1

Prin recursul formulat, Alcogroup SA (denumită în continuare „Alcogroup”) și Alcodis SA (denumită în continuare „Alcodis”) solicită anularea Ordonanței președintelui Tribunalului Uniunii Europene din 16 iunie 2015, Alcogroup și Alcodis/Comisia (T‑274/15 R, EU:T:2015:389, denumită în continuare „ordonanța atacată”), prin care acesta le‑a respins cererea de măsuri provizorii prin care solicitau, pe de o parte, suspendarea executării Deciziei C(2015) 1769 final a Comisiei din 12 martie 2015 (denumită în continuare „prima decizie în litigiu”), adresată Alcogroup și tuturor întreprinderilor controlate direct sau indirect de aceasta, inclusiv Alcodis, privind o procedură de aplicare a articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167), precum și a deciziei acesteia din 8 mai 2015 (denumită în continuare „a doua decizie în litigiu”), adresată Alcogroup în cadrul investigațiilor AT.40244 – Bioetanol (fostă „AQUA VIT”) – și AT.40054 – Oil and Biofuel Markets – și, pe de altă parte, obligarea Comisiei Europeană să suspende orice act de investigație sau de altă natură care le‑ar viza în cadrul procedurilor AT.40054 și AT.40244.

2

Este necesar să se precizeze, cu titlu introductiv, că președintele Tribunalului a adoptat ordonanța atacată înainte ca Comisia să depună observații cu privire la cererea de măsuri provizorii și la o dată la care termenul de depunere a unor asemenea observații nu expirase încă. În consecință, astfel cum a arătat Comisia în mod întemeiat în fața Curții, ordonanța atacată se întemeiază exclusiv pe faptele prezentate în cererea de măsuri provizorii. Deși Comisia contestă unele dintre aceste fapte, ea nu o face decât cu titlu subsidiar și doar pentru ipoteza în care ordonanța atacată ar fi anulată. Astfel, în scopul examinării recursului, prezenta ordonanță pleacă de la premisa că faptele constatate în ordonanța atacată sunt stabilite, fără a confirma sau a infirma caracterul lor exact.

3

Alcogroup și Alcodis își desfășoară activitatea în domeniul producției, transformării și comercializării de etanol. În urma unei plângeri depuse în luna martie 2013, Comisia a efectuat, în luna mai 2013, inspecții în spațiile unei întreprinderi care dezvoltase și punea la dispoziția publicului o metodă de evaluare a prețului etanolului, precum și în spațiile mai multor întreprinderi care își desfășurau activitatea în sectoarele țițeiului, produselor petroliere rafinate și biocombustibililor. Această investigație, înregistrată sub nr. AT.40054 (Oil and Biofuel Markets), viza atât funcționarea acestei metode, cât și eventuale înțelegeri anticoncurențiale între întreprinderi în scopul manipulării metodei respective.

4

În cadrul investigației menționate, Comisia a adresat Alcodis, la 23 mai 2014, o solicitare de informații în temeiul articolului 18 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1/2003. Alcodis a răspuns la această solicitare la 14 iunie 2014.

5

La 29 septembrie 2014, Comisia a ordonat Alcogroup și Alcodis să se supună unei inspecții în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003. Inspecția s‑a desfășurat în spațiile acestora de la 7 la 10 octombrie 2014. În cadrul și în urma acestei inspecții, pentru a‑și asigura apărarea, Alcogroup și Alcodis au solicitat asistența avocaților lor. În acest context, au fost întocmite și schimbate între ele și avocații lor numeroase documente. S‑a precizat că această corespondență și documentele anexate erau acoperite de secretul profesional al avocaților, fiecare corespondență purtând mențiunea, în limba engleză, „legally privileged” sau fiind clasată într‑un dosar intitulat, în aceeași limbă, „legally privileged”.

6

În paralel cu investigația AT.40054, Comisia a deschis investigația AT.40244, referitoare la eventuale acorduri și practici concertate având ca obiectiv coordonarea comportamentului unor întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectorul comercializării de bioetanol, împărțirea piețelor și a clienților, precum și schimburi de informații. În cadrul acelei investigații, Comisia, prin prima decizie în litigiu, a ordonat Alcogroup și Alcodis să se supună unei inspecții, care s‑a desfășurat de la 24 la 27 martie 2015. La începutul inspecției, avocații acestora au solicitat inspectorilor Comisiei să excludă din cercetărilor lor documentele de apărare stabilite în urma inspecției care avusese loc între 7 și 10 octombrie 2014. S‑a convenit ca orice document desemnat cu mențiunea, în limba engleză, „legally privileged” să fie de îndată înlăturat, fără să fie consultat de inspectori, urmând să facă obiectul unei examinări comune împreună cu avocații Alcogroup și Alcodis.

7

Cu toate acestea, potrivit Alcogroup și Alcodis, s‑a constatat ulterior că inspectorii Comisiei analizaseră documentele respective pentru a determina dacă erau pertinente pentru investigație și selectaseră diverse documente de apărare identificate prin mențiunea, în limba engleză, „legally privileged” în vederea ridicării lor. În urma protestelor avocaților Alcogroup și Alcodis, aceste documente au fost retrase din lista de documente care urmau să fie ridicate, iar inspectorii au acceptat să pună documentele care purtau mențiunea „legally privileged” într‑un dosar separat și să nu le examineze decât în prezența unui avocat al Alcogroup și Alcodis. Potrivit acestora din urmă însă, inspectorii respectivi consultaseră deja documente care fuseseră întocmite în vederea apărării de aceste două societăți în urma primei inspecții, efectuată în cadrul investigației AT.40054.

8

Alcogroup și Alcodis au adresat Comisiei, la 21 aprilie 2015, o scrisoare prin care au solicitat suspendarea imediată a oricărui act de investigație care le‑ar viza în cadrul procedurilor AT.40054 și AT.40244, inclusiv orice consultare sau analiză a documentelor ridicate. Această cerere a fost respinsă, la 8 mai 2015, prin cea de a doua decizie în litigiu.

9

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 29 mai 2015, Alcogroup și Alcodis au introdus o acțiune prin care au solicitat anularea primei și a celei de a doua decizii în litigiu.

10

Printr‑un înscris separat, depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, Alcogroup și Alcodis au introdus o cerere de măsuri provizorii prin care au solicitat, în esență, președintelui Tribunalului:

11

Prin ordonanța atacată, președintele Tribunalului a respins această cerere ca inadmisibilă, înainte de expirarea termenului stabilit pentru depunerea de observații de către Comisie.

12

În ceea ce privește primul capăt de cerere al Alcogroup și Alcodis, președintele Tribunalului a considerat, în esență, că cererea de suspendare a executării primei decizii în litigiu este inadmisibilă dat fiind că, în măsura în care această decizie fusese deja în întregime executată, suspendarea ei ar fi lipsită de sens. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării celei de a doua decizii în litigiu, el a arătat că, în principiu, o asemenea decizie negativă prin care se refuză admiterea unei cereri administrative nu poate să facă obiectul unei astfel de suspendări. În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere al Alcogroup și Alcodis, președintele Tribunalului a arătat, în esență, că acesta, prin care se solicita obligarea Comisiei să suspende orice act de investigație sau de altă natură care le‑ar viza, depășește obiectul acțiunii introduse în procedura principală, întrucât prin somația solicitată, în cazul în care ar fi dispusă, s‑ar anticipa măsurile care ar putea fi adoptate de Comisie în urma unei eventuale hotărâri de anulare a primei și a celei de a doua decizii în litigiu. În plus, nu s‑ar fi demonstrat că o asemenea anticipare ar fi necesară pentru asigurarea deplinei eficacități a unei hotărâri de anulare în speță, dat fiind că, în caz de anulare a deciziilor în litigiu, retragerea din dosarul de investigație a oricărui element utilizat nelegal ar fi suficientă în acest scop.

13

Alcogroup și Alcodis solicită Curții:

14

Comisia solicită Curții:

15

În susținerea recursului formulat, Alcogroup și Alcodis invocă trei motive. Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept în aprecierea admisibilității cererilor formulate în cadrul celui de al doilea capăt de cerere în primă instanță, se articulează pe trei aspecte prin care recurentele invocă:

16

Prin intermediul celui de al doilea și al celui de al treilea motiv, Alcogroup și Alcodis reproșează președintelui Tribunalului o eroare de drept în aprecierea admisibilității cererii lor de suspendare a executării primei decizii în litigiu și, respectiv, a celei de a doua decizii în litigiu.

17

În rest, Alcogroup și Alcodis expun motivele pentru care este necesar, în opinia lor, să se dispună măsurile provizorii solicitate în fața Tribunalului.

18

Comisia solicită Curții respingerea recursului în totalitate. Ea adaugă că cererea de măsuri provizorii trebuia în orice caz să fie respinsă și că în mod întemeiat președintele Tribunalului a statuat în acest sens.

19

Prin intermediul primului aspect al primului motiv invocat, Alcogroup și Alcodis reproșează președintelui Tribunalului că a constatat, în prima teză a punctului 21 din ordonanța atacată, că prin al doilea capăt de cerere în primă instanță solicitau, „de facto, să se interzică Comisiei să își continue investigațiile AT.40054 și AT.40244 și să utilizeze, în acest context, informațiile confidențiale pe care le‑ar fi obținut în mod nelegal […]”, deși, în opinia lor, cererea lor era mai limitată. În realitate, ele nu ar fi solicitat decât suspendarea oricărui act de investigație din cadrul procedurilor în discuție în așteptarea unei hotărâri pe fond, iar aceasta doar în ceea ce le privește.

20

În această privință, reiese din lectura de ansamblu a ordonanței atacate că președintele Tribunalului a ținut totuși seama de caracterul limitat al celui de al doilea capăt de cerere în primă instanță. Mai precis, această constatare rezultă din lectura primei teze a punctului 21 din această ordonanță în lumina, în primul rând, a punctului 12 din aceasta, unde capătul de cerere în cauză este prezentat în mod fidel și, în al doilea rând, a punctului 20 din aceasta, unde sunt amintite natura temporară a suspendării solicitate și caracterul accesoriu al măsurilor provizorii în raport cu procedura principală pe care se grefează.

21

Trebuie adăugat că Alcogroup și Alcodis au arătat atât în înscrisurile lor în fața Tribunalului, cât și în partea din recursul lor referitoare la dispunerea măsurilor provizorii solicitate că orice act de investigație adoptat în privința lor pe baza informațiilor culese în mod nelegal le‑ar mări prejudiciul. În consecință, obiectivul cererii lor de măsuri provizorii, în special al celui de al doilea capăt de cerere în primă instanță, era efectiv acela de a evita ca un asemenea prejudiciu să se producă, împiedicând în mod temporar Comisia să continue investigațiile AT.40054 și AT.40244 în ceea ce privește eventuala lor participare la încălcările care fac obiectul acestora, astfel cum președintele Tribunalului a arătat în mod corect în prima teză a punctului 21 din ordonanța atacată.

22

Rezultă din cele ce precedă că primul aspect al primului motiv trebuie respins.

23

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, Alcogroup și Alcodis susțin, în esență, că președintele Tribunalului a săvârșit o eroare de drept, în special la punctul 23 din ordonanța atacată, aplicând prin analogie cazului în speță raționamentul expus în Ordonanța Comisia/Akzo și Akcros [C‑7/04 P(R), EU:C:2004:566] în vederea aprecierii necesității măsurilor provizorii solicitate pentru asigurarea deplinei eficacități a hotărârii ce urmează a fi pronunțată. Astfel, prezenta cauză ar fi diferită de cea în care s‑a pronunțat ordonanța menționată. În această din urmă cauză era în discuție statutul unui număr limitat de documente, astfel că imposibilitatea Comisiei de a utiliza acele documente în cazul anulării deciziei de dispunere a unei verificări constituia o garanție suficientă a drepturilor societăților vizate. În speță, în schimb, inspectorii Comisiei ar fi inclus în mod deliberat toate documentele de apărare ale Alcogroup și Alcodis în perimetrul inspecției și ar fi luat cunoștință de acestea. Alcogroup și Alcodis s‑ar găsi în imposibilitatea de a demonstra ulterior și cu suficientă certitudine că există o legătură între această luare la cunoștință a informațiilor culese în mod nelegal și eventuale măsuri luate de Comisie în continuarea investigației.

24

În această privință, trebuie amintit că, deși în cauza în care s‑a pronunțat Ordonanța Comisia/Akzo și Akcros [C‑7/04 P(R), EU:C:2004:566] era în discuție doar un număr limitat de documente, raționamentul expus în acea ordonanță nu se întemeia pe această împrejurare ca atare. Astfel, Curtea a apreciat, în esență, la punctele 41 și 42 din ordonanța menționată, că doar luarea la cunoștință de către Comisie a informațiilor cuprinse în documente pretins acoperite de secretul profesional nu era suficientă pentru a stabili necesitatea adoptării de măsuri provizorii în măsura în care acele informații nu erau divulgate unor terți și nu erau utilizate într‑o procedură de încălcare a normelor de concurență ale Uniunii Europene. Curtea a precizat de asemenea, la punctul 43 din aceeași ordonanță, că posibilitatea unei luări la cunoștință mai aprofundate a documentelor respective de către Comisie nu putea să demonstreze existența unui prejudiciu grav și ireparabil pentru societățile vizate.

25

În consecință, cu atât mai mult argumentele Alcogroup și Alcodis, întemeiate pe luarea la cunoștință de către funcționarii Comisiei, în timpul inspecției, a unor documente acoperite de secretul profesional, dar nepăstrate de aceasta în urma acelei inspecții, nu sunt suficiente prin ele însele să demonstreze necesitatea adoptării măsurilor provizorii solicitate în vederea asigurării deplinei eficacități a hotărârii ce urmează a fi pronunțată. Astfel, nu există nicio posibilitate ca aceste elemente, de care Comisia nu mai dispune, să fie divulgate de aceasta unor terți sau ca ele să fie invocate ca atare pentru a dovedi existența unei încălcări a normelor de concurență.

26

Pe de altă parte, este necesar să se respingă argumentele prin care Alcogroup și Alcodis susțin, în cadrul prezentului recurs, că, în caz de utilizare de către Comisie a unor informații culese în mod nelegal, le‑ar fi imposibil, contrar situației din cauza în care s‑a pronunțat Ordonanța Comisia/Akzo și Akcros [C‑7/04 P(R), EU:C:2004:566], să dovedească existența unei legături între această utilizare și eventualele măsuri de investigare adoptate ulterior. Astfel cum a constatat președintele Tribunalului în fapt, fără să comită o eroare de drept, la punctul 24 din ordonanța atacată, Alcogroup și Alcodis nu au stabilit existența unei asemenea imposibilități în fața Tribunalului. Prin urmare, el a concluzionat în mod întemeiat, pe această bază, că riscul astfel evocat trebuie să fie considerat ca fiind pur ipotetic.

27

În această privință, trebuie adăugat că președintele Tribunalului tot în mod întemeiat a constatat, într‑o manieră generală, la punctul 21 din ordonanța atacată, că Alcogroup și Alcodis îi solicitau în realitate să își depășească competențele anticipând concluziile care ar fi trase de Comisie în ipoteza în care prima și a doua decizie în litigiu ar fi anulate de Tribunal. Astfel, fără a se aduce atingere deciziilor care vor fi luate ulterior de instanța de fond a Uniunii în procedura principală, precum și de Comisie pe plan administrativ, nu se poate exclude posibilitatea ca măsuri adecvate, care să constea în special în retragerea anumitor documente din dosarul Comisiei, să fie adoptate în viitor, în cazul în care este necesar, în vederea reparării unei eventuale încălcări a dreptului la apărare al Alcogroup și Alcodis. Nu se poate exclude nici posibilitatea ca, în stadiul actual al procedurii, Comisia să decidă să nu dea niciun curs investigațiilor AT.40054 și AT.40244 în ceea ce privește Alcogroup și Alcodis.

28

În aceste condiții, argumentele Alcogroup și Alcodis potrivit cărora președintele Tribunalului ar fi săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește necesitatea adoptării măsurilor provizorii solicitate pentru asigurarea deplinei eficacități a hotărârii ce urmează a fi pronunțate nu pot fi admise. În consecință, al doilea aspect al primului motiv trebuie respins.

29

Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv, Alcogroup și Alcodis susțin că interpretarea de o rigoare excesivă efectuată de președintele Tribunalului în privința condițiilor de admisibilitate aplicabile cererilor de măsuri provizorii aduce atingere principiului protecției jurisdicționale efective. În opinia acestora, singura modalitate de asigurare a unei asemenea protecții în împrejurările speței ar fi fost să se dispună suspendarea actelor de investigație pe care Comisia putea și continuă să le poată întreprinde în urma inspecției nelegale, din moment ce o eventuală viitoare hotărâre prin care li s‑ar admite acțiunea în litigiul principal nu ar putea să șteargă retroactiv prejudiciul care rezultă din asemenea acte de investigație. Astfel, președintele Tribunalului ar fi comis o eroare de drept prin respingerea ca inadmisibil a celui de al doilea capăt de cerere.

30

Cu toate acestea, în conformitate cu ceea ce s‑a statuat la punctele 24-28 din prezenta ordonanță, Alcogroup și Alcodis nu au demonstrat nici că ar suferi, din cauza neluării măsurilor provizorii vizate de cel de al doilea capăt de cerere în primă instanță, un prejudiciu care ar fi imposibil de acoperit retroactiv, nici că adoptarea acestor măsuri ar fi fost necesară pentru asigurarea deplinei eficacități a hotărârii ce urmează a fi pronunțată. Prin urmare, argumentele lor nu sunt suficiente pentru a dovedi că președintele Tribunalului a încălcat principiul protecției jurisdicționale efective prin faptul că a considerat că adoptarea unor asemenea măsuri nu este necesară în speță.

31

Din cele de mai sus rezultă că al treilea aspect al primului motiv nu poate fi admis.

32

Prin urmare, primul motiv trebuie respins în totalitate.

33

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Alcogroup și Alcodis reproșează președintelui Tribunalului că a considerat că prima decizie în litigiu fusese deja pe deplin executată prin efectuarea inspecției desfășurate de la 24 la 27 martie 2015 și că, prin urmare, la data introducerii cererii de măsuri provizorii, prejudiciul pe care îl invocau se produsese deja. În opinia lor, efectele prejudiciabile ale acestei decizii nu au încetat atunci când inspectorii Comisiei au părăsit incintele lor, întrucât decizia menționată acorda acestei instituții dreptul de a păstra și de a analiza documentele ridicate cu ocazia acelei inspecții, iar astfel ea dispunea de posibilitatea de a ține cont, în vederea efectuării analizei sale, de informațiile culese prin consultarea nelegală a documentelor de apărare ale Alcogroup și Alcodis.

34

În această privință, este suficient să se arate că prejudiciul pe care îl invocau Alcogroup și Alcodis pentru a solicita președintelui Tribunalului suspendarea executării primei decizii în litigiu rezulta din consultarea de către Comisie a documentelor lor de apărare în cadrul inspecției care s‑a desfășurat de la 24 la 27 martie 2015. Or, astfel cum a arătat în mod întemeiat președintele Tribunalului la punctele 16 și 17 din ordonanța atacată, acest prejudiciu s‑a produs chiar în momentul executării acelei decizii, respectiv cu ocazia desfășurării inspecției.

35

Desigur, o eventuală utilizare ulterioară, în vederea constatării unor încălcări ale normelor de concurență, a documentelor ridicate cu ocazia inspecției desfășurate de la 24 la 27 martie 2015, citite în lumina informațiilor culese în mod nelegal, ar putea produce Alcogroup și Alcodis un prejudiciu suplimentar. Cu toate acestea, chiar dacă președintele Tribunalului ar fi dispus suspendarea executării primei decizii în litigiu, care fusese deja executată prin desfășurarea acelei inspecții, o asemenea suspendare nu ar împiedica producerea acestui nou prejudiciu, întrucât ea nu ar avea nici ca obiect, nici chiar ca efect să se interzică Comisiei să continue analiza documentelor deja ridicate.

36

În consecință, al doilea motiv trebuie respins.

37

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Alcogroup și Alcodis susțin că ordonanța atacată este afectată de o eroare de drept în măsura în care președintele Tribunalului a considerat că a doua decizie în litigiu nu poate face obiectul unei suspendări a executării, întrucât ea constituie o decizie negativă. În opinia lor, dispunerea unei asemenea suspendări este necesară pentru a permite adoptarea celorlalte măsuri provizorii solicitate, mai precis suspendarea oricărui act de investigație în cadrul procedurilor AT.40054 și AT.40244 vizate de al doilea capăt de cerere în primă instanță.

38

Trebuie arătat că, în principiu, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, o cerere de suspendare a executării nu poate fi concepută împotriva unei decizii negative, precum a doua decizie în litigiu, întrucât dispunerea unei suspendări nu poate avea ca efect modificarea situației unui reclamant [Ordonanța președintelui Camerei a doua a Curții S./Comisia, 206/89 R, EU:C:1989:333, punctul 14, și Ordonanța președintelui Curții Moccia Irme/Comisia, C‑89/97 P(R), EU:C:1997:226, punctul 45]. Cererea de suspendare a executării acestei decizii trebuia, în consecință, să fie respinsă ca inadmisibilă, astfel cum președintele Tribunalului a statuat la punctele 18 și 19 din ordonanța atacată. Situația nu ar putea fi diferită decât în ipoteza în care acordarea unei asemenea suspendări ar putea fi necesară pentru adoptarea uneia sau a mai multe alte măsuri provizorii solicitate, în ipoteza în care judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii le‑ar fi considerat admisibile și întemeiate.

39

În privința acestui din urmă aspect, în condițiile în care Comisia a respins prin cea de a doua decizie în litigiu o cerere administrativă a Alcogroup și Alcodis prin care se solicita, în esență, adoptarea acelorași măsuri provizorii ca cele pe care aceste societăți le‑au solicitat ulterior prin cel de al doilea capăt de cerere în primă instanță, o asemenea necesitate ar fi putut exista în raport cu acest capăt de cerere dacă el ar fi fost considerat admisibil și întemeiat. Or, este suficient să se constate că toate argumentele Alcogroup și Alcodis îndreptate împotriva acestei respingeri, prin ordonanța atacată, ca inadmisibil a acestui al doilea capăt de cerere au fost respinse și la punctele 19-32 din prezenta ordonanță.

40

Prin urmare, președintele Tribunalului a respins în mod întemeiat, prin ordonanța atacată, ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării celei de a doua decizii în litigiu. În consecință, al treilea motiv de recurs nu poate fi admis.

41

În consecință, recursul trebuie respins în întregime, fără să mai fie nevoie să se examineze argumentele invocate de Alcogroup și Alcodis cu privire la motivele pentru care, în opinia lor, este necesar să se dispună măsurile provizorii pe care le solicitaseră în fața Tribunalului.

42

În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din același regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Alcogroup și Alcodis la plata cheltuielilor de judecată, iar concluziile și motivele acestora au fost respinse, este necesar ca ele să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri de recurs.

Pentru aceste motive, vicepreședintele Curții dispune: