă referitor la stabilirea valorii normale, că autoritatea de anchetă trebuia, în temeiul articolului 6.8 din Acordul antidumping al OMC și al punctului 3 din anexa II la acest acord, să utilizeze informațiile „verificabile” care îi fuseseră comunicate de către părți.

93

În plus, în cauza Statele Unite – Măsurile antidumping și compensatorii aplicate tablei din oțel originare din India (WT/DS 206/R), de care se prevalează în egală măsură reclamantele, este adevărat că, la punctul 7.60 și următoarele din raportul său, grupul special al OMC a considerat în esență că autoritățile de anchetă trebuiau să depună eforturi pentru a utiliza la maximum datele care îi fuseseră comunicate de părți, dat fiind că unul dintre obiectivele fundamentale ale Acordului antidumping al OMC în ansamblul său este de a face în așa fel încât constatări obiective să fie stabilite, în măsura posibilului, pe bază de fapte.

94

Este adevărat că, la punctele 7.62 și 7.64 din același raport, grupul special al OMC a arătat că nu era posibil să se concluzioneze că autoritatea însărcinată cu ancheta trebuia să utilizeze informații care, de exemplu, nu erau verificabile sau nu fuseseră comunicate în timp util ori că trebuia să le utilizeze oricare ar fi fost dificultățile pe care le implica aceasta.

95

În plus, după cum a subliniat Comisia în cursul ședinței, fără ca reclamantele să reușească să o contrazică, este necesar să se arate că cauzele în care au fost adoptate aceste două rapoarte ale OMC diferă de prezenta speță prin faptul că, în acele cauze, principala dificultate întâlnită de serviciile de anchetă nu consta, precum în speță, în determinarea prețului de export, din cauza necomunicării niciunei date fiabile în ceea ce privește exporturile, în special în ceea ce privește tipurile de mărfuri exportate și prețul acestora, ci în stabilirea valorii normale.

96

Din aceste două rapoarte se deduce că, deși, din principiu, autoritatea însărcinată cu ancheta trebuie să depună eforturi să utilizeze informațiile comunicate de părți care sunt verificabile, ea trebuie să procedeze astfel în măsura posibilului. Aceasta implică faptul că autoritatea menționată poate să nu țină seama de informații care, în cele din urmă, sunt de natură să dea rezultate care nu permit stabilirea unor constatări de o acuratețe rezonabilă.

97

Or, în contextul prezentei cauze, orice stabilire a valorii normale ar fi fost superfluă, întrucât nu ar fi putut fi stabilită nicio marjă de dumping în lipsa posibilității de a determina prețul de export care se raportează la reclamante, după cum rezultă din cuprinsul punctelor 56-81 de mai sus.

98

Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul reclamantelor potrivit căruia ar fi fost posibil să se stabilească valoarea lor normală pentru a o compara cu prețul de export reconstruit pentru alți producători. Astfel, după cum a subliniat Comisia în cursul ședinței, aplicarea unei asemenea metode, în lipsa oricărei certitudini cu privire la identitatea și la cantitatea tipului de produse exportate, după cum rezultă din cuprinsul punctului 69 de mai sus, ar fi avut în mod inevitabil ca efect punerea în legătură a unor valori care nu corespund și care, în consecință, sunt asimetrice, astfel încât, în cele din urmă, constatările privind marja de dumping nu ar fi fost de o acuratețe rezonabilă.

99

În ceea ce privește critica întemeiată pe motivarea insuficientă a considerentelor pentru care Comisia s‑a abținut să calculeze valoarea normală, este necesar să se arate că Tribunalul a statuat deja că motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției autoare a actului incriminat, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate pentru a‑și apăra drepturile, iar instanței să își exercite controlul. Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, întrucât problema dacă aceasta îndeplinește condițiile impuse de articolul 296 TFUE trebuie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 10 octombrie 2012, Shanghai Biaowu High‑Tensile Fastener și Shanghai Prime Machinery/Consiliul, T‑170/09, nepublicată, EU:T:2012:531, punctul 126 și jurisprudența citată). Pe de altă parte, motivarea regulamentului atacat trebuie apreciată ținând seama în special de informațiile care i‑au fost comunicate reclamantului și de observațiile pe care acesta le‑a prezentat în cursul procedurii administrative (Hotărârea din 4 martie 2010, Sun Sang Kong Yuen Shoes Factory/Consiliul, T‑409/06, EU:T:2010:69, punctul 150). Mai precis, nu este obligatoriu ca motivarea regulamentelor antidumping să specifice diferitele elemente de fapt și de drept, uneori foarte numeroase și complexe, care fac obiectul lor, din moment ce aceste regulamente intră în cadrul sistematic al ansamblului de măsuri din care fac parte. În această privință, este suficient ca raționamentul instituțiilor în regulamente să fie clar și neechivoc (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 octombrie 1998, Industrie des poudres sphériques/Consiliul, T‑2/95, EU:T:1998:242, punctul 357).

100

În această privință, este necesar să se arate că, contrar celor afirmate de reclamante, motivele enunțate de Comisie în regulamentul atacat permit să se înțeleagă considerentele pentru care apreciază că datele referitoare la valoarea normală nu constituie jumătate din informațiile necesare pentru stabilirea unei marje de dumping.

101

Astfel, după cum a arătat în mod clar și neechivoc Comisia în considerentul (42) al regulamentului atacat, determinarea valorii normale nu avea niciun efect în cazul de față, din moment ce informațiile comunicate pentru determinarea prețului de export, care este un element fundamental pentru calcularea marjei de dumping, nu erau fiabile, întrucât nu erau verificabile.

102

În plus, trebuie să se constate că această motivare a permis reclamantelor să înțeleagă considerentele pentru care Comisia nu a stabilit valoarea lor normală în speță și să conteste legalitatea acestei alegeri, astfel cum reiese din argumentele invocate în special în cadrul prezentului motiv. O atare motivare permite de asemenea instanței Uniunii să își exercite controlul asupra legalității regulamentului atacat.

103

În sfârșit, pentru aceleași motive ca cele expuse la punctul 80 de mai sus, este necesar să se respingă pretinsa încălcare a articolelor 2 și 3, a articolului 6 alineatele (6) și (8), precum și a articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază.

104

Rezultă din cele ce precedă că al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins și că, în consecință, al doilea motiv trebuie respins în totalitate.

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi)

declară și hotărăște: