–

pentru Walbusch Walter Busch GmbH & Co. KG, de R. Becker, Rechtsanwalt;

–

pentru Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs Frankfurt am Main eV, de C. Rohnke, Rechtsanwalt;

–

pentru guvernul german, de T. Henze, de M. Hellmann, de E. Lankenau și de J. Techert, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

–

pentru guvernul finlandez, de H. Leppo, în calitate de agent;

–

pentru Comisia Europeană, de M. Kellerbauer și de N. Ruiz García, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 6 alineatul (1) litera (h) și a articolului 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO 2011, L 304, p. 64).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Walbusch Walter Busch GmbH & Co. KG, o societate de drept german, pe de o parte, și Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs Frankfurt am Main eV, Asociația de combatere a concurenței neloiale (denumită în continuare „Zentrale”), pe de altă parte, având ca obiect informarea cu privire la dreptul de retragere al consumatorului care figurează în publicitatea făcută de această societate sub forma unui pliant publicitar anexat la diferite ziare și reviste.

3

Articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), intitulat „Libertatea de exprimare și de informare”, prevede la alineatul (1):

„Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.”

4

Potrivit articolului 16 din cartă, intitulat „Libertatea de a desfășura o activitate comercială”:

„Libertatea de a desfășura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale.”

5

Articolul 38 din cartă, intitulat „Protecția consumatorilor”, prevede:

„Politicile Uniunii asigură un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.”

6

Considerentele (3)-(5), (7), (34), (36) și (44) ale Directivei 2011/83 prevăd:

[…]

[…]

[…]

[…]

7

Articolul 1 din această directivă, intitulat „Obiectul”, prevede:

„Obiectivul prezentei directive este acela ca, prin atingerea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, să contribuie la buna funcționare a pieței interne prin mărirea gradului de similitudine dintre anumite aspecte ale actelor cu putere de lege și ale actelor administrative ale statelor membre privind contractele încheiate între consumatori și comercianți.”

8

Articolul 2 din directiva menționată, intitulat „Definiții”, prevede:

„În înțelesul prezentei directive:

[…]

[…]”

9

Articolul 6 din aceeași directivă, intitulat „Cerințe de informare pentru contractele la distanță și cele negociate în afara spațiilor comerciale”, prevede:

„(1)   Înainte ca un contract la distanță sau negociat în afara spațiilor comerciale sau orice ofertă similară să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, comerciantul trebuie să îi furnizeze consumatorului următoarele informații în mod clar și inteligibil:

[…]

[…]

(4)   Informațiile menționate la alineatul (1) liter[a (h)] pot fi furnizate utilizând formularul tipizat de informare cu privire la retragere prevăzut la anexa I partea A. Comerciantul respectă cerințele în materie de informare stabilite la alineatul (1) liter[a (h)] dacă a furnizat consumatorului aceste instrucțiuni, corect completate.

(5)   Informațiile menționate la alineatul (1) fac parte integrantă din contractul la distanță sau din contractul negociat în afara spațiilor comerciale și nu pot fi modificate decât în cazul în care părțile contractante decid altfel în mod explicit.

[…]”

10

Articolul 8 din Directiva 2011/83, intitulat „Condiții de formă pentru contractele la distanță”, are următorul cuprins:

„(1)   În cazul contractelor la distanță, comerciantul transmite informațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) sau pune la dispoziția consumatorului respectivele informații într‑un mod adecvat mijlocului de comunicare la distanță utilizat, folosind un limbaj simplu și inteligibil. În măsura în care respectiva informație este prezentată pe un suport durabil, aceasta este lizibilă.

[…]

(4)   În cazul în care contractul este încheiat printr‑un mijloc de comunicare la distanță ce permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informației, comerciantul furnizează prin mijlocul de comunicare respectiv, înaintea încheierii contractului, cel puțin informațiile precontractuale referitoare la principalele caracteristici ale bunului sau serviciului, identitatea comerciantului, prețul total, dreptul la retragere, durata contractului și, în cazul contractelor pe durată nedeterminată, modalitățile de reziliere a contractului, prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (e), (h) și (o). Celelalte informații menționate la articolul 6 alineatul (1) sunt furnizate consumatorului de comerciant într‑un mod adecvat, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.

[…]

(7)   Comerciantul transmite consumatorului confirmarea încheierii contractului, pe un suport durabil, într‑un termen rezonabil din momentul încheierii contractului la distanță și cel târziu la momentul livrării bunurilor sau înainte de începerea prestării serviciului solicitat. Respectiva confirmare include:

[…]”

11

Articolul 9 din această directivă, intitulat „Dreptul de retragere”, prevede la alineatele (1) și (2):

„(1)   Cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 16, consumatorul beneficiază de o perioadă de 14 zile pentru a se retrage dintr‑un contract la distanță sau dintr‑un contract negociat în afara spațiului comercial, fără a fi nevoit să justifice decizia de retragere și fără a suporta alte costuri decât cele prevăzute la articolul 13 alineatul (2) și la articolul 14.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 10, perioada de retragere menționată la alineatul (1) din prezentul articol expiră în termen de 14 zile […]

[…]”

12

Potrivit articolului 11 din directiva menționată, intitulat „Exercitarea dreptului de retragere”:

„(1)   Înainte de expirarea perioadei de retragere, consumatorul informează comerciantul cu privire la decizia sa de retragere din contract. În acest scop, consumatorul are posibilitatea:

Statele membre nu stabilesc nicio altă condiție de formă aplicabilă modelului de formular de retragere, în afară de cele prevăzute în anexa I partea B.

[…]

(3)   Comerciantul poate, în afara posibilităților menționate la alineatul (1), să acorde consumatorului opțiunea de a completa și de a transmite în format electronic, pe site‑ul internet al comerciantului, fie modelul de formular de retragere prevăzut în anexa I partea B, fie o declarație neechivocă de orice alt tip. În aceste cazuri, comerciantul comunică consumatorului, fără întârziere, pe un suport durabil, confirmarea de primire a formularului de retragere.

[…]”

13

Articolul 12 din aceeași directivă, intitulat „Efectele retragerii”, prevede:

„Exercitarea dreptului de retragere pune capăt obligațiilor părților contractuale:

14

Anexa I la Directiva 2011/83, care privește „Informațiile privind exercitarea dreptului de retragere”, conține o parte A, intitulată „Model de instrucțiuni privind retragerea”, și o parte B, intitulată „Model de formular de retragere”.

15

Articolul 355 din Bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil, denumit în continuare „BGB”), intitulat „Dreptul de retragere din contractele încheiate cu consumatorii”, prevede la alineatul (1):

„În cazul în care un consumator are, prin lege, un drept de retragere în conformitate cu prezenta dispoziție, consumatorul și comerciantul nu mai au obligații în temeiul intenției declarate a acestora de a încheia contractul în cazul în care consumatorul se retrage în termenul prevăzut. Retragerea se face printr‑o declarație adresată comerciantului. Declarația trebuie să reflecte fără ambiguitate decizia consumatorului de a se retrage din contract. Declarația de retragere nu se motivează. Trimiterea declarației de retragere în timp util este suficientă pentru a respecta termenul.”

16

Articolul 312g din BGB, intitulat „Dreptul de retragere”, prevede la alineatul (1):

„În cazul contractelor la distanță și al celor negociate în afara spațiilor comerciale, consumatorul are un drept de retragere în conformitate cu articolul 355 [din BGB].”

17

Articolul 246a din Einführungsgesetz zum Bürgerlichen Gesetzbuch (Legea de punere în aplicare a Codului civil), intitulat „Cerințe de informare pentru contractele negociate în afara spațiilor comerciale și cele la distanță, altele decât cele referitoare la servicii financiare”, prevede la alineatul (1):

„[…]

(2)   În cazul în care consumatorul beneficiază de un drept de retragere în temeiul articolului 312g alineatul (1) din BGB, comerciantul este obligat să informeze consumatorul despre:

[…]”

18

În cursul anului 2014, Walbusch Walter Busch a distribuit, ca supliment la diferite ziare și reviste, un prospect publicitar având șase pagini, în formatul 19 × 23,7 cm. Acest prospect conținea un bon de comandă sub formă de carte poștală detașabilă. Dreptul de retragere era semnalat atât pe fața, cât și pe versoul respectivei cărți poștale, care făcea de asemenea o mențiune cu privire la numărul de telefon, la numărul de fax, la adresa de internet și la adresa poștală a societății Walbusch Walter Busch. Pe site‑ul internet indicat, respectiv www.klepper.net, la poziția „AGB” (Allgemeine Geschäftsbedingungen, Condiții generale de vânzare), apăreau informații cu privire la retragere și la modelul de formular de retragere.

19

Zentrale a considerat că prospectul în cauză era neloial, pentru motivul că nu conținea informații adecvate cu privire la dreptul de retragere al consumatorului, întrucât formularul tipizat de retragere nu era atașat la acest prospect.

20

Zentrale a sesizat în consecință Landgericht Wuppertal (Tribunalul Regional din Wuppertal, Germania) cu o cerere de încetare a publicării respectivului prospect, precum și cu o cerere de rambursare a cheltuielilor efectuate de ea în faza precontencioasă.

21

Cererea a fost admisă de Landgericht Wuppertal (Tribunalul Regional din Wuppertal), dar decizia pronunțată de această instanță a fost modificată în parte de Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania).

22

Walbusch Walter Busch a formulat recurs la Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) împotriva hotărârii pronunțate de Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf).

23

Instanța de trimitere arată că, deși cartea poștală care face parte din prospectul în discuție face referire, pe față și pe verso, la existența unui drept de retragere prevăzut de lege, acest prospect nu conține nicio indicație cu privire la condițiile, la termenele și la procedurile de exercitare a acestui drept și nici un formular tipizat de retragere.

24

În această privință, potrivit instanței de trimitere, ar fi posibile două abordări diferite de interpretare a articolului 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83 în ceea ce privește întinderea obligației de informare a consumatorului în cazul recurgerii la un mijloc de comunicare la distanță ce permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informației.

25

Potrivit unei prime abordări, această dispoziție și‑ar găsi aplicarea atunci când, în mod abstract, mijlocul de comunicare la distanță impune, prin natura sa, constrângeri de spațiu sau de timp. Astfel, cataloagele și broșurile ar trebui să conțină întotdeauna toate indicațiile cu privire la dreptul de retragere, în timp ce, pentru un anunț într‑un ziar sau într‑un pliant de dimensiunea unei cărți poștale ce permite efectuarea unei comenzi, o simplă indicare a existenței dreptului de retragere ar fi suficientă.

26

Potrivit unei a doua abordări, decisivă ar fi organizarea în concret a mijlocului de comunicare la distanță de către comerciant, în special decizia sa privind designul, paginația, grafica sau dimensiunea suportului publicitar. Excepția prevăzută la articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83 ar fi aplicabilă din moment ce prezentarea informațiilor exhaustive privind dreptul și procedurile de retragere ar risca să ocupe o parte importantă a suportului publicitar, spre exemplu mai mult de 10 % din suprafața acestuia.

27

Pe de altă parte, instanța de trimitere arată că interpretarea dispoziției menționate din Directiva 2011/83 ar trebui să țină cont de libertatea de a desfășura o activitate comercială recunoscută la articolul 16 din cartă. În special, astfel cum reiese din Hotărârea Curții din 17 decembrie 2015, Neptune Distribution (C‑157/14, EU:C:2015:823, punctul 67), această libertate ar include libertatea de a face publicitate, alegerea de către comerciant a mijloacelor utilizate în acest scop netrebuind să fie restrânsă în mod disproporționat, potrivit articolului 52 alineatul (1) din cartă.

28

Pe de altă parte, obligația de a include într‑o reclamă toate informațiile necesare în ceea ce privește dreptul de retragere ar putea afecta negativ utilitatea pentru comerciant a anumitor forme de mesaje publicitare, aceste informații riscând să domine respectivele mesaje. Pe de altă parte, într‑o astfel de situație, consumatorul ar fi expus unui mare număr de informații de care el nu ar putea să ia cunoștință în mod adecvat.

29

În aceste condiții, Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

30

Prin întrebările adresate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere urmărește să afle în esență care sunt criteriile în raport cu care trebuie să se aprecieze dacă un contract poate fi considerat încheiat printr‑un mijloc de comunicare la distanță ce permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informației, în sensul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83, și, dacă este cazul, care este întinderea cerinței de informare cu privire la dreptul de retragere, prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (h) din această directivă.

31

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2011/83, înainte ca un contract la distanță sau negociat în afara spațiilor comerciale sau orice ofertă similară să producă efecte obligatorii asupra consumatorului, comerciantul trebuie să îi furnizeze consumatorului în mod clar și inteligibil anumite informații referitoare la acest contract sau la această ofertă. În special atunci când dreptul de retragere există, articolul 6 alineatul (1) litera (h) din această directivă obligă comerciantul să îi aducă la cunoștință consumatorului condițiile, termenele și procedurile de exercitare a acestui drept, conform articolului 11 alineatul (1) din directiva menționată, și să îi furnizeze modelul de formular de retragere care figurează în anexa I partea B la aceeași directivă.

32

Articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2011/83 prevede că un consumator care intenționează să își exercite dreptul de retragere trebuie să informeze comerciantul folosind modelul de formular de retragere prevăzut în anexa I partea B la această directivă sau făcând orice altă declarație neechivocă în care își exprimă decizia de retragere din contract. În plus, articolul 11 alineatul (3) din directiva menționată prevede că respectivul comerciant poate, în afara posibilităților menționate la articolul 11 alineatul (1), să acorde consumatorului opțiunea de a completa și de a transmite în format electronic, pe site‑ul internet al comerciantului, fie modelul de formular de retragere prevăzut în anexa I partea B la aceeași directivă, fie o declarație neechivocă de orice alt tip.

33

În cazul în care contractul este încheiat printr‑un mijloc de comunicare la distanță ce permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informației, articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83 obligă comerciantul să furnizeze consumatorului, în legătură cu mijlocul de comunicare în discuție și înaintea încheierii contractului, cel puțin anumite informații precontractuale menționate la articolul 6 alineatul (1) de această directivă, printre care se numără informațiile referitoare la dreptul de retragere prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (h) din directiva menționată. Într‑un astfel de caz, celelalte informații precontractuale trebuie să fie furnizate consumatorului în limbaj clar și inteligibil, sub o formă adaptată mijlocului de comunicare la distanță utilizat.

34

În această privință, după cum rezultă din articolul 1 din Directiva 2011/83 coroborat cu considerentele (4), (5) și (7) ale acesteia, directiva menționată urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, asigurând informarea și securitatea lor în tranzacțiile cu comercianții. În plus, protecția consumatorilor în politicile Uniunii este consacrată la articolul 169 TFUE, precum și la articolul 38 din cartă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 martie 2017, Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs Frankfurt am Main, C‑568/15, EU:C:2017:154, punctul 28).

35

Directiva 2011/83 urmărește să ofere consumatorilor o protecție extinsă, conferindu‑le anumite drepturi în materie, în special în materia contractelor la distanță. Obiectivul legiuitorului Uniunii este acela de a se evita ca utilizarea mijloacelor de comunicare la distanță să conducă la o diminuare a informațiilor furnizate consumatorului (a se vedea prin analogie Hotărârea din 5 iulie 2012, Content Services, C‑49/11, EU:C:2012:419, punctul 36).

36

Or, informațiile furnizate înainte de încheierea unui contract, referitoare la condițiile contractuale și la consecințele încheierii contractului, au o importanță fundamentală pentru consumator (Hotărârea din 13 septembrie 2018, Wind Tre și Vodafone Italia, C‑54/17 și C‑55/17, EU:C:2018:710, punctul 46). Astfel, pe baza acestor informații, consumatorul decide dacă dorește să se angajeze într‑o relație contractuală cu un comerciant.

37

Cu toate acestea, după cum prevede considerentul (36) al Directivei 2011/83, în cazul contractelor la distanță, cerințele de informare ar trebui să fie adaptate pentru a ține cont de constrângerile tehnice impuse de anumite mijloace de comunicare, precum restricțiile privind numărul de caractere care pot fi afișate pe ecranul anumitor telefoane mobile sau constrângerile legate de timpul acordat spoturilor publicitare televizate. În astfel de cazuri, comerciantul ar trebui să respecte un set minim de cerințe de informare și să indice consumatorului o altă sursă de informații, de exemplu prin asigurarea unui număr de telefon netaxat sau a unei legături hipertext către o pagină de internet a comerciantului pe care pot fi accesate în mod direct și cu ușurință informațiile relevante.

38

Astfel, atunci când, pentru a încheia un contract cu consumatorul, comerciantul a recurs la un anumit mijloc de comunicare la distanță, acesta se poate afla în imposibilitatea de a‑i furniza consumatorului, în cadrul acestei comunicări, toate informațiile menționate la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2011/83. O astfel de situație se produce în cazul în care mijlocul de comunicare ales de comerciant impune constrângeri de spațiu sau de timp pentru prezentarea de informații, care provin fie din caracteristicile inerente mijlocului de comunicare respectiv, fie din limitările care rezultă din alegerea economică făcută de comerciant cu privire în special la timpul și la spațiul de comunicare comercială.

39

Pentru a aprecia dacă, într‑un caz concret, mijlocul de comunicare permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informației, în sensul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83, trebuie să se țină cont de toate caracteristicile tehnice ale comunicării comerciale a comerciantului. În această privință, trebuie să se verifice dacă toate informațiile vizate la articolul 6 alineatul (1) din această directivă ar putea fi în mod obiectiv prezentate în cadrul comunicării respective, ținând seama de spațiul și de timpul ocupate de comunicarea informației și de dimensiunea minimă a caracterelor tipărite care ar fi adecvată pentru consumatorul mediu care este destinatarul acestei comunicări. În schimb, alegerile făcute de comerciantul în cauză în legătură cu organizarea și cu utilizarea spațiului și a timpului de care beneficiază în temeiul mijlocului de comunicare pe care a decis să îl utilizeze nu sunt relevante pentru efectuarea acestei aprecieri.

40

În ipoteza în care se constată că mijlocul de comunicare la distanță permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informației, trebuie, așadar, să se verifice dacă respectivul comerciant a furnizat consumatorului într‑un mod clar și inteligibil, conform articolului 8 alineatele (1) și (4) din Directiva 2011/83, printr‑o altă sursă, celelalte informații vizate la articolul 6 alineatul (1) din această directivă.

41

În această privință, trebuie constatat că soluția adoptată la articolul 8 alineatele (1) și (4) din Directiva 2011/83, astfel cum este descrisă la punctele 37-40 din prezenta hotărâre, urmărește să mențină echilibrul corect între un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și competitivitatea întreprinderilor, după cum prevede considerentul (4) al acestei directive.

42

Astfel, obligația de informare prevăzută la articolul 8 alineatele (1) și (4) din Directiva 2011/83 permite consumatorului să primească într‑o formă adaptată, înainte de încheierea contractului la distanță, informațiile necesare care să îi permită să decidă să încheie sau nu contractul, răspunzând astfel obiectivului legitim de interes general al protecției consumatorilor, potrivit articolului 169 TFUE amintit în considerentul (3) al acestei directive, fără a afecta însă conținutul esențial al libertății de exprimare și de informare, precum și libertatea de a desfășura o activitate comercială a unui întreprinzător, astfel cum sunt acestea consacrate la articolele 11 și 16 din cartă.

43

În această privință, pe de o parte, departe de a interzice recurgerea la anumite mijloace de comunicare, articolul 8 alineatele (1) și (4) din Directiva 2011/83 se limitează, într‑un domeniu bine definit, să încadreze conținutul comunicării comerciale destinate încheierii unui contract la distanță cu un consumator. Pe de altă parte, obligația de a furniza, în orice împrejurare, informațiile menționate la articolul 8 alineatul (4) prima teză din această directivă se referă doar la unele dintre informațiile a căror comunicare către consumator este obligatorie înainte de încheierea contractului la distanță, conform articolului 6 alineatul (1) din directiva menționată. Astfel, după cum s‑a amintit la punctul 40 din prezenta hotărâre, în ipoteza avută în vedere la articolul 8 alineatul (4) din aceeași directivă, celelalte informații trebuie să fie furnizate în mod clar și inteligibil printr‑o altă sursă.

44

Printre informațiile care trebuie să fie furnizate consumatorului în orice împrejurare se numără cea privind dreptul de retragere, astfel cum este prevăzută la articolul 6 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2011/83.

45

Astfel, dreptul de retragere urmărește să protejeze consumatorul în situația particulară a unei vânzări la distanță, în care acesta nu are posibilitatea de a vedea în mod concret produsul sau de a lua la cunoștință caracteristicile serviciului înainte de a încheia contractul. Dreptul de retragere este, așadar, menit să compenseze dezavantajul ce rezultă pentru consumator dintr‑un contract la distanță, prin acordarea unui termen de reflecție adecvat în decursul căruia acesta are posibilitatea de a examina și de a testa bunul dobândit (a se vedea prin analogie Hotărârea din 3 septembrie 2009, Messner, C‑489/07, EU:C:2009:502, punctul 20).

46

Ținând seama de importanța dreptului de retragere pentru protecția consumatorului, informația precontractuală referitoare la acest drept are, pentru acest consumator, o importanță fundamentală și îi permite să ia într‑un mod limpede decizia de a încheia sau nu cu comerciantul un contract la distanță. Pentru a putea profita pe deplin de această informație, consumatorul trebuie să cunoască în prealabil condițiile, termenele și procedurile de exercitare a dreptului său de retragere. În cazul în care contractul este încheiat printr‑un mijloc de comunicare la distanță care impune constrângeri de spațiu sau de timp pentru prezentarea de informații, comerciantul nu este obligat să furnizeze consumatorului, în același timp în care a recurs la acest mijloc, un model de formular de retragere care figurează în anexa I partea B la această directivă. Astfel, pe de o parte, faptul de a dispune, prin acest mijloc de comunicare, înainte de încheierea contractului, de un astfel de model de formular nu este o împrejurare care să poată influența decizia consumatorului de a încheia sau nu un contract la distanță și, pe de altă parte, o obligație de a furniza consumatorului acest model în toate împrejurările ar risca să impună comerciantului o sarcină disproporționată, ba chiar, în anumite cazuri, cum este cel al contractelor încheiate prin telefon, o sarcină insuportabilă. În această privință, este suficientă comunicarea respectivului model de formular într‑un limbaj clar și inteligibil printr‑o altă sursă.

47

Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că:

48

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Pentru a aprecia dacă, într‑un caz concret, mijlocul de comunicare permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informației, în sensul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului, trebuie să se țină cont de toate caracteristicile tehnice ale comunicării comerciale ale comerciantului. În această privință, instanța de trimitere are obligația să verifice dacă toate informațiile menționate la articolul 6 alineatul (1) din această directivă ar putea fi afișate în mod obiectiv în cadrul acestei comunicări, ținând seama de spațiul și de timpul ocupate de comunicarea informației și de dimensiunea minimă a caracterelor tipărite care ar fi adecvată pentru consumatorul mediu, care este destinatarul comunicării respective.

Articolul 6 alineatul (1) litera (h) și articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2011/83 trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care contractul este încheiat printr‑un mijloc de comunicare la distanță ce permite un spațiu sau un timp limitat pentru afișarea informației și atunci când există dreptul de retragere, comerciantul este obligat să furnizeze consumatorului, pe baza mijlocului de comunicare în discuție și înainte de încheierea contractului, informațiile privind condițiile, termenele și procedurile de exercitare a acestui drept. Într‑un astfel de caz, comerciantul respectiv trebuie să furnizeze consumatorului într‑un limbaj clar și inteligibil modelul de formular de retragere care figurează în anexa I partea B la această directivă, printr‑o altă sursă.