–

pentru Alpha Trading SpA unipersonale și Novaol Srl, de F. Francica și C. Rossi, avvocati;

–

pentru Fallimento Mythen Spa, de O. Grandinetti și A. Di Todaro, avvocati;

–

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de A. Collabolletta, avvocato dello Stato;

–

pentru Comisia Europeană, de P. Stancanelli și F. Tomat, în calitate de agenți,

1

Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolelor 107 și 108 TFUE, a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 [TFUE] (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 734/2013 al Consiliului din 22 iulie 2013 (JO 2013, L 204, p. 15) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 659/1999”), precum și a Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 659/1999 (JO 2004, L 140, p. 1, rectificări în JO 2004, L 286, p. 3, JO 2005, L 25, p. 74, și JO 2005, L 131, p. 45, Ediție specială, 08/vol. 2, p. 42).

2

Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între Eco Fox Srl (C‑915/19), Alpha Trading SpA unipersonale (C‑916/19) și Novaol Srl (C‑917/19), pe de o parte, și Fallimento Mythen SpA (C‑915/19), Ministero dell’Economia e delle Finanze (Ministerul Economiei și Finanțelor, Italia), Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare (Ministerul Mediului, Protecției Teritoriului și Mării, Italia), Ministero delle Politiche agricole, alimentari e forestali (Ministerul Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere, Italia), Ministero dello Sviluppo economico (Ministerul Dezvoltării Economice, Italia) (C‑915/19-C‑917/19) și Agenzia delle Dogane e dei Monopoli (Agenția Vămilor și a Monopolurilor, Italia) (C‑915/19), pe de altă parte, în legătură cu modificarea unei scheme de ajutor autorizate de Comisia Europeană prin intermediul căreia este prevăzut un regim fiscal preferențial pentru biomotorină.

3

Articolul 1 din Regulamentul nr. 659/1999, intitulat „Definiții”, prevedea:

„În sensul prezentului regulament:

[…]

[…]”

4

Articolul 2 din acest regulament, intitulat „Notificarea unui ajutor nou”, prevedea la alineatul (1):

„(1)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel în regulamentele adoptate în temeiul articolului [109 TFUE] sau în temeiul altor dispoziții relevante din acesta, orice proiect de acordare a unui ajutor nou se notifică în timp util Comisiei de către statul membru în cauză. […].”

5

Regulamentul menționat, aplicabil la data faptelor din litigiile principale, a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).

6

Articolul 4 din Regulamentul nr. 794/2004, intitulat „Procedura de notificare simplificată pentru anumite modificări aduse ajutoarelor existente”, are următorul cuprins:

„(1)   În sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul [nr. 659/1999], o modificare a unui ajutor existent înseamnă orice schimbare, alta decât modificările de natură pur formală sau administrativă care nu pot afecta evaluarea compatibilității măsurii de ajutor cu piața comună. Cu toate acestea, o creștere a bugetului inițial al unei scheme de ajutor existente cu până la 20 % nu se consideră o modificare a ajutorului existent.

(2)   Următoarele modificări ale ajutorului existent se notifică prin intermediul formularului de notificare simplificat prevăzut la anexa II:

[…]

[…]”

7

Articolul 4 alineatul 2 din decreto ministeriale n. 256 „Regolamento concernente le modalità di applicazione dell’accisa agevolata sul prodotto denominato biodiesel, ai sensi dell’articolo 21 del decreto legislativo 26 ottobre 1995, n. 504” (Decretul ministerial nr. 256, intitulat „Regulament privind normele de aplicare a accizei preferențiale pentru produsul denumit biomotorină, în sensul articolului 21 din Decretul legislativ nr. 504 din 26 octombrie 1995”) din 25 iulie 2003 (GURI nr. 212 din 12 septembrie 2003, p. 4) (denumit în continuare „Decretul ministerial nr. 256/2003”) prevedea:

„În cazul în care cantitățile [de biomotorină scutite de acciză] solicitate depășesc limita menționată la alineatul 1, repartizarea se efectuează potrivit următoarelor modalități:

8

Articolul 3 alineatul 4 din decreto ministeriale n. 156 „Regolamento concernente le modalità di applicazione dell’accisa agevolata sul prodotto denominato «biodiesel», ai sensi dell’articolo 22‑bis, del decreto legislativo 26 ottobre 1995, n. 504” (Decretul ministerial nr. 156, intitulat „Regulament privind normele de aplicare a accizei preferențiale pentru produsul denumit «biomotorină», în sensul articolului 22‑bis din Decretul legislativ nr. 504 din 26 octombrie 1995”) din 3 septembrie 2008 (GURI nr. 239 din 11 octombrie 2008, p. 4) (denumit în continuare „Decretul ministerial nr. 156/2008”) prevedea:

„Cota care poate fi alocată este repartizată între entitățile menționate la alineatul 1 în cadrul cotelor generale solicitate, ținând seama de capacitatea convențională respectivă, definită drept suma dintre media cantităților prevăzute la articolul 2 alineatul 1 litera g) și capacitatea de producție anuală prevăzută la articolul 2 alineatul 1 litera d) a entității, ambele raportate la valorile totale respective și înmulțite cu 0,55 și, respectiv, cu 0,45. Numai entitățile care solicită cote generale sunt luate în considerare în calculul capacității convenționale. Repartizarea prevăzută la prezentul alineat se efectuează, pentru anul 2008, cel târziu la 60 de zile de la publicarea avizului prevăzut la articolul 11 alineatul 3, iar pentru anii 2009 și 2010, până la data de 28 februarie a fiecărui an.”

9

Articolul 1 din decreto ministeriale n. 37 „Regolamento recante modalità di applicazione dell’accisa agevolata sul prodotto denominato biodiesel nell’ambito del programma pluriennale 2007-2010, da adottare ai sensi dell’articolo 22‑bis del decreto legislativo 26 ottobre 1995, n. 504” (Decretul ministerial nr. 37, intitulat „Regulament privind normele de aplicare a accizei preferențiale pentru produsul denumit biomotorină, în cadrul programului plurianual 2007-2010, care trebuie adoptat în sensul articolului 22‑bis din Decretul legislativ nr. 504 din 26 octombrie 1995”) din 17 februarie 2015 (GURI nr. 76 din 1 aprilie 2015, p. 1) (denumit în continuare „Decretul ministerial nr. 37/2015”) are următorul cuprins:

„1.   Articolul 4 alineatul 2 din [Decretul ministerial nr. 256/2003] este reformulat astfel:

«2.   În cazul în care cantitățile [de biomotorină scutite de accize] solicitate depășesc limita prevăzută la alineatul 1, repartizarea se efectuează potrivit următoarelor modalități:

10

Potrivit articolului 2 alineatul 1 din Decretul ministerial nr. 37/2015:

„Articolul 3 alineatul 4 din [Decretul ministerial nr. 156/2008] este reformulat astfel:

«4.   Cota care poate fi alocată este repartizată între entitățile menționate la alineatul 1 în cadrul cotelor generale solicitate, ținând seama de capacitatea convențională respectivă, definită drept suma dintre media cantităților prevăzute la articolul 2 alineatul 1 litera g) și capacitatea de producție anuală prevăzută la articolul 2 alineatul 1 litera d) a entității, ambele raportate la valorile totale respective și înmulțite cu 0,5 și, respectiv, cu 0,5. Numai entitățile care solicită cote generale sunt luate în considerare în calculul capacității convenționale.»”

11

Articolul 3 din Decretul ministerial nr. 37/2015 prevede:

„Fără a aduce atingere datelor istorice în temeiul cărora fiecare întreprindere a fost admisă să participe la programe și a devenit destinatară a unor cote preferențiale de biomotorină în exercițiile fiscale 2006, 2007, 2008 și 2009, alocările acestui produs sunt redefinite pentru întreprinderile respective, fiind luate în considerare criteriile precizate la articolele 1 și 2.”

12

Cauzele principale își au originea în căile de atac introduse la Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia) de Eco Fox, Alpha Trading și Novaol. Situațiile de fapt și motivele trimiterii în cauzele C‑916/19 și C‑917/19 sunt în esență analoage celor din cauza C‑915/19, întrebarea adresată în fiecare dintre aceste cauze fiind de altfel identică.

13

Situația de fapt și motivele trimiterii în cauza C‑915/19 se prezintă după cum urmează.

14

Pentru a facilita deschiderea unei piețe naționale a biomotorinei, Republica Italiană a prevăzut, prin acte legislative succesive, trei programe de intervenție diferite cu o durată multianuală. Programele menționate au primit autorizarea prealabilă a Comisiei, în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE.

15

Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) a anulat, prin două hotărâri, anumite dispoziții ale acestor acte legislative, și anume articolul 4 alineatul 2 din Decretul ministerial nr. 256/2003 și articolul 3 alineatul 4 din Decretul ministerial nr. 156/2008. Ambele dispoziții anulate priveau criterii de alocare în favoarea producătorilor de biomotorină a cantităților de produs scutite de accize.

16

Pentru a se conforma acestor hotărâri, ministrul economiei și finanțelor a adoptat Decretul ministerial nr. 37/2015, în care dispozițiile anulate au fost reformulate.

17

Eco Fox era una dintre beneficiarii cotelor preferențiale de biomotorină în cadrul programelor în cauză. Aceasta a formulat o acțiune la Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, Italia), prin care a solicitat anularea Decretului ministerial nr. 37/2015 susținând că acest decret ministerial prevede un ajutor de stat nou.

18

Prin hotărârea din 26 iulie 2018, instanța menționată a respins această acțiune. Aceasta a statuat printre altele că Decretul ministerial nr. 37/2015 nu ar fi instituit un nou program de ajutoare de stat, ci ar fi stabilit cu efect retroactiv, fără a modifica durata programelor, anumiți coeficienți de alocare a cotelor de biomotorină în condiții avantajoase din punct de vedere fiscal, în urma anulării de către Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) a dispozițiilor care stabileau criteriile anterioare, și că, prin urmare, nu exista obligația notificării acestui decret ministerial la Comisie, în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE.

19

Eco Fox a declarat apel împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere, în cadrul căruia susține printre altele că reglementarea națională în discuție în litigiul principal constituie un ajutor de stat nou, cel anterior fiind anulat cu efect retroactiv, sau, în orice caz, un ajutor ce modifică ajutorul anterior și care, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE, trebuia să facă obiectul unei notificări prealabile la Comisie.

20

Fallimento Mythen, întreprindere producătoare de biomotorină, consideră că acțiunea este în parte inadmisibilă și în totalitate nefondată.

21

Instanța de trimitere subliniază că articolele 1 și 2 din Decretul ministerial nr. 37/2015 nu au avut ca efect extinderea duratei ajutoarelor prevăzute anterior, ci au modificat criteriile de acordare a ajutoarelor respective, prin stabilirea unor norme noi cu efect retroactiv. Ar fi fără echivoc în acest sens articolul 3 din același regulament, care prevede că, fără a aduce atingere datelor istorice în temeiul cărora fiecare întreprindere a fost admisă să participe la programe și a devenit destinatară a unor cote preferențiale de biomotorină pentru exercițiile fiscale 2006-2009, alocările acestui produs sunt redefinite pentru întreprinderile respective fiind luate în considerare criteriile precizate la articolele 1 și 2 din decretul ministerial menționat.

22

În fața instanței de trimitere, Eco Fox susține că, potrivit jurisprudenței Curții, orice modificare a unui ajutor de stat ar trebui să fie notificată în prealabil Comisiei. Instanța de trimitere consideră că hotărârile invocate în această privință, și anume Hotărârea din 27 iunie 2017, Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania (C‑74/16, EU:C:2017:496), și Hotărârea din 11 iunie 2009, AEM/Comisia (T‑301/02, EU:T:2009:191), nu par totuși să fie decisive, întrucât, dincolo de afirmațiile de principiu, par să se refere la acte de constituire a ajutoarelor sau, respectiv, la acte de extindere a ajutoarelor la o nouă categorie de beneficiari.

23

În plus, ar reieși că, în urma plângerii adresate de o altă parte din procedură, Comisia a avut cunoștință de Decretul ministerial nr. 37/2015, fără a iniția împotriva Republicii Italiene o procedură în această privință. Această împrejurare ar putea să indice că Comisia nu a considerat că reglementarea în discuție în litigiul principal instituie un ajutor de stat nou, în sensul dreptului Uniunii.

24

Acestea sunt condițiile în care Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții, în cauza C‑915/19, următoarea întrebare preliminară, cele adresate în cauzele C‑916/19 și C‑917/19 fiind formulate în termeni identici:

„Se solicită Curții […] să stabilească dacă, în raport cu articolele 107 și 108 TFUE, cu [Regulamentul nr. 659/1999], cu [Regulamentul nr. 794/2004] și cu alte eventuale dispoziții relevante de drept al [Uniunii], un act normativ de drept secundar precum regulamentul adoptat prin Decretul ministerial nr. 37/2015, atacat în prezenta cauză, care, în executarea directă a unor hotărâri ale [Consiglio di Stato (Consiliul de Stat)] prin care au fost anulate în parte regulamente anterioare deja comunicate Comisiei, a afectat retroactiv modalitățile de aplicare a accizei preferențiale pentru biomotorină modificând cu efect retroactiv criteriile de repartizare a avantajului între întreprinderile solicitante, fără a extinde durata programului de facilități fiscale, constituie un ajutor de stat, supus ca atare obligației de notificare prealabilă Comisiei […].”

25

Prin Decizia președintelui Curții din 10 februarie 2020, cauzele C‑915/19-C‑917/19 au fost conexate pentru buna desfășurare a fazei scrise a procedurii și în vederea pronunțării hotărârii.

26

Trebuie amintit că întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanța națională în cadrul normativ și factual pe care îl definește sub propria răspundere și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea nu poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională decât atunci când, printre altele, cerințele privind conținutul cererii de decizie preliminară care figurează la articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții nu sunt respectate sau atunci când este evident că interpretarea unei norme de drept al Uniunii solicitată de instanța națională nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal ori atunci când problema este de natură ipotetică (Hotărârea din 3 iunie 2021, Bankia, C‑910/19, EU:C:2021:433, punctul 24 și jurisprudența citată).

27

În primul rând, în măsura în care Fallimento Mythen susține că cererile de decizie preliminară sunt inadmisibile, pentru motivul unei pretinse încălcări a cerințelor prevăzute la articolul 94 litera (a) din Regulamentul de procedură, trebuie amintit că, desigur, în urma Deciziei președintelui Curții din 10 februarie 2020, o cerere de informații a fost adresată instanței de trimitere, prin care aceasta a fost invitată să precizeze toate elementele de fapt pertinente, care să poată permite Curții să furnizeze un răspuns la întrebările sale, și să expună conținutul dispozițiilor naționale relevante. Răspunsurile la această cerere au fost primite de Curte la 13 iulie 2020.

28

Or, informațiile cuprinse în cererile de decizie preliminară astfel cum au fost completate ulterior sunt suficiente pentru a se considera că sunt îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 94 litera (a) din Regulamentul de procedură. Este adevărat că răspunsurile instanței de trimitere menționate la punctul anterior expun numai conținutul dispozițiilor naționale relevante și nu conțin nicio precizare suplimentară privind cadrul factual în care se înscriu litigiile principale. Cu toate acestea, așa cum este clarificată prin dispozițiile naționale relevante furnizate în răspunsul la întrebările Curții, descrierea situației de fapt cuprinsă în cererile de decizie preliminară permite să se înțeleagă suficient cadrul factual al acestor litigii.

29

În al doilea rând, guvernul italian susține, fără a contesta însă în mod formal admisibilitatea cererilor de decizie preliminară, că instanța de trimitere nu a indicat motivele care au determinat‑o să pună întrebarea adresată în fiecare dintre cauzele principale, ci s‑a limitat să expună numai elementele care permit să se considere că reglementarea națională în discuție în litigiile principale nu constituie un ajutor de stat. Totuși, din aceste cereri reiese că instanța de trimitere are îndoieli cu privire la aspectul dacă modificarea în discuție în litigiile principale constituie un „ajutor nou”, supus obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE, și că, în special, aceasta consideră că jurisprudența Curții în materie nu îi permite să răspundă la întrebarea menționată.

30

Pe de altă parte, deși, astfel cum arată Fallimento Mythen, în textul întrebărilor adresate instanța de trimitere se referă într‑un mod general, în lista normelor relevante ale Uniunii a căror interpretare o solicită, la „alte eventuale dispoziții relevante de drept al [Uniunii]”, este suficient să se observe că această instanță identifică, în plus, dispoziții specifice ale dreptului Uniunii pe care le consideră relevante pentru cauzele principale, și anume articolele 107 și 108 TFUE, precum și dispozițiile Regulamentelor nr. 659/1999 și nr. 794/2004.

31

Rezultă că elementele furnizate de instanța de trimitere permit Curții să înțeleagă și motivele care au determinat‑o să aibă îndoieli cu privire la interpretarea dispozițiilor de drept al Uniunii vizate, precum și legătura pe care o stabilește între aceste dispoziții și reglementarea națională aplicabilă litigiilor principale, cerințele prevăzute la articolul 94 litera (c) din Regulamentul de procedură trebuind astfel să fie considerate deopotrivă ca fiind îndeplinite.

32

În consecință, cererile de decizie preliminară sunt admisibile.

33

Prin intermediul întrebărilor formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 107 și 108 TFUE, precum și dispozițiile Regulamentelor nr. 659/1999 și nr. 794/2004 trebuie interpretate în sensul că o modificare a unui regim fiscal preferențial pentru biomotorină autorizat de Comisie trebuie considerată ca fiind un ajutor nou, supus obligației de notificare în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE, atunci când această modificare constă în schimbarea cu efect retroactiv a criteriilor de repartizare a cotelor de biomotorină care beneficiază de acciză preferențială pe baza acestui regim.

34

Din elementele de care dispune Curtea reiese că aceste întrebări au la origine o serie de decizii ale Comisiei prin care aceasta a autorizat succesiv, la 3 mai 2002 (ajutorul N 461/2001) (JO 2002, C 146, p. 7) (în continuare, „decizia de aprobare din anul 2002”), schema de ajutor inițială, iar apoi, la 21 iunie 2005 (ajutorul N 582/2004) (JO 2005, C 240, p. 21) și la 11 martie 2008 (ajutorul N 326/2007) (JO 2008, C 134, p. 1) (în continuare, „decizia de aprobare din anul 2005” și, respectiv, „decizia de aprobare din anul 2008”), modificări ulterioare ale acestei scheme (toate cele trei decizii, împreună, fiind denumite în continuare „deciziile de aprobare în cauză”).

35

Comisia a adoptat fiecare dintre aceste decizii după ce a primit o notificare prealabilă din partea Republicii Italiene, în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE, a versiunii schemei de ajutor în cauză. În schimb, este cert că reglementarea națională a cărei legalitate face obiectul litigiilor principale a avut ca efect modificarea criteriilor de repartizare a avantajului acordat pe baza acestei scheme, fără ca această modificare să fi fost notificată în prealabil Comisiei în temeiul dispoziției amintite. Deși Republica Italiană a considerat că modificarea menționată nu trebuia să facă obiectul unei asemenea notificări, reclamantele din litigiul principal, toate producătoare de biomotorină, susțin în fața instanței de trimitere că această din urmă modificare este nelegală întrucât, având în vedere caracterul semnificativ al acesteia, ar fi trebuit să fie notificată Comisiei înainte de punerea sa în aplicare.

36

În această privință trebuie amintit că, în cadrul sistemului de control al ajutoarelor de stat, instituit prin articolele 107 și 108 TFUE, procedura diferă după cum ajutoarele sunt existente sau noi. În timp ce ajutoarele existente pot, în conformitate cu articolul 108 alineatul (1) TFUE, să fie puse în aplicare în mod legal în măsura în care Comisia nu a constatat incompatibilitatea acestora, articolul 108 alineatul (3) TFUE prevede că proiectele care urmăresc să instituie ajutoare noi sau să modifice ajutoare existente trebuie să fie notificate în timp util Comisiei și nu pot fi puse în aplicare înainte ca procedura să conducă la o decizie finală (Hotărârea din 27 iunie 2017, Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania, C‑74/16, EU:C:2017:496, punctul 86 și jurisprudența citată).

37

Astfel cum Curtea a arătat deja, obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) TFUE și precizată la articolul 2 din Regulamentul nr. 659/1999 constituie unul dintre elementele fundamentale ale sistemului de control stabilit de Tratatul FUE în domeniul ajutoarelor de stat (a se vedea printre altele Hotărârea din 5 martie 2019, Eesti Pagar, C‑349/17, EU:C:2019:172, punctul 56 și jurisprudența citată).

38

În această privință, Curtea a precizat deja că trebuie considerate ajutoare noi, supuse obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE, măsurile adoptate după intrarea în vigoare a Tratatului FUE care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoare, precizându‑se că aceste modificări pot viza fie ajutoare existente, fie proiecte inițiale notificate Comisiei (Hotărârea din 14 noiembrie 2019, Dilly’s Wellnesshotel, C‑585/17, EU:C:2019:969, punctul 56 și jurisprudența citată).

39

Potrivit articolului 1 litera (b) punctul (ii) din Regulamentul nr. 659/1999, un „ajutor existent” înseamnă, mai ales, „ajutorul autorizat, respectiv schemele de ajutor și ajutoarele individuale care au fost autorizate de Comisie sau Consiliu”. Rezultă că schema de ajutor în cauză în speță, atât în versiunea sa inițială aprobată prin decizia de aprobare din anul 2002, cât și în versiunile modificate aprobate prin deciziile de aprobare din anul 2005 și din anul 2008, intră în sfera noțiunii de „ajutor existent”, în sensul acestei dispoziții.

40

La rândul său, noțiunea de „ajutor nou” este definită la articolul 1 litera (c) din Regulamentul nr. 659/1999 ca fiind „orice ajutor, respectiv orice schemă de ajutor și orice ajutor individual care nu este ajutor existent, inclusiv modificările ajutoarelor existente”. Articolul 4 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 794/2004 prevede în această privință că, „[î]n sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul [nr. 659/1999], o modificare a unui ajutor existent înseamnă orice schimbare, alta decât modificările de natură pur formală sau administrativă care nu pot afecta evaluarea compatibilității măsurii de ajutor cu piața [internă]”.

41

Astfel cum a statuat Curtea, o modificare nu poate fi calificată drept pur formală sau administrativă, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 794/2004, atunci când poate influența evaluarea compatibilității măsurii de ajutor cu piața internă (Hotărârea din 13 iunie 2013, HGA și alții/Comisia, C‑630/11 P-C‑633/11 P, EU:C:2013:387, punctul 94).

42

Pentru a se stabili dacă reglementarea națională în discuție în litigiile principale a introdus o modificare a schemei de ajutor care poate să influențeze evaluarea compatibilității acesteia cu piața internă, caz în care ea ar trebui considerată o „modificare a unui ajutor existent” și, prin urmare, un „ajutor nou”, supus obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE, este necesar să fie avute în vedere atât natura și întinderea acestei modificări, cât și deciziile de aprobare ale Comisiei referitoare la versiunile anterioare ale schemei respective (a se vedea prin analogie Hotărârea din 20 septembrie 2018, Carrefour Hypermarchés și alții, C‑510/16, EU:C:2018:751, punctele 39-59).

43

În ceea ce privește, în primul rând, natura și întinderea modificării analizate în speță, este necesar să se observe că reglementarea națională în discuție în litigiile principale a modificat, cu efect retroactiv, criteriile de alocare între întreprinderile beneficiare ale schemei a cantităților de biomotorină cărora li se aplică acciza preferențială în exercițiile fiscale 2006-2009. În special, din elementele de care dispune Curtea reiese că, în versiunile schemei de ajutor existente înainte de această reglementare, criteriile de alocare a cotelor de biomotorină în condiții preferențiale din punct de vedere fiscal, stabilite la nivel normativ prin Decretul ministerial nr. 256/2003 și ulterior prin Decretul ministerial nr. 156/2008, lăsau un rol mai puțin important capacității de producție a fiecărei întreprinderi în cauză, coeficientul de ponderare inițial de 0,4 fiind majorat la 0,45 prin Decretul ministerial nr. 156/2008, și evidențiau, în schimb, istoricul producției fiecărei întreprinderi în cauză, cu alte cuvinte, cantitatea de biomotorină pe care aceasta o introdusese în mod efectiv pe piață în cursul anilor precedenți, coeficientul de ponderare inițial de 0,6 fiind redus la 0,55 prin Decretul ministerial nr. 156/2008.

44

Atribuirea unei ponderi superioare criteriului istoricului producției realizate de fiecare întreprindere în cauză a avut drept consecință că producătorii denumiți „istorici”, care își desfășurau activitatea în sectorul biomotorinei de mai mulți ani, beneficiau de fiecare dată de o cantitate de biomotorină în condiții preferențiale din punct de vedere fiscal ce era superioară celei alocate producătorilor care, deși aveau o capacitate de producție mai ridicată, intraseră pe această piață mai recent. În urma anulării de către Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) a dispozițiilor naționale care prevedeau criteriile de alocare a cantităților de biomotorină în condiții preferențiale din punct de vedere fiscal, legiuitorul italian a introdus reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care criteriile istoricului producției fiecărei întreprinderi în cauză și ale capacității sale de producție sunt ponderate cu același coeficient, și anume 0,5 pentru fiecare criteriu.

45

În aceste condiții, este necesar să se precizeze că, astfel cum reiese din elementele prezentate Curții, a căror verificare este de competența instanței de trimitere, reglementarea națională în discuție în litigiile principale nu afectează nici sfera beneficiarilor care anterior fuseseră admiși să beneficieze de regimul preferențial, nici bugetul schemei de ajutor autorizate de Comisie prin decizia de aprobare din anul 2008 și nu extinde durata acestei scheme. Nu sunt afectate nici definiția produsului care beneficiază de o acciză preferențială, nici nivelul acesteia în sine.

46

În al doilea rând, în ceea ce privește deciziile de aprobare în cauză, trebuie amintit că, întrucât sunt derogări de la principiul general al incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă, enunțat la articolul 107 alineatul (1) TFUE, deciziile Comisiei de autorizare a unei scheme de ajutor trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (Hotărârea din 20 septembrie 2018, Carrefour Hypermarchés și alții, C‑510/16, EU:C:2018:751, punctul 37, precum și jurisprudența citată).

47

În plus, potrivit jurisprudenței constante, pentru a proceda la interpretarea unor astfel de decizii ale Comisiei, este necesar să se examineze nu numai textul în sine al acestora, ci să se ia în considerare și notificarea efectuată de statul membru în cauză (Hotărârea din 20 septembrie 2018, Carrefour Hypermarchés și alții, C‑510/16, EU:C:2018:751, punctul 38, precum și jurisprudența citată).

48

În speță, din deciziile de aprobare în cauză reiese că criteriile de alocare între întreprinderile beneficiare ale schemei a cantităților de produs cărora li se aplică acciza preferențială nu constituie un element pe care Comisia și‑a întemeiat aprobarea versiunilor anterioare ale schemei de ajutor în discuție în litigiile principale.

49

Mai precis, cu toate că este cert că criteriile de alocare a cantităților de biomotorină care beneficiază de regimul fiscal preferențial au fost comunicate Comisiei, cel puțin în cadrul notificării modificărilor care fac obiectul deciziei de aprobare din anul 2008, aceste criterii nu au fost examinate în mod expres în niciuna dintre deciziile de aprobare în cauză.

50

Examinarea compatibilității schemei de ajutor în cauză cu piața internă s‑a întemeiat pe alte elemente, printre altele, în ceea ce privește în special decizia de aprobare din anul 2008, pe condițiile enunțate în secțiunea E.3.3 din Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului (JO 2001, C 37, p. 3, Ediție specială, 08/vol. 3, p. 251), care vizează ajutoarele de exploatare pentru producerea de energie regenerabilă. Astfel, în considerentele (32) și (36) ale deciziei menționate, Comisia a verificat conformitatea definiției produselor cărora li se aplică avantajul fiscal cu punctul 6 din aceste orientări și cu Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili pentru transport (JO 2003, L 123, p. 42, Ediție specială, 13/vol. 39, p. 170). În considerentele (38)-(45) ale aceleiași decizii, Comisia a verificat conformitatea calculului ajutorului cu criteriile enunțate la punctul 56 din orientările amintite și că acesta era de natură să excludă riscul de supracompensare. În acest context, Comisia a ținut seama de faptul că avantajul fiscal coexista cu o obligație de eliberare pentru consum prevăzută pentru biocombustibili.

51

Or, nu reiese nici din deciziile de aprobare în cauză, nici din observațiile prezentate Curții în cadrul prezentelor cauze că modificarea, introdusă prin reglementarea națională în discuție în litigiile principale, a criteriilor de alocare între întreprinderile beneficiare a cotelor de biomotorină în condiții preferențiale din punct de vedere fiscal ar putea influența vreun element al aprecierilor care figurează în aceste decizii. În plus, simplul fapt că un proiect de reglementare națională care prevede o schemă de ajutor notificată Comisiei este comunicat acestei instituții de statul membru în cauză nu implică nicidecum că toate elementele acestui proiect trebuie considerate esențiale atunci când, precum în speță, comunicarea respectivă este urmată de o decizie prin care Comisia autorizează schema de ajutor în cauză. Astfel, o asemenea abordare ar însemna lipsirea de efect util a noțiunii de „modificare a unui ajutor existent”, care, după cum rezultă din însuși modul de redactare a articolului 4 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 794/2004, vizează cu exactitate, așa cum s‑a amintit la punctul 40 din prezenta hotărâre, nu orice modificare a unui ajutor existent, ci numai modificările ce au ca efect influențarea evaluării compatibilității acestui ajutor cu piața internă.

52

Este adevărat că din considerentul (23) al deciziei de aprobare din anul 2002, din considerentul (22) al deciziei de aprobare din anul 2005 și din considerentul (46) al deciziei de aprobare din anul 2008 reiese că autoritățile italiene s‑au angajat să prezinte rapoarte anuale Comisiei pentru a monitoriza supracompensarea. Aceste rapoarte trebuiau în special să indice costul materiilor prime și costul de producție, cotele alocate și societățile cărora le‑au fost alocate, precum și toate celelalte date care permit Comisiei să evalueze dacă există efectiv o supracompensare. S‑a amintit totodată autorităților italiene că trebuiau să informeze în prealabil Comisia cu privire la fiecare schimbare a condițiilor în care se acordă ajutorul.

53

Cu toate acestea, primo, reiese cu precădere din considerentul (17) al deciziei de aprobare din anul 2005 și din considerentul (44) al deciziei de aprobare din anul 2008 că riscul de supracompensare nu decurge din criteriile de repartizare a produsului care beneficiază de condiții preferențiale din punct de vedere fiscal ca atare, ci depinde de raportul dintre costul de producție a energiei din surse regenerabile de energie și prețul de piață al motorinei obișnuite. Atât timp cât ajutorul se limitează să acopere diferența dintre aceste două cuantumuri, sub rezerva unui profit rezonabil, supracompensarea este exclusă.

54

Pe de altă parte, deși modificarea în discuție în litigiul principal a avut ca efect schimbarea importanței atribuite celor doi parametri reținuți de legiuitorul italian ca fiind pertinenți în vederea repartizării ajutorului, și anume istoricul producției efective a fiecărei întreprinderi în cauză și capacitatea sa de producție, aceste două criterii rămân pertinente, iar în prezent sunt chiar plasate pe poziții de egalitate, în cadrul versiunii schemei de ajutor în discuție în litigiile principale, astfel încât, având în vedere și că nivelul accizei a fost menținut, modificarea în cauză nu poate repune în discuție constatarea efectuată de Comisie în considerentul (45) al deciziei de aprobare din anul 2008, potrivit căreia doar o parte a producției fiecărei întreprinderi beneficiare poate să beneficieze de acciza preferențială pe baza schemei de ajutor în cauză.

55

Secundo, nu se poate considera că o indicație generală precum cea cuprinsă în considerentul (22) al deciziei de aprobare din anul 2005, potrivit căreia autoritățile italiene sunt obligate să informeze în prealabil Comisia cu privire la fiecare schimbare a condițiilor în care este acordat ajutorul, ar trebui interpretată în sensul că are ca efect modificarea întinderii obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE, întrucât se aplică, după cum rezultă din cuprinsul punctelor 39-41 din prezenta hotărâre, numai modificărilor unui ajutor existent care sunt de natură să influențeze evaluarea compatibilității măsurii de ajutor cu piața internă. Această concluzie este confirmată de altfel de faptul că, în considerentul (48) al deciziei de aprobare din anul 2008, Comisia menționează această obligație de a fi informată cu privire la modificările schemei de ajutor, precizând în mod expres că o asemenea notificare trebuie efectuată în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE și cu dispozițiile relevante ale Regulamentelor nr. 659/1999 și nr. 794/2004.

56

Tertio, faptul că, din cauza redefinirii criteriilor de atribuire a avantajului, efectuată prin reglementarea națională în discuție în litigiile principale, anumitor beneficiari li se alocă, în condiții preferențiale din punct de vedere fiscal, cote de biomotorină mai puțin importante decât cele prevăzute inițial, în timp ce altor beneficiari li se majorează cotele, nu este de natură să influențeze evaluarea Comisiei efectuată în deciziile de aprobare în cauză, prin care aceasta a considerat că schema de ajutor în cauză este compatibilă cu piața internă. Mai precis, elementele de care dispune Curtea, a căror verificare este de competența instanței de trimitere, nu sunt de natură să demonstreze că această modificare a repus în discuție scopul schemei de ajutor în cauză, care constă în reducerea costurilor suportate de producători și de producătorii de amestecuri de biomotorină, sau chiar aprecierea efectuată în consecință de Comisie, potrivit căreia, în calitate de acțiune în favoarea energiilor regenerabile și, prin urmare, în favoarea protecției mediului, schema de ajutor, atât în versiunea sa inițială, cât și în versiunile sale modificate, era și continuă să fie compatibilă cu dreptul Uniunii.

57

Trebuie să se adauge că această interpretare a deciziilor de aprobare în cauză se conciliază și cu jurisprudența Curții, potrivit căreia Comisia se poate limita, în cazul unei scheme de ajutor, să analizeze caracteristicile generale ale schemei în cauză, fără a fi obligată să examineze fiecare caz concret în care se aplică, nefiind, prin urmare, necesar ca acest control al Comisiei să privească situația individuală a fiecărei întreprinderi în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din20 septembrie 2018, Carrefour Hypermarchés și alții, C‑510/16, EU:C:2018:751, punctul 32, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din 4 martie 2021, Comisia/Fútbol Club Barcelona, C‑362/19 P, EU:C:2021:169, punctul 65). Astfel, în cazul unei scheme de ajutor, Comisia se poate limita să aprecieze dacă această schemă are un caracter necesar pentru realizarea unuia dintre obiectivele urmărite de articolul 107 alineatul (3) TFUE (Hotărârea din 13 iunie 2013, HGA și alții/Comisia, C‑630/11 P-C‑633/11 P, EU:C:2013:387, punctul 114, precum și jurisprudența citată).

58

Din aceste constatări reiese că modificarea criteriilor de repartizare a ajutorului acordat pe baza schemei de ajutor în discuție în litigiile principale nu a afectat elementele constitutive ale acestei scheme astfel cum au fost apreciate de Comisie în cadrul deciziilor de aprobare în cauză în scopul evaluării compatibilității schemei menționate cu piața internă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 decembrie 2018, Rittinger și alții, C‑492/17, EU:C:2018:1019, punctul 59). În consecință, această modificare nu constituie o „modificare a unui ajutor existent”, în sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul nr. 659/1999 și al articolului 4 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 794/2004, și, prin urmare, nu este un „ajutor nou”, supus obligației de notificare prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE. Rezultă că punerea sa în aplicare nu poate fi considerată nelegală pentru simplul motiv că nu a fost notificată în prealabil Comisiei.

59

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolele 107 și 108 TFUE, precum și dispozițiile Regulamentelor nr. 659/1999 și nr. 794/2004 trebuie interpretate în sensul că o modificare a unui regim fiscal preferențial pentru biomotorină autorizat de Comisie nu trebuie considerată ca fiind un ajutor nou, supus obligației de notificare în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE, atunci când această modificare constă în schimbarea cu efect retroactiv a criteriilor de repartizare a cotelor de biomotorină care beneficiază de acciză preferențială pe baza acestui regim, în măsura în care modificarea amintită nu afectează elementele constitutive ale schemei de ajutor în cauză astfel cum au fost apreciate de Comisie în vederea evaluării pe care a efectuat‑o în privința compatibilității versiunilor anterioare ale schemei menționate cu piața internă.

60

Întrucât, în privința părților din litigiile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:

Articolele 107 și 108 TFUE, precum și dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 [TFUE], astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 734/2013 al Consiliului din 22 iulie 2013, și ale Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 659/1999 trebuie interpretate în sensul că o modificare a unui regim fiscal preferențial pentru biomotorină autorizat de Comisia Europeană nu trebuie considerată ca fiind un ajutor nou, supus obligației de notificare în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE, atunci când această modificare constă în schimbarea cu efect retroactiv a criteriilor de repartizare a cotelor de biomotorină care beneficiază de acciză preferențială pe baza acestui regim, în măsura în care modificarea amintită nu afectează elementele constitutive ale schemei de ajutor în cauză astfel cum au fost apreciate de Comisie în vederea evaluării pe care a efectuat‑o în privința compatibilității versiunilor anterioare ale schemei menționate cu piața internă.