1

Reclamanta, Deza, a.s., societate pe acțiuni de drept ceh, își desfășoară activitatea în sectorul chimic. Aceasta produce, comercializează și utilizează printre altele substanța chimică ftalat de di(2-etilhexil) (CE nr. 204-211-0, CAS nr. 117-81-7) (denumită în continuare „DEHP” sau „substanța DEHP”).

2

Printr‑o decizie din 28 octombrie 2008, cu referința ED/67/2008, directorul executiv al Agenției Europene pentru Produce Chimice (ECHA) a inclus DEHP în „lista substanțelor candidate”, și anume lista substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, rectificare în JO 2007, L 136, p. 3, Ediție specială, 13/vol. 6, p. 3), pentru motivul că substanța DEHP a fost identificată drept substanță toxică pentru reproducere, categoria 1B, în sensul articolului 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006.

3

Prin adoptarea Regulamentului (UE) nr. 143/2011 din 17 februarie 2011 de modificare a anexei XIV la Regulamentul nr. 1907/2006 (JO 2011, L 44, p. 2), Comisia Europeană a inclus DEHP în anexa XIV. Anexa XIV indică o proprietate intrinsecă a acestei substanțe, și anume că aceasta este „toxică pentru reproducere (categoria 1B)”, acești termeni corespunzând textului articolului 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006. În plus, anexa XIV indică o dată limită de depunere a cererii de autorizare în sensul articolului 58 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Regulamentul nr. 1907/2006, și anume data de 21 august 2013, precum și o dată de expirare în sensul articolului 58 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul nr. 1907/2006, și anume data de 21 februarie 2015.

4

La 12 august 2013, reclamanta a depus, în temeiul articolului 62 din Regulamentul nr. 1907/2006, o cerere de autorizare pentru utilizarea DEHP. Reclamanta a anexat la aceasta o serie de studii și de documente detaliate, inclusiv un raport privind securitatea chimică, o analiză privind soluțiile de înlocuire și o analiză socioeconomică. La data ședinței nu se statuase asupra acestei cereri.

5

La 26 august 2014, în temeiul articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006, Regatul Danemarcei a prezentat patru dosare conforme cu anexa XV la acest regulament, propunând, pe de o parte, ca DEHP și alte trei substanțe chimice, și anume ftalatul de dibutil (denumit în continuare „DBP”), ftalatul de butil și de benzil (denumit în continuare „BBP”) și ftalatul de diizobutil (denumit în continuare „DIBP”), care fuseseră identificate deja drept toxice pentru reproducere în sensul articolului 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006 și incluse, din acest motiv, în lista substanțelor candidate, să fie de asemenea identificate drept substanțe care afectează sistemul endocrin în privința cărora s‑ar fi dovedit în mod științific că pot avea efecte grave asupra sănătății umane, precum și a mediului, în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, și, pe de altă parte, ca lista substanțelor candidate să fie completată în acest sens (în continuare, „propunerea inițială a Regatului Danemarcei”).

6

Propunerea inițială a Regatului Danemarcei a fost supusă unei consultări a părților interesate în conformitate cu cerința prevăzută la articolul 59 alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 1907/2006. Mai multe state membre și câteva entități nestatale, printre care se află și reclamanta, au prezentat observații cu privire la proiect.

7

Ulterior, în conformitate cu articolul 59 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1907/2006, ECHA a trimis cele patru dosare Comitetului statelor membre. Astfel, propunerea inițială a Regatului Danemarcei a fost inclusă pe ordinea de zi a celei de a 39-a reuniuni a Comitetului statelor membre, care a avut loc între 8 și 11 decembrie 2014.

8

La examinarea acestor dosare în cadrul reuniunii, a rezultat că, în urma opoziției mai multor reprezentanți ai statelor membre, propunerea inițială a Regatului Danemarcei nu urma să fie aprobată în unanimitate. Doar identificarea DEHP drept substanță care afectează sistemul endocrin, putând avea efecte grave asupra mediului, nu a întâmpinat o opoziție din partea membrilor Comitetului.

9

Având în vedere acest rezultat, în cadrul reuniunii respective, Regatul Danemarcei a împărțit propunerea inițială în opt părți, și anume:

10

În plus, reprezentanții Regatului Danemarcei au solicitat ca fiecare dintre cele opt părți ale propunerii acestuia să fie supusă unui vot distinct.

11

Ulterior, reprezentanții Regatului Danemarcei și‑au retras propunerea întrucât aceasta viza includerea substanțelor DBP, BBP și DIBP în lista substanțelor candidate pentru motivul că era vorba despre substanțe care afectează sistemul endocrin, putând avea efecte grave asupra mediului, în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

12

Comitetul statelor membre nu a ajuns la un acord unanim în ceea ce privește părțile din propunerea inițială a Regatului Danemarcei care vizau identificarea substanțelor DEHP, DBP, BBP și DIBP drept substanțe care afectează sistemul endocrin pentru care s‑ar fi dovedit științific că pot avea efecte grave asupra sănătății umane, în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

13

În schimb, acest comitet a aprobat în unanimitate partea din propunere care viza identificarea DEHP drept substanță care afectează sistemul endocrin, în privința căreia s‑ar fi dovedit științific că poate avea efecte grave asupra mediului, în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

14

La 12 decembrie 2014, directorul executiv al ECHA a adoptat Decizia ED/108/2014 de actualizare și de completare a intrării existente referitoare la substanța DEHP în lista substanțelor candidate și de identificare a acestei substanțe drept substanță care posedă proprietăți care afectează sistemul endocrin, în privința căreia era dovedit științific că putea avea efecte grave asupra mediului care suscitau un nivel de îngrijorare echivalent cu cel pentru alte substanțe enumerate la articolul 57 literele (a)-(e) din Regulamentul nr. 1907/2006, în sensul articolului 57 litera (f) din același regulament (denumită în continuare „decizia atacată”).

15

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 5 martie 2015, reclamanta a introdus prezenta acțiune. Printr‑un act separat, depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamanta a formulat o cerere de măsuri provizorii, în temeiul articolului 104 și următoarelor din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, solicitând suspendarea executării deciziei atacate până când Tribunalul se va pronunța asupra acțiunii principale. Prin Ordonanța din 6 mai 2015, Deza/ECHA (T‑115/15 R, nepublicată, EU:T:2015:263), președintele Tribunalului a respins cererea de măsuri provizorii. ECHA a depus un memoriu în apărare la grefa Tribunalului la 27 mai 2015.

16

Prin acte depuse la grefa Tribunalului la 3, la 9, la 13 și la 21 iulie 2015, Regatul Norvegiei, Regatul Suediei, Regatul Țărilor de Jos și Regatul Danemarcei au solicitat să intervină în susținerea concluziilor ECHA. Aceste cereri au fost admise după ascultarea părților principale în această privință.

17

Replica și duplica au fost depuse la grefa Tribunalului la 20 iulie și, respectiv, la 10 septembrie 2015.

18

Regatul Țărilor de Jos și Regatul Suediei au depus memorii în intervenție la 3 și, respectiv, la 16 decembrie 2015. Regatul Danemarcei și Regatul Norvegiei au depus memorii în intervenție la 17 decembrie 2015.

19

Prin actele depuse la grefa Tribunalului la 4 aprilie 2016, ECHA și‑a prezentat observațiile privind memoriile în intervenție. În ceea ce o privește pe reclamantă, aceasta nu a depus observații cu privire la aceste memorii.

20

Printr‑o măsură de organizare a procedurii în temeiul articolului 89 din regulamentul său de procedură, Tribunalul a obligat ECHA să prezinte o copie a „Ghidului cerințelor privind informațiile și evaluarea securității chimice”, document la care a făcut trimitere în duplică. La 30 noiembrie 2016, ECHA a depus la grefa Tribunalului o copie a acestui document.

21

Reclamanta solicită Tribunalului:

22

ECHA solicită Tribunalului:

23

Regatul Danemarcei, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Suediei și Regatul Norvegiei solicită Tribunalului să admită concluziile ECHA privind respingerea prezentei acțiuni.

24

În plus, Regatul Țărilor de Jos solicită Tribunalului obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

25

Reclamanta este de părere că are calitate procesuală activă. Trimițând printre altele la Hotărârea din 7 martie 2013, Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA (T‑93/10, EU:T:2013:106), reclamanta consideră în esență că decizia atacată menționată la articolul 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006 constituie un act al Uniunii Europene care o privește direct, chiar dacă nu este destinatara acestuia. În sfârșit, decizia atacată ar constitui un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

26

ECHA și Regatul Danemarcei, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Suediei și Regatul Norvegiei nu au adoptat o poziție în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii.

27

În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condițiile prevăzute la primul și la al doilea paragraf ale acestui articol, o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.

28

În speță, decizia atacată nu are ca destinatar reclamanta. În aceste condiții, prezenta acțiune în anulare nu este admisibilă, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, decât dacă decizia atacată o privește direct și individual pe reclamantă (articolul 263 al patrulea paragraf a doua ipoteză TFUE) sau dacă decizia atacată o privește direct și dacă aceasta constituie un act normativ care nu presupune măsuri de executare (articolul 263 al patrulea paragraf a treia ipoteză TFUE).

29

În această privință și cu titlu introductiv, trebuie arătat că, independent de problema ridicată de părțile în litigiu, dacă decizia atacată comportă o completare privind o intrare deja existentă în lista substanțelor candidate, această decizie vizează în esență și în orice caz identificarea DEHP drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006. Astfel cum rezultă din considerentul 11 și din cuprinsul punctului 2 din dispozitiv, această decizie a fost adoptată pe baza articolului 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006 și conform procedurii prevăzute la articolul 59 alineatele (3)-(5) și (7) din regulamentul respectiv.

30

Or, în privința unei acțiuni privind anularea unei decizii a ECHA referitoare la identificarea unei substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită pentru motivul că îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, s‑a statuat că o asemenea decizie produce efecte directe asupra situației juridice a furnizorului substanței vizate. Aceasta deoarece identificarea unei substanțe în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 constituie o informație nouă care obligă furnizorul să actualizeze fișa cu date de securitate pentru substanța vizată în conformitate cu articolul 31 alineatul (9) litera (a) din regulamentul respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2015, Polynt și Sitre/ECHA, T‑134/13, nepublicată, EU:T:2015:254, punctele 30, 36 și 37).

31

În speță, din dubla împrejurare rezultă că, pe de o parte, reclamanta este un furnizor de DEHP și că, pe de altă parte, decizia atacată privește, astfel cum s–a arătat la punctul 29 de mai sus, identificarea acestei substanțe drept substanță prevăzută la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, că decizia atacată produce efecte directe asupra situației juridice a reclamantei, iar aceasta, mai precis, având în vedere obligația prevăzută la articolul 31 alineatul (9) litera (a) din acest regulament.

32

În privința celorlalte condiții prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, este suficient să se amintească că, potrivit jurisprudenței Tribunalului, o decizie privind identificarea unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 constituie un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE (Hotărârea din 30 aprilie 2015, Polynt și Sitre/ECHA, T‑134/13, nepublicată, EU:T:2015:254, punctul 40).

33

Astfel, o asemenea decizie are o aplicabilitate generală, în sensul că se aplică unor situații stabilite obiectiv și produce efecte juridice față de o categorie de persoane avute în vedere în mod general și abstract, mai precis în special față de orice persoană fizică sau juridică care intră în domeniul de aplicare al articolului 31 alineatul (9) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006. Pe de altă parte, ea nu constituie un act legislativ întrucât nu a fost adoptată nici în conformitate cu procedura legislativă ordinară, nici în conformitate cu o procedură legislativă specială, în sensul articolului 289 alineatele (1)-(3) TFUE, ci pe baza articolului 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 martie 2013, Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, T‑93/10, EU:T:2013:106, punctele 55-58).

34

Decizia atacată constituie, prin urmare, un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

35

În plus, identificarea unei substanțe ca prezentând motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, dă naștere unor obligații de informare fără să mai fie necesare alte măsuri. Mai precis, etapa următoare a procedurii de autorizare, care constă în includerea substanțelor candidate, în ordinea priorității, în anexa XIV la Regulamentul nr. 1907/2006, respectiv în lista substanțelor care fac obiectul autorizării, nu constituie o măsură de executare a unei decizii privind includerea unei substanțe în lista substanțelor candidate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 martie 2013, Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, T‑93/10, EU:T:2013:106, punctele 63 și 64).

36

Având în vedere ansamblul acestor elemente, este necesar să se concluzioneze că reclamanta este direct vizată de decizia atacată și că aceasta din urmă constituie un act normativ care nu presupune măsuri de executare, astfel încât reclamanta are calitate procesuală activă.

37

Întrucât celelalte elemente pertinente privind admisibilitatea acțiunii nu lipsesc, prezenta acțiune trebuie considerată admisibilă.

38

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă patru motive.

39

Prin intermediul primului motiv, reclamanta reproșează ECHA faptul că a luat o decizie „ultra vires”, fără însă a defini acești termeni. Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiilor previzibilității, securității juridice și protecției încrederii legitime, al treilea pe lipsa unor constatări științifice concludente și obiective, precum și pe nerespectarea instrucțiunilor ECHA. Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta invocă încălcarea drepturilor și principiilor consacrate în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”) și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), și anume principiul securității juridice, dreptul său la un proces echitabil în sensul articolului 6 din CEDO și al articolului 47 din cartă, precum și dreptul său la exercitarea pașnică a dreptului de proprietate, în sensul articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO și al articolului 17 din cartă.

40

Din ansamblul observațiilor reclamantei rezultă că primul motiv urmărește să invoce trei elemente distincte, și anume, în primul rând, absența în Regulamentul nr. 1907/2006 a unei dispoziții care ar abilita ECHA să completeze o intrare deja existentă referitoare la o substanță chimică în lista substanțelor candidate, în al doilea rând, o pretinsă încălcare a unor dispoziții procedurale cuprinse la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, precum și, în al treilea rând, o eludare a procedurilor prevăzute de Consiliul Uniunii Europene și de Parlamentul European în vederea identificării substanțelor drept perturbatori endocrini care prezintă motive de îngrijorare deosebită în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006. Aceste trei elemente trebuie asimilate la trei aspecte distincte.

41

În opinia reclamantei, din textul articolului 59 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1907/2006 rezultă că ECHA poate publica și actualiza lista substanțelor candidate doar dacă în această listă este inclusă o substanță care nu figurează încă în aceasta sau care nu a fost încă identificată drept substanță vizată la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006.

42

În schimb, nicio dispoziție a Regulamentului nr. 1907/2006 nu ar prevedea că ECHA este abilitată să actualizeze lista substanțelor candidate astfel încât să poată completa o intrare existentă referitoare la o substanță identificată în aplicarea uneia dintre dispozițiile articolului 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 printr‑o nouă identificare a acestei substanțe în conformitate cu o altă dispoziție a aceluiași articol. Astfel, potrivit reclamantei, ECHA nu se poate întemeia în acest sens pe articolul 61 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006. Această dispoziție ar privi competența Comisiei, iar nu pe cea a ECHA, de a revizui autorizațiile deja acordate pentru utilizarea unei substanțe chimice incluse în anexa XIV la Regulamentul nr. 1907/2006. Reclamanta adaugă că, dacă legiuitorul ar fi avut intenția de a abilita ECHA să completeze o intrare deja existentă, ar fi procedat astfel prevăzând în mod expres această competență în Regulamentul nr. 1907/2006, astfel cum ar fi procedat mai precis la articolul 58 alineatul (8) din acest regulament, acordând în mod expres Comisiei competența de a modifica în anexa XIV o intrare referitoare la o substanță chimică.

43

Regatul Danemarcei însuși ar fi confirmat în mod expres aceste concluzii întrucât ar fi indicat în observațiile sale privind comentariile asupra dosarului pe care l‑a prezentat în conformitate cu anexa XV că „procedura privind completarea listei substanțelor candidate și a anexei XIV nu este prevăzută de Regulamentul nr. 1907/2006”, însă că „pleacă de la principiul că Comisia completează anexa respectivă în mod corespunzător”. În cadrul examinării care a avut loc în cadrul reuniunii Comitetului statelor membre, mai mulți participanți ar fi ridicat și ei obiecții împotriva propunerii privind completarea intrării existente privind substanțele DEHP, DBP, BBP și DIBP în lista substanțelor candidate. În orice caz, lipsa unei autorizații acordate ECHA în regulamentul însuși nu poate fi remediată de faptul că Comitetul statelor membre și‑a exprimat, în definitiv, acordul cu noua propunere.

44

În plus, reclamanta arată că, contrar celor invocate de ECHA, competența acestei agenții de a completa o intrare deja existentă referitoare la o substanță chimică în lista substanțelor candidate nu poate decurge din doctrina „competențelor implicite”. În conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Tratatul UE, principiul fundamental care reglementează întinderea competențelor instituțiilor Uniunii nu ar fi cel al „competențelor implicite”, ci cel al „atribuirii competențelor”. Doctrina competențelor implicite nu ar fi decât o excepție de la acest principiu. Or, derogarea de la principiul respectiv sub forma unor competențe implicite ar trebui apreciată în mod strict, întrucât această derogare nu ar putea fi aplicată decât cu titlu excepțional.

45

Invers față de cele susținute de ECHA, competența acestei agenții de a completa o intrare deja existentă referitoare la o substanță chimică în lista substanțelor candidate nu ar fi indispensabilă pentru atingerea obiectivelor Regulamentului nr. 1907/2006. Potrivit reclamantei, conform acestui regulament, ar exista de asemenea posibilitatea de a adopta, în temeiul titlului VIII, măsuri de restricționare. Or, majoritatea substanțelor care figurează pe lista substanțelor candidate nu ar fi făcut obiectul procedurii de autorizare. ECHA însăși ar fi optat, pentru majoritatea acestor substanțe chimice, pentru un alt mod de reglementare, și anume procedura de restricționare prevăzută în titlul VIII din Regulamentul nr. 1907/2006.

46

În sfârșit, potrivit reclamantei, din articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006 rezultă că o substanță inclusă în anexa XIV nu poate fi reexaminată de ECHA decât după data prevăzută la articolul 58 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul nr. 1907/2006, care, în speță, ar fi data de 21 februarie 2015, și anume o dată ulterioară adoptării deciziei atacate. Or, în speță, ECHA ar fi reexaminat DEHP înaintea acestei date, bazându‑se pe un dosar care nu a fost elaborat de ea însăși.

47

ECHA, susținută de Regatul Danemarcei, de Regatul Țărilor de Jos, de Regatul Suediei și de Regatul Norvegiei, contestă această argumentație.

48

În această privință și în rezumat, este necesar să se constate că reclamanta contestă în esență competența ECHA de a identifica DEHP drept un perturbator endocrin care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 având în vedere faptul că DEHP a fost identificat deja ca substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită în sensul articolului 57 litera (c) din acest regulament.

49

În acest context, trebuie amintit că, astfel cum s‑a arătat la punctul 29 de mai sus, decizia atacată a fost adoptată în temeiul articolului 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006.

50

Potrivit primei teze a acestei dispoziții, în cazul în care, în termen de 30 de zile de la transmiterea unui dosar supus atenției Comitetului statelor membre, acest comitet ajunge la un acord unanim cu privire la identificarea unei substanțe drept substanță prevăzută la articolul 57 din același regulament, ECHA include substanța în lista substanțelor candidate.

51

Astfel cum rezultă din textul articolului 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006, o asemenea decizie este justificată, prin urmare, dacă articolul 57 din acest regulament permite identificarea unei substanțe ca prezentând motive de îngrijorare deosebită, cunoscându‑se că identificarea unei substanțe este efectuată întotdeauna, conform celor arătate la articolul 58 alineatul (1) litera (b) din același regulament, cu indicarea proprietății sau a proprietăților intrinseci ale substanței vizate la articolul 57 din regulamentul respectiv. Numele substanței incluse în lista substanțelor candidate și motivul includerii indicat în aceasta constituie un ansamblu, decizia de identificare fiind, în consecință, limitată la motivul indicat.

52

Desigur, termenii „agenția include substanța în listă”, astfel cum figurează la articolul 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006, privesc, în primul rând, situația în care Comitetului statelor membre îi este transmis un dosar elaborat în conformitate cu anexa XV la acest regulament care privește o substanță ce nu a fost însă supusă atenției acestuia. Dacă Comitetul ajunge la un acord unanim cu privire la identificarea unei asemenea substanțe drept substanță vizată la articolul 57 din acest regulament, ECHA este obligată să includă această substanță în lista substanțelor candidate.

53

Cu toate acestea, nu se poate deduce din acești termeni că Comitetul statelor membre nu este competent decât pentru identificarea substanțelor care nu au fost încă incluse în lista substanțelor candidate.

54

Astfel, în situația în care, ca urmare a faptului că prezintă proprietăți intrinseci în sensul unuia dintre punctele articolului 57 literele (a)-(f) din Regulamentul nr. 1907/2006, o anumită substanță este inclusă în lista substanțelor candidate ca substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebite, nici textul articolului 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 și al articolului 59 alineatul (8) din acest regulament și nici textul vreunei alte dispoziții a acestuia din urmă nu interzic ECHA să verifice dacă această substanță posedă alte proprietăți intrinseci decât cele care au condus la includerea inițială a acestei substanțe în lista respectivă.

55

Din această perspectivă, identificarea unei substanțe ca întrunind condițiile unui alt punct al articolului 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 decât cel care a condus la includerea inițială în lista substanțelor candidate ia, din punct de vedere tehnic, forma unei completări privind intrarea deja existentă. În acest sens trebuie înțeles, pe de altă parte, argumentul ECHA potrivit căruia aceasta dispune de o „competență implicită” de a completa o intrare deja existentă.

56

Această interpretare a articolului 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006 se impune în temeiul finalității dispozițiilor privind identificarea unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită.

57

Astfel, în această privință, trebuie amintit că Regulamentul nr. 1907/2006 a instituit un regim privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice, scopul său fiind în special, potrivit considerentului (1) și articolului 1 alineatul (1), de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului. Potrivit considerentului (69) al aceluiași regulament, este necesar, în conformitate cu principiul precauției, să se acorde o atenție specială substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în vederea asigurării unui nivel suficient de ridicat de protecție a sănătății umane, inclusiv în ceea ce privește grupurile de populație umană relevante și, eventual, anumite subpopulații vulnerabile, și a mediului.

58

Având în vedere împrejurarea că diferitele proprietăți ale unei substanțe sunt susceptibile să genereze riscuri de natură diferită și întrucât, ca urmare a acestui fapt, nu este exclus ca proprietățile intrinseci ale unei substanțe să poată corespunde mai multor motive prevăzute la articolul 57 literele (a)-(f) din Regulamentul nr. 1907/2006, doar o interpretare a articolului 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006 care permite, în cadrul listei substanțelor candidate, luarea în considerare a tuturor proprietăților intrinseci ale unei substanțe poate răspunde în mod util totalității obiectivelor sus‑menționate.

59

Considerațiile enunțate la punctele 53-55 de mai sus se impun de asemenea având în vedere etapele procedurii de autorizare, în special etapele ulterioare includerii unei substanțe în lista substanțelor candidate.

60

În această privință, este necesar să se amintească faptul că articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 descrie procedura identificării substanțelor care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 în vederea includerii lor în lista substanțelor candidate, care servește drept bază pentru elaborarea anexei XIV.

61

Astfel cum rezultă din textul articolului 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006, odată ce substanța vizată este inclusă în anexa XIV, această substanță nu mai poate fi utilizată sau introdusă pe piață decât în cazul în care a fost acordată o autorizație pentru o utilizare specifică în temeiul articolului 60 din același regulament.

62

Or, doar includerea tuturor proprietăților unei substanțe în temeiul articolului 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 în lista substanțelor candidate garantează efectul util al includerii lor în lista din anexa XIV la acest regulament. Astfel, doar o interpretare a articolului 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006 care să țină seama de toate proprietățile unei substanțe în sensul articolului 57 din acest regulament și care să permită integrarea tuturor acestor proprietăți în lista substanțelor candidate garantează că o eventuală autorizare a unei substanțe are o sferă care răspunde în mod adecvat obiectivelor regulamentului.

63

Constatarea enunțată la punctele 53-55 de mai sus este, pe de altă parte, susținută de contextul normativ în care se înscrie articolul 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006.

64

Cu acest titlu, trebuie arătat că, potrivit articolului 61 alineatul (2) litera (a) din acest regulament, Comisia poate revizui o autorizație acordată în orice moment, iar aceasta, mai precis, dacă s‑au modificat circumstanțele în care a fost emisă autorizația inițială astfel încât influențează riscul pentru sănătatea umană sau pentru mediu. Astfel cum a arătat în mod întemeiat ECHA, acest fapt poate privi tocmai cazul în care sunt identificate noi proprietăți periculoase ale unei substanțe deja incluse în anexa XIV.

65

Or, exercitarea competenței Comisiei de a revizui o autorizație este strâns legată și depinde direct de competența ECHA de a include noi motive, precum cele prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, în lista substanțelor candidate pentru substanțe care sunt deja incluse aici. Astfel, fără luarea în considerare a unui nou motiv, în sensul unuia dintre punctele articolului 57 din acest regulament, care a apărut în urma unor noi informații, și fără o includere a acestui motiv, potrivit procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, în lista substanțelor candidate, Comisia nu poate proceda nici la includerea substanței în anexa XIV, nici la autorizare și nici la modificarea unei autorizații pe baza articolului 61 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006. În consecință, dacă ECHA nu ar fi competentă să examineze dacă o substanță ține, ca urmare a unei proprietăți periculoase nou identificate, de un motiv de identificare suplimentar, în sensul articolului 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, procedura de revizuire a unei autorizații ar fi împiedicată.

66

Articolul 59 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1907/2006, la care se referă părțile, nu face, în ceea ce îl privește, decât să permită ECHA să efectueze o actualizare a listei substanțelor candidate în urma unei decizii luate pe baza articolului 59 alineatul (8) coroborat cu articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006.

67

Concluzia potrivit căreia ECHA este abilitată să completeze o intrare deja existentă în lista substanțelor candidate cu un alt motiv, în sensul unuia dintre punctele articolului 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, nu poate fi contestată de celelalte argumente ale reclamantei.

68

Astfel, în primul rând și contrar celor susținute de reclamantă, faptul că Comitetul statelor membre și‑a exprimat acordul cu „noua propunere” a Regatului Danemarcei nu a „corectat”, în speță, lipsa unei „autorizații” acordate ECHA prin Regulamentul nr. 1907/2006. Astfel, Comitetului statelor membre îi revine sarcina de a identifica anumite substanțe drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, deciziile directorului executiv al ECHA fiind adoptate, la fel ca în speță, doar în urma acordului unanim al comitetului respectiv.

69

În al doilea rând, trebuie înlăturat de asemenea argumentul reclamantei potrivit căruia, dacă legiuitorul ar fi avut intenția de a abilita ECHA să completeze o intrare deja existentă, a fi procedat astfel prevăzând în mod expres această competență în Regulamentul nr. 1907/2006, astfel cum a procedat la articolul 58 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006, acordând în mod expres Comisiei competența de a modifica în anexa XIV o intrare referitoare la o substanță chimică.

70

În această privință, deși este adevărat că nicio dispoziție nu prevede în mod expres și formal că ECHA este abilitată să completeze intrările existente în lista substanțelor candidate cu noi motive în sensul articolului 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, o asemenea abilitare expresă a ECHA nu poate fi considerată drept indispensabilă întrucât competența sa de a proceda astfel reiese de la articolul 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006, interpretat în lumina economiei generale a dispozițiilor acestui regulament, precum și a finalității privind identificarea unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, astfel cum s‑a demonstrat la punctele 56-65 de mai sus.

71

În al treilea rând, argumentul reclamantei potrivit căruia competența ECHA de a completa o intrare deja existentă referitoare la o substanță chimică în lista substanțelor candidate nu ar fi indispensabilă pentru atingerea obiectivelor Regulamentului nr. 1907/2006, întrucât ar exista de asemenea posibilitatea de a adopta, în temeiul titlului VIII din acest regulament, măsuri de restricționare, de asemenea nu poate convinge.

72

În această privință, trebuie arătat că, astfel, simplul fapt că o substanță figurează în lista substanțelor candidate nu împiedică supunerea acestei substanțe, în anumite condiții, unor restricții mai degrabă decât unei autorizări. Astfel, după cum rezultă din articolul 58 alineatul (5) și din articolul 69 din Regulamentul nr. 1907/2006, Comisia sau un stat membru poate oricând să propună ca producerea, introducerea pe piață sau utilizarea unei substanțe ca atare sau conținută într‑un amestec ori într‑un articol să fie controlată mai curând prin restricții decât printr‑o autorizare (Hotărârea din 30 aprilie 2015, Hitachi Chemical Europe și alții/ECHA, T‑135/13, EU:T:2015:253, punctul 124).

73

De asemenea, astfel cum reiese din anexa XVII la Regulamentul nr. 1907/2006, restricțiile, adoptate în conformitate cu procedura prevăzută în titlul VIII din regulamentul menționat, aplicabile producerii, introducerii pe piață și utilizării anumitor substanțe periculoase și a anumitor amestecuri și articole periculoase, pot merge de la condiții speciale pentru producerea sau introducerea pe piață a unei substanțe până la interdicția totală de utilizare a unei substanțe (Hotărârea din 30 aprilie 2015, Hitachi Chemical Europe și alții/ECHA, T‑135/13, EU:T:2015:253, punctul 125).

74

Cu toate acestea, procedura de restricționare, astfel cum este prevăzută în titlul VIII din Regulamentul nr. 1907/2006, constituie un instrument diferit de procedura de autorizare prevăzută în titlul VII din acest regulament (Hotărârea din 7 martie 2013, Rütgers Germany și alții/ECHA, T‑94/10, EU:T:2013:107, punctul 149).

75

Prin urmare, procedura de identificare a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul articolului 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 coroborat cu articolul 57 din acest regulament, inclusiv procedura de actualizare a listei substanțelor candidate, nu poate fi contestată prin simpla împrejurare că, în anumite cazuri, ar fi de asemenea posibil să se recurgă la măsuri de restricționare.

76

În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia, pentru majoritatea substanțelor incluse în lista substanțelor candidate, care, de altfel, nu ar fi incluse în anexa XIV, ECHA ar recurge la procedura de restricționare, este suficient să se amintească faptul că, potrivit considerentului (77) al Regulamentului nr. 1907/2006, ar trebui ca, din motive de accesibilitate și de fezabilitate, numai un număr limitat de substanțe să facă în același timp obiectul procedurii de autorizare (Hotărârea din 7 martie 2013, Rütgers Germany și alții/ECHA, T‑96/10, EU:T:2013:109, punctul 93). În plus, identificarea substanțelor prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 și întocmirea listei substanțelor candidate nu constituie decât o condiție prealabilă pentru decizia de a include o substanță în anexa XIV. Asemenea decizii nu pot fi luate decât treptat, în funcție de capacitățile administrative ale ECHA și ale Comisiei.

77

În al cincilea rând, argumentul reclamantei potrivit căruia din articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006 rezultă că o substanță inclusă în anexa XIV la regulamentul respectiv nu poate fi reexaminată de ECHA decât după data prevăzută la articolul 58 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din același regulament, ceea ce ar însemna că ECHA nu ar fi respectat, în speță, această dată, trebuie de asemenea respins drept inoperant.

78

Astfel, problema unei reexaminări în temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006 după data prevăzută la articolul 58 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din același regulament nu se poate pune decât în ceea ce privește proprietățile unei substanțe care sunt incluse deja în anexa XIV. În schimb, această problemă nu este pertinentă în cazul adăugării unui nou motiv care figurează la articolul 57 din regulamentul respectiv în lista substanțelor candidate.

79

În al șaselea rând, nu poate fi admis nici argumentul reclamantei potrivit căruia Regatul Danemarcei ar fi indicat el însuși în observațiile privind comentariile asupra dosarului prezentat în conformitate cu anexa XV că „procedura privind completarea listei substanțelor candidate și a anexei XIV nu este prevăzută de Regulamentul nr. 1907/2006”, însă că „pleacă de la principiul că Comisia completează anexa respectivă în mod corespunzător”. Astfel, asemenea observații din partea participanților la procedura în fața Comitetului statelor membre sunt lipsite de orice aplicabilitate juridică obligatorie și, prin urmare, nu pot avea în mod valabil influență asupra interpretării articolului 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006.

80

În al șaptelea rând, aceeași soartă trebuie rezervată argumentului reclamantei potrivit căruia mai mulți participanți la Comitetul statelor membre ar fi ridicat și ei obiecții împotriva propunerii privind „completarea” intrării existente privind substanța DEHP în lista substanțelor candidate.

81

Având în vedere toate cele ce precedă, este necesar să se constate că ECHA era abilitată să adopte decizia atacată.

82

În consecință, primul aspect al primului motiv trebuie respins.

83

Reclamanta arată că delimitarea concretă a unui dosar prezentat în conformitate cu anexa XV este absolut determinantă pentru procedura observațiilor prevăzută la articolul 59 alineatele (3)-(5) din Regulamentul nr. 1907/2006 și pentru aprecierea și decizia Comitetului statelor membre. Or, în speță, ca urmare a comportamentului Regatului Danemarcei, Comitetul statelor membre, care nu a ajuns la un acord cu privire la faptul că cele patru substanțe chimice, astfel cum sunt menționate în propunerea inițială a Regatului Danemarcei, îndeplineau condițiile pentru o includere în lista substanțelor candidate în conformitate cu articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, în ceea ce privește atât impactul lor asupra sănătății umane, cât și impactul lor asupra mediului, ar fi adoptat totuși o poziție comună cu privire la partea din noua propunere care se referea la DEHP drept perturbator endocrin care poate avea efecte grave asupra mediului. Potrivit reclamantei, fără înlocuirea „intenționată și nelegală” a propunerii inițiale a Regatului Danemarcei cu o altă propunere, deși dezbaterile Comitetului statelor membre erau deja în curs, în cadrul reuniunii care a avut loc între 8 și 11 decembrie 2014, acest comitet nu ar fi decis în unanimitate să identifice DEHP ca substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită ca urmare a pretinselor sale efecte asupra mediului și, prin urmare, decizia atacată ar fi avut un conținut substanțial diferit sau nu ar fi fost adoptată deloc. În plus, „noua propunere” nu ar fi urmat procedura de depunere a observațiilor prevăzute la articolul 59 alineatele (3)-(5) din Regulamentul nr. 1907/2006. Această „nouă propunere” nici măcar nu ar fi fost înscrisă pe ordinea de zi a reuniunii Comitetului statelor membre. Pe de altă parte, abia în urma votului privind „noua propunere” ar fi fost menționate „anumite fapte noi”, și anume fapte care țineau de evaluarea celor patru substanțe chimice în cauză de către Comitetul de evaluare a riscurilor al ECHA. Prin urmare, Comitetul statelor membre nu ar fi putut organiza o dezbatere științifică aprofundată cu privire la aceste fapte noi.

84

ECHA, susținută de Regatul Danemarcei și de Regatul Norvegiei, contestă această argumentație.

85

Cu titlu introductiv, trebuie constatat că din textul articolului 59 alineatele (2)-(5) din Regulamentul nr. 1907/2006 reiese că procedura de identificare a substanțelor prevăzute la articolul 57 din acest regulament are drept scop să asigure că statele membre și părțile interesate de această procedură pot fi ascultate înainte de elaborarea unei decizii de a include o substanță în lista substanțelor candidate.

86

Cu toate acestea, articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 nu precizează modul în care trebuie să fie prezentate mai multe propuneri de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită în sensul articolului 57 din regulamentul respectiv, indiferent dacă este vorba despre diferite substanțe sau despre diferite proprietăți ale aceleiași substanțe prevăzute de acest din urmă articol. El nu precizează, mai precis, dacă fiecare propunere privind unul dintre motivele prevăzute la articolul 57 din regulamentul respectiv trebuie prezentată separat sau dacă mai multe propuneri de acest tip pot fi prezentate în cadrul unui singur document. În orice ipoteză, nimic din aceste două dispoziții nu permite să se concluzioneze că există o obligație de regrupare a propunerilor în cadrul unuia și aceluiași document atunci când aceste propuneri sunt depuse în același timp de același autor. De asemenea, nu există dispoziție care să interzică retragerea uneia sau mai multor propuneri în cursul procedurii, chiar atunci când aceste propuneri au fost depuse inițial în cadrul unui document unic.

87

În speță, este cert că, pentru fiecare dintre substanțele care figurează în propunerea inițială a Regatului Danemarcei, și anume DEHP, DBP, BBP și DIBP, a fost depus la ECHA un dosar distinct conform cu anexa XV.

88

Contrar celor pe care pare să le susțină reclamanta, din documentele depuse la dosarul Tribunalului nu rezultă că acest stat membru a renunțat total la propunerea sa inițială și că era necesară introducerea unei noi propuneri. În schimb, Regatul Danemarcei nu a procedat decât la o împărțire a propunerii sale inițiale în opt părți distincte. Această împărțire a fost urmată de o retragere parțială a propunerilor privind DBP, BBP și DIBP, în măsura în care aceste propuneri priveau efectele grave asupra mediului, în timp ce propunerea privind DEHP a fost menținută.

89

În ceea ce privește partea din propunere referitoare la DEHP, este necesar să se constate, pe de o parte, că reclamanta nu a demonstrat în ce măsură conținutul material al propunerii inițiale a Regatului Danemarcei era diferit de cel al propunerii care a făcut obiectul votului în cadrul reuniunii Comitetului statelor membre care a avut loc între 8 și 11 decembrie 2014.

90

Pe de altă parte, reclamanta nu repune în discuție faptul că dosarul privind DEHP a făcut într‑adevăr obiectul procedurii de depunere a observațiilor prevăzute la articolul 59 alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 1907/2006. Prin urmare, nu se contestă că toate părțile interesate, printre care și reclamanta, au avut efectiv posibilitatea de a‑și prezenta observațiile privind DEHP înainte ca propunerea inițială a Regatului Danemarcei să fie împărțită.

91

Rezultă că, în privința votului, în cadrul dezbaterilor Comitetului statelor membre, asupra substanței DEHP, care a avut loc după ce Regatul Danemarcei și‑a separat considerațiile în legătură cu această substanță, astfel cum acestea figurează în dosarul prezentat în conformitate cu articolul 59 alineatele (3) și (5) din Regulamentul nr. 1907/2006 din considerațiile sale consacrate celor trei alte propuneri, și anume propunerile privind DBP, BBP și DIBP, nu poate fi constatată nicio încălcare a articolului 59 alineatele (8) și (9) din Regulamentul nr. 1907/2006 sau chiar a dreptului reclamantei de a fi ascultată.

92

Celelalte argumente ale reclamantei nu pot contesta această concluzie.

93

În primul rând, contrar celor invocate de reclamantă, acordul unanim al Comitetului statelor membre privind DEHP nu este afectat de neregularitate ca urmare a faptului că nu s‑ar întemeia decât pe „efecte grave asupra mediului”, în timp ce propunerea de identificare inițială și dosarul prezentat în conformitate cu anexa XV ar fi motivate de „efecte grave asupra sănătății umane și a mediului”.

94

Astfel, în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, proprietățile vizate sunt cele care pot avea efecte grave asupra sănătății umane sau a mediului. Întrucât aceste criterii sunt alternative, este suficient ca doar unul să fie îndeplinit pentru ca articolul 57 litera (f) din regulamentul respectiv să fie aplicabil. Or, în propunerea inițială a Regatului Danemarcei figura de asemenea criteriul legat de efectele asupra mediului, criteriu care a condus la votul unanim al Comitetului statelor membre.

95

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia partea din propunerea privind DEHP nu ar fi fost înscrisă pe ordinea de zi a reuniunii Comitetului statelor membre, este suficient să se constate că punctul 9 litera (b) de pe ordinea de zi în discuție prevedea în mod expres obținerea unui acord privind propunerea de identificare a DEHP drept perturbator endocrin care prezintă motive de îngrijorare deosebită. Prin urmare, dat fiind că propunerea inițială a Regatului Danemarcei privind DEHP nu a fost înlocuită cu o propunere de natură diferită, acest argument al reclamantei nu poate fi admis.

96

În al treilea rând, în ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia, în urma votului privind propunerea Regatului Danemarcei, ar fi fost menționate „anumite fapte noi”, mai precis fapte asupra cărora Comitetul statelor membre nu ar fi putut dezbate în mod aprofundat, trebuie arătat că reclamanta nu precizează nici în ce ar consta aceste fapte noi și nici în ce măsură ar fi avut o oarecare pertinență pentru decizia atacată.

97

În plus, reclamanta nu contestă argumentul ECHA potrivit căruia „faptele noi” menționate priveau efecte grave asupra sănătății umane, iar nu efectele grave asupra mediului menționate în decizia atacată. Rezultă că acest argument nu poate fi admis.

98

Având în vedere aceste considerații, este necesar să se respingă al doilea aspect al celui de al doilea motiv.

99

Cu o serie de argumente care sunt invocate atât în susținerea celui de al treilea aspect al primului motiv, cât și în susținerea celui de al doilea motiv, reclamanta arată că decizia atacată este afectată de un abuz de putere. Astfel, Consiliul și Parlamentul ar fi însărcinat Comisia să stabilească criterii de aplicare generală în toate textele juridice ale Uniunii pentru identificarea substanțelor care afectează sistemul endocrin, astfel încât să poată aplica aceste criterii în mod orizontal în toate domeniile reglementării Uniunii privind substanțele respective, inclusiv în ceea ce privește articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006. Această obligație a Comisiei ar decurge, pe de o parte, din articolul 5 alineatul (3) coroborat cu articolul 83 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO 2012, L 167, p. 1), cu modificările ulterioare, precum și, pe de altă parte, din cuprinsul punctului 3.6.5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1), cu modificările ulterioare. O asemenea obligație a Comisiei ar rezulta în plus din Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (JO 2013, L 354, p. 171). Necesitatea adoptării unor criterii armonizate ar rezulta în sfârșit din foaia de parcurs a Comisiei din iunie 2014 referitoare la definiția criteriilor care permit identificarea perturbatorilor endocrini în domeniul produselor fitosanitare și biocide. În pofida acestei obligații, Comisia nu ar fi adoptat încă criterii armonizate. În plus, Regulamentul nr. 1907/2006 nu ar stabili niciun criteriu tranzitoriu pentru identificarea substanțelor care afectează sistemul endocrin și criteriile tranzitorii prevăzute la articolul 5 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul nr. 528/2012 nu s‑ar aplica cazurilor reglementate de Regulamentul nr. 1907/2006.

100

Or, identificând DEHP drept substanță care afectează sistemul endocrin în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 pe baza propriilor sale criterii întemeiate pe constatări științifice care ar fi puțin concludente și puțin obiective, ECHA ar fi eludat în mod vădit procedura obligatorie din punct de vedere juridic care ar fi fost prevăzută de Consiliu și de Parlament în scopul stabilirii criteriilor armonizate menționate anterior.

101

Necesitatea aplicării unor asemenea criterii armonizate ar fi fost recunoscută, cel puțin implicit, de anumite state membre și de mai multe alte entități care și‑ar fi transmis opiniile în cursul procedurii de depunere a observațiilor, precum și de către Comisia însăși. Astfel, aceasta ar fi așteptat elaborarea unor asemenea criterii pentru a‑și formula propunerea privind identificarea DEHP, a DBP, a BBP și a DIBP drept substanțe care pot avea efecte grave asupra sănătății umane în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006. În speță, ar fi necesar ca Comisia să fie invitată să împărtășească motivele pentru care, în termenul de trei luni de la primirea avizului Comitetului statelor membre, aceasta nu a elaborat o propunere privind identificarea substanțelor DEHP, DBP, BBP și DIBP drept substanțe care afectează sistemul endocrin, putând avea efecte grave asupra sănătății umane, în sensul articolului 59 alineatul (9) din Regulamentul nr. 1907/2006.

102

În plus, reclamanta arată că Regatul Danemarcei a încercat deja să eludeze procedurile și dispozițiile Regulamentului nr. 1907/2006, interzicând în mod unilateral utilizarea acestor substanțe pe teritoriul său prin intermediul reglementării naționale. După un avertisment, adresat de Comisie la 4 iunie 2012, statul membru respectiv ar fi renunțat la aceasta.

103

În sfârșit, potrivit reclamantei, demersul adoptat de ECHA ar fi contrar articolului 95 din Regulamentul no1907/2006, care ar defini procedura aplicabilă soluționării conflictelor dintre avizele ECHA și cele ale celorlalte organisme instituite de dreptul Uniunii.

104

ECHA, susținută de Regatul Danemarcei, de Regatul Țărilor de Jos, de Regatul Suediei și de Regatul Norvegiei, contestă această argumentație a reclamantei.

105

În această privință și cu titlu introductiv, în ceea ce privește, mai precis, condițiile care permit să se concluzioneze că o decizie este afectată de un abuz de putere, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, un act reprezintă un abuz de putere numai dacă rezultă din indicii obiective, pertinente și concordante că a fost adoptat în scopul exclusiv sau cel puțin determinant de a atinge alte obiective decât cele pentru care a fost acordată competența în cauză sau de a eluda o procedură special prevăzută de Tratatul FUE pentru a răspunde circumstanțelor cauzei (Hotărârea din 13 noiembrie 1990, Fedesa și alții, C‑331/88, EU:C:1990:391, punctul 24, și Hotărârea din 16 aprilie 2013, Spania și Italia/Consiliul, C‑274/11 și C‑295/11, EU:C:2013:240, punctul 33 și jurisprudența citată).

106

Or, nimic nu permite să se concluzioneze că, în speță, ECHA a săvârșit un abuz de putere.

107

Astfel, pe de o parte, reclamanta nu furnizează niciun indiciu obiectiv pe baza căruia s‑ar putea deduce că decizia atacată a fost adoptată în scopul exclusiv sau cel puțin determinant de a atinge alte obiective decât cele pentru care competența în cauză a fost acordată ECHA.

108

Pe de altă parte, nu se poate reține nici că ECHA a acționat în scopul de a eluda o procedură special prevăzută de Tratatul FUE pentru a răspunde circumstanțelor cauzei.

109

În această privință și mai întâi, în ceea ce privește Regulamentul nr. 528/2012, trebuie arătat în primul rând că, astfel cum rezultă din articolul 2 alineatul (3) litera (j), acest regulament se aplică fără a aduce atingere Regulamentului nr. 1907/2006. Rezultă că Regulamentul nr. 1907/2006 și mai precis articolul 57 litera (f) din acesta nu împiedică aplicarea Regulamentului nr. 528/2012. Reciproca este de asemenea valabilă.

110

În al doilea rând, trebuie constatat că Regulamentul nr. 528/2012 nu prevede în mod expres că identificarea unei substanțe cu proprietăți intrinseci precum cele prevăzute la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu este posibilă înaintea adoptării de către Comisie a criteriilor armonizate pentru determinarea substanțelor cu proprietăți care afectează sistemul endocrin.

111

În al treilea rând, argumentația reclamantei se bazează, în mod evident, pe o interpretare coroborată a articolului 5 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 528/2012 și a articolului 5 alineatul (3) din acest regulament potrivit căreia adoptarea criteriilor științifice armonizate pentru determinarea proprietăților care afectează sistemul endocrin de către Comisie ar înlocui identificarea unor asemenea proprietăți în anumite substanțe în temeiul procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006.

112

Or, din textul articolului 5 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 528/2012 rezultă că substanțele vizate de această dispoziție pot fi identificate drept perturbatori endocrini prin intermediul a două mecanisme alternative și independente, și anume, pe de o parte, în funcție de criteriile științifice armonizate prevăzute la articolul 5 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 528/2012 sau, în cazul în care respectivele criterii nu au fost încă adoptate, în temeiul articolului 5 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din acest regulament și, pe de altă parte, drept substanțe cu proprietățile intrinseci prevăzute la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, conform articolului 59 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006.

113

Prin urmare, obligația Comisiei de a adopta criterii științifice armonizate nu privește decât primul caz menționat la articolul 5 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 528/2012, fără ca această obligație să aibă o incidență oarecare asupra aplicării celui de al doilea caz prevăzut de această dispoziție, și anume aplicarea articolului 57 litera (f) și a articolului 59 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006.

114

Cu alte cuvinte, obligația Comisiei, care rezultă de la articolul 5 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 528/2012, de a adopta criterii științifice armonizate nu are incidență asupra identificării de la caz la caz a substanțelor prevăzute la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

115

Ca urmare a acestui fapt, argumentul reclamantei potrivit căruia Regulamentul nr. 1907/2006 nu stabilește niciun criteriu tranzitoriu pentru identificarea substanțelor care afectează sistemul endocrin și argumentul potrivit căruia criteriile tranzitorii prevăzute la articolul 5 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul nr. 528/2012 nu se aplică Regulamentului nr. 1907/2006 sunt inoperante. Astfel, întrucât identificarea substanțelor prevăzute la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 poate fi efectuată de la caz la caz, iar aceasta independent de criteriile care vor fi elaborate pe baza Regulamentului nr. 528/2012, eventuale criterii tranzitorii care decurg din acest din urmă regulament nu ar avea nicio incidență asupra aplicării articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

116

În al doilea rând, în ce privește argumentul reclamantei legat de punctul 3.6.5 din anexa II la Regulamentul nr. 1107/2009, trebuie constatat de la bun început că nici acest punct nu împiedică în mod expres aplicarea Regulamentului nr. 1907/2006, și în special a articolelor 57 și 59.

117

În plus, din cuprinsul acestui punct rezultă că este necesar să se verifice dacă o substanță are efecte care afectează sistemul endocrin și care pot fi adverse, nu doar „pe baza evaluării unor teste întemeiate pe linii directoare adoptate la nivel[ul Uniunii] sau internațional”, ci și pe baza „altor date și informații disponibile”, printre altele o analiză a documentației științifice examinate de Autoritatea [Europeană pentru Siguranța Alimentară]”.

118

Or, formularea „printre altele”, care figurează la punctul 3.6.5 menționat, arată că exemplul legat de analiza de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) nu are decât un caracter ilustrativ, alte date și informații disponibile putând de asemenea servi drept fundament pentru examinarea aspectului dacă o substanță are efecte adverse asupra sistemului endocrin. Un aviz al ECHA întemeiat pe o examinare de la caz la caz constituie o asemenea sursă de informare.

119

Ca urmare a acestui fapt, punctul 3.6.5 din anexa II la Regulamentul nr. 1107/2009 nu poate împiedica efectuarea de către ECHA a unei analize de la caz la caz în vederea identificării unei substanțe drept perturbator endocrin în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

120

În al treilea rând, în ceea ce privește Decizia nr. 1386/2013, este necesar să se constate că nicio dispoziție a acestei decizii nu permite să se deducă că nu este permisă elaborarea de către ECHA a propriilor criterii în vederea identificării unei substanțe drept substanță care afectează sistemul endocrin, în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

121

Desigur, potrivit celei de a doua teze a celui de al treilea paragraf al punctului 50 din anexa la această decizie, pentru a examina efectele coroborate ale produselor chimice și problemele de securitate legate de perturbatorii endocrini, Uniunea „va elabora criterii armonizate bazate pe riscuri pentru identificarea perturbatorilor endocrini”. Cu toate acestea, nimic din această decizie nu permite să se deducă că doar anumite criterii științifice armonizate ar permite identificarea perturbatorilor endocrini în vederea aplicării articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006. Cu alte cuvinte, Decizia nr. 1386/2013 nu afectează cu nimic aplicarea articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, al cărui obiectiv este de a permite ECHA să identifice aceste substanțe de la caz la caz.

122

În al patrulea rând, în ceea ce privește foaia de parcurs a Comisiei din iunie 2014, trebuie arătat, mai întâi, că acest document nu are nicio aplicabilitate juridică obligatorie. Astfel, după cum reiese din declarația de declinare a responsabilității care figurează în aceasta, „[a]ceastă foaie de parcurs indicativă nu servește decât în scopuri informative și poate fi modificată în orice moment”. Ea „nu anticipează decizia finală a Comisiei privind continuarea acestei inițiative și nici conținutul și structura sa definitivă”.

123

De asemenea, acest document nu conține niciun element care să permită să se concluzioneze că identificarea perturbatorilor endocrini în aplicarea articolului 57 litera (f) și a articolului 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 ar trebui suspendată până la adoptarea de către Comisie a unor criterii științifice armonizate.

124

În al cincilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia, în opinia anumitor state membre și a altor entități implicate în procedura de depunere de observații, existența criteriilor armonizate pentru identificarea substanțelor în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 ar fi necesară, este suficient să se arate că asemenea opinii nu au nicio forță juridică obligatorie și nu pot avea, ca urmare a acestui fapt, o incidență decisivă asupra interpretării acestui regulament.

125

În al șaselea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia chiar Comisia ar fi așteptat adoptarea criteriilor științifice armonizate înainte de a efectua propunerea de identificare a DEHP, a DBP, a BBP și a DIBP drept substanțe care pot avea efecte grave asupra sănătății umane în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie constatat că această pretinsă așteptare a Comisiei nu poate servi drept temei pentru interpretarea dispozițiilor Regulamentului nr. 1907/2006, nici a celorlalte dispoziții care sunt aplicabile în speță. De asemenea, astfel cum a indicat Regatul Norvegiei fără ca reclamanta să conteste acest lucru, Comisia a depus, între timp, propunerea de identificare a DEHP, a DBP, a BBP și a DIBP drept substanțe care pot avea efecte grave asupra sănătății umane fără să fi fost adoptate criterii științifice armonizate.

126

Având în vedere cele ce precedă, nu se impune admiterea cererii reclamantei care constă în a invita Comisia să împărtășească motivele pentru care, în termenul de trei luni de la primirea avizului Comitetului statelor membre, aceasta nu a elaborat o propunere privind identificarea substanțelor DEHP, DBP, BBP și DIBP drept substanțe care afectează sistemul endocrin, putând avea efecte grave asupra sănătății umane, în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

127

În al șaptelea rând, faptul, chiar presupus stabilit, că Regatul Danemarcei a încercat, în trecut, să ia măsuri naționale prin care să împiedice utilizarea DEHP pe teritoriul său nu este relevant în ceea ce privește aspectul dacă ECHA putea proceda la identificarea DEHP ca substanță în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 pe baza propriilor criterii sau dacă ar fi trebuit să aștepte adoptarea unor criterii armonizate de către Comisie.

128

În al optulea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia decizia atacată ar fi contrară articolului 95 din Regulamentul nr. 1907/2006, este suficient să se amintească faptul că această dispoziție prevede obligația ECHA de a preveni și, dacă este cazul, de a rezolva conflicte și divergențe între aceasta și alte organisme ale Uniunii. Figurează printre aceste organisme celelalte agenții, în special Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și EFSA. Aceste agenții au competențe apropiate de cele ale ECHA și pot adopta, în principiu, în legătură cu o substanță, avize diferite de cel al ECHA.

129

Potrivit articolului 95 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006, atunci când există un conflict fundamental cu privire la anumite probleme științifice sau tehnice și organismul în cauză este o agenție a Uniunii sau un comitet științific, ECHA și organismul în cauză conlucrează, fie în vederea soluționării conflictului, fie în vederea prezentării unui document comun Comisiei pentru clarificarea problemelor științifice și/sau tehnice în legătură cu care există un conflict.

130

Or, în speță, reclamanta nu precizează ce alt organism al Uniunii ar fi avut, în legătură cu substanța DEHP, o opinie științifică diferită de cea exprimată de ECHA.

131

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se înlăture argumentele invocate în cadrul celui de al treilea aspect al primului motiv.

132

Prin urmare, primul motiv trebuie respins în totalitate.

133

În susținerea celui de al doilea motiv, reclamanta arată că decizia atacată încalcă principiile previzibilității, securității juridice și protecției încrederii legitime, în condițiile în care, în primul rând, ECHA ar fi identificat DEHP drept o substanță care afectează sistemul endocrin, deși dreptul Uniunii nu ar defini o asemenea substanță și nici nu ar prevedea un criteriu obligatoriu din punct de vedere juridic pentru identificarea acestei substanțe. În al doilea rând, ECHA nu ar fi fost abilitată să completeze o intrare deja existentă referitoare la o substanță chimică în lista substanțelor candidate. În al treilea rând, decizia atacată ar putea compromite procedura de autorizare a substanței DEHP identificate drept substanță toxică pentru reproducere în sensul articolului 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006, procedură care ar fi în curs din data de 12 august 2013, data depunerii cererii de autorizare a reclamantei. În al patrulea rând, decizia atacată nu ar reglementa consecințele juridice care ar exista în cazul în care Comisia ar elabora, în cadrul mandatului său, criterii de aplicare generală pentru identificarea substanțelor care afectează sistemul endocrin care ar fi diferite de cele aplicate în speță de ECHA. În al cincilea rând, reclamanta nu ar fi putut să prevadă activitatea normativă a ECHA în discuție, nici să se pregătească în avans pentru obligațiile impuse prin decizia atacată în contextul celorlalte proceduri normative ale Uniunii, nici să adapteze la aceasta activitatea întreprinderii sale. Decizia atacată ar repune în discuție și ar face nesigur modul de identificare a substanțelor din punctul de vedere al efectelor endocrine și ar provoca o confuzie totală privind raportul normativ dintre includerea unei substanțe în lista substanțelor candidate, adăugarea unei substanțe în anexa XIV la Regulamentul nr. 1907/2006 și acordarea autorizației prevăzute în titlul VII din acest regulament.

134

ECHA contestă această argumentație.

135

În această privință, în primul rând trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul securității juridice, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii, impune în special ca normele de drept să fie clare și precise, iar efectele lor să fie previzibile, mai ales atunci când pot produce consecințe defavorabile pentru persoanele fizice și pentru întreprinderi (Hotărârea din 16 iulie 2014, National Iranian Oil Company/Consiliul, T‑578/12, nepublicată, EU:T:2014:678, punctul 112). Acest imperativ impune ca orice act care urmărește să creeze efecte juridice să își întemeieze forța obligatorie pe o dispoziție de drept al Uniunii care trebuie să fie menționată expres drept temei legal și care indică forma juridică pe care trebuie să o ia acel act (a se vedea Hotărârea din 19 iunie 2015, Italia/Comisia, T‑358/11, EU:T:2015:394, punctul 123 și jurisprudența citată). Principiul previzibilității face parte integrantă din principiul securității juridice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2014, National Iranian Oil Company/Consiliul, T‑578/12, nepublicată, EU:T:2014:678, punctele 111 și 112).

136

Or, în speță, decizia atacată enunță nu doar temeiul juridic, și anume articolul 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006, ci și toți parametrii necesari care permit identificarea efectelor sale juridice, iar aceasta într‑un mod clar și precis, permițând astfel reclamantei să cunoască fără ambiguitate conținutul acestuia. Astfel, reiese clar din această decizie că aceasta vizează completarea intrării existente referitoare la DEHP în lista substanțelor candidate, în aplicarea articolului 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006, printr‑o identificare ca substanță care afectează sistemul endocrin în privința căreia s‑ar fi dovedit științific că poate avea efecte grave asupra mediului, în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

137

În al doilea rând, în ceea ce privește principiul protecției încrederii legitime, dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că dreptul de a se prevala de acest principiu se extinde la orice justițiabil care a fost determinat de o instituție a Uniunii să nutrească speranțe întemeiate și că nu se poate invoca încălcarea acestui principiu în cazul în care administrația nu a furnizat asigurări precise (a se vedea Ordonanța din 4 iulie 2013, Menidzherski biznes reshenia, C‑572/11, nepublicată, EU:C:2013:456, punctul 30 și jurisprudența citată).

138

Constituie asigurări de natură să dea naștere unor asemenea speranțe, indiferent de forma în care sunt comunicate, informațiile precise, necondiționate, concordante și emise de surse autorizate și de încredere (a se vedea Hotărârea din 14 martie 2013, Agrargenossenschaft Neuzelle, C‑545/11, EU:C:2013:169, punctul 25 și jurisprudența citată).

139

Or, în speță, reclamanta nu a demonstrat și nici măcar nu a susținut că ECHA ar fi furnizat asigurări precise în privința sa, fie în ce privește includerea unei substanțe oarecare în lista substanțelor candidate, fie în ce privește criteriile care trebuie aplicate în acest scop.

140

Aceste concluzii nu sunt contestate de celelalte argumente ale reclamantei.

141

În primul rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia ECHA a identificat DEHP ca fiind o substanță care afectează sistemul endocrin, deși dreptul Uniunii nu ar defini o asemenea substanță și nici nu ar prevedea un criteriu obligatoriu din punct de vedere juridic pentru identificarea acestei substanțe, trebuie amintit că, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 105-114 de mai sus, în lipsa unor criterii armonizate pentru identificarea substanțelor cu proprietăți care afectează sistemul endocrin, ECHA era abilitată, în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, să efectueze o identificare a DEHP potrivit unei examinări de la caz la caz, iar aceasta chiar pe baza propriilor criterii.

142

În plus, având în vedere precizările aduse la punctele 137 și 138 de mai sus, în ceea ce privește principiul protecției încrederii legitime, simplul fapt că reclamanta se aștepta ca aplicarea articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 să fie suspendată în ceea ce privește perturbatorii endocrini până când Comisia va uniformiza criteriile pentru identificarea acestui tip de substanțe nu poate servi drept bază pentru a invoca în mod valabil acest principiu. Prin definiție, principiul protecției încrederii legitime nu acoperă o asemenea așteptare. În plus, reclamanta nu demonstrează că ECHA a avut un comportament care ar fi putut să îi permită să concluzioneze că această agenție nu ar proceda la identificarea DEHP drept perturbator endocrin care prezintă motive de îngrijorare deosebită în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006. Dimpotrivă, astfel cum a arătat Regatul Țărilor de Jos, există mai multe precedente de substanțe care au fost identificate ca prezentând motive de îngrijorare deosebită pe baza a mai mult de o proprietate în sensul articolului 57 din acest regulament, precum fluorura de cadmiu, care a fost identificată pe baza a patru proprietăți, și anume proprietățile prevăzute la articolul 57 literele (a)-(c) și (f) din regulamentul menționat. Uleiul antracenic, substanță care a fost identificată drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 literele (a), (d) și (e) din Regulamentul nr. 1907/2006, constituie un alt precedent în această privință (Hotărârea din 7 martie 2013, Rütgers Germany și alții/ECHA, T‑94/10, EU:T:2013:107, punctele 7 și 77).

143

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia decizia atacată a fost luată fără ca ECHA să fie abilitată să completeze o intrare deja existentă referitoare la o substanță chimică în lista substanțelor candidate, ceea ce ar constitui de asemenea o încălcare a principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, trebuie amintit că, astfel cum rezultă din concluzia la care s‑a ajuns la punctul 81 de mai sus, ECHA era abilitată, pe baza articolului 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006, să completeze intrarea deja existentă referitoare la substanța DEHP în lista substanțelor candidate. În consecință, acest argument trebuie respins.

144

În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia decizia atacată riscă să compromită procedura de autorizare a substanței DEHP identificate drept substanță toxică pentru reproducere în sensul articolului 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006, procedură care ar fi în curs din data de 12 august 2013, data depunerii cererii de autorizare a reclamantei, trebuie arătate cele ce urmează.

145

Chiar dacă proprietăți intrinseci suplimentare, precum cele vizate la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, au fost adăugate la intrarea referitoare la DEHP în lista substanțelor candidate, procedura de autorizare care este încă în curs în prezent nu este „compromisă”. Astfel cum arată în mod întemeiat ECHA, solicitantul autorizației nu trebuie să țină seama în cererea sa decât de proprietățile periculoase pentru care această substanță a fost inclusă în anexa XIV. O proprietate intrinsecă a unei substanțe care figurează în lista substanțelor candidate, dar care nu face parte din intrarea referitoare la această substanță în anexa XIV, nu are, prin urmare, nicio influență asupra procedurii de autorizare.

146

Desigur, atunci când o intrare deja existentă referitoare la o substanță din anexa XIV este completată, cum s‑a arătat la articolul 62 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul nr. 1907/2006, cererea de autorizare trebuie modificată astfel încât să țină seama de această evoluție. Altfel spus, dacă Comisia adaugă proprietatea de perturbator endocrin care prezintă motive de îngrijorare deosebită prevăzută la articolul 57 litera (f) din acest regulament la intrarea referitoare la DEHP din anexa XIV, reclamanta va trebui să țină seama de această modificare a anexei XIV.

147

Cu toate acestea, într‑un astfel de caz, reclamanta s‑ar afla în aceeași situație cu aceea în care ansamblul proprietăților intrinseci ale substanței DEHP prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 au fost identificate și incluse în anexa XIV în același moment.

148

În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia decizia atacată nu reglementează consecințele juridice care ar exista în cazul în care Comisia ar elabora, în cadrul mandatului său, criterii de aplicare generală pentru identificarea substanțelor care afectează sistemul endocrin care ar fi diferite de cele aplicate în speță de ECHA, trebuie arătat că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 112-114 de mai sus, identificarea unei substanțe drept perturbator endocrin care prezintă motive de îngrijorare pe baza unei examinări de la caz la caz în conformitate cu articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu poate fi exclusă ca urmare a faptului că Comisia trebuie să adopte criterii armonizate pentru determinarea proprietăților care afectează sistemul endocrin.

149

În al cincilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia, repunând în discuție și făcând nesigur „modul de identificare a substanțelor din punctul de vedere al efectelor lor endocrine”, decizia atacată ar provoca o confuzie totală privind raportul normativ dintre includerea DEHP în lista substanțelor candidate, adăugarea acestei substanțe în anexa XIV și acordarea autorizației pentru această substanță, trebuie amintit de la bun început că reglementarea în vigoare, în special articolul 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006 coroborat cu articolul 57 litera (f) din acest regulament, este cea care a servit drept temei pentru adoptarea deciziei atacate.

150

Reproșul reclamantei întemeiat pe împrejurarea că nu ar fi putut să prevadă decizia atacată, nici să se pregătească în avans pentru obligațiile impuse prin aceasta, nici să adapteze la aceasta activitatea întreprinderii sale trebuie interpretat drept un argument care urmărește în esență invocarea principiului protecției încrederii legitime.

151

Potrivit unei jurisprudențe constante, dacă acest principiu face parte dintre principiile fundamentale ale Uniunii, nu este întemeiat ca agenții economici să aibă încredere legitimă în menținerea unei situații existente care poate fi modificată în cadrul puterii de apreciere a instituțiilor Uniunii (Hotărârea din 26 iunie 2012, Polonia/Comisia, C‑335/09 P, EU:C:2012:385, punctul 180). Astfel, reclamanta nu era îndreptățită să aibă încredere legitimă în ipoteza potrivit căreia ECHA nu ar efectua o identificare a DEHP drept perturbator endocrin care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

152

Având în vedere cele ce precedă, trebuie înlăturate argumentele privind invocarea încălcării principiilor previzibilității, securității juridice, precum și protecției încrederii legitime.

153

În consecință, al doilea motiv trebuie respins ca neîntemeiat în totalitate.

154

Al treilea motiv cuprinde două aspecte.

155

Primul este întemeiat pe faptul că decizia atacată ar fi afectată de o eroare vădită de apreciere care ar putea fi chiar calificată drept abuz de putere, întrucât nu s‑ar întemeia pe constatări științifice care să stabilească în mod obiectiv și concludent că DEHP întrunește toate criteriile prevăzute la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

156

Cel de al doilea aspect este întemeiat pe faptul că ECHA nu ar fi respectat instrucțiunile tehnice date de ea însăși.

157

În primul rând, reclamanta arată că, din punct de vedere științific, constatarea că o substanță afectează sistemul endocrin nu ar fi suficientă pentru a se concluziona că această substanță întrunește criteriile prevăzute la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006. Afectarea sistemului endocrin nu ar constitui un pericol, ci doar un mod de acțiune. Totuși, decizia atacată s‑ar întemeia pe această ipoteză eronată. În schimb, evaluarea științifică a efectelor DEHP asupra mediului ar fi trebuit să permită stabilirea unei legături de cauzalitate între modul de acțiune al DEHP și efectele asupra mediului. Or, dosarul DEHP nu ar răspunde acestei cerințe fundamentale, întrucât pretinsele efecte negative ale substanței DEHP ar fi fost considerate drept doar „posibile”.

158

În al doilea rând, astfel cum ar fi remarcat mai multe state membre și mai mulți alți participanți în cadrul procedurii de depunere a observațiilor, argumentația care figurează în dosarul DEHP nu ar justifica unul dintre criteriile într‑adevăr esențiale pentru identificarea unei substanțe în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 și pentru includerea acesteia în lista substanțelor candidate, și anume criteriul potrivit căruia substanța vizată trebuie de asemenea să suscite un nivel de îngrijorare echivalent cu cel pentru alte substanțe enumerate la articolul 57 literele (a)-(e) din regulamentul respectiv.

159

În al treilea rând, fiabilitatea științifică a studiilor pe care se întemeiază dosarul DEHP, documentul de sprijin și, prin urmare, decizia atacată ar fi supraapreciată în mod injust și intenționat. În plus, aceste studii specializate nu ar fi concludente.

160

În ceea ce privește studiile privind peștii, pe care se bazează atât documentul de sprijin, cât și dosarul DEHP, dintr‑un raport științific din 2008, intitulat „European Union Risk Assessment Report” și provenind de la Centrul Comun de Cercetare al Comisiei (JRC) ar rezulta că nu ar fi „posibil să se definească cu certitudine dacă substanța DEHP este un perturbator endocrin la pești”. În ceea ce privește cele nouă studii elaborate după 2008 în legătură cu influența substanței DEHP asupra peștilor, acestea nu ar constitui decât „non‑guideline stud[ies]”, și anume studii care nu au fost realizate conform normelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Or, aceste studii ar trebui evaluate pe baza unei metodologii recunoscute la nivel internațional și numite scara Klimisch (Klimisch H. J., Andreae M., și Tillmann U., „A Systematic Approach for Evaluating the Quality of Experimental Toxicological and Ecotoxicological Data”, Regulatory Toxicology and Pharmacology, 1997, vol. 25, p. 1-5). Chiar dacă, în cadrul clasificării scării Klimisch, studiile „non‑guideline” ar beneficia de punctajul 3, care ar corespunde studiilor „nonfiabile” (Klimisch Score 3), în documentul de sprijin studiile menționate anterior ar fi, în contradicție cu scara Klimisch, clasificate în categoria 2, care ar corespunde studiilor „fiabile cu restricții” (Klimisch Score 2). Autorul documentului de sprijin ar pune el însuși la îndoială fiabilitatea studiilor Carnevali și alții (2010) și Corradetti și alții (2013), calificându‑le drept studii „în esență nonfiabile” (Klimisch Score 2/4). În anumite studii, la care trimite documentul de sprijin, influența endocrină adversă a DEHP nu ar fi fost demonstrată absolut deloc. Aceasta ar fi în special situația studiilor Zanotelli și alții (2010), Wang și alții (2013) sau Uhren‑Webster și alții (2010). În plus, rezultatele studiului Zanotelli și alții (2010), potrivit căruia o „încetinire a creșterii” (reduction in growth) la pești în urma unui tratament cu DEHP ar putea fi considerată drept manifestarea unui „efect de acțiune endocrin” al acestei substanțe, însă în niciun caz dovada unui „efect nefast” al său, ar fi contestate de alte studii specializate, în special studiul Norman și alții (2007).

161

În ceea ce privește studiile privind șobolanii, reclamanta este de părere că acestea au fost elaborate pentru examinarea efectelor asupra sănătății umane, iar nu asupra mediului. În plus, fiabilitatea lor ar fi discutabilă întrucât, în cadrul acestor studii, substanța DEHP ar fi fost administrată direct și în doze foarte ridicate, ceea ce în natură nu s‑ar întâmpla, întrucât prezenta acestei substanțe în natură ar fi de o mie de ori, chiar de zeci de mii de ori mai mică.

162

ECHA, susținută de Regatul Norvegiei, contestă această argumentație.

163

Cu titlu introductiv, trebuie să se sublinieze că, potrivit unei jurisprudențe constante, având în vedere că autoritățile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere, în special în ceea ce privește aprecierea unor elemente de fapt de ordin științific și tehnic deosebit de complexe pentru a determina natura și întinderea măsurilor pe care le adoptă, controlul instanțelor Uniunii trebuie să se limiteze la a examina dacă exercitarea unei astfel de competențe nu este afectată de o eroare vădită sau de un abuz de putere ori dacă aceste autorități nu au depășit în mod vădit limitele puterii lor de apreciere. Într‑un asemenea context, instanța Uniunii nu poate să substituie prin aprecierea sa cu privire la elementele de fapt de ordin științific și tehnic pe cea a autorităților Uniunii, care sunt singurele cărora Tratatul FUE le‑a încredințat această sarcină (a se vedea Hotărârea din 30 aprilie 2015, Polynt și Sitre/ECHA, T‑134/13, nepublicată, EU:T:2015:254, punctul 52 și jurisprudența citată).

164

Cu toate acestea, trebuie precizat că puterea largă de apreciere de care dispun autoritățile Uniunii și care presupune un control jurisdicțional limitat al modului în care este exercitată nu se aplică exclusiv în ceea ce privește natura și sfera de aplicare ale dispozițiilor care trebuie adoptate, ci se aplică, într‑o anumită măsură, și în ceea ce privește constatarea datelor de bază. Totuși, un astfel de control jurisdicțional, chiar dacă are o întindere limitată, necesită ca autoritățile Uniunii autoare ale actului în cauză să fie în măsură să demonstreze în fața instanței Uniunii că actul a fost adoptat prin exercitarea efectivă a puterii lor de apreciere, care presupune că au fost luate în considerare toate elementele și circumstanțele pertinente ale situației pe care acest act a urmărit să o reglementeze (a se vedea Hotărârea din 30 aprilie 2015, Polynt și Sitre/ECHA, T‑134/13, nepublicată, EU:T:2015:254, punctul 53 și jurisprudența citată).

165

În lumina acestor considerații trebuie să se examineze în speță dacă aprecierea ECHA referitoare la proprietățile DEHP drept substanță care îndeplinește condițiile articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 este afectată de o eroare vădită de apreciere sau chiar de un abuz de putere.

166

În această privință, trebuie arătat că, potrivit punctului 6.3 din documentul de sprijin, se poate concluziona că este probabil ca mecanismul de acțiune perturbator endocrin al substanței DEHP să provoace efecte adverse asupra mediului. Comitetul statelor membre a ajuns la această concluzie evaluând mai multe studii asupra peștilor și a șobolanilor. În special, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 5.1.6 din documentul de sprijin, potrivit unei aprecieri globale a unei părți a studiilor utilizate, este foarte probabil ca modul de acțiune estrogenic al DEHP să aibă efecte adverse asupra caracteristicilor fenotipice sexuale și de reproducere a peștilor masculi și femele. Această împrejurare, precum și efectele substanței DEHP, astfel cum au fost observate în studiile asupra șobolanilor, efecte pe care le menționează capitolul 4 din documentul de sprijin, sunt suficiente pentru a se ajunge la concluzia că DEHP poate avea efecte adverse asupra mediului.

167

Aprecierea ansamblului studiilor științifice menționate în capitolele 4 și 5 din documentul de sprijin nu poate fi contestată de argumentele reclamantei.

168

În această privință, în primul rând, trebuie constatat că, contrar celor susținute de reclamantă, decizia atacată nu se întemeiază pe teza potrivit căreia simplul impact al unei substanțe asupra sistemului endocrin al unui individ izolat ar avea în mod necesar efecte adverse asupra mediului.

169

Astfel, după cum rezultă din cuprinsul punctului 5.1.1 din documentul de sprijin coroborat cu punctul 4.2.1 din documentul respectiv, demersul științific pe baza căruia ECHA a concluzionat că DEHP poseda proprietăți intrinsece precum cele prevăzute la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 era cel propus de un grup consultativ de experți. Or, potrivit acestui demers, o substanță poate fi identificată drept perturbator endocrin care poate avea efecte negative asupra mediului atunci când, în primul rând, această substanță are efecte adverse asupra sănătății, în al doilea rând, prezintă un mecanism de acțiune endocrin, în al treilea rând, există o legătură „plauzibilă” între respectivele efecte adverse și mecanismul de acțiune endocrin și, în al patrulea rând, această legătură de cauzalitate este de asemenea pertinentă pentru mediu. Astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 4.2.1 din documentul de sprijin, acest demers este întemeiat pe o definiție larg acceptată și promovată prin programul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) în materie de perturbatori endocrini.

170

Prin urmare, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia decizia atacată ar porni de la ipoteza potrivit căreia, atunci când o substanță chimică afectează sistemul endocrin, aceasta presupune în mod necesar că este vorba despre o substanță care poate avea efecte adverse asupra mediului.

171

În ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia evaluarea științifică a efectelor DEHP asupra mediului ar fi trebuit să permită stabilirea unei legături de cauzalitate între modul de acțiune al DEHP și efectele sale asupra mediului, în sensul că exact DEHP, cu excluderea oricărei alte substanțe, ar avea efecte negative grave asupra mediului, ceea ce ar permite să se concluzioneze că DEHP constituie un perturbator endocrin care prezintă motive de îngrijorare deosebită în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie arătate cele ce urmează.

172

Este necesar să se considere că, prin acest argument, reclamanta înțelege în esență să pună la îndoială nivelul probatoriu pe care autorul documentului de sprijin l‑a aplicat în vederea stabilirii legăturii de cauzalitate.

173

În această privință, în ceea ce privește nivelul probatoriu care trebuie respectat în temeiul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie mai întâi să se constate că, potrivit acestei dispoziții, pot fi incluși în anexa XIV printre altele perturbatorii endocrini care prezintă motive de îngrijorare deosebită în privința cărora este dovedit științific că „pot” avea efecte grave asupra mediului. Trebuie precizat că, în anumite versiuni lingvistice ale acestei dispoziții, precum versiunile engleză, germană, italiană și română, efectele asupra mediului trebuie să fie „probabile”, în timp ce în alte versiuni lingvistice substanțele trebuie „să poată” avea efecte asupra mediului. Rezultă că probabilitatea ca un perturbator endocrin să poată avea efecte adverse asupra mediului este suficientă pentru a se stabili o legătură de cauzalitate în sensul acestei dispoziții. Acest demers al legiuitorului Uniunii este, de pe altă parte, conform cu principiul precauției, astfel cum este menționat printre altele la articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006.

174

Or, astfel cum rezultă printre altele din prima teză a punctului 6.3 din documentul de sprijin, autorul acestui document respectă, în raționamentul său științific, nivelul probatoriu menționat la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006. Astfel, în acesta se face referință la probabilitatea ca DEHP să poată avea efecte adverse asupra mediului.

175

Având în vedere cele arătate la punctele 105, 163 și 164 de mai sus în ceea ce privește controlul actelor în privința unor erori vădite de apreciere sau a unui abuz de putere, trebuie constatat că decizia atacată nu este afectată de neregularitate ca urmare a faptului că autorul documentului de sprijin a stabilit doar că era „foarte plauzibil” ca mecanismul de acțiune endocrin al DEHP să aibă efecte adverse asupra mediului.

176

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia dosarul DEHP nu ar justifica considerarea acestei substanțe drept o substanță care să suscite un nivel de îngrijorare echivalent cu cel pentru alte substanțe enumerate la articolul 57 literele (a)-(e) din Regulamentul nr. 1907/2006, este suficient să se facă trimitere la punctul 6.2 din documentul de sprijin.

177

La acest punct, autorul acestui document examinează nu numai proprietățile intrinseci, dovezile științifice și efectele grave ale DEHP, ci și nivelul de îngrijorare echivalent (equivalent level of concern), în sensul articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006. În rezumat, cele patru paragrafe ale acestui punct indică printre altele că efectele ecotoxice ale acestei substanțe sunt potențial severe și ireversibile și că au un impact important asupra mediului.

178

Rezultă că, în lumina precizărilor aduse la punctele 102, 164 și 165 de mai sus, existența unei erori vădite de apreciere sau chiar a unui abuz de putere nu poate fi constatată pentru motivul că ECHA ar fi ignorat unul dintre criteriile esențiale ale articolului 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

179

În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia studiile utilizate în dosarul DEHP nu erau fiabile, trebuie arătate cele ce urmează.

180

Fac parte dintre justificările științifice ale deciziei atacate studii asupra peștilor care au fost realizate, în parte, înainte de 2008. Aceste studii au fost preluate și descrise în raportul JRC din 2008. Desigur, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 5.1.2 din documentul de sprijin, potrivit acestui raport, nu era posibil să se constate în mod indubitabil că DEHP era un perturbator endocrin la pești.

181

Se adaugă totuși la acest raport mai multe studii efectuate după 2008.

182

Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 5.1.2.1 din documentul de sprijin, ECHA a evaluat fiabilitatea acestor studii cu ajutorul scării Klimisch. A procedat astfel întrucât, potrivit capitolului R.4.2 din Ghidul cerințelor privind informațiile și evaluarea securității chimice al ECHA, trebuie aplicat sistemul de punctare Klimisch și în ceea ce privește evaluarea studiilor asupra efectelor și a comportamentului unei substanțe în mediu.

183

În special, pe această scară, punctajul „2 = fiabil cu restricții” (Klimisch Score 2) este atribuit „studiilor sau datelor […] nerealizate sau obținute în conformitate cu principiile bunelor practici de laborator, în care parametrii de testare documentați nu sunt integral conformi cu linia directoare specifică, însă sunt suficienți pentru a accepta datele, sau în care cercetările descrise nu sunt acoperite de o linie directoare privind testele, ci sunt bine documentate și acceptabile științific”.

184

În schimb, punctajul „3 = non fiabil” (Klimisch Score 3) este atribuit „studiilor sau datelor […] care au făcut obiectul unor interferențe între sistemul de măsurare și substanța testată, în care organismele/sistemele de testare utilizate nu sunt pertinente pentru expunere (de exemplu, căi de aplicare nefiziologice), care au fost realizate sau obținute după o metodă care este insuficient documentată în vederea unei evaluări, care nu este acceptabilă și concludentă potrivit unei opinii de expert”.

185

Or, contrar argumentului reclamantei potrivit căruia un studiu care nu respectă normele OCDE constituie un studiu „non‑guideline”, din sistemul de punctare Klimisch nu reiese că orice studiu „non‑guideline” ar trebui să obțină un punctaj „3 = non fiabil”. Dimpotrivă, punctajul „2 = fiabil cu restricții” poate fi atribuit mai precis unor studii pentru care parametrii de testare documentați nu sunt integral conformi cu o linie directoare specifică. În consecință, contrar celor susținute de reclamantă, simplul fapt că o expertiză este calificată drept studiu „non-guideline” nu poate presupune că acest studiu este lipsit de fiabilitate.

186

În plus, trebuie subliniat de asemenea că reclamanta nu furnizează elemente concrete care să permită repunerea în discuție, în mod susținut și pe baza unei examinări individuale a studiilor, a punctajului atribuit diferitor studii menționate în capitolul 5 din documentul de sprijin.

187

În plus, reclamanta nu precizează ce punctaj al studiilor asupra peștilor ar fi incorect și ar fi putut avea o influență asupra rezultatului evaluării globale a Comitetului statelor membre.

188

Pe de altă parte, argumentația reclamantei potrivit căreia, în primul rând, autorul documentului de sprijin ar pune el însuși la îndoială fiabilitatea studiilor Carnevali și alții (2010) și Corradetti și alții (2013) și, în al doilea rând, influența endocrină adversă a DEHP nu ar fi fost demonstrată în studiile intitulate Zanotelli și alții (2010), Wang și alții (2013) sau Uhren‑Webster și alții (2010) nu poate convinge.

189

Desigur, din cuprinsul punctului 5.1.2.1.2 din documentul de sprijin rezultă că studiul intitulat Zanotelli și alții (2010) nu a fost concludent în legătură cu calificarea DEHP drept perturbator endocrin. Nu ar rezulta clar din acest studiu dacă „încetinirea creșterii” (reduction in growth) observată la pești ca efect al DEHP era sau nu era legată de sistemul endocrin (it is not clear whether the effect is endocrine mediated or not). De asemenea, potrivit studiului Wang și alții (2013), nu a fost examinat sau observat niciun efect advers legat de sistemul endocrin sau de natură sistemică (no endocrine related or systemic adverse effects were investigated nor observed).

190

Cu toate acestea, din cuprinsul punctului 5.1.2.1.2 rezultă că studiile Carnevali și alții (2010) și Corradetti și alții (2013) au demonstrat existența unor efecte adverse ale DEHP asupra reproducerii peștilor-zebră și că, în pofida unor îndoieli, aceste studii au totuși o anumită pertinență pentru evaluarea efectelor respective (are therefore considered of some relevance).

191

Desigur, studiul Uhren‑Webster și alții (2010) se întemeiază pe o metodă experimentală care implică o expunere la substanță care nu se produce în natură. Independent de aspectul dacă această metodă este sau nu este fiabilă, acest aspect trebuind, de altfel, să primească același răspuns cu cel dat la punctele 198-200 de mai jos în ceea ce privește aplicarea unor cantități ridicate de DEHP în testele asupra șobolanilor, din studiul Uhren‑Webster și alții (2010) rezultă totuși că o expunere la concentrații ridicate de DEHP afectează spermatogeneza la peștii-zebră.

192

În ceea ce privește studiile criticate de reclamantă, trebuie arătat că acestea nu constituie decât o parte din ansamblul elementelor de probă care au fost examinate de Comitetul statelor membre.

193

Alte studii asupra peștilor, precum cele prevăzute la punctul 5.1.2.1.2 din documentul de sprijin, prezintă dovezi suplimentare în privința efectelor adverse ale DEHP asupra mediului.

194

La aceste studii se adaugă testele asupra șobolanilor, pe care documentul de sprijin le menționează la punctul 4.2.2. Aceste teste au permis să se constate diverse efecte negative asupra substanței DEHP asupra sistemului endocrin al mamiferelor.

195

Or, reclamanta nu acordă nicio atenție specială acestor alte studii.

196

În special, trebuie subliniat că, astfel cum rezultă din cel de al doilea paragraf al punctului 4.2.2 litera (b) din documentul de sprijin, studiile asupra șobolanilor au fost chiar calificate drept studii „fiabile”, iar aceasta în sensul punctajelor 1 sau 2 de pe scara Klimisch. Reclamanta, care pare să recunoască faptul că scara Klimisch este o metodă concludentă de evaluare a studiilor, nu furnizează niciun element care să permită să se repună în discuție fiabilitatea studiilor prevăzute la punctul 4.2.2 din documentul de sprijin.

197

Pe de altă parte, reclamanta nu contestă în mod întemeiat nici aprecierea care figurează la al treilea paragraf al punctului 6.3 din documentul de sprijin, potrivit căreia efectele substanței DEHP asupra reproducerii mamiferelor prezintă pertinență în ceea ce privește mediul. Astfel, reclamanta nu repune în discuție constatarea potrivit căreia, în primul rând, efectele nedorite observate la șobolani prezintă motive de îngrijorare deosebită în ceea ce privește mamiferele sălbatice al căror succes reproducător este în mod natural redus și, în al doilea rând, efectele negative asupra reproducerii pot provoca consecințe adverse pe termen lung asupra populației animalului în discuție.

198

Pe de altă parte, argumentul reclamantei potrivit căruia examinarea DEHP, astfel cum a fost realizată în cadrul studiilor asupra șobolanilor, a fost efectuată cu ajutorul unor cantități foarte ridicate de DEHP care acționează în mod direct asupra animalelor, ceea ce ar ține de o situație care nu s‑ar produce în natură, nu poate fi admis.

199

Astfel, în această privință, în primul rând, trebuie arătat de la bun început că reclamanta nu a stabilit că metoda care constă în aplicarea directă a cantităților ridicate dintr‑o substanță oarecare nu era o metodă științifică recunoscută și confirmată. Reclamanta se limitează în această privință la o afirmație generală, fără a aduce însă un element de probă concret, care ar repune în discuție fiabilitatea metodei constând în aplicarea unor doze ridicate dintr‑o anumită substanță asupra animalelor în condiții de laborator.

200

În al doilea rând, potrivit jurisprudenței, o evaluare a pericolelor legate de proprietățile intrinsece ale unei substanțe nu trebuie să fie limitată în considerarea unor împrejurări de utilizare specifice și poate fi realizată în mod valabil independent de locul în care este utilizată substanța, de modul în care s‑ar putea produce contactul cu aceasta și de eventualele niveluri de expunere la substanță (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2011, Nickel Institute, C‑14/10, EU:C:2011:503, punctul 82).

201

Având în vedere aceste considerații și ținând seama de cele arătate la punctele 105, 163 și 164 de mai sus, nu se poate concluziona că decizia atacată este afectată de o eroare vădită sau de un abuz de putere, argumentele în această privință trebuind să fie înlăturate.

202

Prin urmare, trebuie respins primul aspect al celui de al treilea motiv.

203

Reclamanta arată că, prin adoptarea deciziei atacate, ECHA nu a respectat propriile instrucțiuni, și anume documentul intitulat „Identification of substances as SVHCs due to equivalent level of concern to CMRs (Article 57(f)] – sensitisers as an example” (Identificarea substanțelor drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită, din cauza unui nivel de îngrijorare echivalent cu cel al substanțelor CMR [articolul 57 litera (f)] – agenții stabilizatori de exemplu), care ar conține instrucțiuni detaliate pentru autorii de propuneri privind includerea unor substanțe chimice în lista substanțelor candidate în conformitate cu articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006. Potrivit acestor instrucțiuni, „calitatea vieții victimelor”, și anume, în speță, a animalelor vizate, „temerile sociale” și „posibilitatea obținerii unei concentrații sigure” pentru mediu ar fi factori care trebuie luați în considerare pentru a determina dacă o substanță suscită un nivel de îngrijorare echivalent cu cel al substanțelor identificate în conformitate cu articolul 57 literele (a)-(e) din Regulamentul nr. 1907/2006. Or, în speță, acești factori nu ar fi fost apreciați de ECHA.

204

ECHA contestă această argumentație.

205

Reproșul reclamantei legat de instrucțiunile ECHA constituie o afirmație suplimentară formulată, pentru prima dată, la punctele 72-74 din replică. În această privință, cu alte cuvinte, reclamanta invocă în esență un motiv nou pe parcursul procesului.

206

Or, din articolul 84 din Regulamentul de procedură rezultă că pe parcursul procesului invocarea de motive noi este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii.

207

Întrucât reclamanta a invocat motivul legat de liniile directoare ale ECHA abia în stadiul replicii, iar acesta nu se întemeiază pe elemente care au apărut după introducerea acțiunii, trebuie înlăturat ca fiind tardiv și, prin urmare, inadmisibil.

208

Prin urmare, al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie respins ca inadmisibil.

209

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta invocă, în primul rând, încălcarea principiului securității juridice, în al doilea rând, încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul articolului 47 din cartă și al articolului 6 din CEDO și, în al treilea rând, încălcarea dreptului la exercitarea pașnică a dreptului său de proprietate în sensul articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO și al articolului 17 din cartă și în special a principiului încrederii legitime.

210

ECHA contestă aceste argumente.

211

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, instanțele Uniunii trebuie, în conformitate cu competențele cu care sunt învestite, să asigure un control, în principiu complet, al legalității tuturor actelor Uniunii din perspectiva drepturilor fundamentale care fac parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii. Această cerință este consacrată expres la articolul 275 al doilea paragraf TFUE (a se vedea Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Fulmen și Mahmoudian, C‑280/12 P, EU:C:2013:775, punctul 58 și jurisprudența citată).

212

Printre aceste drepturi fundamentale figurează în special respectarea dreptului la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești, astfel cum este consacrat la articolul 47 al doilea paragraf din cartă și la articolul 6 din CEDO, precum și a dreptului de proprietate, astfel cum este menționat la articolul 17 din cartă și la articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO.

213

Or, întrucât ECHA nu constituie o instanță judecătorească în sensul articolului 47 din cartă și al articolului 6 din CEDO și întrucât aceste din urmă dispoziții nu sunt, prin urmare, aplicabile în speță, reclamanta nu poate invoca în mod valabil dreptul la un proces echitabil împotriva deciziei atacate.

214

Dacă, în schimb, trimiterea reclamantei la dreptul la un proces echitabil ar trebui înțeleasă în sensul că privește dreptul acesteia la un tratament imparțial și echitabil al cauzei sale de către ECHA, în sensul articolului 41 alineatul (1) din cartă, trebuie arătat că reclamanta nu a demonstrat nicidecum că ECHA nu ar fi respectat obligațiile care îi revin în conformitate cu această dispoziție.

215

În ceea ce privește dreptul la exercitarea pașnică a dreptului său de proprietate, astfel cum este cuprins în articolul 17 din cartă și în articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 din CEDO, reclamanta invocă, pe de o parte, mijloace financiare pe care pretinde că le‑a investit ca urmare a procedurii de soluționare a cererii de autorizare pentru utilizarea DEHP și, pe de altă parte, riscul de a nu obține o asemenea autorizație ca urmare a adoptării deciziei atacate. În plus, în cadrul ședinței, reclamanta a precizat că celelalte bunuri a căror proprietate nu o poate exercita ca urmare a adoptării deciziei atacate erau drepturile la producerea DEHP ale unei întreprinderi care utilizează și produce această substanță.

216

În această privință, în ceea ce privește mijloacele financiare aparent învestite de reclamantă ca urmare a procedurii de soluționare a cererii de autorizare, este suficient să se arate că reclamanta nu a stabilit exact în ce măsură aceste investiții ar fi fost contestate prin decizia atacată. Astfel, aceste pretinse investiții nu pot privi decât DEHP ca substanță care întrunește criteriul articolului 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006. Or, asemenea investiții ar fi fost suportate chiar fără identificarea acestei substanțe drept perturbator endocrin care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul articolului 57 litera (f) din acest regulament.

217

În ceea ce privește riscul ca reclamanta să nu obțină o autorizație în temeiul articolului 60 din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie constatat că procedura în vederea obținerii unei autorizații începută de reclamantă vizează DEHP drept substanță toxică pentru reproducere, în temeiul articolului 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006. Or, o autorizație cu acest titlu nu este exclusă ca urmare a includerii acestei substanțe drept perturbator endocrin care prezintă motive de îngrijorare deosebite în sensul articolului 57 litera (f) din același regulament în lista substanțelor candidate.

218

În ceea ce privește, în sfârșit, drepturile de producere a DEHP, trebuie arătat că existența, întinderea sau natura juridică a acestor drepturi nu au fost stabilite, astfel încât nu este posibil să se stabilească existența unei încălcări.

219

Pe de altă parte, independent de calificarea elementelor invocate de reclamantă pentru a demonstra existența unor „bunuri” în sensul articolului 17 din cartă și al articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, trebuie arătat că, potrivit precizărilor reclamantei din cadrul ședinței, argumentele sale privind dreptul de proprietate nu sunt menite să aibă o sferă de aplicare autonomă în cadrul prezentei acțiuni, ci constituie o argumentație suplimentară în raport cu cele expuse de reclamantă în cadrul motivelor precedente. Mai precis, în opinia reclamantei, dreptul de proprietate ar putea fi împiedicat ca urmare a nelegalității deciziei atacate în măsura în care această nelegalitate ar decurge din cele expuse deja de reclamantă în cadrul celorlalte motive.

220

Or, examinarea celorlalte motive nu a indicat nimic care să poată afecta legalitatea deciziei atacate. Prin urmare, argumentele legate de dreptul de proprietate trebuie respinse, această concluzie fiind valabilă și în ceea ce privește drepturile care decurg din articolul 41 alineatul (1) și din articolul 47 din cartă, precum și din articolul 6 din CEDO.

221

Astfel cum s‑a arătat deja la punctele 135-153 de mai sus, decizia atacată nu încalcă nici principiile securității juridice și protecției încrederii legitime.

222

Ca urmare a acestui fapt, este necesar să se respingă de asemenea cel de al patrulea motiv, precum și acțiunea în totalitate.

223

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să plătească, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de ECHA, conform concluziilor formulate de aceasta din urmă, inclusiv a celor aferente procedurii privind măsurile provizorii.

224

În temeiul articolului 138 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de procedură, statele membre și statele părți la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), altele decât statele membre, care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Regatul Danemarcei, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Suediei și Regatul Norvegiei suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea)

declară și hotărăște: