—

Reclamanta invocă încălcarea principiilor în cauză prin aceea că: i) sediul EMA a fost ales de o singură instituție, Consiliul, în urma unui proces decizional care a dus la Decizia din 20 noiembrie 2017 care a determinat conținutul regulamentului atacat (cu alte cuvinte stabilirea sediului EMA la Amsterdam) în afara procedurii legislative ordinare și înainte de deschiderea acesteia; ii) Consiliul și Comisia – singurele două instituții care au participat la procesul de selecție – nu au implicat Parlamentul în procedura de selecție a sediului EMA, la care s-a redus, de fapt, procesul decizional; iii) în cadrul procedurii legislative ordinare, Consiliul și Comisia au pus Parlamentul în fața faptului împlinit pe care îl constituia alegerea (deja efectuată) a orașului Amsterdam ca sediu; iv) Consiliul și Comisia nu au lăsat Parlamentului nicio marjă de intervenție pentru a evalua sau a repune în discuție această decizie și s-au angajat, dimpotrivă, să încheie procedura legislativă cât mai curând posibil; v) Parlamentul a fost pus în imposibilitatea de a-și exercita funcția, deși prevăzută de tratate, și a trebuit, în cursul procedurii legislative, să „confirme” decizia adoptată de Consiliu.

—

Potrivit reclamantei, procedura de selecție avea ca obiectiv identificarea celei mai bine oferte de relocalizare a sediului EMA în lumina criteriilor obiective de selecție definite în cererea de ofertă. Cu toate acestea, în speță, desemnarea sediului prin tragere la sorți, fără măsuri de cercetare complementare, nu a permis să se verifice că cele două candidaturi prezentate de Milano și de Amsterdam nu erau echivalente, și nici să se aleagă cea mai bună ofertă. În plus, rezultatul votului din 20 noiembrie 2017, favorabil orașului Amsterdam, a fost permis de lipsa unei cercetări efective a Comisiei și prin denaturarea ofertei neerlandeze (privind diverse elemente esențiale). În consecință, statele membre ar fi votat în favoarea candidaturii orașului Amsterdam considerând în mod eronat că acesta din urmă îndeplinea condițiile prevăzute în cererea de ofertă, precum și cerințele specifice Agenției. Mai mult, oferta neerlandeză a fost modificată ex post (în plus, într-un sens defavorabil) după votul din 20 noiembrie 2017. Modificările aduse ofertei ar fi fost negociate în secret și în mod bilateral. Viciile de care este afectată Decizia din 20 noiembrie 2017 determină nelegalitatea regulamentului atacat.

—

Se susține în această privință că procesul decizional care a condus la desemnarea noului sediul al EMA se caracterizează prin lipsa unor forme și a unor modalități destinate să asigure transparența impusă. Lipsa cercetării și renegocierea ulterioară, bilaterală și secretă a anumitor condiții esențiale ale ofertei neerlandeze ar fi agravat încălcarea principiului transparenței. În plus, numeroase elemente pertinente pentru decizie nu au fost luate în considerare. Neevaluarea efectivă a ofertelor și denaturarea de către Comisie a trei elemente esențiale ale ofertei neerlandeze (suprafața sediului temporar, condiții financiare, caracterul neadecvat pentru asigurarea continuității operațiunilor EMA) ar fi agravat încălcarea principiului bunei administrări.

—

Cu privire la acest aspect, reclamanta arată că modalitățile de derulare și rezultatul operațiunilor de vot ar fi afectate de încălcarea normelor specifice pe care Consiliul ar fi trebuit să le respecte, fapt care determină nelegalitatea Deciziei din 20 noiembrie 2017 și a regulamentului atacat.