1

Prin intermediul recursului formulat, ClientEarth și Pesticide Action Network Europe (PAN Europe) (denumită în continuare „PAN Europe”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene ClientEarth și PAN Europe/EFSA (T‑214/11, EU:T:2013:483, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care acesta a respins acțiunea având ca obiect, inițial, o cerere de anulare a deciziei Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 10 februarie 2011 prin care s‑a respins cererea de acces la anumite documente de lucru privind o orientare, pregătită de EFSA, în atenția autorilor cererilor de autorizare a introducerii pe piață a unui produs fitosanitar (denumită în continuare „orientarea”), iar ulterior o cerere de anulare a deciziei EFSA din 12 decembrie 2011 de revocare a deciziei anterioare și de autorizare a accesului recurentelor la toate informațiile solicitate, cu excepția celor privind numele experților externi care au depus anumite observații referitoare la proiectul privind orientarea (denumit în continuare „proiectul de orientare”).

2

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142) prevede:

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]”

3

Articolul 8 din acest regulament, intitulat „Transferul de date cu caracter personal către destinatari, alții decât instituțiile și organele comunitare, reglementat de Directiva 95/46/CE”, are următorul cuprins:

„Fără a aduce atingere articolelor 4, 5, 6 și 10, datele cu caracter personal sunt transferate numai către destinatari aflați sub incidența legislației naționale adoptate pentru punerea în aplicare a Directivei 95/46/CE,

[…]

4

Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76) definește principiile, condițiile și limitele dreptului de acces la documentele acestor instituții.

5

Articolul 4 din regulamentul menționat, intitulat „Excepții”, prevede la alineatul (1):

„Instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar putea aduce atingere protecției:

[…]

6

Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, p. 1) prevede că „[s]olicitantul [titularul unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a unui produs fitosanitar] anexează la dosar documentația științifică de specialitate, astfel cum a fost stabilită de către [EFSA], validată de comunitatea științifică […], privind efectele secundare ale substanței active și ale metaboliților relevanți ai acesteia asupra sănătății, a mediului înconjurător și a speciilor nețintă”.

7

La 25 septembrie 2009, EFSA a solicitat unității sale responsabile pentru metodologia de apreciere să elaboreze orientarea pentru a indica modul de punere în aplicare a acestei dispoziții. Această unitate a constituit un grup de lucru în acest scop (definit în continuare „grupul de lucru”).

8

Grupul de lucru a prezentat un proiect de orientare în fața a două organisme ale EFSA, printre membrii cărora erau și experți științifici externi, și anume grupul științific specializat în produse fitosanitare și reziduurile lor (denumit în continuare „PPR”) și Comitetul director privind pesticidele (denumit în continuare „PSC”). Experții externi respectivi au fost invitați să prezinte observații individuale privind acest proiect de orientare.

9

În urma acestor observații, grupul de lucru a adus modificări proiectului de orientare menționat. Acesta a fost ulterior supus consultării publice între 23 iulie și 15 octombrie 2010. Mai multe persoane și asociații, printre care PAN Europe, au prezentat observații scrise privind acest proiect.

10

La 10 noiembrie 2010, ClientEarth și PAN Europe au adresat împreună EFSA o cerere de acces la documente, întemeiată, printre altele, pe Regulamentul nr. 1049/2001. Această cerere viza mai multe documente sau seturi de documente privind pregătirea proiectului de orientare, inclusiv a observațiilor experților externi care fac parte din PPR și din PSC.

11

Prin scrisoarea din 1 decembrie 2010, EFSA a autorizat accesul ClientEarth și al PAN Europe la o parte din documentele în cauză. Totuși, EFSA a refuzat, în temeiul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 privind protecția procesului decizional al instituțiilor, divulgarea a două seturi de documente, și anume, pe de o parte, versiunile succesive ale proiectului de orientare și, pe de altă parte, observațiile experților externi din PPR și din PSC legate de acest proiect.

12

La 23 decembrie 2010, ClientEarth și PAN Europe au formulat o cerere prin care urmăreau ca EFSA să își revizuiască poziția cuprinsă în scrisoarea din 1 decembrie 2010.

13

Prin decizia din 10 februarie 2011, EFSA a confirmat că, în temeiul articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001, trebuie să se respingă cererea de acces la documentele nedivulgate.

14

Orientarea a fost adoptată la 28 februarie 2011. Ea a fost publicată în aceeași zi în EFSA Journal.

15

La 12 decembrie 2011, EFSA a adoptat și a notificat ClientEarth și PAN Europe o nouă decizie ca răspuns la cererea pe care acestea din urmă o formulaseră la 23 decembrie 2010. EFSA a arătat că a decis să „revoce”, să „anuleze” și să „înlocuiască” decizia sa din 10 februarie 2011. În temeiul acestei noi decizii, ea a autorizat accesul ClientEarth și al PAN Europe, printre altele, la observațiile individuale ale experților externi ai PPR și ai PSC privind proiectul de orientare. EFSA a arătat, totuși, că ocultase numele acestor experți, conform articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001, precum și legislației Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, în special Regulamentul nr. 45/2001. Ea a arătat, în această privință, că divulgarea numelor acestor experți corespundea unui transfer de date cu caracter personal, în sensul articolului 8 din Regulamentul nr. 45/2001, și că condițiile unui astfel de transfer prevăzute la acest articol nu erau îndeplinite în speță.

16

La 11 aprilie 2011, ClientEarth și PAN Europe au introdus o acțiune prin care urmăreau anularea deciziei EFSA din 10 februarie 2011. În consecință, s‑a considerat că acțiunea viza din acel moment anularea deciziei EFSA din 12 decembrie 2011, în măsura în care, prin aceasta, EFSA a refuzat să comunice ClientEarth și PAN Europe numele experților externi care au depus observații privind proiectul de orientare.

17

În susținerea acțiunii lor, ClientEarth și PAN Europe invocau trei motive.

18

Tribunalul a considerat că cele trei motive sunt nefondate și, în consecință, a respins acțiunea.

19

ClientEarth și PAN Europe solicită Curții anularea hotărârii atacate și obligarea EFSA la plata cheltuielilor de judecată.

20

EFSA și Comisia Europeană solicită Curții respingerea recursului și obligarea ClientEarth și a PAN Europe la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedură.

21

Prin Ordonanța președintelui Curții din 18 iunie 2014 a fost admisă cererea de intervenție a Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) în susținerea concluziilor EFSA și ale Comisiei.

22

ClientEarth și PAN Europe invocă trei motive în susținerea recursului formulat.

23

Prin intermediul primului motiv, întemeiat pe o aplicare eronată a noțiunii „date cu caracter personal” în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001, ClientEarth și PAN Europe critică aprecierea făcută de Tribunal, în special la punctul 46 din hotărârea atacată, potrivit căreia informația care le‑ar fi permis să identifice care experți externi redactaseră fiecare observație (denumită în continuare „informația în litigiu”) se încadrează în această noțiune.

24

Acestea contestă posibilitatea ca setul de date care vizează opiniile științifice prezentate de experți în cadrul participării lor la un comitet responsabil pentru o funcție publică în interesul cetățenilor să se încadreze în noțiunea respectivă. Ele menționează, în plus, că numele experților respectivi, precum și opiniile exprimate de aceștia în legătură cu proiectul de orientare sunt accesibile publicului pe site‑ul internet al EFSA și că, prin urmare, trebuie să se considere de asemenea că informația în litigiu ține de domeniul public. Acestea arată că niciun element nu indică faptul că EFSA ar fi încercat să verifice dacă acești experți se opuneau divulgării acestei informații.

25

Reclamantele susțin, în plus, că aspectul că un expert emite, cu titlu profesional, o opinie științifică nu se încadrează în noțiunea de viață privată.

26

EFSA și Comisia, susținute de AEPD, contestă temeinicia acestei argumentații.

27

Articolul 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001 definește noțiunea „date cu caracter personal”, în sensul acestui regulament, ca fiind „orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă”.

28

În speță, după cum s‑a amintit la punctul 43 din hotărârea atacată, solicitând divulgarea informației în litigiu, ClientEarth și PAN Europe urmăresc să cunoască autorul fiecărei observații formulate de experții externi.

29

Prin faptul că informația respectivă ar permite să se identifice autorul unei anumite observații, ea privește persoane fizice identificate și, prin urmare, constituie un set de date cu caracter personal, în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001.

30

După cum a statuat în mod întemeiat Tribunalul la punctele 44-46 din hotărârea atacată, împrejurarea că informația menționată se înscrie în contextul unei activități profesionale nu este de natură să îi înlăture calificarea de set de date cu caracter personal (a se vedea în acest sens Hotărârea Österreichischer Rundfunk și alții, C‑465/00, C‑138/01 și C‑139/01, EU:C:2003:294, punctul 64, Hotărârea Comisia/Bavarian Lager, C‑28/08 P, EU:C:2010:378, punctele 66-70, precum și Hotărârea Worten, C‑342/12, EU:C:2013:355, punctele 19 și 22).

31

De asemenea, faptul că atât identitatea experților vizați, cât și observațiile prezentate privind proiectul de orientare au fost făcute publice pe site‑ul internet al EFSA nu înseamnă că informația în litigiu ar fi pierdut această calificare (a se vedea în acest sens Hotărârea Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia, C‑73/07, EU:C:2008:727, punctul 49).

32

Pe de altă parte, astfel cum au susținut EFSA, Comisia și AEPD, noțiunile „date cu caracter personal”, în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001, și „date privind viața privată” nu sunt echivalente. Prin urmare, este inoperantă în speță afirmația ClientEarth și a PAN Europe potrivit căreia informația în litigiu nu privește viața privată a experților vizați.

33

Astfel, întrucât opoziția persoanei vizate față de divulgarea informației în cauză nu este un element constitutiv al noțiunii „date cu caracter personal” în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001, Tribunalul a hotărât în mod temeinic la punctul 58 din hotărâre atacată că calificarea unei informații privind o persoană drept date cu caracter personal nu depinde de existența unei astfel de opoziții.

34

Având în vedere analiza precedentă, Tribunalul a concluzionat în mod întemeiat la punctul 60 din hotărârea atacată că EFSA a considerat în mod just că informația în litigiu constituia un set de date cu caracter personal.

35

În consecință, primul motiv trebuie respins.

36

În continuare, se impune examinarea împreună a celui de al doilea și a celui de al treilea motiv.

37

În cadrul celui de al doilea motiv, întemeiat pe aplicarea eronată a articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001 și a articolului 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001, ClientEarth și PAN Europe susțin că nici Tribunalul, nici EFSA nu au procedat la o evaluare comparativă a ansamblului intereselor protejate de aceste două dispoziții, aceste interese fiind, pe de o parte, „dreptul la transparență” și, pe de altă parte, dreptul la protecția vieții private și a datelor cu caracter personal.

38

Acestea critică în special faptul că Tribunalul s‑a mulțumit să examineze dacă ele demonstraseră caracterul necesar al divulgării informației în litigiu, fără a face vreo evaluare comparativă a intereselor în cauză.

39

În cadrul celui de al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 5 TUE, ClientEarth și PAN Europe susțin că respingerea de către Tribunal a diferitor argumente invocate de acestea pentru a stabili necesitatea divulgării informației în litigiu a încălcat principiul proporționalității.

40

EFSA și Comisia, susținute de AEPD, contestă temeinicia argumentației dezvoltate de ClientEarth și de PAN Europe în cadrul celui de al doilea motiv.

41

În ceea ce privește al treilea motiv, EFSA ridică problema admisibilității acestui motiv. Astfel, EFSA nu ar preciza în suficientă măsură elementele din hotărârea atacată pe care le critică. În plus, motivul respectiv s‑ar limita să reproducă argumentele deja prezentate în fața Tribunalului împotriva deciziei EFSA din 12 decembrie 2011 și ar urmări, astfel, obținerea unui reexaminări a cererii introductive în primă instanță, care nu ar fi de competența Curții în cadrul unui recurs.

42

În continuare, EFSA susține, precum Comisia, că al treilea motiv este vădit nefondat, dat fiind că Tribunalul a impus doar, conform Regulamentului nr. 45/2001 și jurisprudenței Curții, ca reclamanții să demonstreze interesul lor legitim de a avea acces la informația în litigiu. O astfel de cerință nu poate fi disproporționată și garantează pe deplin echilibrul necesar între interesele în cauză.

43

Contrar celor sugerate de EFSA, pasajele din cererea introductivă a recursului consacrate celui de al treilea motiv permit identificarea părții din hotărârea atacată care este vizată de acest motiv. Pe de altă parte, în cadrul său, ClientEarth și PAN Europe nu se limitează să reitereze argumentele pe care acestea le prezentaseră anterior în fața Tribunalului împotriva deciziei EFSA din 12 decembrie 2011, ci invocă eroarea de drept care ar fi fost săvârșită în speță de Tribunal în aplicarea articolului 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001. Motivul respectiv este, în consecință, admisibil.

44

În cazul în care o cerere vizează obținerea accesului la date cu caracter personal, în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001, dispozițiile acestui regulament, în special articolul 8 litera (b) din acesta, devin integral aplicabile (a se vedea Hotărârea Comisia/Bavarian Lager, C‑28/08 P, EU:C:2010:378, punctul 63, și Hotărârea Strack/Comisia, C‑127/13 P, EU:C:2014:2250, punctul 101).

45

Potrivit articolului 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001, datele cu caracter personal nu pot, în principiu, să fie transferate decât în cazul în care destinatarul demonstrează că există necesitatea transferului de date și în care nu există niciun motiv să se presupună că transferul ar putea aduce atingere intereselor legitime ale persoanei vizate.

46

Din termenii aceleiași dispoziții rezultă că, astfel cum consideră în mod întemeiat Tribunalul la punctul 83 din hotărârea atacată, acesta condiționează transferul de date cu caracter personal de îndeplinirea a două condiții cumulative.

47

În acest context, îi revine, mai întâi, persoanei care solicită un astfel de transfer sarcina să demonstreze necesitatea sa. Dacă se demonstrează acest lucru, atunci este de competența instituției vizate să verifice dacă nu există niciun motiv să se considere că transferul în cauză ar putea aduce atingere intereselor legitime ale persoanei vizate. În lipsa unui motiv de această natură, se impune efectuarea transferului solicitat, în timp ce, în caz contrar, instituția vizată trebuie să evalueze comparativ diferitele interese în cauză în vederea pronunțării cu privire la cererea de acces (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Bavarian Lager, C‑28/08 P, EU:C:2010:378, punctele 77 și 78, precum și Hotărârea Strack/Comisia, C‑127/13 P, EU:C:2014:2250, punctele 107 și 108; a se vedea de asemenea, în același sens, Hotărârea Volker und Markus Schecke și Eifert, C‑92/09 și C‑93/09, EU:C:2010:662, punctul 85).

48

În consecință, contrar susținerilor ClientEarth și PAN Europe din cadrul celui de al doilea motiv, Tribunalul a examinat, mai întâi, în mod întemeiat, dacă motivele și argumentele invocate de acestea din urmă demonstrează necesitatea unui transfer al informației în litigiu, în sensul articolului 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001.

49

Totuși, trebuie să se verifice dacă, după cum susțin ClientEarth și PAN Europe în cadrul celui de al treilea motiv, Tribunalul, efectuând această examinare, a aplicat în mod eronat condiția referitoare la o astfel de necesitate.

50

Primul argument invocat de recurente în fața Tribunalului și reprodus la punctul 75 din hotărârea atacată era întemeiat pe existența unei cerințe generale de transparență, care rezultă din articolul 1 TUE, din articolul 11 alineatul (2) TUE și din articolul 15 TFUE.

51

În această privință, Curtea a statuat totuși că nu se poate recunoaște, cu caracter general, obiectivului transparenței nicio preeminență automată asupra dreptului la protecția datelor cu caracter personal (Hotărârea Volker und Markus Schecke și Eifert, C‑92/09 și C‑93/09, EU:C:2010:662, punctul 85).

52

În consecință, Tribunalul a considerat în mod întemeiat la punctul 78 din hotărârea atacată că recurentele nu demonstraseră, prin acest prim argument, necesitatea divulgării informației în litigiu.

53

Al doilea argument, reprodus la punctul 79 din hotărârea atacată, era întemeiat pe existența unui climat de neîncredere față de EFSA, acuzată frecvent de lipsă de imparțialitate din cauză că a apelat la experți care aveau interese personale dictate de legăturile lor cu mediul industrial, precum și pe necesitatea de a asigura transparența procesului decizional al acestei autorități.

54

În această privință, trebuie, pe de o parte, să se arate că informația în litigiu privește persoane care au participat, în calitate de experți remunerați, la procesul de elaborare de către EFSA a unui document de orientare destinat unor operatori care doreau să formuleze o cerere de autorizare a introducerii pe piață a unui produs fitosanitar.

55

Astfel cum arată ClientEarth și PAN Europe, divulgarea acestei informații era necesară, într‑un asemenea context, pentru a garanta transparența procesului de adoptare a unui act menit să aibă repercusiuni asupra activităților operatorilor economici, în special pentru a aprecia modul în care fiecare dintre experții care au intervenit în acest proces putea influența, prin propria opinie științifică, conținutul actului menționat.

56

Transparența procesului urmat de o autoritate publică pentru adoptarea unui act de această natură contribuie, astfel, la conferirea unei mai mari legitimități acestei autorități în ochii destinatarilor acestui act și la consolidarea încrederii acestora în autoritatea menționată (a se vedea în acest sens Hotărârea Suedia și Turco/Consiliul, C‑39/05 P și C‑52/05 P, EU:C:2008:374, punctul 59, precum și Hotărârea Suedia/MyTravel și Comisia, C‑506/08 P, EU:C:2011:496, punctul 113), precum și la creșterea răspunderii acesteia din urmă față de cetățeni într‑un sistem democratic (a se vedea în acest sens Hotărârea Suedia și Turco/Consiliul, C‑39/05 P și C‑52/05 P, EU:C:2008:374, punctul 45, Hotărârea Consiliul/Access Info Europe, C‑280/11 P, EU:C:2013:671, punctul 32, și Hotărârea Consiliul/in ’t Veld, C‑350/12 P, EU:C:2014:2039, punctele 53, 106 și 107).

57

Pe de altă parte, trebuie subliniat că argumentul menționat la punctul 53 din prezenta hotărâre, departe de a se limita la considerații generale și abstracte, era bazat, astfel cum se arată la punctul 79 din hotărârea atacată, pe un studiu care prezintă legături între majoritatea experților membri ai unui grup de lucru al EFSA și grupuri de presiune industriale.

58

Or, deși ClientEarth și PAN Europe au fost informate, potrivit celor menționate la punctul 80 din hotărârea atacată, despre numele, biografia și declarațiile de interese ale experților care au formulat observații privind proiectul de orientare, totuși obținerea informației în litigiu se dovedea necesară pentru a permite verificarea concretă a imparțialității fiecărui expert în îndeplinirea misiunii sale științifice în serviciul EFSA.

59

În consecință, la punctul 80 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat în mod eronat că argumentul ClientEarth și al PAN Europe, reprodus la punctul 79 din această hotărâre, nu era suficient pentru a demonstra necesitatea transferului informației în litigiu.

60

Faptul de a obiecta, astfel cum a procedat Tribunalul tot la punctul 80 din hotărârea atacată, că ClientEarth și PAN Europe nu au pus în discuție independența niciunui expert vizat echivalează cu aplicarea eronată a condiției necesității transferului, prevăzută la articolul 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001. De astfel, o asemenea punere în discuție presupune, în mare parte, ca ClientEarth și PAN Europe să cunoască în prealabil, pentru fiecare observație emisă, identitatea expertului care este autorul său.

61

În consecință, al treilea motiv este întemeiat și se impune anularea hotărârii atacate.

62

Conform articolului 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta poate, în cazul în care anulează hotărârea atacată, să soluționeze în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.

63

În speță, Curtea consideră că acțiunea formulată de ClientEarth și de PAN Europe care vizează anularea deciziei EFSA din 12 decembrie 2011 este în stare de judecată și că se impune, în consecință, pronunțarea definitivă asupra ei.

64

În cadrul acestei acțiuni, al doilea motiv invocat de ClientEarth și de PAN Europe este întemeiat pe faptul că un interes public justifica divulgarea informației în litigiu, conform articolului 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 45/2001.

65

Sub acest aspect, în ceea ce privește articolul 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001, din analiza prezentată la punctele 53-61 din prezenta hotărâre rezultă că afirmațiile circumstanțiate ale ClientEarth și ale PAN Europe privind acuzațiile de parțialitate îndreptate împotriva EFSA în legătură cu alegerea experților săi, precum și necesitatea de a asigura transparența procesului decizional al acestei autorități publice demonstrează în mod corespunzător că transferul informației în litigiu era necesar în sensul acestei dispoziții.

66

Având în vedere caracterul cumulativ al celor două condiții prevăzute de dispoziția menționată, trebuie, în plus, în vederea aprecierii legalității deciziei EFSA din 12 decembrie 2011, să se examineze dacă exista sau nu exista un motiv de a crede că acest transfer ar fi putut aduce atingere intereselor legitime ale persoanelor vizate.

67

În această privință, astfel cum reiese din răspunsul EFSA la întrebările scrise ale Tribunalului, această autoritate a invocat existența unui astfel de motiv, subliniind că divulgarea informației în litigiu, dacă ar fi avut loc, ar fi putut fi utilizată într‑un mod prejudiciabil pentru integritatea și pentru viața privată a experților respectivi. EFSA s‑a prevalat, în acest scop, de exemple de atacuri individuale la care au fost expuși experți a căror asistență o solicitase.

68

Cu toate acestea, trebuie arătat că exemplele menționate sunt întemeiate pe documente pe care chiar ClientEarth și PAN Europe le‑au prezentat pentru a‑și susține afirmațiile legate de legăturile dintre anumiți experți aleși de EFSA și mediul industrial, legături care sunt, chiar ele, la originea acuzațiilor de parțialitate aduse împotriva acestei autorități și a experților săi. În schimb, aceste exemple nu dovedesc în niciun fel că divulgarea informației în litigiu ar fi fost de natură să creeze un risc de atingere a vieții private sau a integrității experților vizați.

69

Rezultă că, în timp ce autoritatea vizată trebuie să aprecieze dacă divulgarea solicitată poate aduce atingere în mod concret și real interesului protejat (a se vedea în acest sens Hotărârea Suedia și Turco/Consiliul, C‑39/05 P și C‑52/05 P, EU:C:2008:374, punctul 49), afirmația EFSA potrivit căreia divulgarea informației în litigiu ar fi riscat să aducă atingere vieții private și integrității experților menționați reprezintă o considerație generală care nu este susținută de vreun element propriu speței. Dimpotrivă, această divulgare ar fi permis, prin ea însăși, să se înlăture bănuielile de parțialitate în cauză sau ar fi oferit experților eventual vizați ocazia să conteste, dacă este cazul, prin căile de atac disponibile, temeinicia acestor afirmații de parțialitate.

70

Dacă o asemenea afirmație a EFSA, nesusținută de probe, ar fi admisă, ar putea să se aplice, în mod general, în orice situație în care o autoritate a Uniunii Europene primește avizul unor experți înainte de adoptarea unui act care are consecințe asupra activităților operatorilor economici care își desfășoară activitatea în sectorul vizat de un astfel de act, indiferent care este acest sector. O asemenea soluție ar fi contrară cerinței unei interpretări stricte a excepțiilor de la dreptul de acces la documentele deținute de instituții, cerință care impune constatarea existenței unui risc de atingere concretă și efectivă a interesului protejat.

71

Din considerațiile care precedă rezultă că, contrar poziției EFSA din decizia sa din 12 decembrie 2011, condițiile impuse de articolul 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001 pentru autorizarea transferului informației în litigiu erau îndeplinite în speță.

72

Prin urmare, al doilea motiv trebuie admis.

73

În consecință, se impune admiterea acțiunii și anularea deciziei EFSA din 12 decembrie 2011.

74

În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Articolul 140 din regulamentul menționat prevede la alineatul (1) că instituțiile care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată și, la alineatul (3), că Curtea poate hotărî ca un intervenient, altul decât cei menționați în mod expres la paragrafele precedente, să suporte propriile cheltuieli de judecată.

75

Întrucât recursul formulat de ClientEarth și de PAN Europe, precum și acțiunile pe care le‑au formulat în fața Tribunalului au fost admise, trebuie menționat că EFSA suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de ClientEarth și de PAN Europe în cadrul procedurii de recurs și al procedurii în primă instanță, în conformitate cu concluziile acestora din urmă. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul acestor două proceduri. AEPD suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul procedurii de recurs.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște:

1

Prin intermediul recursului formulat, ClientEarth și Pesticide Action Network Europe (PAN Europe) (denumită în continuare „PAN Europe”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene ClientEarth și PAN Europe/EFSA (T‑214/11, EU:T:2013:483, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care acesta a respins acțiunea având ca obiect, inițial, o cerere de anulare a deciziei Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 10 februarie 2011 prin care s‑a respins cererea de acces la anumite documente de lucru privind o orientare, pregătită de EFSA, în atenția autorilor cererilor de autorizare a introducerii pe piață a unui produs fitosanitar (denumită în continuare „orientarea”), iar ulterior o cerere de anulare a deciziei EFSA din 12 decembrie 2011 de revocare a deciziei anterioare și de autorizare a accesului recurentelor la toate informațiile solicitate, cu excepția celor privind numele experților externi care au depus anumite observații referitoare la proiectul privind orientarea (denumit în continuare „proiectul de orientare”).

2

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142) prevede:

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

3

Articolul 8 din acest regulament, intitulat „Transferul de date cu caracter personal către destinatari, alții decât instituțiile și organele comunitare, reglementat de Directiva 95/46/CE”, are următorul cuprins:

„Fără a aduce atingere articolelor 4, 5, 6 și 10, datele cu caracter personal sunt transferate numai către destinatari aflați sub incidența legislației naționale adoptate pentru punerea în aplicare a Directivei 95/46/CE,

[…]

(b) dacă destinatarul demonstrează că există necesitatea transferului de date și dacă nu există niciun motiv să se presupună că transferul ar putea aduce atingere intereselor legitime ale persoanei vizate.”

4

Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76) definește principiile, condițiile și limitele dreptului de acces la documentele acestor instituții.

5

Articolul 4 din regulamentul menționat, intitulat „Excepții”, prevede la alineatul (1):

„Instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar putea aduce atingere protecției:

[…]

(b) vieții private și integrității individului, în special în conformitate cu legislația comunitară privind protecția datelor cu caracter personal.”

6

Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, p. 1) prevede că „[s]olicitantul [titularul unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a unui produs fitosanitar] anexează la dosar documentația științifică de specialitate, astfel cum a fost stabilită de către [EFSA], validată de comunitatea științifică […], privind efectele secundare ale substanței active și ale metaboliților relevanți ai acesteia asupra sănătății, a mediului înconjurător și a speciilor nețintă”.

7

La 25 septembrie 2009, EFSA a solicitat unității sale responsabile pentru metodologia de apreciere să elaboreze orientarea pentru a indica modul de punere în aplicare a acestei dispoziții. Această unitate a constituit un grup de lucru în acest scop (definit în continuare „grupul de lucru”).

8

Grupul de lucru a prezentat un proiect de orientare în fața a două organisme ale EFSA, printre membrii cărora erau și experți științifici externi, și anume grupul științific specializat în produse fitosanitare și reziduurile lor (denumit în continuare „PPR”) și Comitetul director privind pesticidele (denumit în continuare „PSC”). Experții externi respectivi au fost invitați să prezinte observații individuale privind acest proiect de orientare.

9

În urma acestor observații, grupul de lucru a adus modificări proiectului de orientare menționat. Acesta a fost ulterior supus consultării publice între 23 iulie și 15 octombrie 2010. Mai multe persoane și asociații, printre care PAN Europe, au prezentat observații scrise privind acest proiect.

10

La 10 noiembrie 2010, ClientEarth și PAN Europe au adresat împreună EFSA o cerere de acces la documente, întemeiată, printre altele, pe Regulamentul nr. 1049/2001. Această cerere viza mai multe documente sau seturi de documente privind pregătirea proiectului de orientare, inclusiv a observațiilor experților externi care fac parte din PPR și din PSC.

11

Prin scrisoarea din 1 decembrie 2010, EFSA a autorizat accesul ClientEarth și al PAN Europe la o parte din documentele în cauză. Totuși, EFSA a refuzat, în temeiul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 privind protecția procesului decizional al instituțiilor, divulgarea a două seturi de documente, și anume, pe de o parte, versiunile succesive ale proiectului de orientare și, pe de altă parte, observațiile experților externi din PPR și din PSC legate de acest proiect.

12

La 23 decembrie 2010, ClientEarth și PAN Europe au formulat o cerere prin care urmăreau ca EFSA să își revizuiască poziția cuprinsă în scrisoarea din 1 decembrie 2010.

13

Prin decizia din 10 februarie 2011, EFSA a confirmat că, în temeiul articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001, trebuie să se respingă cererea de acces la documentele nedivulgate.

14

Orientarea a fost adoptată la 28 februarie 2011. Ea a fost publicată în aceeași zi în EFSA Journal.

15

La 12 decembrie 2011, EFSA a adoptat și a notificat ClientEarth și PAN Europe o nouă decizie ca răspuns la cererea pe care acestea din urmă o formulaseră la 23 decembrie 2010. EFSA a arătat că a decis să „revoce”, să „anuleze” și să „înlocuiască” decizia sa din 10 februarie 2011. În temeiul acestei noi decizii, ea a autorizat accesul ClientEarth și al PAN Europe, printre altele, la observațiile individuale ale experților externi ai PPR și ai PSC privind proiectul de orientare. EFSA a arătat, totuși, că ocultase numele acestor experți, conform articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001, precum și legislației Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, în special Regulamentul nr. 45/2001. Ea a arătat, în această privință, că divulgarea numelor acestor experți corespundea unui transfer de date cu caracter personal, în sensul articolului 8 din Regulamentul nr. 45/2001, și că condițiile unui astfel de transfer prevăzute la acest articol nu erau îndeplinite în speță.

16

La 11 aprilie 2011, ClientEarth și PAN Europe au introdus o acțiune prin care urmăreau anularea deciziei EFSA din 10 februarie 2011. În consecință, s‑a considerat că acțiunea viza din acel moment anularea deciziei EFSA din 12 decembrie 2011, în măsura în care, prin aceasta, EFSA a refuzat să comunice ClientEarth și PAN Europe numele experților externi care au depus observații privind proiectul de orientare.

17

În susținerea acțiunii lor, ClientEarth și PAN Europe invocau trei motive.

18

Tribunalul a considerat că cele trei motive sunt nefondate și, în consecință, a respins acțiunea.

19

ClientEarth și PAN Europe solicită Curții anularea hotărârii atacate și obligarea EFSA la plata cheltuielilor de judecată.

20

EFSA și Comisia Europeană solicită Curții respingerea recursului și obligarea ClientEarth și a PAN Europe la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedură.

21

Prin Ordonanța președintelui Curții din 18 iunie 2014 a fost admisă cererea de intervenție a Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) în susținerea concluziilor EFSA și ale Comisiei.

22

ClientEarth și PAN Europe invocă trei motive în susținerea recursului formulat.

23

Prin intermediul primului motiv, întemeiat pe o aplicare eronată a noțiunii „date cu caracter personal” în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001, ClientEarth și PAN Europe critică aprecierea făcută de Tribunal, în special la punctul 46 din hotărârea atacată, potrivit căreia informația care le‑ar fi permis să identifice care experți externi redactaseră fiecare observație (denumită în continuare „informația în litigiu”) se încadrează în această noțiune.

24

Acestea contestă posibilitatea ca setul de date care vizează opiniile științifice prezentate de experți în cadrul participării lor la un comitet responsabil pentru o funcție publică în interesul cetățenilor să se încadreze în noțiunea respectivă. Ele menționează, în plus, că numele experților respectivi, precum și opiniile exprimate de aceștia în legătură cu proiectul de orientare sunt accesibile publicului pe site‑ul internet al EFSA și că, prin urmare, trebuie să se considere de asemenea că informația în litigiu ține de domeniul public. Acestea arată că niciun element nu indică faptul că EFSA ar fi încercat să verifice dacă acești experți se opuneau divulgării acestei informații.

25

Reclamantele susțin, în plus, că aspectul că un expert emite, cu titlu profesional, o opinie științifică nu se încadrează în noțiunea de viață privată.

26

EFSA și Comisia, susținute de AEPD, contestă temeinicia acestei argumentații.

27

Articolul 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001 definește noțiunea „date cu caracter personal”, în sensul acestui regulament, ca fiind „orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă”.

28

În speță, după cum s‑a amintit la punctul 43 din hotărârea atacată, solicitând divulgarea informației în litigiu, ClientEarth și PAN Europe urmăresc să cunoască autorul fiecărei observații formulate de experții externi.

29

Prin faptul că informația respectivă ar permite să se identifice autorul unei anumite observații, ea privește persoane fizice identificate și, prin urmare, constituie un set de date cu caracter personal, în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001.

30

După cum a statuat în mod întemeiat Tribunalul la punctele 44-46 din hotărârea atacată, împrejurarea că informația menționată se înscrie în contextul unei activități profesionale nu este de natură să îi înlăture calificarea de set de date cu caracter personal (a se vedea în acest sens Hotărârea Österreichischer Rundfunk și alții, C‑465/00, C‑138/01 și C‑139/01, EU:C:2003:294, punctul 64, Hotărârea Comisia/Bavarian Lager, C‑28/08 P, EU:C:2010:378, punctele 66-70, precum și Hotărârea Worten, C‑342/12, EU:C:2013:355, punctele 19 și 22).

31

De asemenea, faptul că atât identitatea experților vizați, cât și observațiile prezentate privind proiectul de orientare au fost făcute publice pe site‑ul internet al EFSA nu înseamnă că informația în litigiu ar fi pierdut această calificare (a se vedea în acest sens Hotărârea Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia, C‑73/07, EU:C:2008:727, punctul 49).

32

Pe de altă parte, astfel cum au susținut EFSA, Comisia și AEPD, noțiunile „date cu caracter personal”, în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001, și „date privind viața privată” nu sunt echivalente. Prin urmare, este inoperantă în speță afirmația ClientEarth și a PAN Europe potrivit căreia informația în litigiu nu privește viața privată a experților vizați.

33

Astfel, întrucât opoziția persoanei vizate față de divulgarea informației în cauză nu este un element constitutiv al noțiunii „date cu caracter personal” în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001, Tribunalul a hotărât în mod temeinic la punctul 58 din hotărâre atacată că calificarea unei informații privind o persoană drept date cu caracter personal nu depinde de existența unei astfel de opoziții.

34

Având în vedere analiza precedentă, Tribunalul a concluzionat în mod întemeiat la punctul 60 din hotărârea atacată că EFSA a considerat în mod just că informația în litigiu constituia un set de date cu caracter personal.

35

În consecință, primul motiv trebuie respins.

36

În continuare, se impune examinarea împreună a celui de al doilea și a celui de al treilea motiv.

37

În cadrul celui de al doilea motiv, întemeiat pe aplicarea eronată a articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001 și a articolului 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001, ClientEarth și PAN Europe susțin că nici Tribunalul, nici EFSA nu au procedat la o evaluare comparativă a ansamblului intereselor protejate de aceste două dispoziții, aceste interese fiind, pe de o parte, „dreptul la transparență” și, pe de altă parte, dreptul la protecția vieții private și a datelor cu caracter personal.

38

Acestea critică în special faptul că Tribunalul s‑a mulțumit să examineze dacă ele demonstraseră caracterul necesar al divulgării informației în litigiu, fără a face vreo evaluare comparativă a intereselor în cauză.

39

În cadrul celui de al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 5 TUE, ClientEarth și PAN Europe susțin că respingerea de către Tribunal a diferitor argumente invocate de acestea pentru a stabili necesitatea divulgării informației în litigiu a încălcat principiul proporționalității.

40

EFSA și Comisia, susținute de AEPD, contestă temeinicia argumentației dezvoltate de ClientEarth și de PAN Europe în cadrul celui de al doilea motiv.

41

În ceea ce privește al treilea motiv, EFSA ridică problema admisibilității acestui motiv. Astfel, EFSA nu ar preciza în suficientă măsură elementele din hotărârea atacată pe care le critică. În plus, motivul respectiv s‑ar limita să reproducă argumentele deja prezentate în fața Tribunalului împotriva deciziei EFSA din 12 decembrie 2011 și ar urmări, astfel, obținerea unui reexaminări a cererii introductive în primă instanță, care nu ar fi de competența Curții în cadrul unui recurs.

42

În continuare, EFSA susține, precum Comisia, că al treilea motiv este vădit nefondat, dat fiind că Tribunalul a impus doar, conform Regulamentului nr. 45/2001 și jurisprudenței Curții, ca reclamanții să demonstreze interesul lor legitim de a avea acces la informația în litigiu. O astfel de cerință nu poate fi disproporționată și garantează pe deplin echilibrul necesar între interesele în cauză.

43

Contrar celor sugerate de EFSA, pasajele din cererea introductivă a recursului consacrate celui de al treilea motiv permit identificarea părții din hotărârea atacată care este vizată de acest motiv. Pe de altă parte, în cadrul său, ClientEarth și PAN Europe nu se limitează să reitereze argumentele pe care acestea le prezentaseră anterior în fața Tribunalului împotriva deciziei EFSA din 12 decembrie 2011, ci invocă eroarea de drept care ar fi fost săvârșită în speță de Tribunal în aplicarea articolului 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001. Motivul respectiv este, în consecință, inadmisibil.

44

În cazul în care o cerere vizează obținerea accesului la date cu caracter personal, în sensul articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 45/2001, dispozițiile acestui regulament, în special articolul 8 litera (b) din acesta, devin integral aplicabile (a se vedea Hotărârea Comisia/Bavarian Lager, C‑28/08 P, EU:C:2010:378, punctul 63, și Hotărârea Strack/Comisia, C‑127/13 P, EU:C:2014:2250, punctul 101).

45

Potrivit articolului 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001, datele cu caracter personal nu pot, în principiu, să fie transferate decât în cazul în care destinatarul demonstrează că există necesitatea transferului de date și în care nu există niciun motiv să se presupună că transferul ar putea aduce atingere intereselor legitime ale persoanei vizate.

46

Din termenii aceleiași dispoziții rezultă că, astfel cum consideră în mod întemeiat Tribunalul la punctul 83 din hotărârea atacată, acesta condiționează transferul de date cu caracter personal de îndeplinirea a două condiții cumulative.

47

În acest context, îi revine, mai întâi, persoanei care solicită un astfel de transfer sarcina să demonstreze necesitatea sa. Dacă se demonstrează acest lucru, atunci este de competența instituției vizate să verifice dacă nu există niciun motiv să se considere că transferul în cauză ar putea aduce atingere intereselor legitime ale persoanei vizate. În lipsa unui motiv de această natură, se impune efectuarea transferului solicitat, în timp ce, în caz contrar, instituția vizată trebuie să evalueze comparativ diferitele interese în cauză în vederea pronunțării cu privire la cererea de acces (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Bavarian Lager, C‑28/08 P, EU:C:2010:378, punctele 77 și 78, precum și Hotărârea Strack/Comisia, C‑127/13 P, EU:C:2014:2250, punctele 107 și 108; a se vedea de asemenea, în același sens, Hotărârea Volker und Markus Schecke și Eifert, C‑92/09 și C‑93/09, EU:C:2010:662, punctul 85).

48

În consecință, contrar susținerilor ClientEarth și PAN Europe din cadrul celui de al doilea motiv, Tribunalul a examinat, mai întâi, în mod întemeiat, dacă motivele și argumentele invocate de acestea din urmă demonstrează necesitatea unui transfer al informației în litigiu, în sensul articolului 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001.

49

Totuși, trebuie să se verifice dacă, după cum susțin ClientEarth și PAN Europe în cadrul celui de al treilea motiv, Tribunalul, efectuând această examinare, a aplicat în mod eronat condiția referitoare la o astfel de necesitate.

50

Primul argument invocat de recurente în fața Tribunalului și reprodus la punctul 75 din hotărârea atacată era întemeiat pe existența unei cerințe generale de transparență, care rezultă din articolul 1 TUE, din articolul 11 alineatul (2) TUE și din articolul 15 TFUE.

51

În această privință, Curtea a statuat totuși că nu se poate recunoaște, cu caracter general, obiectivului transparenței nicio preeminență automată asupra dreptului la protecția datelor cu caracter personal (Hotărârea Volker und Markus Schecke și Eifert, C‑92/09 și C‑93/09, EU:C:2010:662, punctul 85).

52

În consecință, Tribunalul a considerat în mod întemeiat la punctul 78 din hotărârea atacată că recurentele nu demonstraseră, prin acest prim argument, necesitatea divulgării informației în litigiu.

53

Al doilea argument, reprodus la punctul 79 din hotărârea atacată, era întemeiat pe existența unui climat de neîncredere față de EFSA, acuzată frecvent de lipsă de imparțialitate din cauză că a apelat la experți care aveau interese personale dictate de legăturile lor cu mediul industrial, precum și pe necesitatea de a asigura transparența procesului decizional al acestei autorități.

54

În această privință, trebuie, pe de o parte, să se arate că informația în litigiu privește persoane care au participat, în calitate de experți remunerați, la procesul de elaborare de către EFSA a unui document de orientare destinat unor operatori care doreau să formuleze o cerere de autorizare a introducerii pe piață a unui produs fitosanitar.

55

Astfel cum arată ClientEarth și PAN Europe, divulgarea acestei informații era necesară, într‑un asemenea context, pentru a garanta transparența procesului de adoptare a unui act menit să aibă repercusiuni asupra activităților operatorilor economici, în special pentru a aprecia modul în care fiecare dintre experții care au intervenit în acest proces putea influența, prin propria opinie științifică, conținutul actului menționat.

56

Transparența procesului urmat de o autoritate publică pentru adoptarea unui act de această natură contribuie, astfel, la conferirea unei mai mari legitimități acestei autorități în ochii destinatarilor acestui act și la consolidarea încrederii acestora în autoritatea menționată (a se vedea în acest sens Hotărârea Suedia și Turco/Consiliul, C‑39/05 P și C‑52/05 P, EU:C:2008:374, punctul 59, precum și Hotărârea Suedia/MyTravel și Comisia, C‑506/08 P, EU:C:2011:496, punctul 113), precum și la creșterea răspunderii acesteia din urmă față de cetățeni într‑un sistem democratic (a se vedea în acest sens Hotărârea Suedia și Turco/Consiliul, C‑39/05 P și C‑52/05 P, EU:C:2008:374, punctul 45, Hotărârea Consiliul/Access Info Europe, C‑280/11 P, EU:C:2013:671, punctul 32, și Hotărârea Consiliul/in ’t Veld, C‑350/12 P, EU:C:2014:2039, punctele 53, 106 și 107).

57

Pe de altă parte, trebuie subliniat că argumentul menționat la punctul 53 din prezenta hotărâre, departe de a se limita la considerații generale și abstracte, era bazat, astfel cum se arată la punctul 79 din hotărârea atacată, pe un studiu care prezintă legături între majoritatea experților membri ai unui grup de lucru al EFSA și grupuri de presiune industriale.

58

Or, deși ClientEarth și PAN Europe au fost informate, potrivit celor menționate la punctul 80 din hotărârea atacată, despre numele, biografia și declarațiile de interese ale experților care au formulat observații privind proiectul de orientare, totuși obținerea informației în litigiu se dovedea necesară pentru a permite verificarea concretă a imparțialității fiecărui expert în îndeplinirea misiunii sale științifice în serviciul EFSA.

59

În consecință, la punctul 80 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat în mod eronat că argumentul ClientEarth și al PAN Europe, reprodus la punctul 79 din această hotărâre, nu era suficient pentru a demonstra necesitatea transferului informației în litigiu.

60

Faptul de a obiecta, astfel cum a procedat Tribunalul tot la punctul 80 din hotărârea atacată, că ClientEarth și PAN Europe nu au pus în discuție independența niciunui expert vizat echivalează cu aplicarea eronată a condiției necesității transferului, prevăzută la articolul 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001. De astfel, o asemenea punere în discuție presupune, în mare parte, ca ClientEarth și PAN Europe să cunoască în prealabil, pentru fiecare observație emisă, identitatea expertului care este autorul său.

61

În consecință, al treilea motiv este întemeiat și se impune anularea hotărârii atacate.

62

Conform articolului 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta poate, în cazul în care anulează hotărârea atacată, să soluționeze în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.

63

În speță, Curtea consideră că acțiunea formulată de ClientEarth și de PAN Europe care vizează anularea deciziei EFSA din 12 decembrie 2011 este în stare de judecată și că se impune, în consecință, pronunțarea definitivă asupra ei.

64

În cadrul acestei acțiuni, al doilea motiv invocat de ClientEarth și de PAN Europe este întemeiat pe faptul că un interes public justifica divulgarea informației în litigiu, conform articolului 8 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 45/2001.

65

Sub acest aspect, în ceea ce privește articolul 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001, din analiza prezentată la punctele 53-61 din prezenta hotărâre rezultă că afirmațiile circumstanțiate ale ClientEarth și ale PAN Europe privind acuzațiile de parțialitate îndreptate împotriva EFSA în legătură cu alegerea experților săi, precum și necesitatea de a asigura transparența procesului decizional al acestei autorități publice demonstrează în mod corespunzător că transferul informației în litigiu era necesar în sensul acestei dispoziții.

66

Având în vedere caracterul cumulativ al celor două condiții prevăzute de dispoziția menționată, trebuie, în plus, în vederea aprecierii legalității deciziei EFSA din 12 decembrie 2011, să se examineze dacă exista sau nu exista un motiv de a crede că acest transfer ar fi putut aduce atingere intereselor legitime ale persoanelor vizate.

67

În această privință, astfel cum reiese din răspunsul EFSA la întrebările scrise ale Tribunalului, această autoritate a invocat existența unui astfel de motiv, subliniind că divulgarea informației în litigiu, dacă ar fi avut loc, ar fi putut fi utilizată într‑un mod prejudiciabil pentru integritatea și pentru viața privată a experților respectivi. EFSA s‑a prevalat, în acest scop, de exemple de atacuri individuale la care au fost expuși experți a căror asistență o solicitase.

68

Cu toate acestea, trebuie arătat că exemplele menționate sunt întemeiate pe documente pe care chiar ClientEarth și PAN Europe le‑au prezentat pentru a‑și susține afirmațiile legate de legăturile dintre anumiți experți aleși de EFSA și mediul industrial, legături care sunt, chiar ele, la originea acuzațiilor de parțialitate aduse împotriva acestei autorități și a experților săi. În schimb, aceste exemple nu dovedesc în niciun fel că divulgarea informației în litigiu ar fi fost de natură să creeze un risc de atingere a vieții private sau a integrității experților vizați.

69

Rezultă că, în timp ce autoritatea vizată trebuie să aprecieze dacă divulgarea solicitată poate aduce atingere în mod concret și real interesului protejat (a se vedea în acest sens Hotărârea Suedia și Turco/Consiliul, C‑39/05 P și C‑52/05 P, EU:C:2008:374, punctul 49), afirmația EFSA potrivit căreia divulgarea informației în litigiu ar fi riscat să aducă atingere vieții private și integrității experților menționați reprezintă o considerație generală care nu este susținută de vreun element propriu speței. Dimpotrivă, această divulgare ar fi permis, prin ea însăși, să se înlăture bănuielile de parțialitate în cauză sau ar fi oferit experților eventual vizați ocazia să conteste, dacă este cazul, prin căile de atac disponibile, temeinicia acestor afirmații de parțialitate.

70

Dacă o asemenea afirmație a EFSA, nesusținută de probe, ar fi admisă, ar putea să se aplice, în mod general, în orice situație în care o autoritate a Uniunii Europene primește avizul unor experți înainte de adoptarea unui act care are consecințe asupra activităților operatorilor economici care își desfășoară activitatea în sectorul vizat de un astfel de act, indiferent care este acest sector. O asemenea soluție ar fi contrară cerinței unei interpretări stricte a excepțiilor de la dreptul de acces la documentele deținute de instituții, cerință care impune constatarea existenței unui risc de atingere concretă și efectivă a interesului protejat.

71

Din considerațiile care precedă rezultă că, contrar poziției EFSA din decizia sa din 12 decembrie 2011, condițiile impuse de articolul 8 litera (b) din Regulamentul nr. 45/2001 pentru autorizarea transferului informației în litigiu erau îndeplinite în speță.

72

Prin urmare, al doilea motiv trebuie admis.

73

În consecință, se impune admiterea acțiunii și anularea deciziei EFSA din 12 decembrie 2011.

74

În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Articolul 140 din regulamentul menționat prevede la alineatul (1) că instituțiile care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată și, la alineatul (3), că Curtea poate hotărî ca un intervenient, altul decât cei menționați în mod expres la paragrafele precedente, să suporte propriile cheltuieli de judecată.

75

Întrucât recursul formulat de ClientEarth și de PAN Europe, precum și acțiunile pe care le‑au formulat în fața Tribunalului au fost admise, trebuie menționat că EFSA suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de ClientEarth și de PAN Europe în cadrul procedurii de recurs și al procedurii în primă instanță, în conformitate cu concluziile acestora din urmă. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul acestor două proceduri. AEPD suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul procedurii de recurs.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște: