Recurs introdus la 9 februarie 2016 de Comercializadora Eloro, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 9 decembrie 2015 în cauza T-354/14, Comercializadora Eloro/OAPI – Zumex Group (Zumex)

(Cauza C-71/16 P)

(2016/C 191/09)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Comercializadora Eloro, S.A. (reprezentant: J. L. de Castro Hermida, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și Zumex Group, S.A.

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Primul motiv: încălcarea articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul privind marca comunitară  (1) și a normei 22 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de punere în aplicare  (2)

Divizia de opoziție a EUIPO a apreciat că dovada utilizării prezentată de autoarea opoziției (recurenta) avea nivelul minim necesar pentru a se constata că a existat o utilizare efectivă a mărcii în perioada și pe teritoriul de referință.

Îndoielile exprimate de hotărârea atacată privind hotărârea atacată privind aspectul intrării reale a produselor vândute de societatea olandeză „Nidera General Merchandise, BV” pe teritoriul Uniunii Europene sunt întemeiate exclusiv pe indicii scrise, și anume pe site-ul internet al societății, www.ngm-int.com, în care se precizează că țările din Africa Occidentală constituie destinația operațiunilor sale comerciale.

Este necesar să se respingă valoarea probatorie a extraselor care provin de pe această pagină web, având în vedere că au fost obținute la momentul prezentării și verificării probelor, cu alte cuvinte la o dată apropiată de 5 august 2011, respectiv la opt ani de la începerea perioadei relevante pentru dovada utilizării și la trei ani de la încheierea acestei perioade. În intervalul în cauză, este posibil ca activitatea comercială a societății în discuție și raza sa geografică de acțiune să fi variat considerabil. Logica juridică impune ca dovada care este prezentată pentru contestarea utilizării mărcii să privească perioada relevantă, iar nu o perioadă situată la mai mulți ani după aceasta.

Facturile prezentate cu titlu de probă arată că societatea olandeză „Nidera General Marchandise, BV”, cu sediul social în Rotterdam, nu are numai calitatea de cumpărător al produselor, ci și pe cea de consignatar al mărfii vândute, ceea ce sugerează că marfa respectivă a intrat pe teritoriul Uniunii Europene.

Autoarea opoziției (recurenta) a furnizat dovezi privind apartenența sa la grupul „Nidera”, implantat în mai multe țări europene, inclusiv în Spania prin intermediul filialei „Nidera Agro Comercial, SA”, ceea ce constituie o indicație serioasă în sensul că marfa cumpărată de această societate era destinată pieței europene.

Întrucât sarcina probei utilizării mărcii a incumbat autoarei opoziției, iar această utilizare a fost verificată prin furnizarea de facturi care corespund vânzării de produse pe care este aplicată marca, ar trebui să existe o răsturnare a sarcinii probei atunci când este invocat caracterul virtual al acestei probe, întrucât societatea care solicită înregistrarea mărcii trebuie să suporte sarcina probei caracterului insuficient al probei furnizate, dincolo de simple ipoteze sau supoziții.

Al doilea motiv: încălcarea articolului 15 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară

Faptul că societatea olandeză „Nidera General Merchandise, BV” apare pe facturile furnizate în calitate de consignatar al mărfii exclude posibilitatea ca produsele să fi fost tratate în vama Uniunii Europene în regim de tranzit vamal extern și sugerează ideea că a avut loc, într-adevăr, o introducere a mărfii pe teritoriul relevant, cu toate că ulterior produsele au fost reexportate în Africa.

Hotărârea atacată respinge argumentul potrivit căruia importul în scopuri exclusive de reexportare constituie o utilizare serioasă a mărcii, pentru motivul că această activitate nu permite crearea sau menținerea unor segmente de piață. Cu toate acestea, există o identitate de cauză cu ipoteza prevăzută la articolul 15 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară, respectiv aplicarea mărcii numai cu scopul exportului, activitate care nu permite nici ea crearea sau menținerea unor segmente de piață pe teritoriul Uniunii.

Al treilea motiv: încălcarea articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul privind marca comunitară

Din această dispoziție și din jurisprudență rezultă că regula generală este admiterea probelor și a argumentelor chiar când au fost prezentate la termen, motiv pentru care marja de apreciere acordată EUIPO trebuie interpretată în mod restrictiv, fiind necesară o motivare care să justifice respingerea. Puterea discreționară nu înseamnă arbitrar sau subiectivitate.

Noile facturi și etichete ale ambalajelor prezentate la finalul procedurii căii de atac, în documentele numerotate 1-7, erau fundamentale deoarece, fiind emise de alte societăți europene, permiteau surmontarea îndoielilor referitoare la facturile emise de societatea olandeză „Nidera General Merchandise, BV”.

Pentru a aduce dovada utilizării mărcii sale, autoarea opoziției (recurenta) a întâmpinat dificultăți de ordin cronologic – colectarea probelor fiind efectuată la trei ani de la utilizare – și geografic – autoarea opoziției este o societate mexicană cu interese preferențiale pe continentul american.

Examinarea elementelor cronologice și geografice existente și importanța capitală pe care o au documentele prezentate tardiv pentru soluționarea litigiului ar fi trebuit să determine EUIPO să admită aceste documente și să conchidă în sensul că a fost dovedită utilizarea efectivă și reală a mărcii prioritare care a făcut obiectul opoziției, EUIPO trebuind să realizeze comparația necesară între mărcile în litigiu pentru a stabili existența unui risc de confuzie pentru consumator.

(1)  Regulamentul (CE) al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (JO 2009, L 78, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).