4.6.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 190/38

—

cu titlu introductiv, declararea nelegalităţii deciziei atacate în măsura în care este redactată în limba engleză, iar nu în limba italiană;

—

anularea deciziei Comisiei în măsura în care este afectată de un viciu de motivare şi nu este în orice caz întemeiată pe elemente de investigaţie certe;

—

recunoaşterea aplicării în cazul sistemului sanitar italian al regimului SIEG şi, prin urmare, a principiilor rezultate din hotărârea Curţii de Justiţie pronunţată în cauza Altmark din 2003 în raport cu articolele 106 şi 107 TFUE în materia ajutoarelor de stat. În consecinţă, se impune verificarea acţiunii regiunii Lazio în ceea ce priveşte remunerarea structurilor publice, care ar trebui să se întemeieze pe principiile enunţate de reglementarea citată anterior. Plata structurilor sanitare publice ar trebui astfel să fie limitată la compensarea costurilor în temeiul criteriilor enunţate în Hotărârea Altmark, aplicate unei întreprinderi aşa-zis „medii”, iar finanţarea excesivă ar trebui să fie calificată drept supra-compensare;

—

recunoaşterea faptului că regiunea o remunerează pe reclamantă potrivit principiului întreprinderii medii şi, aşadar, luând în considerare de asemenea creşterea costului forţei de muncă, în ceea ce priveşte totalitatea angajaţilor reclamantei între 2005 şi 2006, şi declararea aplicabilităţii acestui parametru pentru viitor;

—

acordarea în favoarea reclamantei a beneficiului oricărei consecinţe juridice, obligând, printre altele, Comisia la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamantă.

1.

Primul motiv este întemeiat pe utilizarea limbii engleze în decizia finală ca limbă a versiunii autentice a acesteia.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe lipsa motivării. Comisia a omis să ia în considerare anumite aspecte substanţiale ale problemei şi să respingă anumite excepţii ridicate de reclamantă, demonstrate de documentaţia depusă la dosar. Comisia este ţinută să răspundă la toate chestiunile ridicate de reclamantă potrivit principiului transparenţei şi bunei-credinţe.

3.

Al treilea motiv contestă faptul că, în ordinea juridică italiană, sistemul sanitar ar fi caracterizat de principiul universalităţii îngrijirilor medicale, respectiv că 100 % din prestaţiile sanitare ar fi furnizate de serviciul sanitar naţional. În plus, reclamanta reproşează Comisiei că nu a demonstrat că statul italian finanţează şi deci acoperă 100 % din îngrijirile medicale ale resortisanţilor italieni, aspect contrazis de realitate. Reclamanta susţine că universalitatea nu este un principiu abstract, ci trebuie să fie concret, verificabil şi perceptibil, neputând fi considerat consacrat doar pentru că guvernul italian afirmă acest lucru.