1

Prin recursul formulat, MEGA Brands International, Luxembourg, Zweigniederlassung Zug, solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene Mega Brands/OAPI – Diset (MAGNEXT) (T‑604/11 și T‑292/12, EU:T:2014:56, denumită în continuare „hotărârea atacată”), în măsura în care prin aceasta Tribunalul i‑a respins acțiunea prin care solicita anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 24 aprilie 2012 (cauza R 1722/2011‑4), privind o procedură de opoziție între Diset SA (denumită în continuare „Diset”) și recurentă.

2

Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1), care a intrat în vigoare la 13 aprilie 2009.

3

Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, care corespunde articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, prevede:

„La opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:

[…]

4

Articolul 8 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, care corespunde articolului 8 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, prevede:

„În înțelesul alineatului (1), «mărci anterioare» înseamnă:

5

La 21 ianuarie 2008, recurenta a formulat la OAPI o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului figurativ reprodus în continuare:

6

Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte din clasa 28 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, și corespund următoarei descrieri: „Jocuri și jucării, în special jocuri de construcție din mai multe părți, piesele, accesoriile și părțile lor componente”.

7

La 29 martie 2010, recurenta a formulat la OAPI o a doua cerere de înregistrare a unui semn ca marcă comunitară, având ca obiect semnul verbal reprodus în continuare:

8

Această înregistrare a fost solicitată pentru aceleași produse ca cele enumerate la punctul 6 din prezenta hotărâre.

9

La 5 septembrie 2008 și la 17 iunie 2010, Diset a formulat două opoziții, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 și, respectiv, al articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009, la înregistrarea mărcilor vizate pentru produsele specificate la punctul 6 sus‑menționat. Aceste opoziții au fost întemeiate în special pe marca spaniolă verbală anterioară MAGNET 4, depusă la 10 iulie 2003 și înregistrată la 9 decembrie 2003, pentru produse care fac parte din clasa 28 în sensul Aranjamentului de la Nisa și care corespund descrierii următoare: „Jocuri, jucării, articole de gimnastică și sport necuprinse în alte clase, decorațiuni pentru pomul de Crăciun”.

10

Motivele invocate în susținerea opozițiilor menționate au fost cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 și, respectiv, în dispoziția identică din Regulamentul nr. 207/2009. Aceste opoziții au fost întemeiate pe toate produsele acoperite de marca anterioară și îndreptate împotriva tuturor produselor pentru care s‑a solicitat înregistrarea mărcilor vizate.

11

Prin deciziile din 19 iulie 2010 și din 21 iunie 2011, divizia de opoziție a OAPI a admis opozițiile formulate de Diset.

12

Prin deciziile din 27 septembrie 2011 și din 24 aprilie 2012, Camera a patra de recurs a OAPI a respins acțiunile introduse de recurentă împotriva deciziilor acestei divizii de opoziție.

13

Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 28 noiembrie 2011 (cauza T‑604/11), respectiv la 3 iulie 2012 (cauza T‑292/12), recurenta a introdus două acțiuni prin care solicita anularea deciziilor de respingere pronunțate de camera de recurs a OAPI.

14

În susținerea fiecăreia dintre acțiunile sale, recurenta a invocat un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 și a dispoziției identice din Regulamentul nr. 207/2009.

15

După conexarea celor două cauze în vederea pronunțării hotărârii, Tribunalul a constatat mai întâi, la punctul 19 din hotărârea atacată, că recurenta nu contesta concluziile camerei de recurs nici în ceea ce privește definiția publicului relevant, considerat ca fiind compus din consumatori medii hispanofoni suficient de atenți și de avizați, nici în ceea ce privește identitatea parțială a produselor acoperite de mărcile în conflict.

16

Ulterior, Tribunalul a examinat similitudinea pe planurile vizual, fonetic și conceptual dintre semnele în conflict, a cărei apreciere de către camera de recurs a fost contestată de către recurentă.

17

În ceea ce privește, în primul rând, similitudinea vizuală și fonetică dintre semnele în conflict, Tribunalul a hotărât:

18

În ceea ce privește, în al doilea rând, comparația din punct de vedere conceptual dintre semnele în conflict, Tribunalul a confirmat, la punctul 26 din hotărârea atacată, aprecierea făcută de camera de recurs conform căreia existența în limba spaniolă a adjectivului „magnético”, utilizat în mod curent de publicul relevant pentru a desemna un obiect dotat cu proprietăți magnetice, are drept consecință faptul că acest public va asocia marca anterioară cu obiecte care au astfel de proprietăți. Tribunalul a considerat că, în acest context, camera de recurs a statuat în mod întemeiat în sensul existenței unei lipse de similitudine conceptuală între marca figurativă și marca verbală a căror înregistrare a fost solicitată, pe de o parte, și marca anterioară, pe de altă parte.

19

Pe baza acestor constatări, Tribunalul a concluzionat, la punctul 29 din hotărârea atacată, că marca anterioară prezintă un grad foarte redus de similitudine cu marca figurativă solicitată și o similitudine medie cu marca verbală solicitată.

20

În sfârșit, Tribunalul a examinat argumentația recurentei prin care aceasta contesta faptul că marca anterioară are un caracter distinctiv mediu.

21

În această privință, Tribunalul, după ce a reamintit că publicul relevant va asocia marca anterioară cu obiecte care au proprietăți magnetice, a afirmat la punctul 32 din hotărârea atacată că recurenta a depus la OAPI o serie de elemente care demonstrau că promovarea proprietăților magnetice ale jocurilor și jucăriilor este o practică uzuală a operatorilor activi în sectorul vizat. În aceste condiții, Tribunalul a considerat, la punctul 33 din hotărârea menționată, că marca anterioară MAGNET 4 transmite un mesaj care poate fi legat, în percepția publicului relevant, de caracteristicile produselor pentru care este înregistrată, care sunt identice cu cele acoperite de marca figurativă și de cea verbală solicitate. Tribunalul a concluzionat de aici că marca anterioară prezenta un caracter distinctiv nu mediu, ci redus.

22

Având în vedere toate aceste considerații, Tribunalul a statuat, la punctul 34 din hotărârea atacată, că, atunci când a recunoscut un risc de confuzie între marca figurativă solicitată și marca anterioară, camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere.

23

În schimb, la punctul 35 din această hotărâre, Tribunalul a considerat că, din moment ce similitudinea dintre marca verbală solicitată și marca anterioară este mai evidentă, trebuia confirmată concluzia camerei de recurs conform căreia trebuie recunoscută existența unui risc de confuzie între aceste mărci, ținând seama de identitatea produselor acoperite de ele, în pofida caracterului distinctiv al mărcii anterioare.

24

În consecință, Tribunalul a anulat, în cauza T‑604/11, decizia Camerei a patra de recurs a OAPI referitoare la marca figurativă și a respins, în cauza T‑292/12, cererea de anulare a deciziei aceleiași camere referitoare la marca verbală MAGNEXT.

25

Recurenta solicită Curții:

26

OAPI solicită Curții:

27

În susținerea recursului, recurenta invocă încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, precum și nemotivarea hotărârii atacate.

28

Acest motiv se împarte în patru aspecte.

29

Recurenta susține că, în aprecierea sa cu privire la riscul de confuzie, Tribunalul a denaturat faptele și a încălcat principiile stabilite de jurisprudență, pe de o parte, calificând drept dominant elementul „MAGNET” al mărcii anterioare MAGNET 4, deși constatase că acest element este descriptiv, și, pe de altă parte, omițând să ia în considerare cifra „4” care intră în alcătuirea acestei mărci.

30

OAPI consideră că această argumentație este inadmisibilă sau, cu titlu subsidiar, vădit neîntemeiată.

