1.

Uneori, atunci când se examinează probleme legate de discriminare, destinele individuale ale particularilor se află în prim‑plan. Această situație nu se regăsește în prezenta cauză, care privește interdicția discriminării pe baza originii etnice, prevăzută de dreptul Uniunii. Este adevărat că și prezenta cauză își are originea în cele din urmă într‑o plângere formulată de un particular, însă principala problemă este aceea a caracterului general și colectiv al măsurilor care privesc o întreagă comunitate și care sunt de natură să îi stigmatizeze pe toți membrii acestui grup, precum și mediul lor social.

2.

Concret, este vorba despre o practică curentă în orașul bulgar Dupnitsa – dar nu numai în acesta – care constă în instalarea contoarelor de energie electrică ale consumatorilor finali la o înălțime de aproximativ 6 m în cartierele în care locuiesc în principal romi, făcându‑le astfel inaccesibile pentru controlul vizual obișnuit, în timp ce, în alte cartiere, aceleași contoare sunt fixate la o înălțime de aproximativ 1,70 m și pot fi, așadar, consultate cu ușurință de consumatori. Această practică este justificată prin intervențiile neautorizate asupra contoarelor de energie electrică și prin sustragerile ilegale care survin, se pare, deosebit de frecvent în „cartierele de romi”.

3.

În concluziile noastre prezentate în cauza Belov ( 2 ), am examinat deja pentru prima dată în mod detaliat această problemă, analizând‑o în lumina interdicției discriminării bazate pe originea etnică, prevăzută de dreptul Uniunii. În această privință, am evidențiat în egală măsură contextul de excludere socială a populației rome și condițiile economice și sociale foarte precare în care trăiește această comunitate în multe locuri din Europa.

4.

Prezenta cauză oferă ocazia de a detalia sub unele aspecte considerațiile formulate în cauza respectivă. Acest lucru este valabil, pe de o parte, în ceea ce privește distincția dintre discriminarea directă și discriminarea indirectă bazată pe originea etnică. Pe de altă parte, trebuie să se examineze aspectul dacă și în ce măsură persoanele care nu aparțin ele însele grupului etnic defavorizat pot fi „codiscriminate” prin practica descrisă [în limba franceză: „discrimination par association” („discrimare prin asociere”) sau „discrimination par ricochet” („discriminare indirectă”)]. În plus, vom aborda – la fel ca în cauza Belov de la momentul respectiv – posibilitățile de justificare a măsurilor colective cu caracter stigmatizant.

5.

În prezenta cauză, nu se ridică probleme de competență sau de admisibilitate precum în cauza Belov ( 3 ), întrucât de această dată organismul bulgar de trimitere este în mod necontestat o instanță în sensul articolului 267 TFUE.

6.

Cadrul juridic de dreptul Uniunii al prezentei cauze este constituit de articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale, precum și de Directiva 2000/43/CE ( 4 ). În plus, trebuie menționate Directivele 2006/32/CE ( 5 ) și 2009/72/CE ( 6 ), care conțin norme privind eficiența energetică la utilizatorii finali și, respectiv, piața internă a energiei electrice.

7.

Conform articolului 1, obiectivul Directivei 2000/43 este „de a stabili un cadru pentru combaterea discriminării pe baza rasei sau originii etnice, în vederea punerii în aplicare în statele membre a principiului egalității de tratament.”

8.

Articolul 2 din Directiva 2000/43 conține, printre altele, următoarea definiție:

„(1)   În sensul prezentei directive, principiul egalității de tratament înseamnă că nu se face o discriminare directă sau indirectă pe baza rasei sau originii etnice.

(2)   În sensul alineatului (1):

(3)   Hărțuirea se consideră discriminare în sensul primului alineat, dacă are loc un comportament nedorit legat de rasă sau originea etnică, având drept scop sau efect violarea demnității unei persoane sau crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor. În acest context, conceptul de hărțuire se poate defini în concordanță cu legislația și practicile naționale ale statelor membre.

[…]”

9.

Articolul 3 din Directiva 2000/43 definește domeniul de aplicare al acesteia după cum urmează:

„(1)   În limitele competențelor conferite Comunității, prezenta directivă se aplică tuturor persoanelor, atât din sectorul public, cât și din cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește:

[…]

[…]”

10.

La articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2000/43 sunt cuprinse următoarele prevederi referitoare la sarcina probei:

„Statele membre iau măsurile care sunt necesare, în conformitate cu sistemele lor judiciare, pentru ca, atunci când o persoană care se consideră nedreptățită prin nerespectarea principiului egalității de tratament prezintă, în fața unei autorități sau a altei instanțe judecătorești competente, fapte pe baza cărora se poate prezuma că a avut loc o discriminare directă sau indirectă, pârâtul să fie obligat să dovedească faptul că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament.”

11.

În sfârșit, trebuie să se mai facă trimitere și la considerentul (16) al Directivei 2000/43:

„Este important ca toate persoanele fizice să fie protejate împotriva discriminării pe baza rasei sau originii etnice. Statele membre trebuie, de asemenea, să acorde protecție, când este cazul și în concordanță cu tradițiile și practicile lor naționale, persoanelor juridice care sunt discriminate pe baza rasei sau originii etnice a membrilor lor.”

12.

Directiva 2006/32 urmărește să crească eficiența utilizării energiei în statele membre prin diferite măsuri, printre care măsurile destinate în special să îmbunătățească eficiența energetică în folosul consumatorilor finali. Considerentul (29) al directivei conține, printre altele, următoarea formulare:

„Pentru a permite consumatorilor finali să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la consumul individual de energie, ar trebui să li se ofere o cantitate rezonabilă de informații despre acesta, precum și alte informații relevante […] În plus, consumatorii ar trebui să fie încurajați în mod activ să își verifice în mod regulat propriile indicații ale contoarelor.”

13.

În plus, articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2006/32 prevedea:

„Statele membre garantează că, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar și proporțional în raport cu economiile de energie potențiale, consumatorii finali de electricitate, gaze naturale, servicii de încălzire și/sau răcire și apă caldă menajeră urbană centralizată sunt dotați cu contoare individuale la prețuri competitive, care reflectă exact consumul real de energie al consumatorilor finali și care furnizează informații despre timpul efectiv de utilizare.

[…]”

14.

Directiva 2009/72 stabilește norme comune pentru producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei electrice și definește modalitățile de organizare și funcționare a sectorului energiei electrice. Potrivit articolului 3 alineatul (7) din această directivă, statele membre iau „măsurile corespunzătoare pentru protecția clienților finali”, iar în privința clienților casnici, acestea vor trebui să ia cel puțin măsurile enumerate în anexa I la directivă.

15.

După cum rezultă din anexa I punctul 1 la Directiva 2009/72, intitulată „Măsuri de protecție a consumatorilor”, „măsurile prevăzute la articolul 3 [din directivă] au scopul de a garanta clienților:

[…]

[…]”

16.

Pentru a transpune o serie de acte juridice ale Uniunii Europene, în special Directiva 2000/43, Bulgaria a adoptat Legea privind protecția împotriva discriminării ( 7 ) (denumită în continuare „ZZD”), al cărei articol 4 prevede următoarele:

„(1)   Este interzisă orice discriminare directă sau indirectă bazată pe sex, rasă, naționalitate, apartenență etnică, genom uman, cetățenie, origine, religie sau credință, educație, convingeri, apartenență politică, raporturi personale sau sociale, handicap, vârstă, orientare sexuală, situație familială, situație patrimonială sau orice altă caracteristică care este prevăzută într‑o lege sau într‑un contract internațional la care Republica Bulgaria este parte.

(2)   Există o discriminare directă atunci când o persoană este tratată mai puțin favorabil decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană, într‑o situație comparabilă, pe baza caracteristicilor prevăzute la alineatul (1).

(3)   Există o discriminare indirectă atunci când, pe baza caracteristicilor prevăzute la alineatul (1), o persoană este pusă într‑o situație mai puțin favorabilă în comparație cu alte persoane, prin intermediul unei dispoziții, al unui criteriu sau al unei practici aparent neutre, în afară de cazul în care acea dispoziție, criteriu sau practică se justifică obiectiv, printr‑un scop legitim, și dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt corespunzătoare și necesare.”

17.

Alineatul (1) din Dispozițiile de completare a ZZD are, în plus, următorul cuprins:

„În sensul prezentei legi:

[…]

[…]”

18.

Pe lângă acestea, cererea de decizie preliminară privește și alte dispoziții naționale din ZZD și din Legea privind energia ( 8 ) (denumită în continuare „ZE”), care nu vor fi redate în prezentele concluzii.

19.

Doamna Anelia Georgieva Nikolova își desfășoară activitatea în calitate de titular al unei întreprinderi individuale în orașul bulgar Dupnitsa. Ea deține în orașul respectiv, în cartierul „Gizdova Mahala”, un magazin alimentar care este aprovizionat cu energie electrică de întreprinderea CHEZ Razpredelenie Bulgaria ( 9 ).

20.

Cartierul Gizdova Mahala este cunoscut ca fiind cel mai mare cartier de romi din Dupnitsa. Populația care trăiește în acest cartier aparține preponderent grupului etnic al romilor. Doamna Nikolova înseși nu face însă parte din acest grup etnic ( 10 ).

21.

În anii 1999 și 2000, pentru toți consumatorii aprovizionați de CHEZ din cartierul menționat, contoarele de energie electrică ( 11 ) au fost instalate pe stâlpii de curent electric ai rețelei de înaltă tensiune la o înălțime de aproximativ 6 m, inaccesibilă pentru controlul vizual obișnuit. Este cert că această practică ( 12 ) este aplicată numai în cartierele în care majoritatea populației este formată din locuitori de etnie romă și li se aplică tuturor clienților din cartierele respective, indiferent dacă aceștia aparțin sau nu aparțin ei înșiși acestui grup etnic. Practica respectivă este justificată prin numărul mare de intervenții neautorizate la contoarele de energie electrică și prin racordările nelegale frecvente la rețeaua de energie electrică survenite în aceste cartiere. În schimb, în celelalte părți ale orașului, contoarele de energie electrică sunt montate pentru toți consumatorii – inclusiv pentru cei care aparțin grupului etnic al romilor – la o înălțime de aproximativ 1,70 m, astfel încât să fie ușor accesibile, în general în locuințele clienților, pe fațadele exterioare ale imobilelor sau ale gardurilor din jurul acestora.

22.

Pentru a permite și consumatorilor ale căror contoare de energie electrică au fost instalate la o înălțime mai mare să își verifice cel puțin indirect consumul, în condițiile contractuale generale, CHEZ s‑a angajat ca, la cererea scrisă a consumatorului, să pună la dispoziție gratuit, în termen de trei zile, un vehicul special cu platformă de ridicare ce permite angajaților CHEZ să ajungă la contoare în vederea citirii acestora. Până în prezent, niciun consumator nu a utilizat însă această posibilitate. Consumatorii au de asemenea posibilitatea de a solicita instalarea, contra unei taxe, a unui contor de control în locuințele lor. O altă posibilitate de verificare vizuală a consumului nu există pentru locuitorii acestor cartiere.

23.

Potrivit ordonanței de trimitere, în mijloacele mass‑media se relatează despre un nou tip de contoare de energie electrică, care permite citirea de la distanță și care, în plus, permite sesizarea întreprinderilor de energie electrică cu privire la orice tentativă de manipulare.

24.

La 5 decembrie 2008, doamna Nikolova a depus o plângere la Comisia pentru Protecția împotriva Discriminării ( 13 ) din Bulgaria (denumită în continuare „KZD”) cu privire la caracterul discriminatoriu al practicii în litigiu aplicate de CHEZ. În plângerea formulată, ea se consideră victima unei „discriminări directe” pe bază de „naționalitate” ( 14 ). În plus, aceasta a susținut că valoarea facturilor sale la energie electrică depășește consumul său efectiv și și‑a exprimat bănuiala că CHEZ se bazează pe o valoare de consum excesiv de ridicată pentru a compensa celelalte pierderi înregistrate în cartierul respectiv. În sfârșit, doamna Nikolova a arătat că instalarea contoarelor într‑un loc inaccesibil pentru controlul vizual obișnuit nu îi permite să își citească contoarele și să controleze facturile de energie electrică.

25.

Potrivit raportului de expertiză tehnică dispus de instanță, în cazul doamnei Nikolova nu este vorba despre intervenții neautorizate sau despre o racordare nelegală.

26.

Prin decizia din 6 aprilie 2010, KZD a constatat că practica în litigiu constituie o „discriminare indirectă”, întemeiată pe caracteristica „naționalitate”, care nu poate fi justificată. La cererea CHEZ, această decizie a fost însă anulată de Varhoven administrativen sad ( 15 ) prin hotărârea din 19 mai 2011, în special pentru motivul că nu este clar în raport cu care alte naționalități a fost discriminată doamna Nikolova. Cauza a fost trimisă la KZD spre reexaminare.

27.

La 30 mai 2012, KZD a pronunțat o nouă decizie în cauză și a constatat existența unei „discriminări directe” întemeiate pe „situația personală” a doamnei Nikolova. În motivarea deciziei, KZD a arătat că, din cauza locului în care se află sediul întreprinderii sale, doamna Nikolova a fost tratată de CHEZ mai puțin favorabil decât alți clienți ale căror contoare de energie electrică au fost instalate într‑un loc accesibil pentru controlul vizual. KZD a obligat CHEZ să pună capăt acestei încălcări, să restabilească egalitatea de tratament în privința doamnei Nikolova și să se abțină în viitor de la asemenea practici discriminatorii.

28.

Împotriva acestei decizii, CHEZ a introdus din nou o cale de atac, care se află în prezent pe rolul Administrativen sad Sofia‑grad ( 16 ), instanța de trimitere. În procedura principală, CHEZ este susținută de Comisia Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Apei ( 17 ) (denumită în continuare „DKEVR”) din Bulgaria.

29.

Instanța de trimitere pleacă de la premisa că prezenta cauză nu trebuie examinată din punctul de vedere al „naționalității” sau al „situației personale”, ci din perspectiva „caracteristicii protejate «apartenență etnică»”. Instanța tinde să împărtășească opinia potrivit căreia doamna Nikolova este discriminată în mod direct pe criterii etnice. Apartenența doamnei Nikolova la grupul etnic al romilor rezultă, în opinia acestei instanțe, din împrejurarea că aceasta se „identifică” ea însăși cu romii din cartierul său.

30.

Prin decizia din 5 februarie 2014, primită de Curtea de Justiție la 17 februarie 2014, Administrativen sad Sofia‑grad a adresat Curții nu mai puțin de 10 întrebări preliminare foarte cuprinzătoare care sunt formulate după cum urmează:

31.

La procedura scrisă desfășurată în fața Curții au participat și au prezentat memorii scrise CHEZ, doamna Nikolova, KZD, guvernul bulgar și Comisia Europeană. Cu excepția KZD, aceleași părți au fost reprezentate și în ședința din 13 ianuarie 2015.

32.

Autoritățile și instanțele sesizate la nivel național au examinat situația de fapt din litigiul principal sub cele mai diverse aspecte, în special din perspectiva discriminării – interzisă în dreptul național – întemeiate pe „naționalitate” și pe „situația personală”. Din punctul de vedere al dreptului Uniunii, se pune însă doar problema dacă o practică precum cea în litigiu în procedura principală constituie o discriminare bazată pe originea etnică în sensul Directivei 2000/43. În final, cererea de decizie preliminară cu care Administrativen sad Sofia‑grad a sesizat Curtea vizează doar clarificarea acestei chestiuni.

33.

Este necesară separarea tematică a seriei cuprinzătoare de întrebări adresate de instanța de trimitere și realizarea unei diferențieri în această privință între domeniul de aplicare al interdicției discriminării (a se vedea secțiunea A de mai jos), noțiunea de discriminare (a se vedea în acest sens secțiunea B de mai jos), precum și motivele pentru o eventuală justificare a practicii în litigiu (a se vedea în acest sens secțiunea C).

34.

Mai întâi, trebuie să se examineze aspectul dacă o situație de fapt precum cea din procedura principală intră în domeniul de aplicare al interdicției discriminării pe baza originii etnice în conformitate cu Directiva 2000/43.

35.

După cum admite instanța de trimitere, ea nu a consacrat acestei probleme nicio întrebare separată, cu excepția referirii oarecum criptice la un „grup compact de cetățeni bulgari de origine romă” din cadrul primei întrebări. Potrivit motivării cererii de decizie preliminară, instanța de trimitere solicită totuși Curții să exprime o poziție clară privind aspectul dacă o practică precum cea în litigiu în procedura principală intră sub incidența interdicției discriminării.

36.

Dintre părțile la procedură, numai CHEZ consideră că practica în litigiu nu intră în niciun caz în domeniul de aplicare material al Directivei 2000/43.

37.

Această argumentație, pe care întreprinderea respectivă s‑a întemeiat de altfel și în trecut, în cauza Belov, nu poate fi primită.

38.

Ca parte a aprovizionării cu bunuri și servicii care sunt puse la dispoziția publicului, furnizarea de energie electrică intră, în mod incontestabil, în domeniile în care, conform articolului 3 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2000/43, este interzisă orice discriminare pe motiv de rasă sau de origine etnică.

39.

În plus, după cum am precizat deja în mod detaliat în cauza Belov ( 18 ), nu poate fi vorba despre o aprovizionare cu energie electrică fără discriminare atunci când condițiile generale în care se furnizează energie electrică consumatorilor nu sunt concepute, la rândul lor, în mod nediscriminatoriu. Punerea la dispoziție a contoarelor face parte dintre aceste condiții generale în care CHEZ furnizează clienților energie electrică.

40.

De asemenea, reglementarea pieței interne a energiei electrice, inclusiv informarea consumatorilor finali cu privire la consumul propriu de energie electrică cu ajutorul contoarelor, face parte dintre domeniile pentru care este competent legiuitorul Uniunii. Prin urmare, este îndeplinită și condiția introductivă prevăzută la articolul 3 alineatul (1), potrivit căreia Directiva 2000/43 se aplică numai în limitele competențelor conferite Uniunii ( 19 ).

41.

În consecință, practica în litigiu intră în domeniul de aplicare material al Directivei 2000/43.

42.

Mult mai interesant decât domeniul de aplicare material este, în prezenta cauză, domeniul de aplicare personal al Directivei 2000/43, pe care îl vom analiza în continuare. Instanța de trimitere abordează această problemă în prima sa întrebare preliminară prin faptul că face referire la un „grup compact de cetățeni bulgari de origine romă” și menționează, în plus, că, în Bulgaria, romii beneficiază de statutul unei minorități etnice.

43.

Dintr‑o perspectivă europeană, trebuie subliniat că este în general recunoscut că romii sunt considerați un grup etnic autonom care necesită, în plus, o protecție specială. În acest sens s‑a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( 20 ). Jurisprudența acesteia trebuie luată în considerare la interpretarea și la aplicarea interdicției discriminării prevăzute de dreptul Uniunii, bazată pe rasă și pe origine etnică, astfel cum este consacrată în dreptul primar la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale ( 21 ).

44.

Simpla constatare că romii constituie un grup etnic autonom nu permite însă să se răspundă în mod satisfăcător la problema privind domeniul de aplicare personal al Directivei 2000/43 ridicată în prezenta cauză. Trebuie să se examineze în continuare dacă și în ce măsură o persoană aflată în situația doamnei Nikolova poate invoca, în împrejurări precum cele din procedura principală, interdicția discriminării bazate pe originea etnică.

45.

Punctul de plecare al reflecțiilor ar trebui să fie aspectul că toți membrii care aparțin unui grup etnic beneficiază, conform dreptului Uniunii, de protecție împotriva oricărei discriminări pe baza originii lor etnice.

46.

Situația doamnei Nikolova, a cărei plângere s‑a aflat la originea procedurii principale, se caracterizează însă prin particularitatea că reclamanta a clarificat ea însăși în mod expres în fața Curții că nu aparține grupului etnic al romilor.

47.

Chiar dacă aprecierea situației de fapt și aplicarea dreptului în privința acesteia – inclusiv a dreptului Uniunii – este de competența exclusivă a instanței de trimitere, revine totuși Curții sarcina de a oferi instanței naționale toate indicațiile utile care să îi faciliteze soluționarea litigiului principal ( 22 ).

48.

Trebuie subliniat în această privință că din comportamentul doamnei Nikolova din procedura principală și în special din motivele invocate de aceasta privind discriminarea etnică nu se poate concluziona rapid că aceasta poate fi inclusă ea însăși în grupul etnic al romilor.

49.

Desigur, este posibil ca doamna Nikolova să se „identifice” cu romii din Gizdova Mahala dacă și în măsura în care ea – la fel ca toți ceilalți locuitori ai acestui cartier – este afectată de practica în litigiu și suferă din cauza efectului său stigmatizant. Acest lucru nu înseamnă însă în mod obligatoriu că doamna Nikolova s‑ar include ea însăși în grupul etnic al romilor. Dimpotrivă, în procedura principală, doamna Nikolova nu face altceva decât să se apere în fața organismelor naționale competente împotriva aceleiași practici care îi afectează și pe cetățenii romi din cartierul Gizdova Mahala. Numai de aici nu se pot deduce indicii cu privire la apartenența etnică a acesteia.

50.

În cazul în care există îndoieli, propria apreciere a persoanelor vizate este și rămâne în final decisivă pentru examinarea aspectului dacă ele trebuie sau nu trebuie considerate ca aparținând grupului etnic în discuție ( 23 ).

51.

Sub rezerva constatărilor care urmează să fie făcute de instanța de trimitere, plecăm, așadar, în continuare de la premisa – întemeiată pe informațiile furnizate de doamna Nikolova în fața Curții – că doamna Nikolova nu poate fi inclusă în grupul etnic al romilor.

52.

Simpla împrejurare că, după toate aparențele, reclamanta însăși nu aparține grupului etnic al romilor nu exclude nicidecum posibilitatea acesteia ca, într‑o situație de fapt precum cea din procedura principală, să invoce interdicția discriminării pe baza originii etnice.

53.

Trebuie subliniat astfel că nici articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale, nici numeroase versiuni lingvistice ale Directivei 2000/43 nu limitează aplicarea principiului egalității de tratament la persoane care sunt discriminate din cauza rasei sau a originii „lor” etnice (în sensul de proprie) ( 24 ). Dimpotrivă, dispozițiile de drept al Uniunii relevante sunt formulate la modul general și interzic orice discriminare pe baza „rasei” sau a „originii” etnice.

54.

Această mică, dar subtilă diferență de formulare nu este întâmplătoare. Ea are o semnificație considerabilă pentru interpretarea și aplicarea interdicției discriminării, al cărei domeniu de aplicare nu poate fi definit în mod restrictiv ( 25 ). În concordanță cu obiectivul general privind stabilirea unui cadru pentru combaterea discriminării (articolul 1 din Directiva 2000/43), această formulare deschisă oferă posibilitatea de a invoca interdicția discriminării și acelor persoane care nu sunt decât victimele unei discriminări prin asociere.

55.

Protecția împotriva acestei forme speciale de discriminare, care în limba franceză este descrisă într‑un mod foarte potrivit prin expresia „discrimination par association” sau „discrimination par ricochet”, a fost deja recunoscută de Curte – în Hotărârea Coleman – cu privire la un handicap ( 26 ).

56.

Concluziile formulate în Hotărârea Coleman pot fi transpuse fără probleme în prezenta cauză, chiar dacă la momentul respectiv directiva vizată nu era Directiva 2000/43, ci Directiva 2000/78 ( 27 ), înrudită cu aceasta, întrucât cele două directive‑surori au un conținut identic în ceea ce privește aspectele relevante în speță și sunt în final expresia principiului egalității de tratament, care face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii și este recunoscut la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ( 28 ).

57.

Victima unei discriminări „prin asociere” este în primul rând persoana care se află într‑o relație personală strânsă cu titularul uneia dintre caracteristicile menționate la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale și în directivele antidiscriminare. În cauza Coleman, de exemplu, era vorba despre o lucrătoare care, din cauza handicapului fiului său, a fost victima unor ostilități la locul de muncă ( 29 ).

58.

Existența unei astfel de legături personale nu este nicidecum singurul criteriu posibil pentru ca o persoană să poată fi considerată victima unei discriminări prin asociere. Dimpotrivă, caracterul discriminatoriu prin asociere poate fi și inerent înseși măsurii în discuție, și anume în special atunci când, din cauza caracterului său general și colectiv, această măsură este de natură să afecteze nu numai titularii uneia dintre caracteristicile menționate la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale și în directivele antidiscriminare, ci și alte persoane, sub forma unor „daune colaterale”.

59.

Ne putem imagina un grup de șase persoane care doresc să ia prânzul împreună într‑un restaurant și care, din cauza culorii pielii uneia dintre ele, nu primesc nicio masă în restaurantul respectiv. Este evident că acest incident rasist trebuie considerat nu doar o discriminare a persoanei afectate în principal, ci și o discriminare prin asociere a celorlalte cinci persoane, întrucât, din cauza motivului rasist menționat, niciuna dintre ele nu este servită în restaurant. În această privință, nu există nicio diferență esențială dacă este vorba despre un membru al unei familii, al unui grup de prieteni sau despre oameni de afaceri care se întâlnesc eventual pentru prima dată cu această ocazie.

60.

Situația este foarte similară și în prezenta cauză: practica în litigiu aplicată de CHEZ este îndreptată la modul general și colectiv împotriva tuturor persoanelor cărora li se furnizează energie electrică de către această întreprindere în cartierul Gizdova Mahala. În cazul în care s‑ar dovedi în continuare că această practică este asociată cu o discriminare împotriva romilor care locuiesc în respectivul cartier ( 30 ), caracterul general și colectiv al practicii ar conduce în mod obligatoriu la o discriminare „prin asociere” a persoanelor care nu sunt ele însele de etnie romă, întrucât acestea vor avea de suferit în același mod ca și romii ca urmare a efectului stigmatizant al acestei măsuri generale și colective. Și ele vor fi expuse în această situație unui mediu degradant, marcat de discriminare, la care contribuie practica în litigiu ( 31 ).

61.

Prin urmare, în calitate de reclamantă în litigiu principal, doamna Nikolova poate invoca interdicția discriminării bazate pe originea etnică și dacă nu aparține ea însăși grupului etnic al romilor ( 32 ).

62.

În final, trebuie să se examineze aspectul dacă faptul că doamna Nikolova nu locuiește în cartierul Gizdova Mahala, ci deține doar un magazin alimentar în cartierul respectiv, o împiedică să invoce interdicția discriminării.

63.

Chiar dacă nici instanța de trimitere, nici părțile din procedură nu acordă o mare importanță acestui aspect, ne permitem să semnalăm că protecția drepturilor fundamentale recunoscută întreprinderilor nu este în mod necesar la fel de extinsă precum cea de care beneficiază particularii.

64.

Cu toate acestea, nu este în niciun caz exclus ca și persoane care își desfășoară activitatea în calitate de întreprinzători să invoce interdicția discriminării bazate pe originea etnică. Nici articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale, nici Directiva 2000/43 nu cuprind vreo normă sau măcar vreun indiciu privind aspectul că numai particularii ar trebui să fie protejați împotriva discriminării, în afara eventualei lor activități economice.

65.

Dimpotrivă, este evident că și persoanele care desfășoară o activitate economică pot fi expuse în diverse modalități riscului de a deveni victime ale discriminării din cauza anumitor calități personale – în special din cauza caracteristicilor enumerate la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale și în directivele antidiscriminare. În consecință, interdicția discriminării, astfel cum este concretizată în Directiva 2000/43, se aplică în mod expres și în privința încadrării în muncă și a ocupării forței de muncă, aspect ce reiese în special din definiția domeniului de aplicare al directivei prevăzut la articolul 3 alineatul (1) literele (a)-(d) din aceasta. Chiar și persoanele juridice pot să beneficieze, dacă este cazul, de protecția împotriva discriminării ( 33 ).

66.

În prezenta cauză, trebuie subliniat, în plus, că reclamanta deține un magazin alimentar în cartierul Gizdova Mahala în calitate de întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale. Sub rezerva constatărilor de fapt ale instanței de trimitere, trebuie să se plece, așadar, de la premisa că doamna Nikolova este prezentă personal în mod regulat în localul magazinului, că lucrează acolo și că, prin urmare, în calitatea sa de persoană fizică care desfășoară o activitate economică, este expusă practicii în litigiu – și efectului stigmatizant al acesteia – într‑un mod similar cu cel în care sunt expuse persoanele care locuiesc și trăiesc în cartierul respectiv.

67.

În acest context, împrejurarea că reclamanta este afectată de practica în litigiu doar în calitatea sa de întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale nu este în măsură să excludă aplicarea interdicției discriminării în prezenta cauză.

68.

În concluzie, o situație de fapt precum cea din procedura principală intră, prin urmare, în domeniul de aplicare al interdicției discriminării prevăzute de dreptul Uniunii, bazată pe originea etnică, în conformitate cu Directiva 2000/43.

69.

În al doilea rând, trebuie examinat aspectul dacă practica în litigiu conduce la o discriminare – de fapt, mai corect: la o inegalitate de tratament – pe baza originii etnice. Din întrebările a doua-a noua formulate rezultă că instanța de trimitere are neclarități privind cerințele legale care trebuie îndeplinite pentru a se constata existența unei asemenea discriminări, precum și dacă trebuie să se rețină existența unei discriminări directe sau, după caz, indirecte.

70.

Desigur, părțile din procedură exprimă opinii divergente cu privire la acest aspect. În timp ce doamna Nikolova consideră că este vorba despre o discriminare directă, guvernul bulgar, la fel ca și Comisia Europeană, tind să considere că există o discriminare indirectă. KZD face referire doar la decizia sa din procedura principală, în timp ce CHEZ, în opinia căreia Directiva 2000/43 nu este deloc aplicabilă, exprimă, în observațiile generale formulate, aprecieri generale cu privire la noțiunea de discriminare.

71.

Delimitarea dintre discriminarea directă și cea indirectă are importanță din punct de vedere juridic mai ales pentru că posibilitățile de justificare sunt diferite după cum inegalitatea de tratament în cauză este direct sau indirect legată de rasă sau de originea etnică ( 34 ).

72.

Posibilitățile de a justifica o inegalitate indirectă de tratament sunt menționate foarte general la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43 („obiectiv justificată de un obiectiv legitim”), în vreme ce o inegalitate directă de tratament poate fi justificată doar „în împrejurări foarte limitate” ( 35 ), și anume prin „cerințe profesionale reale și determinante” în sensul articolului 4 din directivă (care nu prezintă relevanță în prezenta cauză).

73.

De aici rezultă că posibilele obiective care pot fi invocate pentru justificarea unei inegalități directe de tratament pe motive de rasă sau de origine etnică sunt mai puține decât cele pe baza cărora se poate justifica o inegalitate indirectă de tratament, chiar dacă cerințele pe care trebuie să le îndeplinească examinarea proporționalității sunt, în esență, aceleași.

74.

Instanța de trimitere însăși este cea care trebuie să aprecieze aspectul dacă împrejurări precum cele din procedura principală conduc la constatarea unei discriminări directe sau indirecte, deoarece această instanță are obligația de a stabili și de a califica faptele, precum și de a aplica dreptul în cauza cu care este sesizată ( 36 ). Curtea poate furniza însă instanței de trimitere toate elementele utile care o pot ajuta să soluționeze litigiul principal ( 37 ). Curtea trebuie să furnizeze astfel de elemente, date fiind îndoielile exprimate în această privință în ordonanța de trimitere și având în vedere divergențele descrise în ordonanță existente în jurisprudența instanțelor bulgare.

75.

Mai întâi, trebuie examinat aspectul dacă constatarea unei discriminări pe baza originii etnice poate fi subordonată condiției privind existența unei atingeri directe sau indirecte aduse drepturilor sau intereselor legitime. Această problemă este ridicată de instanța de trimitere în cadrul celei de a cincea întrebări adresate în contextul în care, potrivit articolului 1 punctul 7 din dispozițiile de completare a ZZD, un „tratament defavorabil” există numai atunci când „se aduce atingere direct sau indirect unor drepturi sau interese legitime”.

76.

Astfel cum am menționat deja în cauza Belov ( 38 ), nici constatarea unei discriminări directe, nici constatarea unei discriminări indirecte nu este condiționată de o anumită formă de atingere adusă drepturilor sau intereselor prevăzute în mod expres de lege. Dimpotrivă, ceea ce prezintă importanță este doar existența unui tratament mai puțin favorabil sau dezavantajos, indiferent de cauza care a determinat acest tratament sau această situație dezavantajoasă, de aspectul dacă au fost încălcate drepturi sau interese și, dacă au fost încălcate, care sunt acestea. Mai mult, potrivit jurisprudenței Curții, existența unei discriminări nu presupune nici măcar existența unei victime concrete a discriminării ( 39 ).

77.

Așadar, pentru existența unei discriminări, este suficient ca un grup de persoane sau o persoană să fie tratată mai puțin favorabil decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană sau un alt grup de persoane. Instituirea unor condiții suplimentare, neprevăzute de Directiva 2000/43, ar fi incompatibilă cu nivelul de protecție ridicat vizat de legiuitorul Uniunii.

78.

În consecință, răspunsul la a cincea întrebare preliminară trebuie să fie negativ.

79.

Exclusiv pentru motive de exhaustivitate, adăugăm că, în prezenta cauză, este vorba în mod vădit despre drepturile sau interesele legitime ale persoanelor stabilite în cartierul Gizdova Mahala în legătură cu furnizarea de energie electrică către acestea. Astfel, în calitate de consumatori finali, după cum prevede dreptul Uniunii, ei ar trebui să poată avea la dispoziție datele privind consumul propriu și ar trebui să dispună de o informare corespunzătoare cu privire la consumul real de energie electrică și la costurile reale, suficient de frecventă încât să aibă posibilitatea să își regularizeze propriul consum de energie electrică ( 40 ). Acestui interes protejat prin lege al consumatorilor din cartierul Gizdova Mahala i se aduce atingere printr‑o practică precum cea din procedura principală.

80.

Potrivit articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/43, se consideră că are loc o discriminare directă atunci când o persoană este tratată mai puțin favorabil decât a fost sau ar fi o altă persoană, într‑o situație comparabilă, pe baza rasei sau a originii etnice ( 41 ).

81.

Nici ordonanța de trimitere, nici observațiile prezentate de părți nu conțin elemente concrete care să indice că practica în litigiu a fost aleasă special în considerarea originii etnice a locuitorilor cartierului Gizdova Mahala sau că este indisociabil legată de o împrejurare care este asociată cu originea etnică a acestora.

82.

Desigur, constatarea unei discriminări directe pe baza originii etnice nu presupune în mod necesar că practica în litigiu a fost motivată prin originea etnică. Dimpotrivă, se consideră că există o discriminare directă și atunci când, deși o măsură este aparent neutră, aceasta vizează totuși sau poate viza în realitate doar titulari ai uneia dintre caracteristicile menționate la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale și în directivele antidiscriminare.

83.

În ceea ce privește alte interdicții ale discriminării, Curtea a avut deja ocazia să considere invocarea sarcinii ca discriminare directă pe criterii de sex, întrucât aceasta poate afecta doar femeile ( 42 ), precum și să califice normele referitoare la dreptul de a fi admis la acordarea unei pensii pentru limită de vârstă drept discriminare directă pe motive de vârstă, întrucât acestea pot avea un efect doar în favoarea sau în sarcina persoanelor de o anumită vârstă ( 43 ). În mod similar, Curtea reține existența unei discriminări directe pe motive de orientare sexuală în cazul în care un avantaj prevăzut pentru soți este rezervat partenerilor de același sex care au încheiat o uniune consensuală înregistrată, similară căsătoriei, și care nu au ei înșiși acces la instituția căsătoriei ( 44 ).

84.

În prezenta cauză, nu există însă împrejurări comparabile.

85.

Este adevărat că practica în litigiu există de facto numai în cartiere precum Gizdova Mahala, care sunt locuite preponderent de un anumit grup etnic. Totuși, practica nu afectează în niciun caz doar persoane care aparțin acestui grup etnic, în speță: romii, ci este aplicată și față de toți ceilalți clienți ai întreprinderii de energie electrică – de exemplu, doamna Nikolova – care sunt stabiliți în cartierele respective, indiferent de originea lor etnică. În schimb, romii nu sunt afectați de practica în litigiu în cazul în care trăiesc în alte zone ale orașului sau ale țării, care sunt locuite preponderent de alte comunități.

86.

Prin urmare, se pare că practica în litigiu privește consumatorii din cartierul Gizdova Mahala cărora CHEZ le furnizează energie electrică numai în considerarea calității lor de locuitori ai acestui cartier. Această practică nu este atât de indisociabil legată de originea lor etnică, astfel cum este sarcina de sexul unei persoane, dreptul de acordare a unei pensii pentru limită de vârstă de vârsta acestei persoane și viața în cadrul unei uniuni consensuale înregistrate de orientarea sexuală a persoanelor respective ( 45 ).

87.

În acest context, considerăm că, în prezenta cauză, nu există elemente suficiente care să indice existența unei discriminări directe ( 46 ). Simpla împrejurare că practica în litigiu există de facto numai în cartierele locuite preponderent de romi, afectând astfel în permanență în mod special membrii acestui grup etnic, nu este suficientă, în opinia noastră, pentru a răsturna sarcina probei în sensul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2000/43 în vederea constatării existenței unei discriminări directe pe baza originii etnice.

88.

Trebuie totuși să se examineze aspectul dacă tocmai această împrejurare permite să se rețină existența unei discriminări indirecte.

89.

Potrivit articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43, se consideră că are loc o discriminare indirectă atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră pune o persoană, de o anumită rasă sau origine etnică, într‑o situație specială dezavantajoasă în comparație cu alte persoane, în afară de cazul în care acea dispoziție, criteriu sau practică se justifică obiectiv, printr‑un scop legitim, și dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt corespunzătoare și necesare.

90.

În ceea ce privește a doua parte a acestei definiții a discriminării indirecte prevăzute de dreptul Uniunii, din cea de a șasea, a șaptea și a opta întrebare rezultă că instanța de trimitere pare să întâmpine anumite dificultăți de înțelegere care, cel puțin în parte, ar putea să aibă legătură cu particularitățile versiunii lingvistice în limba bulgară a Directivei 2000/43: este vorba, pe de o parte, despre termenul „aparent” și, pe de altă parte, despre formularea „într‑o situație specială dezavantajoasă”.

91.

Potrivit obiectivului general al Directivei 2000/43, și anume de a asigura protecția împotriva discriminării în cel mai eficient mod și de a garanta astfel cel mai înalt nivel de protecție ( 47 ), nici una, nici cealaltă dintre aceste două teze nu poate fi interpretată ca o limitare a noțiunii de discriminare.

92.

Astfel, termenul „aparent” ( 48 ) de la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43 poate fi interpretat doar în sensul că este vorba despre dispoziții, criterii sau practici aparent sau prima facie neutre. Pe de altă parte, prin acest termen nu se poate înțelege absolut deloc că dispozițiile, criteriile sau practicile în discuție trebuie să fie neutre „într‑un mod deosebit de vădit”, astfel cum pare să aibă în vedere instanța de trimitere. Într‑adevăr, cel din urmă aspect ar avea consecința paradoxală că nu s‑ar putea constata existența unei discriminări indirecte atunci când dispozițiile, criteriile sau practicile aflate în discuție s‑ar dovedi a fi „mai puțin neutre” decât ar putea să pară la prima vedere. Astfel, s‑ar putea crea o lacună în protecția împotriva discriminării care nu poate fi în niciun caz intenționată.

93.

În ceea ce privește formularea „într‑o situație specială dezavantajoasă” de la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43, nici ea nu poate fi interpretată eronat în sensul că doar o defavorizare deosebit de gravă a persoanelor care aparțin unei rase sau unui grup etnic ar putea conduce la constatarea existenței unei discriminări indirecte. Dimpotrivă, prin această formulare, se înțelege că existența unei discriminări indirecte trebuie constatată întotdeauna atunci când dispozițiile, criteriile sau practicile aparent neutre au un efect mai defavorabil asupra anumitor persoane – membrii de o anumită rasă sau ai unui anumit grup etnic – decât asupra altora ( 49 ). Cu alte cuvinte, existența unei discriminări indirecte nu depinde de gravitatea deosebită a dezavantajului suferit de persoane de o anumită rasă sau origine etnică. Gravitatea dezavantajului poate avea cel mult un rol la examinarea considerațiilor care justifică măsura în discuție: cu cât dezavantajul este mai grav, cu atât sunt mai ridicate cerințele privind justificarea măsurii.

94.

Potrivit informațiilor furnizate de instanța de trimitere, practica în litigiu este aplicată exclusiv în cartierele care sunt locuite preponderent de romi. Acest aspect a fost confirmat în mod unanim și de părțile din procedură. Astfel, este evident că practica în litigiu afectează în mod special membrii acestui grup etnic.

95.

Este cert și că o asemenea practică generează o dublă sarcină pentru consumatorii vizați: pe de o parte, le face acestor consumatori imposibil sau practic extrem de dificil controlul vizual al contoarelor relevante. În cazul în care doresc să fie informați personal în mod permanent despre consumul propriu de energie electrică, nu le rămâne nicio altă posibilitate decât să își instaleze contoarele în locuința proprie, ceea ce generează costuri suplimentare pentru aceștia ( 50 ). Pe de altă parte, practica în litigiu este în măsură să producă un efect stigmatizant, întrucât se poate crea impresia pentru public că respectivii consumatori ar fi manipulat contoarele sau le‑ar fi racordat în mod nelegal la rețeaua de energie electrică.

96.

Împrejurarea că cei care au de suferit ca urmare a dezavantajelor rezultate din practica în litigiu sunt în majoritate romi constituie un indiciu privind existența unei inegalități de tratament al consumatorilor din cartierul Gizdova Mahala comparativ cu alte zone ale țării, care are în mod indirect legătură cu originea lor etnică.

97.

Existența acestei inegalități de tratament indirecte nu poate fi negată prin referire la faptul că CHEZ îi tratează în mod egal pe toți consumatorii din interiorul cartierului Gizdova Mahala.

98.

Desigur, practica în litigiu îi afectează în mod egal pe toți consumatorii de electricitate stabiliți în acest cartier, indiferent dacă aparțin sau nu aparțin grupului etnic al romilor. Aspectul decisiv pentru examinarea discriminării care prezintă interes în speță nu este însă realizarea unei comparații între persoane care suferă, în egală măsură, același dezavantaj, ci a unei comparații între persoanele dezavantajate, pe de o parte, și persoanele care nu sunt dezavantajate, pe de altă parte.

99.

Tocmai o comparație cu consumatorii de energie electrică din afara cartierului menționat evidențiază că prin practica în litigiu rezultă o inegalitate de tratament în materia furnizării de energie electrică în defavoarea consumatorilor din cartierul Gizdova Mahala ( 51 ), care sunt preponderent romi.

100.

CHEZ susține că situația locuitorilor din interiorul și din afara cartierului Gizdova Mahala nu este comparabilă, astfel încât practica în litigiu nu ar putea să genereze o inegalitate de tratament.

101.

Această obiecție trebuie respinsă. Deși este într‑adevăr posibil ca în cartierul respectiv să se fi înregistrat numeroase cazuri de intervenții neautorizate la contoare și de sustrageri ilegale de energie electrică, în timp ce în alte locuri nu au existat astfel de situații, totuși, interesul consumatorilor de a‑și citi contoarele și de a fi aprovizionați cu electricitate fără a fi stigmatizați este același atât în cartierul respectiv, cât și în afara acestuia. În orice caz, în această privință, toți clienții aprovizionați de CHEZ se află, așadar, într‑o situație comparabilă. Împrejurarea că în anumite zone au loc mai frecvent intervenții ilegale la contoare și la rețeaua de energie electrică decât în altele trebuie luată în considerare, dacă este cazul, la justificarea practicii în litigiu ( 52 ). Această împrejurarea nu se opune caracterului comparabil al situațiilor consumatorilor.

102.

În sfârșit, trebuie să se examineze în mod succint dacă, în prezenta cauză, constatării existenței unei discriminări indirecte i se opune faptul că, în calitate de reclamantă în procedura principală și după toate aparențele, doamna Nikolova nu aparține ea însăși grupului etnic al romilor, ci este doar vizată de practica în litigiu în calitate de proprietară a unui magazin alimentar situat în cartierul Gizdova Mahala. În definitiv, este vorba deci despre aspectul dacă tratamentul mai puțin favorabil al romilor din cartierul Gizdova Mahala este suficient, atunci când are doar o legătură indirectă cu originea etnică a acestora, pentru a întemeia constatarea că doamna Nikolova este victima unei discriminări „prin asociere”. Cu alte cuvinte, trebuie să se clarifice dacă o discriminare „prin asociere” este admisibilă din punct de vedere juridic în cadrul unei discriminări indirecte ( 53 ).

103.

CHEZ consideră că se poate reține existența unei discriminări „prin asociere” numai în cadrul discriminării directe, nu însă și în cadrul unei discriminări indirecte.

104.

Nu împărtășim acest punct de vedere. Este posibil ca, până în prezent, Curtea să fi avut doar ocazia de a examina problema discriminării „prin asociere” în raport cu un caz de discriminare directă ( 54 ). Aceasta nu înseamnă însă că Curtea ar fi exclus în vreun mod posibilitatea de a reține existența unei discriminări „prin asociere” în cazul unei discriminări indirecte.

105.

Niciuna dintre părți nu a invocat și nici nu pot fi identificate particularități structurale ale elementelor discriminării indirecte prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43 care ar exclude posibilitatea unei discriminări „prin asociere” în această ipoteză.

106.

Considerăm, în plus, că este corect să se recunoască fenomenul discriminării „prin asociere” în legătură cu discriminarea indirectă în același mod precum în legătură cu discriminarea directă.

107.

Un exemplu referitor la un motiv de discriminare similar, menționat tot la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale, poate să clarifice acest aspect: dacă într‑o întreprindere copiii lucrătorilor de sex masculin, însă nu și copiii lucrătorilor de sex feminin au dreptul la un anumit avantaj social – de exemplu, la frecventarea grădiniței proprii a întreprinderii –, în acest caz există o discriminare directă a lucrătorilor pe criterii de sex. În schimb, în cazul în care copiii lucrătorilor angajați cu normă întreagă, comparativ cu copiii lucrătorilor angajați pe fracțiune de normă, au dreptul la avantajul menționat, este vorba în acest caz despre o discriminare indirectă a lucrătorilor pe criterii de sex, în măsura în care lucrătorii angajați pe fracțiune de normă – așa cum este adesea cazul – sunt preponderent femei, iar lucrătorii angajați cu normă întreagă sunt, dimpotrivă, bărbați. În ambele situații, copiii grupurilor de lucrători dezavantajați sunt victimele unei discriminări „prin asociere”. Aspectul că, în cel dintâi caz, este vorba despre o discriminare directă, iar în cel de al doilea caz, „doar” despre o discriminare indirectă pe criterii legate de sexul lucrătorilor nu poate face nicio diferență decisivă în privința copiilor.

108.

Și practica unei societăți de asigurare de a solicita locuitorilor din anumite cartiere prime de asigurare în general ridicate poate fi în mod indirect discriminatorie în sensul articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale, în cazul în care cetățenii din cartierele respective aparțin preponderent unui anumit grup etnic, unei anumite categorii de venituri sau unei anumite comunități religioase. Chiar dacă unii locuitori ai cartierului vizat nu ar aparține ei înșiși grupului etnic, categoriei de venituri sau comunității religioase în cauză, aceștia sunt discriminați, întrucât și lor li se aplică primele de asigurare mai ridicate.

109.

Particularitățile discriminării indirecte – inclusiv cele ale discriminării prin asociere indirecte – sunt suficient luate în considerare în aceste cazuri și în altele prin faptul că eventualele scopuri care pot fi invocate pentru a justifica o inegalitate de tratament indirectă sunt mai numeroase decât cele care pot justifica o inegalitate de tratament directă ( 55 ).

110.

În concluzie, într‑o situație de fapt precum cea din litigiul principal, există, în consecință, o inegalitate de tratament indirectă pe baza originii etnice. Prin urmare, este stabilită, la prima vedere, aparența unei discriminări indirecte în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (b) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2000/43.

111.

În al treilea rând, trebuie examinat în final aspectul dacă o practică precum cea în discuție în litigiul principal poate fi justificată în mod obiectiv.

112.

Examinarea acestei problematici presupune în mod obligatoriu ca în prezenta cauză – în conformitate cu observațiile noastre formulate mai sus ( 56 ) – să existe o inegalitate de tratament indirectă bazată pe originea etnică. De altfel, doar în această situație a abordat și instanța de trimitere tema menționată în cadrul celei de a zecea întrebări, după cum sugerează în special referirea acesteia la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43.

113.

Spre deosebire de discriminarea directă bazată pe rasă sau pe originea etnică, care, din rațiuni evidente ( 57 ), nu poate fi în principiu justificată ( 58 ), articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43 prevede, în cazul discriminării indirecte, că dispozițiile, criteriile sau practicile în discuție se justifică în mod obiectiv atunci când au un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acelui scop sunt corespunzătoare și necesare, așadar, în definitiv, proporționale. Această formulare corespunde condițiilor admise în general în dreptul Uniunii pentru justificarea unei inegalități indirecte de tratament ( 59 ).

114.

Din cererea de decizie preliminară și din observațiile scrise și orale formulate în fața Curții rezultă că practica în litigiu aplicată în cartierul Gizdova Mahala – precum și în alte câteva regiuni ale Bulgariei – a fost introdusă ca reacție la numeroasele intervenții neautorizate la contoare și la numeroasele sustrageri ilegale de energie electrică. În acest context, CHEZ invocă necesitatea înregistrării în mod corespunzător a consumului de energie electrică al clienților săi și a asigurării securității rețelei de electricitate. În plus, potrivit CHEZ, este necesar să se asigure protecția vieții și a sănătății consumatorilor, precum și a intereselor patrimoniale ale acestora.

115.

Desigur, potrivit articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2000/43, persoanei care invocă asemenea interese în litigiul principal îi revine obligația să dovedească faptul că, prin practica în litigiu, au fost urmărite efectiv scopurile menționate și că practica nu se întemeiază, de exemplu, pe motive care au legătură cu originea etnică a populației majoritare din cartierul Gizdova Mahala. În orice caz, în ceea ce privește perioadele în care, potrivit dreptului național, se prevede în mod obișnuit sau expres prin lege obligația păstrării documentelor comerciale, se va putea solicita CHEZ în această privință să dovedească, prin prezentarea de documente interne, etapele decizionale care au condus la adoptarea practicii în litigiu. Independent de aceasta, CHEZ i se mai poate solicita, în plus, să dovedească în mod concret că în cartierul respectiv există în continuare, în mare măsură, riscul real de producere a unor intervenții neautorizate la contoare și a unor sustrageri ilegale de energie electrică.

116.

Dacă se consideră că argumentul invocat de CHEZ referitor la scopurile urmărite este corect, practica în litigiu are, în esență, ca obiectiv să împiedice fraudele și abuzurile viitoare și să garanteze calitatea unei aprovizionări cu energie electrică rezonabile din punct de vedere financiar, în interesul tuturor consumatorilor.

117.

Prevenirea și combaterea fraudei și a abuzurilor, precum și garantarea securității și a calității aprovizionării cu energie electrică în statele membre sunt obiective legitime recunoscute în dreptul Uniunii ( 60 ).

118.

În continuare, trebuie examinat însă aspectul dacă, pentru a atinge aceste obiective, era proporțională amplasarea contoarelor de energie electrică la o înălțime de aproximativ 6 m în cartierul vizat. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43, aceasta ar presupune ca practica în litigiu să fie „corespunzătoare și necesară” pentru atingerea scopurilor urmărite.

119.

Chiar presupunând că ar fi adevărat că motivele care au stat la baza măsurii în discuție sunt „general cunoscute” ( 61 ), aceasta nu scutește în definitiv CHEZ de obligația de a dovedi că nu a fost încălcat principiul egalității de tratament [articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2000/43]. Astfel, notorietatea motivelor unui anumit comportament al întreprinderilor nu spune nimic despre justificarea acestora și în special despre caracterul lor proporțional ( 62 ).

120.

Întreprinderii i se va putea solicita de asemenea să verifice practica în litigiu la intervale regulate și să reevalueze aspectul dacă aceasta îndeplinește în continuare cerințele principiului proporționalității.

121.

Este „adecvată” în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43 măsura care este de natură să permită atingerea obiectivului legitim urmărit ( 63 ), ceea ce, în prezenta cauză, înseamnă că măsura poate împiedica efectiv fraudele și abuzurile și contribuie totodată la garantarea calității aprovizionării cu energie electrică.

122.

Fără îndoială, manipulările și sustragerile ilegale de energie electrică devin mai dificile dacă contoarele și cutiile de distribuție sunt amplasate la o înălțime de aproximativ 6 m, care în mod normal nu este accesibilă consumatorului. În plus, orice obstacol în calea intervențiilor ilegale ale particularilor asupra rețelei electrice produce efecte pozitive pentru ansamblul consumatorilor de energie electrică, pentru că astfel se reduce riscul de producere a accidentelor, se împiedică degradarea infrastructurii și se previne o eventuală majorare generală a prețului la energia electrică menită să compenseze costul reparațiilor.

123.

Trebuie amintit, cu titlu incident, în această privință, că adecvarea unor măsuri trebuie apreciată întotdeauna în raport cu obiectivele pe care le urmărește. Dacă obiectivul unei măsuri precum cea în speță este să constituie o reacție într‑o anumită zonă împotriva numeroaselor intervenții ilegale asupra rețelei electrice, aceasta nu poate fi subordonată cu ușurință condiției ca pe viitor să dispară toate cazurile de abuzuri sau de fraudă, precum și toate atingerile aduse calității aprovizionării cu electricitate. Dimpotrivă, această măsură va trebui să fie considerată adecvată pentru atingerea obiectivelor legitime dacă contribuie simțitor la reducerea intervențiilor ilegale asupra rețelei electrice ( 64 ).

124.

Sub rezerva unor constatări mai detaliate ale instanței de trimitere, o practică precum cea în discuție în litigiul principal pare să fie, în principiu, adecvată pentru atingerea obiectivelor urmărite prin aceasta.

125.

Dacă se consideră că practica în litigiu este adecvată pentru a împiedica fraudele și abuzurile și pentru a garanta calitatea aprovizionării cu energie electrică, se pune în continuare întrebarea dacă este și necesară pentru realizarea acestui obiectiv.

126.

O măsură este necesară atunci când obiectivul legitim urmărit nu poate fi atins printr‑o măsură la fel de adecvată, dar mai puțin restrictivă. Trebuie să se analizeze, așadar, dacă nu ar fi existat o soluție mai puțin radicală pentru a împiedica manipularea contoarelor și sustragerile ilegale de energie electrică în cartierele respective.

127.

Astfel cum am precizat deja într‑un mod mai detaliat în cauza Belov ( 65 ), simpla posibilitate de a acționa ulterior prin măsuri civile sau penale împotriva presupusului autor al unor eventuale manipulări asupra contoarelor sau al unor racordări ilegale la rețeaua de energie electrică nu poate fi considerată, în principiu, o măsură la fel de adecvată pentru atingerea obiectivelor legitime urmărite în prezenta cauză. Același lucru este valabil pentru propunerea privind amplasarea la o înălțime mai mare numai a acelor contoare care au fost într‑adevăr manipulate.

128.

Spre deosebire de cauza Belov ( 66 ), în prezenta cauză, nu pare însă a fi de la bun început nerealistă amplasarea contoarelor la o înălțime normală și asigurarea acestora împotriva intervențiilor ilegale prin luarea unor măsuri tehnice speciale. Potrivit ordonanței de trimitere, în mijloacele mass‑media, se relatează astfel despre un „nou tip de contoare” care permite citirea de la distanță și care, în plus, permite sesizarea întreprinderilor de energie electrică cu privire la orice tentativă de manipulare.

129.

Fără îndoială, o asemenea acțiune ar reprezenta o măsură mai puțin radicală în privința consumatorilor de energie electrică din cartiere precum Gizdova Mahala. În special, această metodă ar asigura că în cartierele respective nu se ajunge la o stigmatizare a populației locale și ar permite tuturor consumatorilor să își verifice în mod regulat contoarele, cum de altfel se pare că este cazul în alte zone din Bulgaria.

130.

În final, instanța de trimitere va trebui să ajungă însă la o concluzie clară cu privire la aspectul dacă utilizarea „noului tip de contoare” amintit, fără costuri exorbitante, este realizabilă sau dacă aceasta ar fi asociată cu costuri suplimentare considerabile care ar trebui să fie repartizate, probabil, între toți consumatorii de energie electrică. Doar dacă utilizarea acestui „nou tip de contoare” constituie efectiv o măsură tehnică și financiar realistă ( 67 ), aceasta ar putea fi invocată drept o alternativă mai puțin radicală și totuși la fel de adecvată pentru practica în litigiu de amplasare a contoarelor la o înălțime de aproximativ 6 m.

131.

În cazul în care practica în litigiu s‑ar dovedi adecvată și necesară pentru atingerea obiectivelor legitime urmărite, trebuie să se mai verifice, în final, dacă aceasta nu conduce la inconveniente excesive pentru persoanele stabilite în cartierul Gizdova Mahala ( 68 ). Astfel, rezultă din principiul proporționalității că măsurile care aduc atingere unui drept garantat de dreptul Uniunii, în speță interdicția oricărei discriminări bazate pe originea etnică, nu pot să cauzeze particularilor inconveniente care sunt disproporționate în raport cu scopul urmărit ( 69 ). Altfel spus, obiectivul legitim urmărit trebuie armonizat pe cât posibil cu cerințele principiului egalității de tratament și trebuie să se ajungă la un echilibru just între diferitele interese antagoniste ( 70 ).

132.

Trebuie luat în considerare, în acest context, faptul că amplasarea contoarelor de energie electrică la o înălțime de aproximativ 6 m este o măsură relativ drastică ce afectează fără distincție și în mod colectiv toate persoanele care sunt stabilite în cartierul Gizdova Mahala, chiar dacă acestea nu au avut niciodată intervenții ilegale în rețeaua de electricitate. Astfel, se poate crea impresia că toți sau, în orice caz, foarte mulți locuitori din cartierul Gizdova Mahala sunt implicați în fraude, în manipulări sau în alte neregularități în legătură cu consumul de energie electrică, ceea ce echivalează cu o suspiciune generală și impulsionează stigmatizarea populației din acest cartier ( 71 ).

133.

În sfârșit, după cum s‑a arătat deja, o practică precum cea în discuție în litigiul principal conduce la crearea unui mediu degradant pentru persoanele vizate, din cauza căruia au de suferit în mod preponderent membrii unui anumit grup etnic ( 72 ). Acest lucru contravine valorilor fundamentale pe care se întemeiază Uniunea Europeană (articolul 2 TUE) și este în egală măsură contrară obiectivului general al directivelor antidiscriminare [a se vedea în acest sens în special interdicția „hărțuirilor” în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2000/43].

134.

La evaluarea comparativă a intereselor antagoniste într‑o situație precum cea din cauza principală, acestei împrejurări trebuie să i se acorde o importanță deosebită. Considerațiile pur economice trebuie să treacă pe un loc secundar, ceea ce are drept consecință recurgerea, în vederea prevenirii și a combaterii fraudei și a abuzurilor, precum și a garantării securității și a calității aprovizionării cu energie electrică, la măsuri care pot fi mai oneroase decât instalarea contoarelor la o înălțime inaccesibilă de aproximativ 6 m.

135.

În plus, trebuie amintit că, indiferent de orice eventuală stigmatizare a populației locale, în Directivele 2006/32 și 2009/72, legiuitorul Uniunii subliniază în mod expres interesul pe care îl au consumatorii finali aprovizionați cu energie electrică de a fi informați în mod regulat cu privire la consumul individual de energie. În special, consumatorii ar trebui să fie încurajați în mod activ să își verifice în mod regulat indicațiile contoarelor proprii ( 73 ). Este contrar obiectivului stabilit de dreptul Uniunii ca, deși locuințele consumatorilor să fie dotate cu contoare electrice, acestea să fie amplasate la o înălțime de aproximativ 6 m, fapt care le face inaccesibile pentru verificări vizuale ( 74 ).

136.

Este cert că dreptul Uniunii nu impune statelor membre să pună gratuit la dispoziția fiecărui consumator un contor de energie electrică ( 75 ), dar tocmai în sectorul aprovizionării, în care s‑au constatat adesea în trecut fraude și manipulări legate de alimentarea cu energie electrică, consumatorii au un interes deosebit să poată verifica și monitoriza regulat consumul individual de electricitate ( 76 ).

137.

În acest context, instanța de trimitere va trebui să verifice dacă oferta pe care CHEZ a făcut‑o consumatorilor, de a le pune la dispoziție, la cerere și contra cost, contoare de control în locuințe, poate reprezenta o compensație adecvată pentru lipsa de acces la contoarele obișnuite amplasate la o înălțime de aproximativ 6 m. Această instanță va trebui să aibă în vedere în special faptul că obligația de a suporta costurile unui contor de control i‑ar putea descuraja pe unii consumatori să facă o astfel de cerere ( 77 ).

138.

Într‑adevăr, astfel cum rezultă din susținerile părților, CHEZ pune la dispoziția consumatorilor din sectoarele vizate, la cererea lor scrisă și în mod gratuit, un vehicul special cu platformă de ridicare care să permită verificarea vizuală a contoarelor, însă se pune întrebarea dacă o procedură atât de complicată și de greoaie poate să corespundă obiectivului din dreptul Uniunii menționat mai sus, și anume acela de a încuraja consumatorii să verifice în mod regulat indicațiile propriilor contoare ( 78 ). Astfel, folosirea unui vehicul special cu platformă de ridicare, care trebuie transportat special pentru fiecare utilizare, nu poate fi considerată posibilă, în mod realist, mai mult de o dată sau de două ori pe an ( 79 ).

139.

În concluzie, trebuie să se constate că o practică precum cea în discuție în litigiul principal poate fi justificată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43, dacă servește la împiedicarea fraudelor și a abuzurilor și contribuie la garantarea calității aprovizionării cu electricitate, în interesul tuturor consumatorilor, cu condiția:

140.

În cazul în care, în cadrul examinării discriminării, se ajunge la concluzia dezvoltată de noi mai sus, se pune imediat întrebarea care sunt consecințele care trebuie deduse în litigiul principal în urma constatării unei discriminări pe baza originii etnice în sensul Directivei 2000/43. Această problemă, care a fost deja dezbătută în cauza Belov, a fost examinată parțial și în prezenta cauză, în special chiar de CHEZ.

141.

În acest scop, este suficient să facem trimitere la jurisprudența constantă a Curții: în măsura posibilului, în cauza principală, dispozițiile de drept național trebuie interpretate și aplicate conform directivei. La aplicarea dreptului intern, instanțele naționale sunt obligate, în măsura posibilului, să interpreteze dispozițiile acestuia în lumina textului și a finalității directivei în cauză pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta ( 80 ). Instanțele naționale au obligația să facă tot ce ține de competența lor, luând în considerare ansamblul dreptului intern și aplicând metodele de interpretare recunoscute de acesta, pentru a garanta efectul deplin al directivei în discuție și pentru a identifica o soluție conformă cu finalitatea urmărită de aceasta ( 81 ).

142.

Din informațiile de care dispune Curtea nu rezultă că, în procedura principală, ar fi exclus ca dispozițiile aplicabile din dreptul bulgar, mai precis cele ale ZZD, să fie interpretate și aplicate conform Directivei 2000/43. Așadar, din câte se pare, în prezenta cauză, nu se ridică probleme dificile legate de efectul direct orizontal al drepturilor fundamentale.

143.

Făcând abstracție de aceasta, trebuie să se arate că este adevărat că o directivă nu poate, prin ea însăși, să creeze drepturi și obligații în sarcina unui particular și, prin urmare, nu poate fi invocată ca atare împotriva sa ( 82 ).

144.

Interdicția oricărei discriminări bazate pe rasă și pe origine etnică este însă un principiu general al dreptului Uniunii, consacrat în dreptul primar la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale și pe care Directiva 2000/43 nu face decât să îl concretizeze ( 83 ) – tot astfel cum Directiva 2000/78 procedează în privința discriminării pe motive de vârstă sau de orientare sexuală ( 84 ), ceea ce nu este cazul, de exemplu, în privința dreptului la concediu anual plătit ( 85 ) sau a dreptului lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii ( 86 ).

145.

În raporturile juridice de natura celui în discuție în cauza principală, în care se confruntă consumatorii sau micii comercianți, pe de o parte, cu furnizorii de servicii publice, pe de altă parte, principiul egalității de tratament are o importanță deosebită. Asemenea raporturilor de muncă, aceste raporturi juridice se caracterizează într‑adevăr printr‑un dezechilibru structural între părți.

146.

Cel puțin în astfel de situații pare justificat ca normele de drept național care se opun interdicției discriminării consacrate ca drept fundamental să nu fie aplicate nici între particulari. Aceasta cu atât mai mult cu cât, într‑o situație precum cea din speță, dreptul fundamental nu se adresează în mod direct particularului, ci este utilizat numai ca un criteriu de control al legalității dreptului intern ( 87 ).

147.

Având în vedere considerațiile prezentate mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Administrativen sad Sofia‑grad după cum urmează: