1

Prin recursul formulat, Comisia Europeană solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 16 martie 2016, Xinyi PV Products (Anhui) Holdings/Comisia (T‑586/14, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2016:154), prin care acesta a anulat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (JO 2014, L 142, p. 1, rectificare în JO 2014, L 253, p. 4, denumit în continuare „regulamentul în litigiu”), în măsura în care acest regulament privea Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd (denumită în continuare „Xinyi PV”).

2

La momentul producerii faptelor aflate la originea litigiului, dispozițiile care reglementau adoptarea măsurilor antidumping de către Uniunea Europeană figurau în Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51, rectificare în JO 2010, L 7, p. 22, denumit în continuare „regulamentul de bază”). Acest regulament a fost abrogat prin Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21).

3

Articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază prevedea:

[…]

[…]”

4

Istoricul litigiului, astfel cum reiese din hotărârea atacată, poate fi rezumat după cum urmează.

5

Xinyi PV este o societate producătoare și exportatoare de sticlă solară, cu sediul în China. Aceasta are ca acționar unic societatea Xinyi Solar (Hong Kong) Ltd, cu sediul în Hong Kong (China), care este cotată la Bursa din Hong Kong.

6

În urma unei plângeri depuse la 15 ianuarie 2013, Comisia a deschis, la 28 februarie 2013, o anchetă antidumping privind importurile de anumite produse din sticlă solară originare din China.

7

La 21 mai 2013, Xinyi PV a prezentat Comisiei o cerere prin care solicită să i se acorde statutul de societate care își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață (denumit în continuare „statutul de SEP”), în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, pentru ca valoarea normală să fie stabilită, în privința sa, în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din acest regulament, iar nu potrivit așa‑numitei metode a „țării analoage”, prevăzută de normele care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul menționat.

8

Prin scrisoarea din 22 august 2013, Comisia a informat Xinyi PV că, în opinia sa, nu îi putea admite această cerere. În scrisoarea menționată, Comisia a arătat, în această privință, următoarele:

„Ancheta a revelat că [Xinyi PV] beneficiase de diferite avantaje fiscale în temeiul impozitului său pe venit, cum ar fi:

Se consideră că cotele reduse de impozitare oferă avantaje financiare semnificative, astfel încât [Xinyi PV] nu a reușit să demonstreze că costurile sale de producție și situația sa financiară nu fac obiectul niciunei denaturări importante determinate de vechiul sistem de economie planificată […]

În consecință, Comisia propune respingerea cererii [Xinyi PV de a i se acorda statutul de] SEP.”

9

La 1 septembrie 2013, Xinyi PV și‑a prezentat observațiile cu privire la această scrisoare, la care Comisia a răspuns prin scrisoarea din 13 septembrie 2013, prin care a confirmat respingerea cererii de acordare a statutului de SEP formulate de societatea amintită.

10

În această din urmă scrisoare, Comisia a precizat, printre altele, cele ce urmează:

„Un regim de impozit pe venit care tratează [favorabil] anumite societăți sau anumite sectoare economice considerate strategice de guvern presupune că acest regim fiscal nu decurge dintr‑o economie de piață[,] ci [rezultă] încă, în principal, dintr‑o planificare statală și poate, așadar, să se încadreze în cel de al treilea criteriu [care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază]. Aplicarea unui regim de cotă de impozitare preferențial modifică valoarea profiturilor înainte de impozitare pe care societatea trebuie să le obțină pentru a fi atractivă pentru investitori […].

În această privință, trebuie amintit că [societății Xinyi PV] i se putea aplica cota redusă de impozitare (14,01 %) din moment ce putea cumula regimul fiscal al întreprinderilor de înaltă tehnologie cu un alt regim, mai precis cu programul «2 Free 3 Halve». Efectul combinat al acestora a fost o cotă semnificativ redusă față de cota normală (25 %), care putea în special să urmărească obiectivul de atragere a capitalurilor la cote reduse și să afecteze astfel situația financiară și economică de ansamblu a societății.

[…]

În final, susțineți că aprecierea Comisiei potrivit căreia regimul fiscal este adaptabil aproape permanent este nefondată. Argumentele dumneavoastră potrivit cărora cele două regimuri fiscale sunt limitate în timp au fost luate în considerare în mod corespunzător. Totuși, împrejurarea că aceste două regimuri fiscale nu ar avea un caracter permanent nu poate să repună în discuție faptul […] că au urmărit să afecteze situația financiară și economică a întreprinderii.”

11

La 26 noiembrie 2013, Comisia a adoptat Regulamentul (UE) nr. 1205/2013 de instituire a unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de sticlă solară din Republica Populară Chineză (JO 2013, L 316, p. 8, denumit în continuare „regulamentul provizoriu”). În temeiul metodei țării analoage, a fost aleasă Republica Turcia în scopul calculării valorii normale pentru toți producătorii‑exportatorii chinezi, inclusiv pentru Xinyi PV. A fost impusă o taxă antidumping provizorie de 39,3 % pentru importurile produsului în cauză, fabricat de acest producător.

12

Considerentele (34)-(47) ale regulamentului provizoriu se referă la cererile de acordare a statutului de SEP. Considerentele (40), (41), (43) și (45)-(47) ale acestui regulament au următorul cuprins:

[…]

[…]

13

La 13 mai 2014, Comisia a adoptat regulamentul în litigiu, prin care a confirmat printre altele, în considerentul (34) al acestuia, constatările prezentate în considerentele (34)-(47) ale regulamentului provizoriu, potrivit cărora toate cererile de acordare a statutului de SEP trebuiau să fie respinse. În temeiul regulamentului în litigiu, a fost impusă o taxă antidumping definitivă de 36,1 % asupra importurilor de produse din sticlă solară fabricate de Xinyi PV.

14

Această taxă antidumping definitivă a fost ulterior modificată și fixată la un nivel de 75,4 %, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1394 al Comisiei din 13 august 2015 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/588, de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză, în urma unei noi anchete privind absorbția măsurilor în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1225/2009 (JO 2015, L 215, p. 42).

15

În paralel cu ancheta antidumping, a fost deschisă, la 23 aprilie 2013, o anchetă antisubvenții care a condus la adoptarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 471/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (JO 2014, L 142, p. 23). În temeiul articolului 1 alineatul (2) din acest regulament, a fost instituită o taxă compensatorie de 3,2 % la importurile de sticlă solară fabricată de Xinyi PV.

16

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 august 2014, Xinyi PV a solicitat anularea regulamentului în litigiu.

17

În susținerea acțiunii, Xinyi PV a invocat patru motive. Numai primul dintre aceste motive, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, a fost examinat de Tribunal în hotărârea atacată și prezintă, așadar, interes pentru prezentul recurs.

18

Prin intermediul acestui motiv, Xinyi PV susținea că, în regulamentul în litigiu, Comisia a considerat în mod eronat că costurile sale de producție și situația sa financiară făceau obiectul unor denaturări importante determinate de vechiul sistem de economie planificată, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

19

Astfel, Tribunalul a statuat, la punctul 62 din hotărârea atacată, că trebuia să se considere că, în această privință, aprecierea Comisiei era vădit eronată.

20

În primul rând, la punctele 63-67 din hotărârea atacată, Tribunalul a întemeiat această concluzie, în esență, pe motivul potrivit căruia nu se poate considera că avantajele fiscale în cauză sunt determinate de un vechi sistem de economie planificată, în sensul că rezultă din acesta sau că sunt consecințele sale, din moment ce este de notorietate că și unele țări cu economie de piață, precum statele membre ale Uniunii, acordă întreprinderilor avantaje fiscale care îmbracă forma unor scutiri fiscale pentru o anumită perioadă sau a unei cote de impozitare reduse, astfel cum reiese de altfel din jurisprudența Curții în materie de ajutoare de stat.

21

La punctele 68-78 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins, în al doilea rând, argumentele Comisiei întemeiate pe faptul că, din cauza caracteristicilor lor particulare, avantajele fiscale în discuție nu ar avea legătură cu o economie de piață, din moment ce, printre altele, ar putea fi atribuite diferitor planuri puse în aplicare în China.

22

Prin urmare, Tribunalul a admis primul motiv al acțiunii și, în consecință, a anulat articolul 1 din regulamentul în litigiu în măsura în care privea Xinyi PV, fără a examina celelalte motive invocate de aceasta.

23

Comisia solicită Curții:

24

Xinyi PV solicită Curții:

25

Prin Ordonanța președintelui Curții din 13 octombrie 2016, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings (C‑301/16 P, nepublicată, EU:C:2016:796), a fost admisă cererea de intervenție a societății GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH (denumită în continuare „GMB”) în susținerea concluziilor Comisiei.

26

În susținerea recursului formulat, Comisia invocă trei motive, întemeiate, primul, pe o eroare de drept în interpretarea expresiei „determinată de vechiul sistem de economie planificată”, care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, al doilea, pe încălcarea obligației de motivare și, al treilea, pe neregularități procedurale.

27

Primul motiv invocat de Comisie cuprinde cinci aspecte.

28

Prin intermediul primului aspect al primului motiv invocat, Comisia reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat, la punctele 63 și 69 din hotărârea atacată, că nu este suficient să se demonstreze că o măsură este destinată punerii în aplicare a unui plan cincinal în China pentru a o considera ca fiind determinată de vechiul sistem de economie planificată, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, sub sancțiunea lipsirii acestei dispoziții de orice efect util.

29

Astfel, articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază ar trebui să fie interpretat în sensul că avantajele fiscale destinate punerii în aplicare a unui plan cincinal sunt întotdeauna determinate de vechiul sistem de economie planificată.

30

Ca răspuns la acest prim aspect, Xinyi PV susține că din cuprinsul punctului 57 din hotărârea atacată reiese că argumentația Comisiei potrivit căreia avantajele fiscale destinate punerii în aplicare a unui plan cincinal sunt întotdeauna determinate de vechiul sistem de economie planificată nu a fost discutată în niciun moment în fața Tribunalului. Prin urmare, ar fi vorba despre o afirmație nouă, care, ca atare, ar trebui să fie respinsă de Curte ca inadmisibilă.

31

Pe fond, la punctul 69 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi considerat în mod întemeiat că respingerea unei cereri de acordare a statutului de SEP pentru motivul că ar exista o legătură indirectă între avantajele fiscale în discuție și unele planuri puse în aplicare de Republica Populară Chineză din prezent ar lipsi de orice efect util expresia „determinată de vechiul sistem de economie planificată”.

32

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv invocat, Comisia critică Tribunalul pentru că a săvârșit o eroare de drept, la punctele 74-76 din hotărârea atacată, atunci când a considerat că sprijinul acordat anumitor sectoare industriale considerate strategice de o țară, cum este cel al înaltei tehnologii, constituie un obiectiv legitim într‑o economie de piață.

33

În acest sens, Comisia susține că, deși conceptul de economie de piață autorizează anumite intervenții ale statului, acestea au ca obiectiv interesul general, iar nu selectarea „campionilor”, care constă în favorizarea unui sector economic declarat „strategic” în raport cu alt sector, prin intermediul unor cote de impozitare diferite sau al altor forme de avantaje. Într‑o economie de piață, ajutoarele de stat nu ar fi justificate decât dacă vizează să corecteze disfuncționalitățile pieței sau dacă urmăresc finalități de echitate.

34

Xinyi PV susține că această argumentație, în măsura în care se referă la punctele 75 și 76 din hotărârea atacată, privește aprecieri – în principiu suverane – ale Tribunalului despre elementele de probă pe care le‑a pus la dispoziția acestuia din urmă, care nu pot face obiectul unei examinări în etapa recursului, întrucât Comisia nici nu a invocat, nici nu a demonstrat o denaturare vădită a unuia dintre aceste elemente de probă.

35

Punctele 75 și 76 menționate ar servi numai la ilustrarea faptului că avantajele fiscale în discuție nu constituie denaturări de tipul celor care au loc în economii cu comerț de stat, în scopul aplicării criteriului enunțat la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

36

Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv invocat, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, la punctele 77 și 78 din hotărârea atacată, că argumentul Comisiei potrivit căruia avantajele fiscale în discuție au avut impact nu doar asupra costurilor legate direct de obiectivul urmărit, ci asupra întregului rezultat financiar al Xinyi PV și, prin urmare, asupra situației sale economice globale, este relevant numai pentru a stabili amploarea denaturării, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, iar nu pentru a aprecia dacă denaturarea menționată este determinată de vechiul sistem de economie planificată, în sensul aceleiași dispoziții.

37

După cum ar fi stabilit Comisia atât în cadrul procedurii administrative, cât și în fața Tribunalului, una dintre caracteristicile comune ale schemelor de ajutor într‑o economie de piață ar ține de faptul că ajutoarele vizează și se limitează la finanțarea publică necesară pentru atingerea obiectivelor urmărite. În schimb, măsurile examinate în speță nu s‑ar limita în acest mod la o categorie specifică de costuri legate de o investiție și nici nu ar fi limitate în timp.

38

Xinyi PV arată că Comisia nu aduce niciun element de probă în susținerea afirmației sale potrivit căreia singurele subvenții existente în economiile de piață sunt cele care vizează și se limitează la finanțarea publică necesară pentru atingerea obiectivelor urmărite și nu face referire la niciun element prezentat Tribunalului.

39

În plus, această argumentație ar fi lipsită de temei juridic, din moment ce articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază nu privește aspectul dacă o denaturare face parte dintr‑o categorie de măsuri acceptabilă într‑o economie piață, ci aspectul dacă aceasta face parte dintr‑o categorie de măsuri care exista în vechiul sistem de economie planificată.

40

Prin intermediul celui de al patrulea aspect al primului motiv invocat, Comisia reproșează Tribunalului că a statuat, la punctele 66 și 67 din hotărârea atacată, că schemele de ajutor de stat declarate nelegale și incompatibile cu piața internă în Hotărârea din 29 ianuarie 1998, Comisia/Italia (C‑280/95, EU:C:1998:28), în Hotărârea din 21 martie 2002, Spania/Comisia (C‑36/00, EU:C:2002:196), precum și în Hotărârea din 28 iulie 2011, Diputación Foral de Vizcaya și alții/Comisia (C‑471/09 P-C‑473/09 P, nepublicată, EU:C:2011:521), sunt comparabile cu măsurile fiscale examinate în speță, astfel încât existența, ca atare, a măsurilor respective nu este suficientă pentru ca acestea să fie considerate ca fiind determinate de un sistem de economie planificată.

41

Mai întâi, schemele de ajutor în discuție în aceste trei hotărâri ale Curții ar fi avut în comun faptul că vizează și se limitează la suma necesară pentru atingerea obiectivului strategic urmărit și ar fi avut astfel o caracteristică proprie unei economii de piață. În schimb, cele două măsuri examinate în prezenta cauză nu ar fi limitate la o anumită categorie de costuri și, în plus, cota de impozitare redusă prevăzută în favoarea întreprinderilor de înaltă tehnologie nu ar fi limitată în timp.

42

În continuare, aceste trei scheme de ajutor invocate ar fi urmărit un obiectiv strategic specific al unei economii de piață, și anume protecția mediului, restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate și dezvoltarea regională. În schimb, măsurile examinate în prezenta cauză ar viza favorizarea unor sectoare strategice și, prin urmare, nu ar urmări un obiectiv specific al unei economii de piață.

43

În sfârșit, potrivit Comisiei, beneficiarii ajutoarelor de stat considerate nelegale și incompatibile cu piața internă în cele trei hotărâri citate la punctul 66 din hotărârea atacată, spre deosebire de Xinyi PV, nu avuseseră dreptul de a păstra aceste ajutoare întrucât fusese dispusă recuperarea lor.

44

Xinyi PV apreciază că constatările făcute de Tribunal la punctele 66 și 67 din hotărârea atacată constituie aprecieri de fapt, care nu pot face obiectul unei examinări în etapa recursului, întrucât Comisia nici nu a invocat, nici nu a demonstrat o denaturare vădită a unui element de probă.

45

Pe fond, Comisia nu ar preciza în ce mod avantajele fiscale în discuție nu se limitează la suma necesară pentru realizarea obiectivului pe care îl urmăresc. În orice caz, criteriul enunțat de articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază nu ar impune să se demonstreze că subvențiile primite sunt limitate la suma necesară pentru realizarea obiectivelor urmărite prin acestea. Pe de altă parte, avantajele fiscale în discuție ar urmări într‑adevăr obiective de protecție a mediului.

46

GMB critică, mai întâi, punctul 66 din hotărârea atacată, arătând că Tribunalul confundă două noțiuni distincte. Noțiunea „denaturări importante determinate de un vechi sistem de economie planificată”, în speță Republica Populară Chineză, s‑ar referi la o problemă care intră sub incidența legislației și a politicii antidumping a Uniunii, și anume aceea dacă un exportator chinez are dreptul de a beneficia de statutul de SEP. În schimb, noțiunea „subvenții sau ajutoare de stat” ar face parte dintr‑un ansamblu de norme care reglementează o problemă diferită, și anume aceea dacă ajutoarele de stat acordate într‑o țară cu economie de piață sunt permise.

47

În continuare, Tribunalul s‑ar fi înșelat asupra diferenței existente între controlul centralizat al unei economii și intervențiile limitate și punctuale care pot fi observate într‑o economie de piață, care urmăresc atragerea investițiilor străine și promovarea activității economice.

48

În sfârșit, GMB critică raționamentul expus la punctul 67 din hotărârea atacată, arătând că, întrucât avantajele fiscale în discuție au fost expres și deliberat concepute pentru organizarea structurii economiei chineze într‑un anumit mod, acestea nu pot fi apreciate în mod izolat față de planificarea globală a economiei chineze, urmărind manipularea forțelor pieței care operează în cadrul acesteia.

49

Prin intermediul celui de al cincilea aspect al primului motiv invocat, Comisia arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când s‑a întemeiat, la punctele 75 și 76, precum și la punctele 66 și 67 din hotărârea atacată, pe o interpretare eronată a noțiunii „economie planificată”, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

50

Comisia susține, în primul rând, că, atunci când Tribunalul a afirmat, la punctul 76 din hotărârea atacată, că un sistem de economie planificată se caracterizează printr‑un „mod de organizare economică întemeiat pe proprietatea colectivă sau de stat a întreprinderilor supuse unor obiective de producție definite de un plan centralizat”, acesta s‑a referit în mod eronat la definiția unei țări cu comerț de stat.

51

Astfel, noțiunea „sistem de economie planificată” ar fi mai largă decât cea de „țară cu comerț de stat”, întrucât ar acoperi, printre altele, țările incluse în lista care figurează în nota de subsol aferentă articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, care, în cazul unui anumit număr dintre ele, dacă nu chiar în cazul majorității lor, ar fi economii în tranziție spre o economie de piață.

52

De asemenea, în ceea ce privește Republica Populară Chineză, chiar și în perioada în care era inclusă în această listă, înainte de a fi transferată – în urma adoptării Regulamentului (CE) nr. 905/98 al Consiliului din 27 aprilie 1998 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 384/96 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1998, L 128, p. 18, Ediție specială, 11/vol. 17, p. 41) – în categoria țărilor vizate de dispoziția corespunzătoare articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, această țară era deja, începând din anul 1979, o așa‑numită economie „în tranziție”.

53

Astfel, Republica Populară Chineză ar fi introdus, în cursul anului 1986, măsuri menite să atragă investiții străine directe, printre care figura programul „2 Free 3 Halve”, în special pentru întreprinderile străine din sectorul înaltei tehnologii.

54

Prin urmare, atunci când a afirmat, la punctul 76 din hotărârea atacată, că obiectivul constând în atragerea investițiilor străine directe este antinomic cu noțiunea „economie planificată”, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept, întrucât s‑ar fi întemeiat pe o interpretare eronată a acestei noțiuni. Astfel, în marea lor majoritate, dacă nu chiar în totalitatea lor, țările care nu au economie de piață, după lansarea reformelor economice, ar încerca să atragă investiții străine, recurgând adesea la scutiri fiscale precum cele în discuție în litigiul principal.

55

În al doilea rând, la punctele 66, 67, 75 și 76 din hotărârea atacată, Tribunalul s‑ar fi întemeiat pe premisa potrivit căreia nimic din ceea ce se poate observa într‑o economie de piață nu poate fi determinat, prin definiție, de un sistem de economie planificată.

56

O asemenea premisă ar fi eronată, întrucât, pe de o parte, majoritatea țărilor care nu au economie de piață sunt economii în tranziție, care se îndreaptă spre o economie de piață, și, pe de altă parte, unele denaturări provocate de intervenții ale statului pot fi observate și în economiile de piață. Problema decisivă nu ar fi aceea de a se stabili dacă anumite elemente pot fi observate și într‑o economie de piață, ci aceea de a se stabili dacă acestea sunt caracteristice unei astfel de economii.

57

Xinyi PV susține că termenul „vechiul” care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază nu lasă loc niciunei îndoieli cu privire la faptul că, pentru a evalua cererile de acordare a statutului de SEP depuse de producători chinezi începând de la 1 iulie 1998, cu alte cuvinte, de la data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 905/98, prin care a fost introdusă posibilitatea obținerii acestui statut, Comisia trebuie să examineze dacă există denaturări determinate de sistemul de economie planificată care era în vigoare înainte de această dată, și anume atunci când Republica Populară Chineză era încă o țară cu comerț de stat tradițională.

58

Prin urmare, la punctul 76 din hotărârea atacată, Tribunalul a interpretat în mod corect expresia „economie planificată”, care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, ca însemnând „economie cu comerț de stat”.

59

GMB susține că punctele 65 și 67 din hotărârea atacată sunt afectate de o eroare de drept. Aceasta subliniază că o denaturare poate fi considerată „determinată”, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, în măsura în care economia chineză nu a renunțat în mod ferm la economia planificată pentru a trece la o economie de piață.

60

Or, economia chineză ar rămâne încă în multe privințe o economie nereformată, în care tendințele de control statal vor continua să joace un rol organizator. Planurile cincinale consecutive ar reflecta un set obligatoriu de instrucțiuni ale guvernului central chinez, pus în aplicare la nivelurile național, regional și local pentru a organiza economia chineză în conformitate cu planificarea centrală. Modelul economic chinez nu s‑ar fi schimbat, după anul 1998, într‑un mod semnificativ care să permită descrierea sa ca fiind o economie de piață.

61

GMB denunță abordarea Tribunalului, pe care o califică drept excesiv de formalistă, în privința noțiunii „denaturare determinată de vechiul sistem de economie planificată”, în sensul că aceasta ar implica faptul că orice denaturare introdusă de Republica Populară Chineză în economia sa ulterior anului 1998 ar exclude refuzul Comisiei de a acorda statutul de SEP.

62

Această societate apreciază că Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare de drept, întrucât analiza adecvată a denaturărilor nu se referă doar la „existența” măsurilor în discuție ca stimulenți economici, ci mai curând la rolul pe care îl joacă acestea ca prelungiri ale obiectivelor politice ale guvernului central chinez. Geneza taxei antidumping de 36,1 %, ulterior de 75,4 %, impusă societății Xinyi PV ar demonstra că denaturările de care a putut beneficia aceasta în urmărirea obiectivelor economice planificate ale guvernului chinez au ajutat‑o în mod semnificativ să își reducă prețurile până la un nivel minim, făcând abstracție de totalitatea costurilor sale de producție. Rigiditatea totală a prețurilor nu s‑ar fi produs în lipsa denaturărilor în cauză.

63

GMB susține, în sfârșit, că punctul 65 din hotărârea atacată este, în orice caz, afectat de o eroare în sensul că programul „2 Free 3 Halve” a fost instituit de guvernul chinez în cursul anului 1986 și provine, așadar, dintr‑o perioadă în care China nu prezenta încă nicio caracteristică a unei economii de piață.

64

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, în cazul unor importuri care provin din țări care nu au economie de piață, prin derogare de la normele stabilite la articolul 2 alineatele (1)-(6) din același regulament, valoarea normală se stabilește, în principiu, pe baza prețului sau a valorii construite într‑o țară terță care are economie de piață, cu alte cuvinte, potrivit metodei țării analoage. Astfel, dispoziția menționată urmărește evitarea luării în considerare a prețurilor și a costurilor aplicate în țările care nu au economie de piață dacă acești parametri nu reprezintă rezultanta normală a forțelor care se exercită asupra pieței (a se vedea printre altele Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctul 66).

65

Cu toate acestea, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în cazul anchetelor antidumping privind importurile care provin, printre altele, din China, valoarea normală se stabilește în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din acest regulament, iar nu, în consecință, potrivit metodei țării analoage, în cazul în care se stabilește, pe baza unor cereri documentate corespunzător, prezentate de unu sau mai mulți producători care fac obiectul anchetei și în conformitate cu criteriile și cu procedurile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul menționat, că, în cazul acestui producător sau al acestor producători, prevalează condițiile economiei de piață în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv.

66

Astfel cum rezultă din diferitele regulamente în care își are originea articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, acest dispozitiv urmărește să permită producătorilor supuși condițiilor unei economii de piață care au apărut, printre altele, în China să beneficieze de un statut care corespunde situației lor individuale mai degrabă decât situației de ansamblu a țării în care au sediul (Hotărârea din 4 februarie 2016, C & J Clark International și Puma, C‑659/13 și C‑34/14, EU:C:2016:74, punctul 108).

67

În temeiul puterilor care îi sunt conferite prin regulamentul de bază, Comisia are sarcina de a aprecia dacă elementele furnizate de producătorul respectiv sunt suficiente pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază pentru acordarea statutului de SEP, prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din acest regulament, iar instanța Uniunii are obligația de a verifica dacă această apreciere nu este viciată de o eroare vădită (a se vedea în acest sens printre altele Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctul 70).

68

Este cert că, în speță, cererea formulată de Xinyi PV pentru a i se acorda beneficiul statutului de SEP a fost respinsă pentru singurul motiv că această societate nu dovedise că îndeplinea criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

69

În temeiul dispoziției menționate, producătorul în cauză trebuie să prezinte probe suficiente de natură să demonstreze că costurile sale de producție și situația sa financiară nu fac obiectul niciunei denaturări importante, determinată de vechiul sistem de economie planificată, mai ales în ceea ce privește amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter sau plăți sub formă de compensare de datorii.

70

După cum a arătat și Tribunalul la punctul 46 din hotărârea atacată, din modul de redactare a dispoziției amintite reiese că aceasta impune două condiții cumulative, dintre care una privește existența unei denaturări importante a costurilor de producție și a situației financiare a întreprinderii în discuție, iar cealaltă privește faptul că denaturarea menționată se dovedește a fi determinată de vechiul sistem de economie planificată.

71

Hotărârea atacată nu se referă decât la cea de a doua dintre aceste două condiții, întrucât Tribunalul s‑a limitat să examineze, iar ulterior să admită, aspectul primului motiv invocat de Xinyi PV, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere atunci când a considerat că avantajele fiscale prevăzute de reglementarea chineză de care beneficiase Xinyi PV trebuiau să fie calificate drept denaturare „determinată de vechiul sistem de economie planificată”, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

72

Prin intermediul celui de al cincilea aspect al primului motiv invocat, care trebuie să fie examinat în primul rând, Comisia contestă interpretarea, reținută de Tribunal la punctul 76 din hotărârea atacată, a celei de a doua condiții impuse la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, arătând în esență că Tribunalul a considerat în mod eronat că expresia „vechiul sistem de economie planificată”, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, se referă la un „mod de organizare economică întemeiat pe proprietatea colectivă sau de stat a întreprinderilor supuse unor obiective de producție definite de un plan centralizat”.

73

În acest context, trebuie amintit că, în fața Tribunalului, Xinyi PV susținuse printre altele că avantajele fiscale de care beneficiase nu puteau fi considerate ca provenind dintr‑un sistem în care comerțul face obiectul unui monopol complet sau aproape complet și în care prețurile interne sunt stabilite de stat, cu alte cuvinte, dintr‑o țară cu comerț de stat.

74

Rezultă că – fapt care de altfel nu a fost contestat de niciuna dintre părți în fața Curții –, în scopul definirii expresiei „vechiul sistem de economie planificată”, care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, Tribunalul s‑a referit în mod specific, la punctul 76 din hotărârea atacată, la un sistem economic al unei țări cu comerț de stat.

75

În această privință, trebuie amintit că, după cum prevăd al patrulea și al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 905/98, introducerea dispozitivului preluat ulterior printre altele la articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază a fost motivată de faptul că reformele întreprinse în China au modificat în mod fundamental economia acestei țări și au condus la apariția unor întreprinderi supuse condițiilor unei economii de piață, astfel încât țara menționată s‑a îndepărtat de sistemul economic care justificase recurgerea în mod sistematic la metoda țării analoage (Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctul 68).

76

Cu toate acestea, întrucât, în pofida acestor reforme, Republica Populară Chineză tot nu constituie o țară cu economie de piață pentru exporturile căreia să se aplice în mod automat normele prevăzute la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază, fiecărui producător care dorește să beneficieze de aceste norme îi revine sarcina, potrivit articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul amintit, de a furniza probe suficiente, astfel cum sunt specificate în această din urmă dispoziție, că își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață care justifică acordarea statutului de SEP (Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctul 69).

77

Prin urmare, este necesar să se considere că expresia „vechiul sistem de economie planificată”, astfel cum figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, face referire la vechiul sistem economic care justificase utilizarea sistematică a metodei țării analoage în raport cu producătorii chinezi, dar de care Republica Populară Chineză s‑a îndepărtat.

78

Or, este de notorietate că, deja cu mult timp înainte de 1 iulie 1998, data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 905/98, care a introdus dispozitivul preluat ulterior printre altele la articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază, sistemul economic care prevala în China deja nu mai era cel al unei țări cu comerț de stat. Astfel, acesta era cel al unei țări care, deși încă nu avea economie de piață, făcuse deja obiectul anumitor reforme de reducere a controlului statului, însă a cărei economie, într‑un număr mare de sectoare, era în continuare caracterizată, printre altele, de rolul central jucat de planurile cincinale.

79

De altfel, este cert că, după cum a arătat și avocatul general la punctul 59 din concluziile sale, obiectivul urmărit prin introducerea dispozitivului menționat consta în recunoașterea reformelor deja implementate în anumite sectoare ale economiei chineze și în încurajarea reformelor și mai profunde, pentru ca, într‑un viitor relativ apropiat, în toate sectoarele acestei economii, costurile la care sunt supuși producătorii și prețurile pe care aceștia le practică să nu mai fie stabilite sau influențate în mod semnificativ de stat, ci să fie în principal rezultanta jocului liber al ofertei și al cererii.

80

Cu toate acestea, între timp, în temeiul articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază, metoda țării analoage continuă să se aplice în mod implicit la calcularea valorii normale, întrucât numai în cazul în care un producător demonstrează corespunzător cerințelor legale că îndeplinește toate cele cinci condiții stabilite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, această metodă nu i se va aplica, iar Comisia va fi obligată să calculeze valoarea normală în cazul acestui producător în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază, pentru importurile provenite din țări care au economie de piață.

81

Concluzia potrivit căreia expresia „vechiul sistem de economie planificată”, astfel cum figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, nu face referire în mod necesar și specific la sistemul economic istoric al unei țări cu comerț de stat, ci, într‑o manieră mai generală, la un sistem economic care nu are o economie de piață, care, eventual, a cunoscut deja unele reforme, este susținută de faptul că în mai multe versiuni lingvistice ale acestei dispoziții figurează diferite expresii, precum „sistemul economic anterior în care economia nu se supune legilor pieței” („sistema anterior de economia no sujeta a las leyes del mercado”, în limba spaniolă), „vechiul sistem care nu are economie de piață” („former non‑market economy system”, în limba engleză) sau chiar „vechiul sistem economic centralizat” („antigo sistema de economia centralizada”, în limba portugheză).

82

De asemenea, această concluzie este susținută de împrejurarea că, după cum a arătat în esență și avocatul general la punctele 70-73 din concluziile sale, cuvântul „determinată” care precedă expresia „de vechiul sistem de economie planificată” trebuie, ținând seama de ratio legis a dispozițiilor referitoare la statutul de SEP, să fie înțeles în sensul că acest vechi sistem trebuie să fi atras sau să fi condus la denaturările în discuție sau, cu alte cuvinte, în sensul că avantajele în cauză trebuie să decurgă dintr‑un astfel de sistem, după cum a statuat de altfel Tribunalul la punctul 64 din hotărârea atacată, în lumina unei comparații între anumite versiuni lingvistice ale regulamentului de bază.

83

În sfârșit, această concluzie este susținută de finalitatea articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, care urmărește să garanteze că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață și în special că costurile la care este supus și prețurile pe care le practică sunt rezultanta acțiunii libere a forțelor de pe piață (Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctul 82).

84

Astfel, în raport cu această finalitate, este indiferent, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul amintit, dacă sistemul economic în discuție este o economie cu comerț de stat sau un alt tip de economie care nu are economie de piață.

85

Prin urmare, articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază trebuie să fie înțeles în sensul că impune producătorului să demonstreze corespunzător cerințelor legale că costurile sale de producție și situația sa financiară nu fac obiectul niciunei denaturări importante ce decurge dintr‑un sistem economic care nu are economie de piață, care, eventual, în cazul anumitor sectoare, este un sistem deja în tranziție spre un sistem de economie de piață.

86

Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se constate că, atunci când a făcut referire la un sistem economic al unei țări cu comerț de stat, la punctul 76 din hotărârea atacată, în scopul definirii expresiei „vechiul sistem de economie planificată”, care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept.

87

Prin urmare, trebuie admis al cincilea aspect al primului motiv.

88

Prin intermediul primului aspect al primului motiv invocat, care trebuie examinat în al doilea rând, Comisia reproșează în esență Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat, la punctele 63 și 69 din hotărârea atacată, că nu este suficient să se demonstreze că o măsură are legături cu un plan pus în aplicare în China pentru a o considera ca fiind determinată de vechea economie planificată, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, sub sancțiunea lipsirii acestei dispoziții de orice efect util.

89

În această privință, trebuie respinsă, cu titlu introductiv, excepția ridicată de Xinyi PV, potrivit căreia această argumentație a Comisiei ar fi inadmisibilă întrucât ar fi vorba despre o nouă afirmație, care nu ar fi fost discutată în fața Tribunalului.

90

Astfel, Comisia poate să formuleze recurs invocând în fața Curții motive derivate din însăși hotărârea atacată prin care să conteste fundamentarea acesteia în drept (a se vedea în acest sens printre altele Hotărârea din 10 aprilie 2014, Comisia și alții/Siemens Österreich și alții, C‑231/11 P-C‑233/11 P, EU:C:2014:256, punctul 102). Pe de altă parte, din cuprinsul punctelor 52 și 53 din hotărârea atacată reiese că argumentul în discuție a fost prezentat de Comisie în fața Tribunalului, astfel încât Tribunalul trebuia să formuleze un răspuns la aceasta.

91

Pe fond, este necesar să se arate, cu titlu introductiv, că, contrar celor susținute de Xinyi PV, Tribunalul nu s‑a întemeiat, la punctul 69 din hotărârea atacată, pe considerația potrivit căreia planurile cincinale stabilite de Republica Populară Chineză din prezent nu sunt comparabile cu cele puse în aplicare atunci când această țară era încă o economie cu comerț de stat.

92

Astfel, la punctul menționat, Tribunalul a respins argumentul Comisiei întemeiat pe „legătura indirectă a avantajelor fiscale în cauză cu diferite planuri puse în aplicare în China”, pentru motivul că acesta „decurge dintr‑un formalism excesiv, întrucât existența planurilor respective nu presupune în mod necesar că regimurile menționate erau determinate de vechea economie planificată din China, cu excepția cazului în care se consideră că toate măsurile adoptate în China și care au legătură cu un plan sunt determinate de vechea sa economie planificată, ceea ce ar lipsi articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază de efect util”.

93

Pe de altă parte, la punctul 76 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că recurgerea la planuri centralizate care definesc obiective de producție caracterizează un sistem de economie planificată.

94

În această privință, este necesar să se constate că, presupunând că, pe viitor, planurile cincinale chineze nu mai prevăd, pentru toate sectoarele economiei, obiective de producție definite, astfel cum se întâmpla atunci când Republica Populară Chineză era încă o țară cu comerț de stat, nu este mai puțin adevărat că, după cum a arătat în esență și avocatul general la punctele 89 și 99 din concluziile sale, este de notorietate că, chiar și după reformele pe care le‑a cunoscut sistemul economic chinezesc, aceste planuri joacă un rol fundamental în organizarea acestei economii, în măsura în care conțin, în cazul unui mare număr de sectoare, obiective specifice, care au caracter obligatoriu pentru toate nivelurile guvernamentale.

95

Prin urmare, întrucât, după cum s‑a precizat deja la punctul 85 din prezenta hotărâre, criteriul enunțat la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază impune producătorului să demonstreze corespunzător cerințelor legale că costurile sale de producție și situația sa financiară nu fac obiectul niciunei denaturări importante decurgând dintr‑un sistem economic care nu are o economie de piață, indiferent dacă este vorba despre un sistem cu comerț de stat sau despre un sistem în tranziție spre o economie de piață, legătura unei măsuri precum cea în discuție în speță, care constă în acordarea unor avantaje fiscale pentru investițiile străine în sectoare considerate strategice, precum înaltele tehnologii, cu diferite planuri puse în aplicare în China este suficientă pentru a se prezuma că această măsură constituie o denaturare „determinată de vechiul sistem de economie planificată”, în sensul acestei dispoziții.

96

Pe de altă parte, contrar celor statuate de Tribunal la punctul 69 din hotărârea atacată, această prezumție nu lipsește de orice efect util articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

97

Astfel, pe lângă faptul că ea nu se aplică decât unor măsuri care sunt efectiv legate de un plan cincinal, producătorul în cauză poate răsturna această prezumție dacă demonstrează corespunzător cerințelor legale că măsura în discuție nu este intrinsec contrară unei economii de piață.

98

În orice caz, producătorul menționat păstrează posibilitatea de a demonstra că această măsură, astfel cum i‑a fost aplicată, nu presupune o denaturare care poate fi calificată drept „importantă”, în sensul aceleiași dispoziții.

99

Prin urmare, considerațiile din cuprinsul punctului 69 din hotărârea atacată sunt afectate de o eroare de drept.

100

În consecință, este necesar să se concluzioneze că primul aspect al primului motiv al recursului este de asemenea fondat.

101

Prin intermediul celui de al doilea și al celui de al patrulea aspect ale primului motiv invocat, care trebuie analizate împreună în al treilea rând, Comisia reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat, la punctele 66, 67, 75 și 76 din hotărârea atacată, că nu se poate considera că avantajele fiscale în discuție sunt determinate de un vechi sistem de economie planificată, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, întrucât, pe de o parte, este de notorietate că și unele țări cu economie de piață, cum ar fi statele membre ale Uniunii, acordă unor întreprinderi avantaje fiscale cu scopul de a atrage investiții străine în sectoare considerate strategice, precum cel al înaltelor tehnologii, și, pe de altă parte, un astfel de obiectiv se dovedește, cel puțin în teorie, antinomic cu un mod de organizare economică întemeiat pe proprietatea colectivă sau de stat a întreprinderilor supuse unor obiective de producție definite de un plan centralizat, ceea ce caracterizează un sistem de economie planificată.

102

Deși, după cum susține Xinyi PV, cu siguranță nu îi revine Curții sarcina de a verifica, în etapa recursului, constatarea, de natură esențial factuală, făcută la punctele menționate din hotărârea atacată, potrivit căreia unele avantaje fiscale de aceeași natură ca acelea de care a beneficiat acest producător există și în țări care au economie de piață, cum ar fi statele membre ale Uniunii, Comisia are, în schimb, dreptul să critice în cadrul recursului său concluzia la care a ajuns Tribunalul, sub formă de calificare juridică a acestor fapte, și anume aceea că nu se poate considera că aceste avantaje constituie o denaturare „determinată de vechiul sistem de economie planificată”, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

103

Or, trebuie să se constate că această critică este fondată.

104

Astfel, după cum a arătat în esență și avocatul general la punctele 95-99 din concluziile sale, din moment ce nu se contestă că avantajele fiscale în discuție pot fi legate de diferite planuri puse în aplicare în China, iar această țară, în pofida reformelor privind modelul său de economic, este considerată încă – după cum reiese din dispozitivul prevăzut la articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază – ca fiind, în principiu, o țară care nu are economie de piață, contextul în care intervin aceste avantaje fiscale este radical diferit de cel în care operează unele măsuri eventual similare în țări cu economie de piață.

105

În această privință, cu referire la statele membre ale Uniunii, trebuie amintit că astfel de avantaje fiscale sunt, în principiu, incompatibile cu piața internă și, prin urmare, interzise dacă pot fi calificate drept „ajutoare de stat”, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, ceea ce impune îndeplinirea celor patru condiții impuse în această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2016, Comisia/World Duty Free Group și alții, C‑20/15 P și C‑21/15 P, EU:C:2016:981, punctul 53).

106

Pe de altă parte, după cum a susținut și Comisia, fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect, cele trei hotărâri menționate de Tribunal la punctul 66 din hotărârea atacată priveau ajutoare fiscale considerate nelegale și incompatibile cu dreptul Uniunii, care trebuiau să fie recuperate de la beneficiarii lor, chiar dacă acordarea acestora fusese însoțită de anumite limitări în vederea realizării unor obiective precise. În schimb, în speță, avantajele fiscale au fost acordate în favoarea unor sectoare strategice larg definite și nu sunt limitate în timp, iar acordarea ajutoarelor nu pare să facă obiectul unui control de stat care să îi expună pe beneficiarii lor riscului unei recuperări a acestora.

107

În ceea ce privește sistemul economic specific care prevalează în China, astfel cum este avut în vedere de dispozitivul prevăzut la articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază, și anume un sistem economic în tranziție spre o economie de piață, dar care este considerat încă, în mod implicit, ca fiind un sistem care nu are economie de piață, dacă, după cum este cazul în speță, avantajele fiscale în discuție au legătură cu diferite planuri puse în aplicare în China, nu se poate considera că aceste avantaje sunt antinomice cu un asemenea sistem.

108

Dimpotrivă, după cum a arătat și avocatul general la punctul 104 din concluziile sale, din moment ce avantajele fiscale în cauză pun în aplicare un plan cincinal, element caracteristic al economiilor planificate și fundamental în organizarea economică chineză, Comisia putea prezuma că aceste măsuri fuseseră „determinat[e] de vechiul sistem de economie planificată”.

109

Prin urmare, trebuie să se constate temeinicia celui de al doilea și a celui de al patrulea aspect ale primului motiv invocat de Comisie.

110

Reiese de aici, fără a fi nevoie să se examineze al treilea aspect al primului motiv, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere refuzând să acorde societății Xinyi PV statutul de SEP, în temeiul considerației potrivit căreia denaturările rezultate din aceste măsuri nu erau „determinate de vechiul sistem de economie planificată”, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

111

În consecință, întrucât primul, al doilea, al patrulea și al cincilea aspect ale primului motiv al Comisiei sunt fondate, este necesar să se anuleze hotărârea atacată, fără a fi nevoie să se examineze al doilea și al treilea motiv ale recursului.

112

Conform articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta poate, în cazul în care anulează hotărârea Tribunalului, să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.

113

Situația este însă diferită în speță, întrucât Tribunalul a admis acțiunea în anulare formulată de Xinyi PV fără să fi examinat al doilea aspect al primului motiv și nici al doilea-al patrulea motiv invocate în fața sa. În consecință, cauza trebuie trimisă Tribunalului spre rejudecare.

114

Întrucât cauza este trimisă spre rejudecare la Tribunal, cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște: