1

Substanța ftalat de di (2‑etilhexil) (DEHP) (denumită în continuare „DEHP”) este utilizată pentru a subția materialele plastice pe bază de clorură de polivinil (PVC). DEHP‑ul a fost inclus în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, rectificare în JO 2007, L 136, p. 3, Ediție specială, 13/vol. 6, p. 3). Includerea acestei substanței în anexa sus‑menționată a avut ca efect faptul că, începând de la 21 februarie 2015, utilizarea sa este supusă unei autorizări eliberate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA).

2

Pentru a putea continua să producă DEHP fără întrerupere și după data de 21 februarie 2015, reclamanta, Deza a.s., a depus o cerere de autorizare la ECHA în conformitate cu articolul 62 din Regulamentul nr. 1907/2006. În acest sens, a anexat la cererea sa de autorizare o versiune confidențială și o versiune neconfidențială a documentelor solicitate, printre care un raport de securitate chimică, o analiză a alternativelor de substituție și o analiză socioeconomică. Arkema France, Grupa Azoty Zakłady Azotowe Kędzierzyn S.A. și Vinyloop Ferrara SpA (denumite în continuare „fostele reclamante”) au introdus de asemenea o cerere de autorizare pentru a continua să producă DEHP.

3

De la 13 noiembrie 2013 și până la 8 ianuarie 2014, ECHA a organizat, în aplicarea articolului 64 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006, o consultare publică pentru cererile referitoare la DEHP. În acest context, a pus la dispoziția publicului mai multe documente referitoare la substanța amintită.

4

La 5 decembrie 2013, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), ClientEarth și European Environmental Bureau (EEB) au formulat la ECHA o cerere de acces la raportul de securitate chimică și la analiza alternativelor de substituție incluse în cererea de autorizare referitoare la utilizarea DEHP‑ului, deoarece considerau că documentele divulgate în cursul procedurii de consultare publică erau incomplete.

5

Printr‑o scrisoare din 18 decembrie 2013, ECHA a informat‑o pe reclamantă cu privire la cererea formulată de ClientEarth și EEB de acces la raportul de securitate chimică și la analiza alternativelor de substituție incluse în cererea de autorizare. ECHA a informat‑o de asemenea că îi adresează, pe cale electronică, o versiune ocultată a documentelor sus‑menționate și că o invită să identifice cu claritate informațiile pe care nu le dorea divulgate și să indice motivele pentru care aceste informații intrau sub incidența uneia dintre excepțiile vizate la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001.

6

La 24 ianuarie 2014, ECHA a adresat reclamantei o scrisoare purtând referința AFA‑C‑0000004274‑77‑09/F și fostelor reclamante scrisori purtând referințele AFA‑C‑0000004280‑84‑09/F, AFA‑C‑0000004275‑75‑09/F și, respectiv, AFA‑C‑0000004151‑87‑08/F, prin care le aducea la cunoștință decizia sa de a divulga o parte dintre documentele solicitate, în sensul Regulamentului nr. 1049/2001 (denumite în continuare „deciziile atacate”).

7

Printr‑o scrisoare din 7 februarie 2014, ECHA a informat ClientEarth și EEB că a decis să le acorde un acces parțial la informațiile solicitate, dar că divulgarea era suspendată deoarece fusese inițiată o procedură în fața Tribunalului pentru a împiedica această divulgare. În anexă la această scrisoare era atașată una dintre scrisorile din 24 ianuarie 2014, și anume cea adresată Arkema France, care era similară celei adresate reclamantei.

8

La 24 martie 2014, reclamanta și fostele reclamante au introdus o acțiune în anulare în temeiul articolului 263 TFUE împotriva deciziilor atacate. Prin înscrisul separat din aceeași zi, ele au introdus o cerere de măsuri provizorii în temeiul articolului 278 TFUE pentru a obține suspendarea executării deciziilor atacate.

9

Prin scrisoarea din 8 aprilie 2014, fostele reclamante au informat Tribunalul că se desistează de acțiunea lor, fapt de care președintele Tribunalului a luat act prin ordonanța de radiere parțială din 11 aprilie 2014.

10

Prin Ordonanța din 25 iulie 2014, Deza/ECHA (T‑189/14 R, nepublicată, EU:T:2014:686), s‑a suspendat executarea deciziei cu referința AFA‑C‑0000004274‑77‑09/F, iar ECHA a fost obligată să se abțină de la divulgarea rapoartelor de securitate chimică și a analizelor alternativelor de substituție a DEHP prezentate de fostele reclamante și care fac obiectul deciziilor cu referințele AFA‑C‑0000004280‑84‑09/F, AFA‑C‑0000004275‑75‑09/F și AFA‑C‑0000004151‑87‑08/F.

11

Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 1 august 2014, ClientEarth, EEB și Vereniging Health Care Without Harm Europe (denumită în continuare „HCWH Europe”) au formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor formulate de ECHA. Pe de altă parte, ele au solicitat să poată utiliza engleza în principal în cadrul fazelor scrise și orale ale procedurii și în subsidiar în cursul fazei orale a procedurii.

12

Cererile sus‑menționate au fost comunicate reclamantei, precum și ECHA, conform articolului 116 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991.

13

Prin Ordonanța președintelui Camerei a patra a Tribunalului din 25 septembrie 2014 a fost admisă cererea de intervenție în susținerea concluziilor ECHA formulată de Comisia Europeană.

14

Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 3 octombrie 2014, ECHA a solicitat aplicarea regimului de confidențialitate în privința anexei D1 la memoriul în duplică față de ClientEarth, de EEB și de HCWH Europe.

15

Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 10 octombrie 2014, reclamanta a formulat o cerere de aplicare a regimului de confidențialitate față de ClientEarth, de EEB și de HCWH Europe în privința anumitor date și informații cuprinse în cererea introductivă.

16

Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 31 octombrie 2014, reclamanta și‑a rectificat cererea de aplicare a regimului de confidențialitate pentru anumite elemente din cuprinsul cererii introductive și din anexele acesteia, precum și din deciziile ECHA și din anexele acestora și a solicitat de asemenea aplicarea regimului de confidențialitate în privința anexei D1 la memoriul în duplică, față de ClientEarth, de EEB și de HCWH Europe.

17

Prin Ordonanța președintelui Camerei a patra a Tribunalului din 16 ianuarie 2015 s‑a admis cererea de intervenție în susținerea concluziilor ECHA formulată de ClientEarth, de EEB și de HCWH Europe. Cererea de derogare de la regimul lingvistic formulată de interveniente a fost respinsă în măsura în care privea fază scrisă a procedurii și s‑a amânat pronunțarea în privința cererii de derogare de la regimul lingvistic în vederea fazei orale a procedurii.

18

La 20 februarie 2015, ClientEarth, EEB și HCWH Europe au emis obiecțiuni cu privire la cererea de aplicare a regimului de confidențialitate în privința anexei D1 la memoriul în duplică.

19

La 14 aprilie 2015, Tribunalul a adoptat o măsură de organizare a procedurii prin care reclamantei i‑au fost adresate întrebări referitoare la cererea rectificativă de aplicare a regimului de confidențialitate.

20

La 29 aprilie 2015, reclamanta a răspuns la întrebările adresate de Tribunal.

21

Prin ordonanța președintelui Camerei a patra a Tribunalului din 12 iunie 2015, a fost admisă cererea de aplicare a regimului de confidențialitate față de ClientEarth, de EEB și de HCWH Europe în ceea ce privește, pe de o parte, datele din raportul de securitate chimică cuprinse atât în anexa 3 la versiunea confidențială a deciziilor atacate (la paginile 941-1503 ale cererii introductive), cât și la paginile 353-915 ale anexei A.4.5 la versiunea confidențială a cererii introductive și, pe de altă parte, datele din analiza alternativelor de substituție cuprinse atât în anexa 4 la versiunea confidențială a deciziilor atacate (la paginile 1504-1819 ale cererii introductive), cât și la paginile 37-352 ale anexei A.4.4 la versiunea confidențială a cererii introductive. Cererea de aplicare a regimului de confidențialitate a fost respinsă în rest.

22

Reclamanta solicită Tribunalului:

23

ECHA, susținută de Comisie și de ClientEarth, de EEB și de HCWH Europe, solicită Tribunalului:

24

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă patru motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 coroborat cu articolul 118 din Regulamentul nr. 1907/2006, al doilea, pe încălcarea Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) din 15 aprilie 1994 (JO 1994, L 336, p. 214, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 228, denumit în continuare „Acordul TRIPS”), care constituie Anexa 1 C la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO 1994, L 336, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3), în special a articolului 39 alineatul (2) din acesta, al treilea, de încălcarea articolului 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”), a articolului 1 din Protocolul adițional la CEDO și a articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, al patrulea, pe încălcarea articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.

25

ECHA contestă argumentele invocate de reclamantă în susținerea cererii sale de anulare a deciziilor atacate și invocă inadmisibilitatea acțiunii în măsura în care privește scrisorile cu referințele AFA‑C‑0000004280‑84‑09/F, AFA‑C‑0000004275‑75‑09/F și AFA‑C‑0000004151‑87‑08/F.

26

În circumstanțele speței, Tribunalul consideră că o bună administrare a justiției justifică respingerea pe fond a prezentei acțiuni, astfel cum reiese din cele ce urmează, fără a se pronunța în prealabil asupra cauzei de inadmisibilitate invocate în apărare de ECHA în măsura în care acțiunea privește deciziile menționate la punctul 25 de mai sus (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 februarie 2002, Consiliul/Boehringer, C‑23/00 P, EU:C:2002:118, punctele 50-52, Hotărârea din 23 octombrie 2007, Polonia/Consiliul, C‑273/04, EU:C:2007:622, punctul 33 și Hotărârea din 10 octombrie 2014, Marchiani/Parlamentul, T‑479/13, nepublicată, EU:T:2014:866, punctul 23).

27

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că Regulamentul nr. 1907/2006 impune solicitantului care intenționează să utilizeze anumite substanțe chimice să efectueze o analiză a disponibilității substanțelor de substituție, să examineze riscurile pe care le presupun și să verifice fezabilitatea tehnică și economică a utilizării lor. În acest sens, în cadrul cererii sale de autorizare a utilizării DEHP‑ului, reclamanta a prezentat ECHA, printre altele, într‑o versiune confidențială și o versiune neconfidențială, următoarele două documente: un raport de securitate chimică și o analiză a alternativelor de substituție. Aceste documente, în versiunea lor neconfidențială, au fost publicate pe site‑ul internet al ECHA. Ca urmare a unei cereri de acces la documente formulată de ClientEarth și de EEB, ECHA a solicitat reclamantei să își reconsidere poziția și să reexamineze informațiile care trebuiau considerate confidențiale. Reclamanta a transmis o versiune modificată a documentelor confidențiale. ECHA a considerat însă că, printre informațiile pe care reclamanta nu le voia divulgate, anumite informații nu erau confidențiale și trebuiau astfel să fie transmise persoanelor care au solicitat accesul la documente. Din acest motiv, ECHA a pregătit o altă versiune a documentelor, mai multe extrase din acestea fiind ocultate pentru a rămâne confidențiale, iar altele fiind păstrate pentru a fi divulgate. Reclamanta a considerat că mai multe informații (denumite în continuare „informațiile în litigiu”) dintre cele pe care ECHA intenționa să le divulge trebuiau să rămână confidențiale. În acțiunea sa în anulare, ea a enumerat în mod limitativ informațiile în litigiu care figurau în ultima versiune a documentelor pregătită de ECHA. Prin urmare, obiectul prezentului litigiu îl constituie problema accesului la aceste informații în litigiu enumerate limitativ.

28

Cu toate acestea, în cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta apără în esență o poziție de principiu potrivit căreia prezumțiile generale pentru respingerea cererii de acces care se aplică anumitor categorii de documente priveau și informațiile în litigiu prezentate în cadrul procedurii de autorizare prevăzute de Regulamentul nr. 1907/2006 și potrivit căreia, prin urmare, divulgarea acestor documente ar aduce în principiu atingere intereselor comerciale. Tribunalul consideră că această critică constituie un motiv de sine stătător care trebuie analizat în primul rând.

29

În cadrul acestui motiv, reclamanta susține în esență că se aplică secretul comercial pentru toate informațiile în litigiu în integralitatea lor.

30

ECHA susține că această poziție a reclamantei nu corespunde celei pe care a avut‑o în cursul procedurii de consultare a terților, deoarece în cursul acesteia din urmă nu a invocat niciun argument în sensul că informațiile în cauză trebuiau tratate în ansamblu și a invocat, dimpotrivă, în susținerea cererii sale de nedivulgare a informațiilor în litigiu, câteva motive specifice care nu au legătură între ele. Pe fond, ECHA contestă faptul că ar exista o prezumție generală de confidențialitate a informațiilor în litigiu.

31

Trebuie subliniat cu titlu introductiv că, presupunând că această poziție susținută de reclamantă nu corespunde, după cum arată ECHA, atitudinii pe care ar fi adoptat‑o în cursul procedurii administrative, aceasta nu însemnă însă că motivul respectiv nu ar putea fi invocat de reclamantă.

32

În fapt, reclamanta apără în esență o poziție de principiu potrivit căreia prezumțiile generale pentru respingerea cererii de acces care se aplică anumitor categorii de documente ar privi și informațiile în litigiu prezentate în cadrul procedurii de autorizare prevăzute de Regulamentul nr. 1907/2006 și potrivit căreia, prin urmare, divulgarea acestor documente ar aduce în principiu atingere intereselor comerciale. Fiind o chestiune de interpretare a Regulamentului nr. 1049/2001 și a Regulamentului nr. 1907/2006, aceasta poate fi, așadar, invocată în mod legitim în fața Tribunalului chiar dacă nu a fost invocată și nici, cu atât mai puțin, nu a fost examinată în stadiul procedurii administrative. Prin urmare, aceasta trebuie examinată.

33

Examinarea acestei chestiuni impune să se amintească faptul că, în aplicarea articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, dispozițiile referitoare la accesul publicului la documentele ECHA se aplică tuturor documentelor deținute de această agenție, adică tuturor documentelor întocmite sau primite de către aceasta și aflate în posesia acesteia, în toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene. Deși acest regulament vizează să confere publicului un drept de acces cât mai larg posibil la documentele instituțiilor, acest drept este supus anumitor limite întemeiate pe considerente de interes public sau privat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2014:112, punctul 85).

34

Trebuie de asemenea să se arate că Curtea a recunoscut posibilitatea instituțiilor și agențiilor vizate să se întemeieze pe prezumții generale care se aplică anumitor categorii de documente, considerații de ordin general similare fiind susceptibile să se aplice cererilor de divulgare cu privire la documente de aceeași natură (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 2008, Suedia și Turco/Consiliul, C‑39/05 P și C‑52/05 P, EU:C:2008:374, punctul 50).

35

Astfel, Curtea și Tribunalul au recunoscut existența unor prezumții generale pentru respingerea cererii de acces la documente în mai multe cazuri, precum, printre altele, dosarul administrativ din cadrul unei proceduri de control al ajutoarelor de stat, documentele comunicate reciproc în cadrul unei proceduri de control al operațiunilor de concentrare între întreprinderi, documentele din cadrul unei proceduri de aplicare a articolului 101 TFUE și documentele întocmite în cadrul analizelor de impact efectuate de Comisie, aferente unui proces decizional în curs în materie de mediu.

36

Pe de o parte, reiese din jurisprudență că, pentru ca o prezumție generală să poată fi invocată în mod valabil împotriva unei persoane care solicită accesul la documente în temeiul du Regulamentul nr. 1049/2001, este necesar ca documentele solicitate să facă parte din aceeași categorie de documente sau să fie de aceeași natură (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 2008, Suedia și Turco/Consiliul, C‑39/05 P și C‑52/05 P, EU:C:2008:374, punctul 50, și Hotărârea din 17 octombrie 2013, Consiliul/Access Info Europe, C‑280/11 P, EU:C:2013:671, punctul 72).

37

Pe de altă parte, din această jurisprudență rezultă că aplicarea unor prezumții generale este dictată în principal de necesitatea imperativă de a se asigura funcționarea corectă a procedurilor în discuție și de a se garanta că obiectivele acestora nu sunt compromise. Astfel, recunoașterea unei prezumții generale poate fi întemeiată pe incompatibilitatea accesului la documente din cadrul anumitor proceduri cu buna desfășurare a acestora și pe riscul de a se aduce atingere acestora, înțelegându‑se că prezumțiile generale permit menținerea integrității desfășurării procedurii, limitând ingerința unor terțe părți (a se vedea în acest sens Concluziile avocatului general Wathelet prezentate în cauzele conexate LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:528, punctele 66, 68, 74 și 76). Aplicarea unor norme specifice prevăzute de un act juridic referitor la o procedură desfășurată în fața unei instituții a Uniunii pentru nevoile căreia au fost prezentate documentele solicitate este unul dintre criteriile de natură să justifice recunoașterea unei prezumții generale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iunie 2015, McCullough/Cedefop, T‑496/13, nepublicată, EU:T:2015:374, punctul 91, și Concluziile avocatului general Cruz Villalón prezentate în cauza Consiliul/Access Info Europe, C‑280/11 P, EU:C:2013:325, punctul 75).

38

Astfel, instanța Uniunii consideră că excepțiile de la dreptul de acces la documente, care figurează în special la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, nu pot fi interpretate fără a ține cont de normele specifice care reglementează accesul la aceste documente, care sunt prevăzute de regulamentele vizate. În acest sens, Curtea a reținut că, în cadrul unei proceduri de aplicare a articolului 101 TFUE, anumite dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167), precum și ale Regulamentului (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor [101 și 102 TFUE] (JO 2004, L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242) reglementează restrictiv utilizarea documentelor care figurează în dosarul referitor la respectiva procedură, deoarece prevăd că părțile la o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE nu dispun de un drept de acces nelimitat la documentele care figurează în dosarul Comisiei și că terții, cu excepția petenților, nu dispun în cadrul unei astfel de proceduri de un drept de acces la documentele din dosarul Comisiei. Curtea a considerat că autorizarea unui acces generalizat, în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, la documentele care figurează într‑un dosar privind aplicarea articolului 101 TFUE ar fi de natură să pună în pericol echilibrul pe care legiuitorul Uniunii a dorit să îl asigure, în Regulamentele nr. 1/2003 și nr. 773/2004, între obligația întreprinderilor în cauză de a comunica Comisiei informații comerciale, eventual sensibile, cu scopul de a permite acesteia să determine existența unei înțelegeri și să aprecieze compatibilitatea înțelegerii respective cu articolul menționat, pe de o parte, și garanția unei protecții întărite acordate, în temeiul secretului profesional și al secretului comercial, informațiilor astfel transmise Comisiei, pe de altă parte. Curtea a concluzionat de aici, că, în scopul aplicării excepțiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, Comisia are dreptul să prezume, fără a efectua o analiză concretă și individuală a fiecăruia dintre documentele care figurează într‑un dosar privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE, că divulgarea documentelor menționate aduce, în principiu, atingere protecției intereselor comerciale ale întreprinderilor implicate într‑o astfel de procedură (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2014:112, punctele 86, 87, 90 și 93).

39

Spre deosebire însă de situațiile în care Curtea și Tribunalul au admis că se aplică prezumțiile generale pentru respingerea cererii de acces la documente, Regulamentul nr. 1907/2006 guvernează în mod expres raportul dintre acest regulament și Regulamentul nr. 1049/2001. Astfel, articolul 118 din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că Regulamentul nr. 1049/2001 se aplică documentelor deținute de ECHA. Acesta nu reglementează restrictiv utilizarea documentelor care figurează în dosarul privind o procedură de autorizare pentru utilizarea unei substanțe chimice. Regulamentul menționat nu prevede, într‑adevăr, că accesul la dosar este limitat la „părțile în cauză” sau la „petenți”. Mai mult, identifică, la articolul 118 alineatul (2), cu precizie anumite informații a căror divulgare aduce atingere intereselor comerciale ale persoanei în cauză. În schimb, articolul 119 alineatul (1) din regulamentul respectiv enumeră alte informații puse la dispoziția publicului pe internet.

40

Din dispozițiile Regulamentului nr. 1907/2006 nu rezultă, așadar, o prezumție generală. Astfel, nu se poate admite că, în cadrul unei proceduri de autorizare prevăzute de Regulamentul nr. 1907/2006, documentele comunicate ECHA sunt considerate ca intrând, în întregime, în mod evident sub incidența excepției privind protecția intereselor comerciale ale solicitanților de autorizații.

41

Deși această excepție este eventual aplicabilă unora dintre documentele comunicate ECHA, ea nu se aplică în mod necesar pentru toate documentele sau pentru aceste documente în integralitate. În orice caz, revine ECHA să se asigure de acest lucru printr‑o analiză concretă și efectivă a fiecărui document, astfel cum impune articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

42

În acest context, trebuie să se constate că ECHA a efectuat o analiză concretă și efectivă a fiecărui document, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 1049/2001 și, respectiv, ale Regulamentului nr. 1907/2006.

43

Reiese din cele de mai sus că motivul întemeiat pe existența unei prezumții generale de confidențialitate a informațiilor prezentate în cadrul procedurii de autorizare prevăzute de Regulamentul nr. 1907/2006 trebuie să fie respins.

44

În cadrul primului motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 coroborat cu articolul 118 din Regulamentul nr. 1907/2006, reclamanta invocă în esență patru critici. Prin intermediul primei critici, reclamanta susține că informațiile în litigiu sunt confidențiale, deoarece țin de secretul comercial și de know‑how‑ul său. În cadrul celei de a doua critici, reclamanta se prevalează de articolul 39 alineatul (2) din Acordul TRIPS, care este obligatoriu pentru Uniune, pentru a susține că divulgarea informațiilor în litigiu unui terț ar conduce la punerea în pericol a protecției intereselor sale comerciale și a celei a drepturilor sale de proprietate intelectuală, mai exact protecția secretului său comercial. Cea de a treia critică se bazează pe faptul că „interesul public superior” care justifică divulgarea informațiilor în litigiu nu poate fi considerat nici major, nici urmărit prin respectiva divulgare. În plus, ECHA nu ar fi indicat în mod clar și concret care ar fi interesul public care ar justifica divulgarea informațiilor în litigiu. Cea de a patra critică este întemeiată pe încălcarea articolului 296 TFUE, reclamanta reproșând ECHA că nu a motivat aspectul dacă informațiile în litigiu constituiau sau nu constituiau secrete comerciale în sensul articolului 39 alineatul (2) din Acordul TRIPS și, a fortiori, nu a menționat nici eventualul interes public superior care îi justifică decizia de divulgare a acestor informații confidențiale.

45

În cadrul primei critici, reclamanta susține că informațiile în litigiu ar fi confidențiale deoarece ar lua forma unui interes comercial în sensul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001.

46

În susținerea acestei critici, în primul rând, ea arată că aceste informații țin de know‑how‑ul său și de secretul comercial, ele nefiind ușor accesibile, fiind exploatabile pe plan comercial și implicând mijloace financiare și eforturi considerabile pentru a fi colectate și organizate astfel încât să permită obținerea unei autorizații de introducere pe piață și de utilizare ulterioară a DEHP‑ului.

47

În al doilea rând, ea contestă faptul că datele privind valorile‑prag comparate cu valorile de expunere și de concentrație care, atunci când nu sunt atinse, nu declanșează efecte adverse pentru sănătatea umană (DNEL) sau pentru mediu (PNEC) (denumite în continuare „valorile DNEL și PNEC”) la care se referă pot fi considerate publice în sensul articolului 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

48

ECHA respinge toate aceste argumente.

49

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în temeiul articolului 15 alineatul (3) TFUE, orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică ce are reședința sau sediul statutar într‑un stat membru are drept de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, sub rezerva principiilor și condițiilor care sunt în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Regulamentul nr. 1049/2001 vizează, astfel cum se arată în considerentul (4) și la articolul 1 din acesta, să confere publicului un drept de acces cât mai larg posibil la documentele instituțiilor (Hotărârea din 28 iunie 2012, Comisia/Éditions Odile Jacob, C‑404/10 P, EU:C:2012:393, punctul 111, Hotărârea din 28 iunie 2012, Comisia/Agrofert Holding, C‑477/10 P, EU:C:2012:394, punctul 53, și Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:738, punctul 40).

50

Pe de altă parte, procedura cererii de autorizare este guvernată de Regulamentul nr. 1907/2006, care stabilește o procedură a Uniunii pentru autorizarea utilizării de substanțe chimice. Articolul 118 din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că Regulamentul nr. 1049/2001 se aplică documentelor deținute de ECHA. În consecință, principiul accesului cât mai larg posibil al publicului la documente trebuie să fie respectat în principiu în ceea ce privește documentele deținute de ECHA.

51

Principiul accesului cât mai larg posibil al publicului la documente este supus totuși anumitor limite, întemeiate pe motive de interes public sau privat. Astfel, Regulamentul nr. 1049/2001, în special în considerentul (11) și la articolul 4 din acesta, prevede un regim de excepții care impun instituțiilor și organismelor să nu divulge documente în cazul în care divulgarea ar aduce atingere unuia dintre aceste interese (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2012, Comisia/Éditions Odile Jacob, C‑404/10 P, EU:C:2012:393, punctul 111, Hotărârea din 28 iunie 2012, Comisia/Agrofert Holding, C‑477/10 P, EU:C:2012:394, punctul 53, și Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:738, punctul 40).

52

Din moment ce excepțiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 derogă de la principiul accesului cât mai larg posibil al publicului la documente, ele trebuie interpretate și aplicate cu strictețe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2011, Suedia/MyTravel și Comisia, C‑506/08 P, EU:C:2011:496, punctul 75). În această privință, trebuie să se demonstreze că accesul în cauză poate aduce atingere în mod concret și efectiv interesului protejat prin excepția respectivă și că riscul de a aduce atingere acestui interes este previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic (Hotărârea din 13 aprilie 2005, Verein für Konsumenteninformation/Comisia, T‑2/03, EU:T:2005:125, punctul 69, și Hotărârea din 22 mai 2012, Sviluppo Globale/Comisia, T‑6/10, nepublicată, EU:T:2012:245, punctul 64).

53

Trebuie să se rețină și că regimul excepțiilor prevăzut la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 și în special la alineatul (2) al acestui articol este întemeiat pe o evaluare comparativă a intereselor contrare într‑o situație dată, și anume, pe de o parte, interesele care ar fi favorizate prin divulgarea documentelor în cauză și, pe de altă parte, cele care ar fi amenințate prin această divulgare. Decizia adoptată cu privire la o cerere de acces la documente depinde de identificarea interesului care trebuie să prevaleze în cauză (Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:738, punctul 42, și Hotărârea din 23 septembrie 2015, ClientEarth și International Chemical Secretariat/ECHA, T‑245/11, EU:T:2015:675, punctul 168).

54

Este necesar să se arate că, pentru a justifica respingerea cererii de acces la un document, nu este suficient, în principiu, ca acel document să intre sub incidența unei activități sau a unui interes dintre cele menționate la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, instituția în cauză trebuind totodată să explice modul în care accesul la acest document ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv interesului protejat printr‑o excepție prevăzută la acest articol (Hotărârea din 28 iunie 2012, Comisia/Éditions Odile Jacob, C‑404/10 P, EU:C:2012:393, punctul 116, Hotărârea din 28 iunie 2012, Comisia/Agrofert Holding, C‑477/10 P, EU:C:2012:394, punctul 57, și Hotărârea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2014:112, punctul 64).

55

În ceea ce privește conceptul de interese comerciale, rezultă din jurisprudență că nu orice informație referitoare la o societate și la relațiile sale comerciale poate fi considerată ca intrând sub incidența protecției care trebuie garantată intereselor comerciale conform articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, în caz contrar fiind împiedicată aplicarea principiului general care constă în a permite publicului accesul cât mai larg posibil la documentele deținute de instituții (Hotărârea din 15 decembrie 2011, CDC Hydrogene Peroxide/Comisia, T‑437/08, EU:T:2011:752, punctul 44, și Hotărârea din 9 septembrie 2014, MasterCard și alții/Comisia, T‑516/11, nepublicată, EU:T:2014:759, punctul 81).

56

Astfel, pentru a aplica excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, este necesar să se demonstreze că documentele în litigiu conțin elemente care prin divulgarea lor pot aduce atingere intereselor comerciale ale unei persoane juridice. Această situație se regăsește în special atunci când documentele solicitate conțin informații comerciale sensibile, referitoare în principal la strategiile comerciale ale întreprinderilor în cauză sau la relațiile sale comerciale sau atunci când acestea conțin date proprii ale întreprinderii care evidențiază expertiza acesteia (Hotărârea din 9 septembrie 2014, MasterCard și alții/Comisia, T‑516/11, nepublicată, EU:T:2014:759, punctele 82-84).

57

Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie analizate argumentele reclamantei.

58

Este necesar să se examineze dacă, astfel cum susține reclamanta, ECHA a încălcat articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 prin adoptarea deciziilor atacate, care permit divulgarea informațiilor în litigiu.

59

În primul rând, în ceea ce privește raportul de securitate chimică, trebuie arătat în prealabil că informațiile în litigiu din cuprinsul acestuia sunt următoarele:

60

Primo, în ceea ce privește informațiile în litigiu referitoare la studiile științifice și la conținutul acestora, mai întâi, trebuie subliniat că ele privesc date care au fost publicate și care sunt, așadar, accesibile publicului. Aceeași este situația în privința informațiilor în litigiu, care figurează în raportul de evaluare a riscurilor din anul 2008. Acesta este de fapt un document al Uniunii care a fost de asemenea publicat. Aceste informații în litigiu reprezintă, așadar, o combinație de extrase din studiile și rapoartele sus‑menționate și le descriu astfel conținutul. Nu rezultă că divulgarea simplei combinații a acestor date descriptive, care sunt accesibile publicului, este suficientă pentru a aduce atingere protecției intereselor comerciale ale reclamantei. În plus, reclamanta nu a demonstrat în ce măsură combinația respectivă de date științifice ar constitui în speță date comerciale sensibile și în ce mod s‑ar aduce atingere intereselor sale comerciale prin divulgarea acesteia. Numai în cazul în care aprecierile făcute de reclamantă în cursul acestei munci de compilare ar fi prezentat o valoare adăugată – mai precis, ar fi constat, de exemplu, în concluzii științifice noi sau în considerații referitoare la o strategie inventivă de natură să asigure întreprinderii un avantaj comercial asupra concurenților săi [a se vedea în acest sens Ordonanța din 13 februarie 2014, Luxemburg Pamol (Cyprus) și Luxemburg Industries/Comisia, T‑578/13 R, nepublicată, EU:T:2014:103, punctul 60, și Ordonanța din 25 iulie 2014, Deza/ECHA, T‑189/14 R, nepublicată, EU:T:2014:686, punctul 54] – ele ar fi reprezentat interese comerciale, a căror protecție o asigură articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001.

61

În continuare, trebuie arătat că ECHA a indicat în decizia cuprinsă în scrisoarea care poartă referința AFA‑C‑0000004274‑77‑09/F că astfel de informații puteau fi divulgate „fără aprecierea detaliată care stă la baza acestei divulgări”. În concret, ea a ocultat tocmai aprecierile efectuate de reclamantă în lumina acestor studii (a se vedea în special informațiile ocultate de ECHA la punctele 5.7.3, 5.8.3, 5.9.1.2, 5.9.2.2, 5.9.3, 5.10.1.1 și 5.10.1.2). Astfel, ea a făcut o distincție între informațiile care prezintă conținutul studiilor publicate și care au, așadar, un caracter pur descriptiv – care pot face obiectul unei divulgări – și cele care rezultă dintr‑o evaluare critică a acestor studii de către reclamantă și care nu erau, așadar, accesibile ca atare publicului – care intră a priori în sfera interesului comercial și care au fost ocultate de ECHA. În speță, informațiile „obiective” nu pot fi considerate a priori date proprii întreprinderii care i‑ar evidenția expertiza, în sensul jurisprudenței citate la punctul 56 de mai sus.

62

Pe de altă parte, reclamanta nu a prezentat decât explicații vagi și generice pentru a demonstra că informațiile în litigiu constând în extrase din studii accesibile publicului ar putea produce pretinsele consecințele în ceea ce privește atingerile aduse know‑how‑ului său și secretelor sale comerciale. Ar fi fost cu atât mai necesare explicații precise și concrete cu cât, astfel cum s‑a amintit la punctul 52 de mai sus, excepțiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 trebuie să fie interpretate și aplicate cu strictețe deoarece derogă de la principiul accesului cât mai larg posibil al publicului la documente.

63

În acest context, nu poate fi primit nici argumentul reclamantei potrivit căruia aceste date ar permite concurenților să cunoască modalitatea în care își va orienta viitoarea strategie comercială în ceea ce privește utilizarea ulterioară a acestei substanțe și va decide să fabrice în viitor produse constituite din DEHP sau din alternativele sale de substituție. Astfel, compilarea datelor obiective nu poate, ca atare, să fie suficientă pentru a dezvălui conținutul strategiei comerciale sau opțiunile viitoare ale reclamantei în privința producerii de DEHP.

64

În plus, trebuie respins de asemenea argumentul reclamantei potrivit căruia o parte dintre informațiile în litigiu se bazează pe date confidențiale reunite de ea și de terți, în special furnizorii și cumpărătorii săi. Astfel, pe de o parte, reclamanta nu identifică nicio dată, dintre documentele în litigiu, care ar fi rezultatul unei asemenea de regrupări de date. Pe de altă parte, ea nu a prezentat niciun document prin care se urmărește să se ateste existența unor acorduri încheiate cu terți prin care ea s‑ar angaja să nu divulge documente în viitor.

65

În sfârșit, cât privește argumentul potrivit căruia compilarea studiilor accesibile publicului ar fi necesitat din partea reclamantei o muncă intelectuală de cercetare și de lectură care ar avea o valoare comercială și intra din acest motiv în sfera interesului comercial, acesta nu poate fi primit. Astfel, natura confidențială sau neconfidențială a informațiilor nu se stabilește pe baza muncii pe care o implică compilarea datelor cuprinse în studii accesibile publicului. Reclamanta ar trebui să demonstreze mai degrabă că documentul care reprezenta rezultatul compilării informațiilor accesibile publicului conținea aprecieri care prezentau o valoare adăugată în sensul punctului 60 de mai sus și că aceste informații ar intra astfel în sfera interesului comercial vizat la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001.

66

Aceasta nu înseamnă însă, contrar celor susținute în esență de reclamantă, că divulgarea dă dreptul unui concurent să se limiteze să facă trimitere în cererea sa de autorizare a utilizării unui produs chimic la dosarul reclamantei care conține compilația studiilor și să beneficieze în acest mod de un avantaj concurențial. Astfel, articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 subliniază că, „[î]n cazul în care s‑a depus o cerere pentru o utilizare a unei substanțe, un solicitant ulterior poate să facă trimitere la părțile relevante din cererea anterioară […] cu condiția ca solicitantul ulterior să aibă permisiunea solicitantului anterior de a face trimitere la părțile respective din cerere”. Această dispoziție protejează astfel titularul unui document împotriva utilizării respectivului document în cazul în care informațiile din cuprinsul acestuia ar fi divulgate ca urmare a unei cereri de acces la acest document. Ea nu permite ca informațiile în litigiu să fie utilizate astfel încât să facă concurență neloială titularului documentului și să asigure prin aceasta concurenților săi un avantaj concurențial nelegal.

67

Chiar dacă trebuie admis că munca de sistematizare a informațiilor publice efectuată de reclamantă ar putea avea o anumită valoare comercială, trebuie să se demonstreze de asemenea că sistematizarea respectivelor informații a fost însoțită de aprecieri care conduc la concluzii științifice noi sau la considerații referitoare la o strategie inventivă de natură să asigure întreprinderii un avantaj comercial asupra concurenților săi și care ar fi, din acest motiv, în mod evident de natură confidențială (a se vedea punctul 60 de mai sus), ceea ce reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze. În acest context, pe de o parte, trebuie amintit că raportul de securitate chimică trebuie să corespundă formatului prevăzut la punctul 7 din anexa I la Regulamentul nr. 1907/2006, ceea ce urmărește să standardizeze modul de sistematizare a informațiilor. Pe de altă parte, trebuie să se țină seama de faptul că modalitatea de cercetare a informațiilor accesibile publicului este facilitată de instrumentele informatice, precum motoarele de căutare. Aceste două constatări relativizează într‑o anumită măsură valoarea comercială a compilării informațiilor accesibile publicului.

68

Secundo, în ceea ce privește punctele 5.1.1.2, 5.10.1.2 și tabelele nr. 43, 45, 52-54, 59, 70 și 73, trebuie amintit că acestea menționează numele și data mai multor studii pe care reclamanta le consideră confidențiale și pe care ECHA intenționează să le divulge. Reclamanta nu explică însă în ce măsură divulgarea acestora ar aduce atingere intereselor sale comerciale și ar asigura avantaje concurenților săi. Astfel, ea nu precizează în ce măsură divulgarea acestor studii ar fi problematică în condițiile în care nu are nicio obiecție ca cvasitotalitatea celorlalte studii citate în aceste tabele să fie divulgată.

69

Tertio, în ceea ce privește informațiile în litigiu care figurează la punctul 5.11.2 din raportul de securitate chimică, ECHA a subliniat în deciziile atacate că valorile de expunere NOAEL cuprinse în abordări, în metode și în reflexii nu puteau aduce atingere interesului comercial al reclamantei. Ea a indicat că acest tip de informații este esențial pentru ca publicul să aibă o indicație în privința riscurilor asociate utilizării DEHP și că există, așadar, un mare interes pentru public ca aceste informații să fie divulgate. Trebuie să se constate că reclamanta nu a repus în discuție aceasta considerație și, a fortiori, nici nu a precizat de ce referința la informațiile sus‑menționate, care figurează în raportul de securitate chimică, ar aduce atingere interesului său comercial.

70

Quarto, în ceea ce privește datele cu privire la scenariile de expunere a DEHP și la caracterizarea riscurilor vizate la punctul 59 ultima liniuță de mai sus, trebuie să se constate că reclamanta nu a avansat niciun argument prin care să demonstreze caracterul confidențial al acestora.

71

În plus, reiese din dosar că ECHA a bifat marea majoritate a informațiilor referitoare la scenariile de expunere și că sunt menționate numai datele introductive cu privire la respectivele scenarii. Reclamanta avea obligația să indice în ce măsura astfel de date au un caracter confidențial.

72

Referitor la informațiile privind caracterizarea riscurilor, rezultă din dosar că aceste informații privesc date reprezentând valoarea DNEL și date referitoare la raportul de caracterizare a riscurilor (RCR). Or, astfel cum a subliniat ECHA în deciziile atacate, datele reprezentând valoarea DNEL trebuie publicate în aplicarea articolului 119 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, iar datele referitoare la RCR – care constituie o combinație a valorilor DNEL și PNEC și de expunere – nu pot aduce atingere interesului comercial al reclamantei și sunt esențiale pentru ca publicul să fie în măsură să ia cunoștință de riscul asociat utilizării DEHP.

73

În al doilea rând, în ceea ce privește analiza alternativelor de substituție, trebuie să se constate mai întâi cele ce urmează:

74

În continuare, trebuie precizat că, în observațiile sale formulate în cursul procedurii de consultare a terților, reclamanta a susținut în ceea ce privește tabelele menționate la punctul 73 prima liniuță de mai sus că ele conțineau informații similare cu cele care figurează în raportul de securitate chimică, și anume, printre altele, valorile DNEL și PNEC, și că aceste informații țin de proprietatea intelectuală a solicitantului autorizației. Reclamanta a subliniat că divulgarea unor astfel de informații i‑ar cauza un prejudiciu comercial, din moment ce ele puteau face obiectul unei compensații financiare. Ea a arătat că accesul la analiza alternativelor de substituție trebuia să facă obiectul unei compensații financiare și trebuia, așadar, să fie negociat pentru a garanta împărțirea costurilor.

75

Trebuie amintit că în deciziile atacate ECHA a considerat că valorile DNEL și PNEC, rezultatele studiilor și concluziile clasificării care figurează în analiza alternativelor de substituție nu au fost considerate confidențiale deoarece, fără evaluarea detaliată care a stat la baza lor, nu se putea considera că aceste rezultate și aceste concluzii, ca atare, aduc atingere serioasă interesului comercial al reclamantei sau al fostelor reclamante sau al unui terț. ECHA subliniază totodată că acest tip de informații trebuie publicat de ECHA, conform articolului 119 alineatul (1) literele (c), (e) și (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

76

Trebuie să se constate că reclamanta nu a demonstrat în ce mod divulgarea datelor din cuprinsul analizei alternativelor de substituție care erau vizate în mod expres de cererea sa de nedivulgare ar aduce atingere interesului său comercial. Astfel, este vorba despre date numerice obiective, stabilite în cadrul comparării valorilor DNEL și PNEC efectuate între DEHP și alte substanțe chimice, care provin în principal din studii publicate. Or, nu se poate considera că aceste date numerice care figurează în studii publicate intră în sfera interesului comercial al reclamantei. După cum s‑a subliniat la punctul 61 de mai sus, ECHA a ocultat observațiile „subiective” ale reclamantei referitoare la aceste date, fapt menționat de altfel de deciziile atacate atunci când precizează că rezultatele și concluziile, ca atare, „fără evaluarea detaliată care a stat la baza lor”, nu puteau fi considerate ca aducând atingere serioasă interesului comercial al reclamantei sau al fostelor reclamante.

77

În acest context, după cum s‑a subliniat la punctul 63 de mai sus, compilarea unor date obiective nu poate, ca atare, să dezvăluie conținutul strategiei comerciale și nici opțiunile viitoare ale reclamantei în privința producerii de DEHP și nici nu pot fi considerate ca privind date proprii ale întreprinderii care ar evidenția expertiza acesteia, în sensul jurisprudenței citate la punctul 56 de mai sus.

78

Aceleași considerații pot fi formulate în privința informațiilor în litigiu din cuprinsul tabelelor nr. 25-28 din documentul intitulat „Evaluarea pericolelor și a riscurilor pe care le prezintă alternativele de substituție a DEHP”. Reclamanta nu a prezentat de altfel nicio explicație prin care să justifice motivul pentru care dintre cele unsprezece date numerice care figurează în tabelele nr. 27 și 28, patru ar merita să nu fie divulgate.

79

Trebuie precizat, în ceea ce privește tabelul nr. 25, că ECHA a inclus coloana intitulată „Observații” în informațiile de divulgat. Trebuie să se constate că aceste observații sunt descriptive. Cât privește informațiile incluse în coloana intitulată „Observații” care figurează în tabelul nr. 26, reclamanta nu a prezentat niciun element care să permită să se considere că este vorba despre aprecieri care prezintă o valoarea adăugată în sensul vizat la punctul 60 de mai sus.

80

Referitor la informațiile în litigiu care figurează în secțiunea 5.5 a analizei alternativelor de substituție, reclamanta nu a prezentat nici în privința acestora nici cea mai mică justificare care ar permite să se considere că divulgarea lor ar aduce atingere interesului său comercial. Caracterul confidențial al acestor informații este cu atât mai dificil de admis cu cât este vorba despre identificarea altor substanțe care ar avea efecte asupra mediului echivalente cu cele ale DEHP sau mai preocupante decât ale acestuia. Nu rezultă că astfel de informații sunt suficiente pentru a dezvălui conținutul strategiei comerciale a reclamantei și orientarea cercetărilor sale și a evoluțiilor din domeniul substanțelor chimice sau că intră în sfera know‑how‑ului său ori evidențiază expertiza sa în sensul jurisprudenței citate la punctul 56 de mai sus.

81

În al treilea rând, reclamanta arată că a prezentat mai multe informații care nu trebuiau să fie depuse în mod obligatorii în cadrul cererii de autorizare. Mai precis, subliniază că, ținând seama de faptul că Regulamentul nr. 1907/2006 calificase DEHP‑ul nu ca fiind o substanță care are o incidență asupra mediului, ci ca o substanță care are incidențe toxice posibile asupra omului, ea nu avea obligația să prezinte datele referitoare la valorile PNEC. Deși admite faptul că valorile PNEC nu trebuiau prezentate în speță, ECHA subliniază că aceasta nu are nicio incidență asupra obligației care îi revine de a divulga datele pe care le deține.

82

Mai întâi, trebuie amintit că, în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 și al articolului 118 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001 cuprinde toate documentele deținute de instituții și agenții, mai precis, întocmite sau primite de ele și aflate în posesia lor, în toate domeniile de activitate ale Uniunii.

83

În consecință, o informație prezentată unei instituții sau unei agenții a Uniunii în cadrul unei proceduri administrative, precum o procedură de autorizare pentru utilizarea unei substanțe chimice sau pentru punerea în circulație a unui medicament, poate, în principiu, să fie divulgată chiar dacă această informație nu trebuia să fie prezentată în mod obligatoriu în cadrul procedurii respective și dacă a fost transmisă voluntar de către deținătorul ei. Singurele excepții de la această divulgare sunt cele prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001. Or, niciuna dintre acestea nu privește informațiile cuprinse în documentele prezentate ECHA de bunăvoie de către reclamantă.

84

Rezultă că în mod întemeiat ECHA a tratat în mod identic informațiile în litigiu neobligatorii prezentate în mod voluntar de reclamantă și pe cele impuse prin Regulamentul nr. 1907/2006 pentru cererea de autorizare și a considerat, prin urmare, că este obligată să le divulge.

85

În continuare, întrucât domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001 este definit cu claritate, persoana fizică sau juridică ce prezintă o informație nu poate invoca în mod întemeiat un principiu de protecție a încrederii legitime constând în aceea că un document prezentat în mod voluntar nu poate fi divulgat în aplicarea Regulamentului nr. 1049/2001. Argumentația reclamantei trebuie să fie respinsă și cu privire la acest aspect.

86

În plus, reclamanta a indicat în ședință că a prezentat aceste informații cu scopul de a înainta un dosar complet al alternativelor de substituție care nu au influență nici asupra omului, nici asupra mediului. Prin urmare, chiar dacă aceste informații nu erau obligatorii, ele au fost prezentate cu scopul de a susține dosarul privind cererea de autorizare și de a spori astfel șansele la Comisie și la ECHA de a obține autorizația.

87

În sfârșit, reclamanta nu a precizat în ce mod ar aduce atingere interesului său comercial valorile PNEC obiective menționate în analiza alternativelor de substituție. Mai mult, deoarece DEHP‑ul nu era considerat o soluție periculoasă pentru mediu, reclamanta nu ar avea a priori niciun interes comercial de a ascunde aceste informații, care ar atesta lipsa de incidență a DEHP‑ului asupra mediului și care i‑ar fi, așadar, favorabile.

88

În consecință, ECHA nu a încălcat articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006.

89

Trebuie analizate argumentele invocate de ECHA potrivit cărora excepțiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 nu s‑ar putea aplica informațiilor considerate publice în temeiul articolului 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, pe de o parte, și nici celor care sunt deja accesibile publicului, pe de altă parte.

90

Trebuie amintit că, în răspuns la primul motiv, ECHA arată că anumite informații privind valorile DNEL și PNEC erau publice în aplicarea articolului 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006. În cadrul replicii, reclamanta susține că ECHA a săvârșit o eroare de apreciere aplicând această dispoziție în cazul datelor corespunzătoare valorilor DNEL și PNEC care au făcut obiectul procedurii de autorizare. ECHA susține că această critică este nouă și tardivă și, prin urmare, inadmisibilă. Ea arată că deciziile atacate ar fi indicat cu claritate că, în privința valorilor DNEL și PNEC și a rezultatelor studiilor, astfel de informații trebuiau să fie divulgate, conform articolului 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, și că, prin urmare, le erau aplicabile prezumțiile legale prevăzute de această dispoziție.

91

În această privință trebuie amintit că, potrivit articolului 48 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, invocarea de motive noi pe parcursul procesului este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii. Un motiv care constituie dezvoltarea unui alt motiv prezentat anterior, direct sau implicit, și care prezintă o legătură strânsă cu acest motiv trebuie declarat admisibil (Hotărârea din 10 aprilie 2003, Travelex Global and Financial Services și Interpayment Services/Comisia, T‑195/00, EU:T:2003:111, punctele 33 și 34, și Hotărârea din 24 mai 2007, Duales System Deutschland/Comisia, T‑151/01, EU:T:2007:154, punctul 71). Pe de altă parte, interdicția pe care o stabilește articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991 nu privește decât motivele noi și nu se opune ca reclamanții să invoce argumente noi în susținerea unor motive cuprinse deja în cererea introductivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 aprilie 2001, Wirtschaftsvereinigung Stahl și alții/Comisia, T‑16/98, EU:T:2001:117, punctul 49).

92

În speță, rezultă din paragraful 6 al scrisorilor care conțin deciziile atacate că, potrivit ECHA, nu se poate considera că informațiile (valorile, studiul, rezultatele și concluziile clasificării) referitoare la valorile DNEL și PNEC aduc atingere interesului comercial al reclamantei și, prin urmare, acestui tip de informații nu îi era aplicabilă excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001. Deciziile atacate precizează că această concluzie se coroborează și cu faptul că astfel de informații trebuiau să fie publicate în aplicarea articolului 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

93

Rezultă astfel cu claritate din deciziile atacate că considerațiile potrivit cărora articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede publicarea informațiilor privind valorile DNEL și PNEC veneau să susțină considerația principală potrivit căreia aceste informații nu puteau să compromită în mod serios interesul comercial al reclamantei. Așadar, prin faptul că a susținut că asemenea informații intră sub incidența excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, reclamanta a contestat în mod implicit, dar cert considerațiile potrivit cărora astfel de informații trebuiau să fie publicate în aplicarea articolului 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

94

În cadrul replicii, reclamanta nu a formulat un răspuns la argumentația prezentată de ECHA, care amintește obligația de a publica informațiile referitoare la valorile DNEL și PNEC în aplicarea articolului 119 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 și care susține considerația principală referitoare la lipsa interesului comercial.

95

În consecință, critica întemeiată pe o aplicare eronată a articolului 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 trebuie declarată admisibilă.

96

În primul rând, trebuie analizat dacă, astfel cum susține reclamanta, articolul 118 și articolul 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu privesc decât datele corespunzătoare valorilor DNEL și PNEC care au făcut obiectul procedurii de înregistrare prevăzute în titlul II din regulamentul sus‑menționat, iar nu datele referitoare la aplicarea concretă a valorilor DNEL și PNEC în cadrul procedurii de autorizare prevăzute în titlul VII din Regulamentul nr. 1907/2006.

97

După cum s‑a amintit la punctul 50 de mai sus, articolul 118 din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că Regulamentul nr. 1049/2001 se aplică documentelor deținute de ECHA. În consecință, principiul accesului cât mai larg posibil al publicului la documente se aplică în principiu documentelor care constituie dosarul privind cererea de autorizare a unei substanțe chimice. Prin urmare, este irelevant dacă informația este prezentată în cursul procedurii de către solicitantul autorizației sau dacă a fost deja prezentată în cadrul unei alte proceduri – precum cea de înregistrare – prevăzute de același Regulament nr. 1907/2006. Așadar, niciun element nu permite să se considere că principiul accesului la documente prevăzut la articolul 118 din Regulamentul nr. 1907/2006 și la articolul 2 din Regulamentul nr. 1049/2001, coroborate, nu s‑ar aplica în ambele cazuri.

98

Articolul 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede:

„Următoarele informații deținute de [ECHA] cu privire la substanțele ca atare, în preparate sau în articole se pun la dispoziția publicului, cu titlu gratuit, pe internet, în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (e): […] (f) nivel calculat fără efect (derived no‑effect level – DNEL) sau concentrație predictibilă fără efect (predicted no‑effect concentration – PNEC), determinate în conformitate cu anexa I.”

99

Astfel, articolul 119 alineatul (1) prevede o derogare specifică de la regimul de acces la documente prevăzut la articolul 118 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 și la articolul 2 din Regulamentul nr. 1049/2001, coroborate. În termeni imperativi, articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 impune ca mai multe tipuri de informații să fie puse la dispoziția publicului. Această dispoziție are drept obiectiv transmiterea informațiilor minimale indispensabile pentru a controla în mod adecvat o substanță, cu alte cuvinte, informațiile esențiale despre pericolele pe care le prezintă substanța, sfaturi de utilizare, elementele fișei cuprinzând datele privind securitatea care nu sunt confidențiale și datele necesare pentru identificarea substanței [a se vedea documentul COM(2003) 644 final al Comisiei din 23 octombrie 2003]. Printre informațiile care sunt puse la dispoziția publicului sunt citate la articolul 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 valorile DNEL și PNEC.

100

Este necesar să se precizeze că valoarea DNEL corespunde nivelului de expunere la substanțe – calculat în mod normal pe baza descriptorilor de doze disponibili pornind de la studiile pe animale – deasupra cărora nu este de așteptat niciun efect advers asupra omului. Cât privește valoarea PNEC, ea corespunde concentrației de substanțe deasupra căreia nu ar trebui să existe efecte adverse în mediul vizat. Astfel, orice solicitant de autorizație care este în măsură să dovedească faptul că expunerea la efectele substanțelor extrem de preocupante pentru sănătatea umană sau pentru mediu este inferioară valorilor DNEL și PNEC impuse dovedește cu aceeași ocazie că, prin utilizarea acestor substanțe, nu este așteptat niciun efect advers pentru om, că nu ar trebui să existe efecte adverse în mediul vizat și că riscul pe care îl prezintă substanța pentru sănătatea umană și pentru mediu este controlat în mod corespunzător, conform articolului 60 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006.

101

Mai întâi, articolul 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu prevede în mod explicit că obligația de publicare a informațiilor pe internet se limitează numai la valorile DNEL și PNEC prezentate în cadrul procedurilor de înregistrare și că aceasta nu ar privi, așadar, valorile la care se referă solicitantul în cadrul unei proceduri de autorizare.

102

În continuare, articolul 64 din Regulamentul nr. 1907/2006, care privește procedura de adoptare a deciziilor de autorizare, prevede explicit la alineatele (2) și (6) că publicarea informațiilor pe site‑ul internet al ECHA se efectuează luând în considerare articolele 118 și 119 din același regulament.

103

În plus, anexa I la care se referă articolul 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 precizează că evaluarea securității chimice efectuată de un producător are în vedere producerea unei substanțe și toate utilizările identificate. Ea prevede totodată că evaluarea ia în considerare toate stadiile ciclului de viață al substanței, care decurg din producere și din utilizările identificate (a se vedea punctul 0.3 din anexa menționată). Pentru stabilirea valorii DNEL, se precizează că, potrivit scenariului sau scenariilor de expunere, poate fi suficientă o singură valoare DNEL sau poate fi necesar să se identifice mai multe valori DNEL pentru fiecare grup relevant de populație umană (de exemplu, lucrători, consumatori și persoane vulnerabile) și pentru diferite căi de expunere. Anexa I la Regulamentul nr. 1907/2006 prevede astfel că, în cazul în care sunt probabile mai multe căi de expunere, se stabilește câte o valoare DNEL pentru fiecare cale de expunere și pentru expunerea prin toate căile combinate (a se vedea punctul 1.4.1 din anexa menționată). Anexa I din Regulamentul nr. 1907/2006 indică totodată că se determină valoarea PNEC pentru fiecare compartiment de mediu (a se vedea punctul 3.3.1 de anexa menționată).

104

Anexa I din Regulamentul nr. 1907/2006 cuprinde deopotrivă o parte consacrată caracterizării riscurilor, care constă în special în compararea expunerilor fiecărei populații umane vizate cu valorile DNEL corespunzătoare și în compararea concentrațiilor predictibile în mediu în fiecare compartiment al mediului cu valorile PNEC (a se vedea punctele 6.2 și 6.3 din anexa menționată). Punctul 6.4 din anexa menționată prevede că, pentru orice scenariu de expunere, riscul pentru oameni și pentru mediu poate fi considerat ca fiind controlat în mod corespunzător, pe toată durata ciclului de viață al substanței care decurge din producere sau din utilizările identificate, cu condiția ca nivelurile de expunere estimate la caracterizarea riscurilor să nu depășească valorile DNEL sau PNEC corespunzătoare.

105

Rezultă atât din articolul 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, cât și din anexa I la acesta că, ținând seama de importanța datelor corespunzătoare valorilor DNEL și PNEC pentru protecția sănătății publice și a mediului, evaluarea securității chimice a unei substanțe și datele care rezultă din aceasta trebuie să privească toate utilizările identificate și să ia în considerare toate stadiile ciclului de viață al respectivei substanțe, iar aceste date trebuie să fie publicate. Astfel, distincția pe care o face reclamanta între datele corespunzătoare valorilor DNEL și PNEC referitoare la „substanța înregistrată” și aplicarea concretă a datelor corespunzătoare valorilor DNEL și PNEC în cadrul procedurii de autorizare prevăzute în titlul VII din Regulamentul nr. 1907/2006 este artificială. Obligația de publicare prevăzută de dispoziția sus‑menționată se aplică efectiv valorilor DNEL și PNEC cuprinse în raportul de securitate chimică anexat cererii de autorizare. Trebuie subliniat în această privință că reclamanta nu a repus în discuție considerațiile, prezentate de ECHA, de ClientEarth, de EEB și de HCWH Europe, potrivit cărora valorile DNEL și PNEC rămân în principiu neschimbate pentru o substanță dată, iar momentul la care se face referire la acestea (procedura de înregistrare sau procedura de autorizare) și identitatea solicitantului care a efectuat situația valorilor în cadrul acestor proceduri contează prea puțin. Astfel, ea s‑a limitat să indice, fără vreo altă explicație, că valorile DNEL și PNEC menționate în raportul de securitate chimică erau altele și că fuseseră create printr‑o altă metodă și într‑un alt scop.

106

În sfârșit, ECHA precizează că, în cadrul unei cereri de autorizare, ea ar putea să se găsească în prezența unor valori DNEL și PNEC diferite de cele de referință publicate la inițiativa sa. Ea a indicat că, după ce au fost examinate de comitetul pentru evaluarea riscurilor și după ce au fost aprobate de ea, aceste valori ar putea fi recunoscute ca fiind noile valori de referință și ar putea fi aplicate de la acel moment viitoarelor cereri de autorizare. Rezultă astfel că aceste valori trebuie în mod obligatoriu să fie puse la dispoziția publicului.

107

În acest context, nu poate fi primit argumentul reclamantei potrivit căruia ECHA și‑ar fi îndeplinit deja obligația de informare prin publicarea pe site‑ul său de informare a datelor corespunzătoare valorilor DNEL și PNEC relevante privind „substanța înregistrată” sau a unui document din 12 aprilie 2013 intitulat „Autorizare, stabilirea DNEL de referință pentru DEHP”. După cum a subliniat în mod întemeiat ECHA, ea nu avea nicio obligație de a publica valorile DNEL sau PNEC de referință pentru substanțele de nivel. Cu toate acestea, întrucât respectivele valori DNEL și PNEC trebuiau să fie utilizate în aceeași modalitate de către toți solicitanții de autorizație, ECHA a considerat necesar, pentru a asigura transparența și egalitatea de tratament, să le publice pentru a permite solicitanților amintiți să înțeleagă criteriile de evaluare. Un asemenea demers nu îi poate fi reproșat și nu poate fi considerat obligatoriu. În orice caz, o astfel de publicare a valorilor de referință nu ar exonera ECHA de obligația de a publica, conform articolului 64 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006 și ținând seama de articolele 118 și 119 din același regulament, informațiile generale, transmise de reclamantă, referitoare la utilizările prevăzute în cererea de autorizare a DEHP.

108

Cât privește conținutul obligației de publicare a informațiilor vizate la articolul 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie admisă considerația ECHA potrivit căreia această obligație se extinde la informațiile minimale privind metoda de derivare sau de predicție a valorilor DNEL și PNEC și la corelarea lor cu alte valori. Astfel, aceste informații minimale sunt indispensabile pentru a înțelege ceea ce reprezintă valorile DNEL și PNEC și pentru a stabili la ce se raportează. Trebui admis, așadar, după cum a subliniat ECHA, că, dacă ar fi publicate numai valorile, fără nicio explicație privind semnificația lor, dispoziția sus‑menționată și‑ar pierde efectul util.

109

În al doilea rând, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia anumite informații erau deja accesibile publicului, este evident și de altfel necontestat de părți că respectiva parte a informațiilor care erau deja accesibile publicului putea fi divulgată. Problema care trebuie examinată este în realitate dacă compilarea datelor științifice cunoscute – și, prin urmare, care sunt deja accesibile publicului – și a datelor științifice secrete trebuie să fie divulgată. Reclamanta susține că o astfel de combinare produce un ansamblu complex de informații care, ca atare, nu este ușor accesibil și trebuie, așadar, să primească un tratament confidențial.

110

Este necesar să se constate că reclamanta nu a identificat în lista informațiilor în litigiu pe cele care ar constitui date științifice secrete regrupate cu informații deja accesibile publicului. În plus, rezultă din analiza de la punctul 58 și următoarele de mai sus că acestea nu țin de secretul comercial.

111

În consecință, ECHA nu a săvârșit nicio eroare atunci când a considerat în deciziile atacate că o parte a informațiilor în litigiu era deja accesibilă publicului întrucât fusese publicată, iar o altă parte trebuia să fie accesibilă în aplicarea articolului 119 din Regulamentul nr. 1907/2006.

112

Rezultă din toate cele ce precedă că prima critică trebuie respinsă.

113

Reclamanta susține că ECHA aduce atingere în mod nejustificat dreptului său la un tratament confidențial al informațiilor ce reprezintă proprietatea sa intelectuală, care intră în sfera secretului său comercial. Ea se referă în această privință la definiția secretului comercial care figurează la articolul 39 alineatul (2) din Acordul TRIPS.

114

ECHA respinge această critică.

115

În prealabil, trebuie amintit că articolul 39 alineatul (2) din Acordul TRIPS prevede următoarele:

„Persoanele fizice și juridice au posibilitatea să împiedice ca informații aflate în mod licit sub controlul lor să fie divulgate terților sau dobândite sau utilizate de către aceștia fără consimțământul lor și de o manieră contrară uzanțelor comerciale cinstite dacă aceste informații:

116

Este important să se sublinieze de la bun început că prevederile Acordului TRIPS, care fac parte din Acordul OMC semnat de Comunitatea Europeană și aprobat ulterior prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO 1994, L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3), fac parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii. Atunci când există o reglementare a Uniunii într‑un domeniu vizat de Acordul TRIPS, dreptul Uniunii se aplică, ceea ce implică obligația, în măsura posibilului, de a proceda la o interpretare conformă cu acest acord, fără a se putea atribui totuși un efect direct dispoziției în cauză din acest acord (a se vedea Hotărârea din 11 septembrie 2007, Merck Genéricos – Produtos Farmacêuticos, C‑431/05, EU:C:2007:496, punctul 35 și jurisprudența citată). În consecință, articolul 39 alineatul (2) din Acordul TRIPS nu poate fi invocat ca atare pentru a invalida deciziile atacate.

117

În cazul în care argumentația reclamantei trebuie să fie înțeleasă în sensul că există un principiu inspirat din definiția care figurează la articolul 39 alineatul (2) din Acordul TRIPS, potrivit căruia simplul fapt că persoana care a prezentat un document dispune de un drept de proprietate intelectuală asupra acestui document ar fi suficient pentru aplicarea excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006, aceasta trebuie să fie respinsă.

118

Într‑adevăr, o astfel de poziție nu este conformă cu conținutul articolului 39 alineatul (2) din Acordul TRIPS din care se inspiră reclamanta. Această dispoziție prevede astfel că, pentru a nu fi divulgate, informațiile respective trebuie să fie „secrete”. Faptul că au o valoare comercială nu transformă însă aceste informații în secrete.

119

De asemenea, poziția susținută de reclamantă ar conduce la a considera că protecția acordată drepturilor de proprietate intelectuală ar avea prioritate în mod sistematic în raport cu prezumția în favoarea divulgării informațiilor consacrată de Regulamentul nr. 1049/2001 și la articolul 118 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006. După cum subliniază ECHA, articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu poate fi interpretat în sensul că faptul că dreptul de autor protejează un document înseamnă că acesta din urmă este un secret comercial și că titularul său poate astfel să se prevaleze de excepția prevăzută de această dispoziție.

120

În această privință, trebuie amintit că articolul 16 din Regulamentul nr. 1049/2001 prevede că „[p]rezentul regulament nu aduce atingere reglementărilor în vigoare în domeniul dreptului de autor, care pot limita dreptul terților de a reproduce sau de a utiliza documentele divulgate”. Tot astfel, după cum s‑a amintit la punctul 66 de mai sus, articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că solicitantul ulterior pentru utilizarea unei substanțe trebuie să obțină permisiunea solicitantului anterior pentru a putea să facă trimitere la părțile relevante din cererea anterioară. Aceste dispoziții protejează astfel titularul unui document împotriva atingerii aduse dreptului de autor și valorii comerciale a respectivului document în cazul în care informațiile din cuprinsul acestuia ar fi divulgate ca urmare a unei cereri de acces la acesta. În fapt, aceste dispoziții nu permit ca informațiile în litigiu să fie utilizate în scopuri comerciale de către concurenți și să le asigure în această modalitate un avantaj concurențial.

121

În consecință, cea de a doua critică trebuie să fie respinsă.

122

În cadrul celei de a treia critici, reclamanta susține că „interesul public superior” care justifică divulgarea informațiilor în litigiu nu poate fi considerat nici major, nici urmărit prin respectiva divulgare. Ea consideră că interesul legat de protecția drepturilor sale fundamentale (sau a intereselor sale comerciale) primează față de interesul public care justifică divulgarea informațiilor în litigiu și adaugă că ECHA nu a explicat în ce ar consta interesul public de a fi divulgate informațiile în litigiu.

123

Trebuie amintit că articolul 4 alineatul (2) in fine din Regulamentul nr. 1049/2001 prevede că instituțiile Uniunii nu resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului este justificată de un interes public superior, chiar dacă aceasta ar putea aduce atingere protecției intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice sau protecției obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit ale instituțiilor Uniunii (Hotărârea din 7 octombrie 2014, Schenker/Comisia, T‑534/11, EU:T:2014:854, punctul 74). În acest context, trebuie să fie puse în balanță, pe de o parte, interesul specific care trebuie protejat prin nedivulgarea documentului vizat și, pe de altă parte, în special interesul general de a face accesibil acest document, având în vedere avantajele care decurg, astfel cum se precizează în considerentul (2) al Regulamentului nr. 1049/2001, dintr‑o transparență sporită, și anume o mai bună participare a cetățenilor la procesul de decizie, precum și o mai mare legitimitate, eficacitate și responsabilitate a administrației față de cetățeni într‑un sistem democratic (Hotărârea din 21 octombrie 2010, Agapiou Joséphidès/Comisia și EACEA, T‑439/08, nepublicată, EU:T:2010:442, punctul 136).

124

Deși interesul public superior susceptibil să justifice divulgarea unui document nu trebuie în mod necesar să fie distinct de principiile care stau la baza Regulamentului nr. 1049/2001 (Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:738, punctul 92), rezultă totuși din jurisprudență că numai considerații generale nu pot fi de natură să demonstreze că principiul transparenței prezintă o importanță specială care ar putea prima asupra considerentelor care justifică refuzul divulgării documentelor în cauză și că revine solicitantului obligația să invoce în mod concret împrejurări care stau la baza unui interes public superior care justifică divulgarea documentelor vizate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:738, punctele 93 și 94, și Hotărârea din 23 septembrie 2015, ClientEarth și International Chemical Secretariat/ECHA, T‑245/11, EU:T:2015:675, punctul 193).

125

În speță, după cum subliniază ECHA, ea nu a reținut că informațiile în cauză trebuiau să fie protejate printr‑un regim de excepție, precum cel vizat la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001. Prin urmare, nu avea obligația de a stabili sau de a evalua interesul public pentru divulgarea informaților și nici de a‑l evalua comparativ cu interesul reclamantei de a păstra respectivele informații confidențiale.

126

În consecință, argumentele reclamantei sunt inoperante.

127

În plus, în ceea ce privește valorile DNEL și PNEC din cuprinsul raportului de securitate chimică și din analiza alternativelor de substituție, trebuie amintit că, presupunând chiar că aceste valori țin de interesul comercial al reclamantei, articolul 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că ele sunt din oficiu accesibile publicului. Această obligație de acces la aceste informații este justificată, în cuprinsul considerentului (117) al aceluiași regulament, de necesitatea de a da cetățenilor Uniunii informații cu privire la substanțele la care riscă să fie expuși, pentru a putea lua în cunoștință de cauză decizii privind utilizarea pe care vor să o dea acestor substanțe.

128

După cum subliniază în esență și în mod întemeiat ECHA, reiese din articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 și din cuprinsul considerentului (117) al acestuia că legiuitorul Uniunii a considerat că divulgarea informațiilor care sunt menționate în cuprinsul acestora este o chestiune de interes major. Legiuitorul a efectuat el însuși o evaluare comparativă a intereselor pentru a concluziona că interesul pentru divulgarea informaților privind valorile DNEL și PNEC are o pondere mai mare decât interesul reclamantei de nedivulgare a lor, deoarece aceste informații privesc interese dintre cele mai importante care există, și anume cele care au legătură cu sănătatea umană și cu mediul. Aceste considerații sunt de natură să demonstreze că principiul transparenței prezintă o importanță specială care ar putea prima asupra eventualelor motive care justifică refuzul de divulgare a respectivelor informații în litigiu.

129

Această situație se regăsește și în ceea ce privește valorile de expunere NOAEL – cu alte cuvinte, cele care urmăresc să indice concentrația maximă la care nu se observă niciun efect advers – conținute în abordări, în metode și în reflexii. Astfel, presupunând chiar că divulgarea lor poate aduce atingere intereselor comerciale ale reclamantei – ceea ce aceasta nu a reușit însă să demonstreze –, aceste informații sunt în orice caz esențiale pentru ca publicul să aibă o indicație privind riscurile asociate utilizării DEHP. Astfel, ECHA a considerat fără să comită o greșeală că exista un mare interes pentru public ca aceste informații să fie divulgate.

130

Cât privește afirmația reclamantei potrivit căreia ECHA nu ar fi indicat în mod clar și concret care interes public ar justifica divulgarea informațiilor în litigiu, aceasta trebuie respinsă. După cum rezultă din cuprinsul punctelor 69, 92, 128 și 129 de mai sus, existența unui interes public superior pentru divulgarea anumitor informații în litigiu a fost motivată prin referire la articolul 119 din Regulamentul nr. 1907/2006 – care își găsește justificarea în considerentul (117) al aceluiași regulament – în ceea ce privește referirile la valorile DNEL și PNEC, pe de o parte, și în motivarea deciziilor atacate însele în ceea ce privește valorile de expunere NOAEL, pe de altă parte.

131

Prin urmare, a treia critică, întemeiată pe lipsa unei indicații clare referitoare la interesul public care justifică divulgarea informațiilor în litigiu, trebuie să fie respinsă.

132

Reclamanta susține că ECHA a încălcat articolul 296 TFUE prin faptul că nu a indicat motivele care urmăresc să se stabilească dacă informațiile în litigiu constituiau sau nu constituiau secrete comerciale în sensul articolului 39 alineatul (2) din Acordul TRIPS și, cu atât mai mult, prin faptul că nu a menționat eventualul interes public superior care justifică decizia sa de divulgare a acestor informații confidențiale.

133

Potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă de articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea persoanelor interesate posibilitatea să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acest act. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului său de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 7 iulie 2011, Valero Jordana/Comisia, T‑161/04, nepublicată, EU:T:2011:337, punctul 48 și jurisprudența citată).

134

În speță, ECHA menționează, mai întâi, în deciziile atacate că mai multe informații cuprinse în raportul de securitate chimică trebuie să fie divulgate pentru motivul că sunt deja accesibile publicului: este vorba despre informațiile deja disponibile pe internet (cu titlu de exemplu, în capitolul 9.0.1, tabelul recapitulativ al utilizărilor care fac obiectul descriptorilor, deja publicate pe site‑ul ECHA în calitate de informații generale cu privire la utilizări necesare pentru consultarea publicului cu privire la alternativele de substituție), despre informațiile provenind din publicațiile evaluate de competitori (cu titlu de exemplu, capitolul 5.10.1.2), despre rezumatele studiilor și ale evaluărilor ecotoxicologice experimentale publicate în reviste aprobate de competitori ori despre capitolele care au fost adaptate sau copiate direct din evaluarea riscurilor prezentată în anul 2008 de Uniune, accesibilă publicului (cu titlu de exemplu, capitolele 5.6.3, 5.7.3, 5.10.3 și p. 141-142 și 168-175).

135

Trebuie să se considere că motivele pentru care informațiile sus‑menționate nu pot intra sub incidența excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 rezultă în mod clar din deciziile atacate, și anume că aceste informații sunt deja accesibile publicului.

136

ECHA subliniază în continuare că, în ceea ce privește analiza alternativelor de substituție și raportul de securitate chimică, valorile DNEL și PNEC, rezultatele studiilor și clasificarea concluziilor nu pot fi considerate confidențiale deoarece aceste rezultate și aceste concluzii, ca atare, fără aprecierea detaliată care stă la baza lor, nu pot fi considerate că aduc atingere serioasă interesului comercial al reclamantei sau al unui terț. Pe de o parte, rezultă din această motivare că ECHA a făcut o distincție între, pe de o parte, datele „obiective” și concluziile simple care pot fi deduse cu ușurință din acestea – considerate neconfidențiale – și, pe de altă parte, aprecierile detaliate efectuate de reclamantă pe baza acestor date – considerate confidențiale. Pe de altă parte, deciziile atacate menționează de asemenea că acest tip de informații trebuia publicat de ECHA în conformitate cu articolul 119 alineatul (1) literele (c), (e) și (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

137

Prin urmare, în ceea ce privește informațiile privind valorile DNEL și PNEC, este necesar să se constate că ECHA a motivat în mod suficient rațiunile pentru care considera că divulgarea acestora nu poate conduce la o atingere a interesului comercial al reclamantei, precum și rațiunile pentru care se considera obligată să divulge informațiile, și anume existența unei obligații prevăzute la articolul 119 alineatul (1) literele (c), (e) și (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

138

În plus, deciziile atacate indică faptul că valorile de expunere NOAEL cuprinse în abordări, în metode și în reflexii nu puteau aduce atingere interesului comercial al reclamantei și că, în consecință, divulgarea rapoartelor de caracterizare a riscurilor (RCR) – care reprezintă o combinație a datelor corespunzătoarea valorilor DNEL și PNEC și a valorilor de expunere – nu aducea, nici ea, atingere interesului comercial menționat. ECHA subliniază că pentru acest tip de informații nu se poate aplica excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Ea arată că acest tip de informații este esențial pentru ca publicul să aibă o indicație asupra riscurilor asociate utilizării DEHP și că există, așadar, un mare interes pentru public ca aceste informații să fie divulgate.

139

Rezultă că ECHA a menționat în mod clar motivele pentru care informațiile în cauză trebuiau, în opina sa, să fie publicate, motivele pentru care au fost respinse argumentele reclamantei vizând aplicarea excepțiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 și cele pentru care considera că anumite informații nu puteau fi divulgate.

140

În sfârșit, deciziile atacate indică faptul că numele autorilor rapoartelor de studii nepublicate nu au fost divulgate, în aplicarea articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001, dar că nu era aplicabilă nicio excepție în privința datei și a titlului studiilor.

141

Și în acest caz este necesar să se considere că deciziile atacate conțin motivele pentru care data și titlul studiilor încă neaccesibile publicului puteau fi divulgate.

142

Prin urmare, critica întemeiată pe încălcarea obligației de motivare trebuie respinsă, deoarece ECHA a motivat corespunzător cerințelor legale deciziile atacate.

143

Rezultă din tot ceea ce precedă că primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, trebuie să fie respins.

144

Tribunalul consideră că trebuie analizate împreună cel de al doilea și cel de la al treilea motiv, întemeiate, pe de o parte, în ceea ce privește al doilea motiv, pe încălcarea angajamentelor Uniunii care decurg din Acordul TRIPS și pe atingerea adusă dreptului la protecția informațiilor confidențiale (secretele comerciale) și, pe de altă parte, în ceea ce privește al treilea motiv, pe încălcarea angajamentelor Uniunii care decurg din articolul 8 din CEDO și din articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale și pe atingerea adusă dreptului de proprietate și protecției proprietății.

145

Cu titlu introductiv, după cum s‑a amintit la punctul 116 de mai sus, prevederile Acordului TRIPS fac parte integrantă din ordinea juridică, dar nu le este recunoscut niciun efect direct. În consecință, articolul 39 alineatul (2) din Acordul TRIPS nu poate fi invocat ca atare pentru invalidarea deciziilor atacate.

146

În primul rând, trebuie examinat argumentul ECHA potrivit căruia, pentru a putea susține că deciziile atacate încalcă CEDO, Carta drepturilor fundamentale și Acordul TRIPS, reclamanta ar fi trebuit să invoce incompatibilitatea dispozițiilor speciale ale Regulamentului nr. 1907/2006 – și anume articolul 119 alineatul (1) literele (c), (e) și (f) din respectivul regulament, care prevede prezumții legale de neconfidențialitate – cu dreptul primar al Uniunii sau cu prevederile juridice de rang superior ale respectivelor convenții.

147

În ceea ce privește afirmația întemeiată pe o încălcare a CEDO și a Cartei drepturilor fundamentale, trebuie să se considere că reclamanta invocă un drept fundamental la protecția informațiilor, care este consacrat la articolul 339 TFUE. Trebuie să se amintească de asemenea că, potrivit jurisprudenței, protecția secretelor comerciale este recunoscută ca un principiu general (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iunie 1986, AKZO Chemie și AKZO Chemie UK/Comisia, 53/85, EU:C:1986:256, punctul 28, Hotărârea din 19 mai 1994, SEP/Comisia, C‑36/92 P, EU:C:1994:205, punctul 37, și Hotărârea din 14 februarie 2008, Varec, C‑450/06, EU:C:2008:91, punctul 49). Problema care se pune este, așadar, dacă articolul 119 din Regulamentul nr. 1907/2006 nu a fost interpretat astfel încât, prin aplicarea acestuia, ECHA ar fi adus atingere dreptului fundamental la protecția informațiilor. După cum subliniază în esență reclamanta, argumentația sa nu este îndreptată deci împotriva acestei dispoziții speciale din Regulamentul nr. 1907/2006, ci împotriva modalității în care ECHA a interpretat această dispoziție și, în consecință, a modalității în care a aplicat‑o. Nu se poate reproșa, așadar, reclamantei că nu a invocat, în temeiul articolului 277 TFUE, inaplicabilitatea regulamentului pentru motivul pretinsei sale incompatibilități cu dreptul primar al Uniunii.

148

Cât privește argumentul întemeiat pe o încălcare a Acordului TRIPS, pentru motivele amintite la punctul 145 de mai sus, este lipsit de pertinență argumentul invocat de ECHA potrivit căruia reclamanta ar fi trebuit să invoce excepția de nelegalitate a dispozițiilor relevante ale regulamentelor în discuție în raport cu Acordul TRIPS.

149

În al doilea rând, trebuie analizat cel de al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea angajamentelor Uniunii care decurg din Acordul TRIPS și pe atingerea care rezultă din dreptul la protecția secretele comerciale. Reclamanta arată că informațiile în litigiu constituie secrete comerciale (informații confidențiale) în sensul articolului 39 alineatul (2) din Acordul TRIPS în sensul că, în totalitatea lor sau în configurația și în asamblarea exactă a elementelor lor, nu sunt în general cunoscute de persoane de specialitate în domeniu care se ocupă în mod normal cu genul de informații în cauză sau nu le sunt ușor accesibile.

150

Astfel cum s‑a amintit la punctul 116 de mai sus, reiese din jurisprudență că atunci când o reglementare a Uniunii există într‑un domeniu vizat de Acordul TRIPS, dreptul Uniunii se aplică, ceea ce implică obligația, în măsura posibilului, de a proceda la o interpretare conformă a acestui acord.

151

Regulamentele nr. 1049/2001 și nr. 1907/2006 trebuie, așadar, interpretate într‑o modalitate prin care să se asigure conformitatea lor cu conținutul articolului 39 alineatele (2) și (3) din Acordul TRIPS. Această din urmă dispoziție nu implică însă faptul că protecția acordată drepturilor de proprietate intelectuală primează în mod absolut în raport cu prezumția în favoarea divulgării informațiilor prezentate în cadrul unei cereri de autorizare pentru utilizarea unei substanțe chimice. În acest sens, poziția susținută de reclamantă ar conduce la a lăsa neaplicat articolul 119 din Regulamentul nr. 1907/2006. Or, o asemenea poziție nu poate fi reținută, deoarece conduce în realitate la repunerea în discuție a acestei dispoziții în raport cu articolul 39 alineatele (2) și (3) din Acordul TRIPS (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia, T‑201/04, EU:T:2007:289, punctul 800).

152

În speță, nu rezultă că ECHA a aplicat Regulamentele nr. 1049/2001 și nr. 1907/2006 în mod necoerent în raport cu articolul 39 alineatele (2) și (3) din Acordul TRIPS.

153

Astfel, după cum reiese de la punctele 60-67 de mai sus, studiile publicate – și, prin urmare, deja accesibile publicului – puteau fi divulgate. Aceasta cu atât mai mult cu cât ECHA a ocultat concluziile – deduse de reclamantă în lumina acestor studii – care nu sunt accesibile publicului și cu privire la care a apreciat în esență că prezentau o valoare adăugată în sensul vizat la punctul 60 de mai sus. Aceste concluzii sunt astfel diferite de conținutul obiectiv al studiilor, precum și de concluziile simple pe care le‑ar putea deduce din aceste studii orice expert din domeniul respectiv.

154

Distincția pe care o face astfel ECHA între conținutul obiectiv al studiilor și concluziile simple care se pot deduce din aceste studii, pe de o parte, și aprecierile unice și personale care au o valoare adăugată, pe de altă parte, rezultă dintr‑o aplicare a Regulamentelor nr. 1049/2001 și nr. 1907/2006 care este coerentă cu articolul 39 alineatele (2) și (3) din Acordul TRIPS.

155

În ceea ce privește studiile vizate la punctul 68 de mai sus, trebuie amintit că reclamanta nu a prezentat elemente care permit să se înțeleagă în ce măsură divulgarea lor ar fi nelegală. Se impune să se constate, așadar, că ea nu a demonstrat nici în ce măsură ECHA nu ar fi aplicat dreptul Uniunii în mod coerent cu articolul 39 alineatele (2) și (3) din Acordul TRIPS.

156

În sfârșit, în ceea ce privește valorile DNEL și PNEC și valorile de expunere NOAEL, s‑a subliniat, în special la punctele 129 și 151 de mai sus, că aplicarea coerentă a Regulamentelor nr. 1049/2001 și nr. 1907/2006 și a articolului 39 alineatele (2) și (3) din Acordul TRIPS nu putea conduce la a lăsa neaplicat articolul 119 din Regulamentul nr. 1907/2006 și nici la a ignora interesul sănătății publice. Trebuie să se adauge că articolul 39 din Acordul TRIPS prevede el însuși, la alineatul (3), posibilitatea unei divulgări dacă este necesară pentru a proteja publicul.

157

În consecință, al doilea motiv nu este întemeiat.

158

În ceea ce privește cel de al treilea motiv, trebuie subliniat, după cum s‑a amintit la punctul 147 de mai sus, că reclamanta nu invocă incompatibilitatea dispozițiilor speciale ale Regulamentului nr. 1907/2006 – și anume articolul 119 alineatul (1) literele (c), (e) și (f) din respectivul regulament, care prevede prezumții legale de neconfidențialitate – cu dreptul primar al Uniunii sau cu prevederile juridice de rang superior ale convențiilor, ci arată că modalitatea în care ECHA a interpretat aceste dispoziții și, prin urmare, modalitatea în care le‑a aplicat nu erau conforme cu articolul 8 din CEDO, cu articolul 1 din protocolul adițional la CEDO și cu articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale.

159

Este necesar să se arate că articolul 8 din CEDO, enunțând, la alineatul (1), principiul neamestecului autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea vieții private, admite, la alineatul (2), că un astfel de amestec este posibil în măsura în care este „prevăzut de lege și constituie, într‑o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora”.

160

Trebuie constatat că, în înscrisurile sale, reclamanta face o confuzie în privința conținutului articolului 8 din CEDO, subliniind că această dispoziție îi protejează dreptul de proprietate. Ea nu prezintă nicio argumentație specifică prin care să demonstreze că s‑ar fi adus atingere principiului neamestecului autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea vieții private, astfel cum este consacrat de această dispoziție. Totuși, în pofida acestei confuzii și a lipsei argumentelor care rezultă de aici, această critică rămâne comprehensibilă. În această privință, după cum a recunoscut Curtea în Hotărârea din 14 februarie 2008, Varec (C‑450/06, EU:C:2008:91, punctele 47 și 48), făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi necesar să se interzică divulgarea informațiilor calificate drept confidențiale pentru a putea garanta dreptul fundamental al unei întreprinderi la respectarea vieții private, consacrat la articolul 8 din CEDO și la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precizându‑se că noțiunea „viață privată” nu trebuie interpretată ca excluzând activitatea comercială a persoanelor juridice.

161

Cât privește articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, acesta prevede că orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le‑a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit‑o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general. Potrivit jurisprudenței, protecția conferită de această dispoziție privește drepturi care au o valoare patrimonială din care rezultă, având în vedere ordinea juridică, o poziție juridică deja stabilită care permite o exercitare a acestor drepturi de către și în beneficiul titularului lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 ianuarie 2013, Sky Österreich, C‑283/11, EU:C:2013:28, punctul 34).

162

Rezultă de asemenea din jurisprudență că dreptul la protecția vieții private, astfel cum este consacrat la articolul 8 din CEDO, face parte integrantă din principiile generale ale dreptului a căror respectare este asigurată de către instanța Uniunii. Totuși, acest principiu nu este o prerogativă absolută, ci trebuie luat în considerare în raport cu funcția sa în societate. Acesta poate presupune restricții, cu condiția ca ele să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Uniune și să nu constituie, față de scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului dreptului (Hotărârea din 5 octombrie 1994, X/Comisia, C‑404/92 P, EU:C:1994:361, punctele 17 și 18, și Hotărârea din 24 septembrie 2008, M/Ombusdmanul, T‑412/05, nepublicată, EU:T:2008:397, punctul 126). Aceeași soluție se aplică, potrivit jurisprudenței, în ceea ce privește dreptul de proprietate astfel cum este consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale (Hotărârea din 12 iulie 2005, Alliance for Natural Health și alții, C‑154/04 și C‑155/04, EU:C:2005:449, punctul 126).

163

În consecință, articolul 8 din CEDO și articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale nu pot fi interpretate în sensul că instituie o excepție automată de la principiul divulgării pentru documentele întocmite în cadrul activității comerciale a unei entități private. Astfel, în cazul unei cereri de acces formulate de un terț la acest tip de documente, se impune examinarea concretă și efectivă a fiecăruia dintre ele, cu excepția cazurilor în care Curtea și Tribunalul au admis existența unei prezumții generale pentru respingerea cererii de acces la documentele în discuție. După cum s‑a reținut la punctele 33-42 de mai sus, nu există o prezumție generală pentru respingerea cererii de acces la documentele prezentate în cadrul procedurii de autorizare prevăzute de Regulamentul nr. 1907/2006.

164

În speță, ECHA a efectuat, așadar, o analiză concretă a diferitor date cuprinse în cererea de acces la documente. Trebuie să se arate că această analiză s‑a făcut în conformitate cu dreptul de proprietate și cu dreptul la respectarea vieții private.

165

Mai întâi, astfel cum reiese în esență din cuprinsul punctului 60 și următoarelor de mai sus, este important să se noteze că mai multe informații în litigiu constituie o compilație a unor studii accesibile publicului, iar faptul că raportul în care se materializează această muncă intelectuală are o valoare patrimonială nu înseamnă însă că toate informațiile pe care le conține intră în sfera interesului comercial și că divulgarea acestora ar aduce, din oficiu, atingere acestuia din urmă. Atingerea adusă protecției intereselor comerciale ale unei persoane, precum cea vizată la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, nu se determină în mod necesar din perspectiva valorii patrimoniale a informației care face obiectul divulgării.

166

În continuare, în ceea ce privește informațiile referitoare la valorile DNEL și PNEC, este necesar să se considere că divulgarea lor nu ar aduce atingere dreptului la respectarea vieții private și dreptului de proprietate. Astfel, amestecul ECHA în exercitarea acestor drepturi este permis dat fiind faptul că este prevăzut la articolul 119 din Regulamentul nr. 1907/2006 și că este necesar pentru protecția sănătății și a mediului.

167

În sfârșit, în ceea ce privește valorile de expunere NOAEL, divulgarea lor este de asemenea esențială pentru ca publicul să aibă o indicație asupra riscurilor asociate utilizării DEHP. Există, așadar, un mare interes pentru public ca aceste informații să fie divulgate. Chiar presupunând că aceste informații în litigiu constituie o restricție adusă dreptului la respectarea vieții private și dreptului de proprietate – ceea ce reclamanta nu a demonstrat însă în speță –, această divulgare răspunde în orice caz unor obiective de interes general urmărite de Uniune și nu constituie nicidecum, față de scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului acestor drepturi.

168

Ținând seama de toate cele ce precedă, al doilea și al treilea motiv trebuie să fie respinse.

169

Reclamanta invocă un al patrulea motiv, întemeiat de încălcarea articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, care protejează procesul decizional al instituțiilor Uniunii împotriva atingerilor și influențelor exterioare, nejustificate și ilicite. Mai întâi, ea susține că nedivulgarea informațiilor privind procedurile care nu au condus încă la o decizie a instituției vizate constituie principiul și se înscrie în logica Regulamentului nr. 1049/2001. Prin divulgarea documentelor, ECHA ar fi adus astfel o atingere gravă respectivului proces. În continuare, ea subliniază că, atunci când își dau avizul, comitetul pentru evaluarea riscurilor și comitetul pentru analiză socioeconomică pot fi influențate de o eventuală divulgare a informațiilor în litigiu, deoarece acestea permit și solicitanților de acces la informații să participe la deliberările lor. În schimb, solicitantul autorizației nu ar avea acces la reuniunile respectivelor comitete și nu ar beneficia de dreptul de a fi ascultat în toate etapele procedurii. În sfârșit, reclamanta subliniază că niciun interes public superior nu justifică divulgarea informațiilor în litigiu.

170

ECHA respinge aceste argumente.

171

Trebuie amintit că în cuprinsul considerentului (11) al Regulamentului nr. 1049/2001 se arată că se impune să se permită instituțiilor să își protejeze consultările și deliberările interne în cazul în care este necesar pentru păstrarea capacității lor de a‑și îndeplini misiunile. În acest sens articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din același regulament prevede că „[a]ccesul la un document întocmit de o instituție pentru uzul său intern sau primit de o instituție și referitor la o chestiune pentru care instituția nu a luat încă nici o decizie este refuzat în cazul în care divulgarea conținutului acestuia ar aduce gravă atingere procesului decizional al acestei instituții, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză”.

172

Reiese din jurisprudență că aplicarea acestei excepții presupune să se dovedească faptul că accesul la documentul întocmit de instituție pentru uzul său intern în cauză putea aduce în mod concret și efectiv atingere protecției procesului decizional al instituției și că acest risc de atingere era previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic (Hotărârea din 18 decembrie 2008, Muñiz/Comisia, T‑144/05, nepublicată, EU:T:2008:596, punctul 74).

173

Mai mult, pentru a face obiectul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001, atingerea adusă procesului decizional trebuie să fie gravă. Astfel, aceasta este gravă în special atunci când divulgarea conținutului documentului vizat are un impact important asupra procesului decizional. Aprecierea gravității depinde de toate circumstanțele cauzei, mai ales de efectele negative ale acestei divulgări asupra procesului decizional invocate de instituție (Hotărârea din 18 decembrie 2008, Muñiz/Comisia, T‑144/05, nepublicată, EU:T:2008:596, punctul 75, și Hotărârea din 7 iunie 2011, Toland/Parlamentul, T‑471/08, EU:T:2011:252, punctul 71).

174

Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie analizat al patrulea motiv.

175

Mai întâi, trebuie respinsă poziția susținută de reclamantă prin care urmărește să facă un principiu din excepția de la divulgare prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001. Astfel, principiul accesului la documente consacrat la articolul 2 din același regulament continuă să fie aplicabil informațiilor referitoare la proceduri care nu au condus încă la o decizie a instituției vizate. Excepțiile la acest principiu sunt definite la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, astfel cum este interpretat în jurisprudență. Nu poate exista, așadar, o excepție de la principiul accesului la documente în temeiul articolului 4 alineatul (3) sus‑menționat decât în condițiile stabilite de jurisprudența amintită la punctele 172 și 173 de mai sus.

176

În continuare, trebuie analizată problema dacă accesul la informațiile în litigiu ar putea cauza o atingere gravă procesului decizional al ECHA. Reclamanta susține, în esență, că solicitanții unei autorizații nu au garanția de a fi ascultați în toate etapele procesului decizional și nu au posibilitatea de a prezenta observații privind neregularități sau erori. În plus, comitetul pentru evaluarea riscurilor și comitetul pentru analiză socioeconomică ar permite solicitanților de acces la informații să participe la deliberările lor. Solicitanții de autorizații nu ar avea în schimb dreptul de a participa la respectivele deliberări.

177

Pe de o parte, trebuie amintit că articolul 64 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că ECHA trimite proiectele de avize ale comitetului pentru evaluarea riscurilor și ale comitetului pentru analiză socioeconomică solicitantului de autorizație și că solicitantul poate prezenta observații scrise, dacă dorește, în termen de două luni de la primirea proiectului de aviz. Această dispoziție garantează astfel solicitantului de autorizație dreptul de a prezenta o argumentație scrisă comitetelor înainte ca acestea să adopte o decizie definitivă asupra cererii de autorizare.

178

Pe de altă parte, reclamanta nu demonstrează în ce măsură solicitanții de acces la informații cărora li s‑ar acorda calitatea de observatori ar putea aduce atingere gravă procesului decizional al ECHA.

179

Astfel, articolele 6 din normele de procedură ale comitetului pentru evaluarea riscurilor și ale comitetului pentru analiză socioeconomică (purtând referința MB/09/2009 final, denumite în continuare „normele de procedură ale comitetelor”), redactate în termeni identici, prevăd că „se poate” admite ca observatorii (stakeholder representatives) să asiste la reuniunile comitetelor, ECHA dispunând astfel de o marjă de apreciere în această privință. În plus, participarea acestora la reuniunile comitetelor ECHA este reglementată cu strictețe. În temeiul articolului 6 alineatul (6) din aceste norme de procedură, observatorii trebuie să se conformeze „Codului de conduită al observatorilor organizațiilor interesate la reuniunile ECHA” (purtând referința ED/62/2008, denumit în continuare „Codul de conduită”), adoptat printr‑o decizie a directorului executiv al ECHA la 9 octombrie 2008.

180

Acest cod de conduită prevede că organizațiile interesate trebuie să evite să numească în calitate de observatori persoane care au un interes direct în cazul care este examinat de comitete și că, dacă intervine un astfel de interes, ele trebuie să facă declarația în acest sens la începutul reuniunii (punctul 6). Acest cod subliniază de asemenea că observatorii nu pot interfera în reuniuni într‑un mod care să constituie o intimidare sau care să împiedice lucrările respectivului organ (punctul 7) și că participarea la reuniuni se face la discreția președintelui (punctul 8). Codul de conduită menționează totodată că observatorii trebuie să informeze în mod normal în avans – cel târziu la începutul reuniunii – președintele cu privire la punctele la care intenționează să intervină și că intervențiile lor trebuie să fie scurte și să se încadreze în timpul acordat (punctul 9). Codul de conduită precizează, în sfârșit, că observatorii pot prezenta documente, dar distribuirea acestora nu înseamnă că ECHA le validează sau le aprobă conținutul (punctul 15).

181

Reiese din cele de mai sus că reclamanta se înșală asupra rolului observatorilor în timpul reuniunilor și că rolul lor este strict reglement pentru a‑i împiedica să aducă atingere gravă procesului decizional.

182

Deși ECHA nu contestă faptul că un solicitant de autorizație nu are posibilitatea, în principiu, de a participa în același mod precum observatorii la reuniunile comitetelor și nu are, așadar, dreptul de a se exprima în cadrul acestora, se impune să se constate însă, după cum s‑a subliniat la punctul 177 de mai sus, că articolul 64 alineatul (5) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1907/2006 îl autorizează să depună o argumentație scrisă detaliată și îi acordă un termen de două luni de la primirea proiectului de aviz pentru a proceda astfel. Cu această ocazie, i se permite să răspundă la eventualele remarci ale observatorilor.

183

Este important de asemenea să se rețină că, în răspuns la o întrebare scrisă adresată de Tribunalul părților, referitoare la rolul observatorilor astfel cum este prevăzut de Codul de conduită, ECHA se referă la un document orientativ din 14 decembrie 2012 în care se descrie poziția pe care o urmează în cadrul unei proceduri privind o cerere de autorizație (denumit în continuare „documentul orientativ”). ECHA arată că prezența observatorilor și absența solicitanților de autorizație poate conduce la o audiere care ar fi inechitabilă în condițiile în care numai primii pot formula observații în cauza în discuție. Din acest motiv, a precizat în documentul orientativ că, în acest tip de procedură, observatorii nu au niciun drept de a lua cuvântul în cadrul reuniunilor comitetelor. Trebuie să se arate că această orientare este conformă cu Codul de conduită, care acordă o marjă de apreciere ECHA indicând că „se poate” admite ca observatorii să participe la reuniunile comitetelor și care învestește președintele cu o putere discreționară privind derularea reuniunilor. De asemenea, ECHA a prevăzut că, pentru a garanta coerența cu Codul de conduită și cu normele de procedură ale comitetelor, observatorii nu au acces la informațiile comerciale cu caracter confidențial și nu pot fi prezenți la acele părți ale reuniunilor în care aceste informații fac obiectul discuțiilor.

184

În sfârșit, reclamanta nu a prezentat niciun element concret care permite să se constate că, în speță, accesul la informațiile în litigiu care au legătură cu cererea de autorizare pentru utilizarea DEHP ar avea un impact important asupra procesului decizional al ECHA și al Comisiei și ar aduce atingere gravă acestuia.

185

Ținând seama de mecanismul prevăzut de Regulamentul nr. 1907/2006 și concretizat în normele de procedură ale comitetelor, în codul de conduită și în documentul orientativ, pe de o parte, și de lipsa oricărui element concret care permite să se prezume că, în speță, accesul la informațiile în litigiu ar fi pus în pericol procesul decizional al ECHA, pe de altă parte, trebuie să se considere că divulgarea informațiilor în litigiu nu poate avea astfel de efecte negative asupra procesului decizional încât să îl pună în pericol.

186

Din toate considerațiile de mai sus rezultă că cel de al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, trebuie respins.

187

Rezultă din ansamblul considerațiilor care precedă că acțiunea trebuie respinsă, fără a fi necesară pronunțarea asupra cauzei de inadmisibilitate formulată de ECHA în apărare.

188

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor efectuate de ECHA, în conformitate cu concluziile acestea, inclusiv a celor aferente procedurii privind măsurile provizorii.

189

Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, în aplicarea articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

190

ClientEarth, EEB și HCWH Europe suportă propriile cheltuieli de judecată în aplicarea articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra)

declară și hotărăște:

Situația de fapt

Procedura și concluziile părților

În drept

1. Cu privire la motivul distinct,întemeiat pe existența unei prezumții generale de confidențialitate a informațiilor prezentate în cadrul procedurii de autorizare prevăzute de Regulamentul nr. 1907/2006

2. Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001

Cu privire la prima critică, întemeiată pe confidențialitatea informațiilor în litigiu ca urmare a caracterului lor comercial și a faptului că constituie know‑how‑ul reclamantei

Cu privire la problema încălcării articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001

Cu privire la problema obligației de divulgare a informațiilor în aplicarea articolului 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 sau al caracterului deja public al acestora

– Cu privire la admisibilitatea contestației întemeiate pe o aplicare eronată a articolului 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006

– Cu privire la existența obligației de a publica anumite informații în aplicarea articolului 119 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 și cu privire la problema caracterului deja public al altor informații

Cu privire la a doua critică, întemeiată pe încălcarea protecției drepturilor de proprietate intelectuală care justifică aplicarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001

Cu privire la a treia critică, întemeiată pe lipsa unei indicații clare referitoare la interesul public care justifică divulgarea informațiilor în litigiu

Cu privire a patra critică, întemeiată pe încălcarea obligației de motivare

3. Cu privire la al doilea și la al treilea motiv, întemeiate, pe de o parte, în ceea ce privește al doilea motiv, pe încălcarea angajamentelor Uniunii care decurg din Acordul TRIPS și pe atingerea adusă dreptului la protecția informațiilor confidențiale (secretele comerciale) și, pe de altă parte, în ceea ce privește al treilea motiv, pe încălcarea angajamentelor Uniunii care decurg din articolul 8 din CEDO și din articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale și pe atingerea adusă dreptului de proprietate și protecției proprietății

4. Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001

Cu privire la cheltuielile de judecată