31

Astfel cum a amintit în mod întemeiat Tribunalul la punctul 21 din hotărârea atacată, aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante (a se vedea în special Hotărârea OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 35, și Hotărârea Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, EU:C:2007:539, punctul 34).

32

Aprecierea similitudinii dintre două mărci nu se poate limita la luarea în considerare a unei singure componente a unei mărci complexe și la compararea acesteia cu o altă marcă. Dimpotrivă, comparația trebuie să se facă prin examinarea mărcilor în cauză, apreciate fiecare ca întreg, ceea ce nu exclude faptul că impresia de ansamblu produsă de o marcă complexă în memoria publicului relevant poate fi dominată, în anumite împrejurări, de una sau de mai multe dintre componentele sale (a se vedea în special Hotărârea OAPI/Shaker, EU:C:2007:333, punctul 41, și Hotărârea United States Polo Association/OAPI, C‑327/11 P, EU:C:2012:550, punctul 57).

33

În speță, la momentul aprecierii similitudinii fonetice și vizuale dintre semnele în conflict, Tribunalul a constatat, la punctul 25 din hotărârea atacată, că, în cadrul mărcii anterioare MAGNET 4, termenul „magnet” trebuie considerat drept elementul dominant.

34

În măsura în care recurenta susține că o asemenea calificare este incompatibilă cu caracterul descriptiv pe care Tribunalul l‑ar fi recunoscut acestui termen la punctul 26 din hotărârea atacată, este suficient să se arate că, chiar presupunând că un element verbal trebuie să fie considerat ca având un caracter pur descriptiv, acest caracter nu se opune recunoașterii caracterului dominant al acestui element în scopul aprecierii similitudinii dintre semnele în conflict (a se vedea în acest sens Ordonanța Muñoz Arraiza/OAPI, C‑388/10 P, EU:C:2011:185, punctul 65).

35

În consecință, este necesar să se constate că primul aspect al motivului întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie, așadar, să fie respins.

36

Întrucât recurenta reproșează Tribunalului că a omis, în aprecierea riscului de confuzie, să ia în considerare cifra „4” care intră în alcătuirea mărcii anterioare, trebuie să se constate, după lectura punctului 25 din hotărârea atacată, că, în vederea evaluării similitudinii vizuale și fonetice dintre semnele în conflict, Tribunalul s‑a limitat să constate că marca verbală a cărei înregistrare a fost solicitată, MAGNEXT, nu diferă de elementul „magnet” din marca anterioară, MAGNET 4, decât prin majuscula „X”.

37

Desigur, această neluare în considerare a cifrei „4”, existentă în marca MAGNET 4, trebuie corelată cu calificarea expresă din cadrul aceluiași punct 25 din hotărârea citată a elementului „magnet” drept elementul dominant al acestei mărci.

38

Astfel, din jurisprudența amintită la punctul 32 din prezenta hotărâre rezultă că, în anumite circumstanțe, aprecierea similitudinii se poate face doar pe baza elementului dominant al unei mărci complexe. Totuși, această jurisprudență nu privește decât situații excepționale (Ordonanța Repsol/OAPI, C‑466/13 P, EU:C:2014:2331, punctul 83), iar aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de aceasta (a se vedea în special Hotărârea Aceites del Sur‑Coosur/Koipe, C‑498/07 P, EU:C:2009:503, punctul 62, și Hotărârea United States Polo Association/OAPI, EU:C:2012:550, punctul 57).

39

Or, la punctul 25 din hotărârea atacată, Tribunalul se rezumă să afirme caracterul dominant al elementului „magnet” în cadrul mărcii anterioare, fără să realizeze vreo analiză a caracteristicilor celuilalt element prezent în această marcă, respectiv cifra „4”, de unde ar rezulta că acest element este neglijabil.

40

Cu toate că punctul 25 din hotărârea atacată face trimitere, după cum a subliniat OAPI, la punctul 22 din această hotărâre, referitor la similitudinea vizuală dintre marca figurativă solicitată și marca anterioară, acest din urmă punct nu menționează decât constatarea de către Tribunal a faptului că cifra „4” nu este prezentă în marca figurativă solicitată și nu conține nicio evaluare a impresiei vizuale produse de această cifră în contextul mărcii anterioare, de unde ar rezulta că această impresie este neglijabilă.

41

În ceea ce privește punctul 23 din hotărârea atacată, referitor la similitudinea fonetică dintre marca figurativă solicitată și marca anterioară, la care face trimitere de asemenea punctul 25 din hotărârea citată, acesta nu cuprinde nicio mențiune legată de prezența cifrei „4” în marca anterioară. În special, el nu conține nicio referire la pronunțarea acestei cifre sub forma „cuatro”, proprie limbii spaniole utilizate de publicul considerat relevant pentru această marcă, și nicio evaluare din care să reiasă că impresia fonetică produsă de acest sunet ar fi neglijabilă.

42

În consecință, este necesar să se constate că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a comparat mărcile în cauză prin examinarea fiecăreia dintre acestea ca întreg.

43

Prin urmare, al doilea aspect al motivului întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 este fondat.

44

Recurenta reproșează Tribunalului că a denaturat faptele atunci când a concluzionat în sensul unei similitudini fonetice medii între mărcile în conflict, deși a considerat foarte scăzut gradul de similitudine fonetică dintre marca figurativă în discuție în cauza T‑604/11 și marca anterioară. Or, marca figurativă și marca verbală MAGNEXT în discuție în speță sunt constituite din aceleași litere și, prin urmare, sunt pronunțate în mod identic.

45

Recurenta impută în același timp Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat mărcile în conflict ca prezentând o similitudine medie pe plan vizual, deși marca verbală MAGNEXT este, ca și marca figurativă, compusă din două elemente, „mag” și „next”, iar acesta din urmă, care corespunde termenului familiar englez „next”, ar fi trebuit să fie considerat ca fiind elementul dominant.

46

OAPI consideră că această argumentație este inadmisibilă sau, cu titlu subsidiar, vădit nefondată.

47

Conform articolului 256 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE și articolului 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, recursul se limitează la chestiuni de drept. Tribunalul este singurul competent să constate și să aprecieze faptele pertinente, precum și elementele de probă care îi sunt prezentate. Prin urmare, aprecierea acestor fapte și a acestor elemente de probă nu constituie o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții în cadrul unui recurs, cu excepția cazului denaturării lor (a se vedea în special Hotărârea Nestlé/OAPI, EU:C:2007:539, punctul 53, și Hotărârea United States Polo Association/OAPI, EU:C:2012:550, punctul 62).

48

Aprecierea similitudinii fonetice și vizuale dintre semnele în conflict constituie o apreciere de natură faptică (a se vedea în acest sens în special Ordonanța Longevity Health Products/OAPI, C‑311/14 P, EU:C:2015:23, punctul 34 și jurisprudența citată) și, prin urmare, nu poate face obiectul unui recurs decât în cazul denaturării acestor fapte.

49

În această privință, trebuie amintit că, așa cum rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții, o asemenea denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile dosarului, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor (a se vedea în special Ordonanța Mundipharma/OAPI, C‑669/13 P, EU:C:2014:2308, punctul 33 și jurisprudența citată).

50

În speță este necesar să se constate că, deși recurenta afirmă că hotărârea atacată se întemeiază pe o denaturare a elementelor de fapt și a elementelor de probă pe baza cărora Tribunalul a apreciat similitudinea fonetică și vizuală dintre semnele în conflict, argumentele pe care ea le dezvoltă în susținerea acestei afirmații se limitează în esență la o reiterare a aserțiunilor deja prezentate în înscrisurile depuse în fața Tribunalului și nu cuprind nicio argumentare juridică specifică susceptibilă să demonstreze o denaturare a acestora în hotărârea atacată, cu excepția unei aprecieri pretins eronate a anumitor fapte de către Tribunal.

51

În consecință, al treilea și al patrulea aspect ale motivului întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie respinse ca inadmisibile.

52

Recurenta arată că Tribunalul nu a enunțat, la punctul 35 din hotărârea atacată, motive detaliate care să justifice, în vederea unei aprecieri corecte a similitudinii pe planurile vizual și fonetic dintre semnele în conflict, concluzia conform căreia ar exista un risc de confuzie între aceste semne. Hotărârea ar fi, astfel, afectată de o lipsă de motivare.

53

OAPI consideră că hotărârea atacată este motivată corespunzător cerințelor legale.

54

Potrivit unei jurisprudențe constante, obligația de motivare ce revine Tribunalului conform articolului 36 din Statutul Curții, aplicabil Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din același statut, și conform articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, nu impune acestuia să realizeze o motivare care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu și, prin urmare, motivarea Tribunalului poate fi implicită, cu condiția să permită persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care Tribunalul nu le‑a admis argumentele, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul (a se vedea în special Hotărârea Edwin/OAPI, C‑263/09 P, EU:C:2011:452, punctul 64, și Hotărârea Isdin/Bial‑Portela, C‑597/12 P, EU:C:2013:672, punctul 21, precum și jurisprudența citată).

55

În speță, trebuie menționat că punctul 35 din hotărârea atacată, prin care Tribunalul constată existența unui risc de confuzie între semnele în conflict, este un punct concluziv care se sprijină în mod implicit, dar clar pe constatările efectuate la punctele precedente din această hotărâre, pe de o parte, cu privire la similitudinea pe planurile vizual, fonetic, precum și conceptual dintre marca verbală a cărei înregistrare a fost solicitată și marca anterioară și, pe de altă parte, cu privire la caracterul distinctiv al acesteia din urmă.

56

În ceea ce privește constatările Tribunalului referitoare la similitudinea vizuală și fonetică dintre semnele în conflict, despre care recurenta contestă că ar putea sprijini concluzia dedusă de această instanță în legătură cu existența unui risc de confuzie, s‑a arătat deja la punctele 33 și 36 din prezenta hotărâre că Tribunalul nu a luat în considerare, în ceea ce privește marca MAGNET 4, decât elementul „magnet”, pe care l‑a calificat drept dominant, fără să țină seama de cifra „4”.

57

Or, pe de o parte, Tribunalul nu a furnizat nicio motivare, nici măcar implicită, care să permită cunoașterea rațiunilor pentru care a calificat elementul „magnet” drept dominant (a se vedea mai sus punctul 39 din prezenta hotărâre).

58

Pe de altă parte, Tribunalul nu a motivat, fie și numai în mod implicit, nici decizia sa de a nu include cifra „4” în aprecierea sa cu privire la similitudinea dintre semnele în conflict (a se vedea mai sus punctele 39-41 din prezenta hotărâre).

59

În consecință, în măsura în care este întemeiată pe o apreciere a similitudinii pe planurile vizual și fonetic dintre semnele în conflict care este afectată de o nemotivare, constatarea de către Tribunal, la punctul 35 din hotărârea atacată, a existenței unui risc de confuzie este ea însăși insuficient motivată.

60

Având în vedere toate considerațiile precedente, în special cele de la punctele 42, 43 și 59 din prezenta hotărâre, punctul 4 al dispozitivului hotărârii atacate trebuie anulat.

61

Potrivit articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții, aceasta poate, în cazul în care anulează hotărârea Tribunalului, fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia.

62

În speță, Curtea consideră că litigiul nu este în stare de judecată, din moment ce, pentru a efectua o apreciere globală a riscului de confuzie conform exigențelor stabilite la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, este sarcina Tribunalului să își completeze aprecierea faptelor.

63

Prin urmare, cauza trebuie trimisă Tribunalului spre rejudecare.

64

Întrucât cauza este trimisă Tribunalului spre rejudecare, cererea privind cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri de recurs se soluționează odată cu fondul.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară și hotărăște: