—

Reclamanții susțin că BCE nu era în măsură să adopte o decizie motivată în mod corespunzător având în vedere procedurile naționale de recurs pendinte.

—

Reclamanții susțin că BCE a săvârșit o eroare în măsura în care s-a bazat pe directivele Malta Financial Services Authority (Autoritatea pentru Servicii Financiare din Malta) considerându-le finale și definitive, în pofida faptului că acestea din urmă sunt supuse confirmării, anulării sau modificării de către Financial Services Tribunal (Tribunalul pentru servicii financiare, Malta). În orice caz, BCE în mod vădit eronat a constatat că retragerea licenței entității supravegheate era preferabilă vânzării forțate a băncii și că probabilitatea ca opțiunea vânzării să se concretizeze era redusă.

—

Reclamanții susțin că BCE nu era competentă să adopte decizia atacată întrucât competența de a retrage licența de instituție de credit acordată entității supravegheate aparține Malta Financial Services Authority (Autoritatea pentru Servicii Financiare din Malta), iar nu BCE. Decizia BCE a fost adoptată ultra vires și încalcă dreptul la o cale de atac al reclamanților în temeiul dreptului național, precum și dreptul lor la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil în temeiul dreptului Uniunii.

—

Reclamanții susțin că BCE, chiar dacă ar avea competența în litigiu, a săvârșit un abuz de putere de natură a priva entitatea supravegheată și pe ceilalți reclamanți de dreptul la o cale de atac în temeiul dreptului național.

—

Reclamanții susțin că, în speță, principiul proporționalității ar fi trebuit să se aplice astfel încât să împiedice retragerea licenței entității supravegheate. În aceste împrejurări, vânzarea băncii ar fi fost mai puțin prejudiciabilă pentru entitatea supravegheată și nu ar fi adus prejudicii deponenților, angajaților și acționarilor entității supravegheate.