11.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 300/14

1)

Există o „materie contractuală” în sensul articolului 7 punctul 1 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) dacă se introduce o acțiune de constatare a nevalidității unui contract de cumpărare împotriva unui cumpărător stabilit într-un stat membru, privind un imobil aflat într-un alt stat membru, datorită prejudicierii creditorilor vânzătorului, iar contractul a fost încheiat și executat în totalitate în acest alt stat membru?

2)

Trebuie să se răspundă la întrebarea anterioară în temeiul doctrinei acte éclairé, cu referire la Hotărârea Curții de Justiție din 17 iunie 1992, [Handte], C 26/91, cu toate că acea hotărâre s-a referit la răspunderea [OR 2] unui producător pentru deficiențele mărfurilor într-un caz în care producătorul nu a putut să anticipeze cui se vor vinde bunurile în continuare și cine va putea invoca, de aceea, drepturi împotriva sa, în timp ce prezenta acțiune împotriva cumpărătorului pentru „constatarea nevalidității unui contract de cumpărare a unui imobil” ca urmare a unei prejudicieri a creditorilor vânzătorului necesită pentru temeinicia ei cunoștința cumpărătorului cu privire la circumstanța că actul (contractul de cumpărare) s-a realizat cu prejudicierea creditorilor, astfel încât cumpărătorul trebuie să se aștepte ca un creditor personal al debitorului să se îndrepte împotriva sa cu o asemenea acțiune?