1)

Articolul 1 alineatul (5) litera (a) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă, („Directiva privind comerţul electronic”) (1) trebuie interpretat în sensul că o legislație națională care obligă furnizorii unui serviciu de intermediere care are ca obiect să pună în legătură, prin intermediul unei platforme electronice, în schimbul unei remunerații, potențiali locatari cu locatori profesioniști sau neprofesioniști care oferă servicii de cazare de scurtă durată, să comunice, la cererea scrisă a administrației fiscale și sub sancțiunea unei amenzi administrative, „datele operatorului și datele de contact ale unităților de cazare turistică, precum și numărul de nopți și de unități de cazare exploatate în cursul anului anterior”, în scopul identificării persoanelor obligate la plata unei taxe regionale pe unitățile de cazare turistică și pe veniturile lor impozabile, ţine de „domeniul fiscal” și, prin urmare, trebuie considerată exclusă din domeniul de aplicare al acestei directive?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolele 1-3 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (2) trebuie interpretate în sensul că această directivă este aplicabilă unei legislații naționale precum cea descrisă în prima întrebare preliminară? În orice eventualitate, articolul 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se aplică unei astfel de legislații?

3)

Articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2000/31/CE trebuie interpretat în sensul că este aplicabil unei legislații naționale precum cea descrisă în prima întrebare preliminară și că permite existența unei astfel de legislații?