1

Prin intermediul cererilor introductive, Parlamentul European și Comisia Europeană solicită anularea Regulamentului (UE) nr. 1243/2012 al Consiliului din 19 decembrie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1342/2008 de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve (JO L 352, p. 10, denumit în continuare „regulamentul atacat”).

2

Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (JO L 358, p. 59, Ediție specială, 04/vol. 6, p. 237, denumit în continuare „regulamentul de bază”) a fost abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, p. 22).

3

Considerentele (6) și (7) ale regulamentului de bază erau redactate după cum urmează:

4

Articolul 1 din regulamentul menționat definea domeniul de aplicare al politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) după cum urmează:

„(1)   [PCP] cuprinde conservarea, gestionarea și exploatarea resurselor acvatice vii, acvacultura, precum și prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură, în cazurile în care asemenea activități sunt practicate pe teritoriul statelor membre sau în apele comunitare sau de navele comunitare de pescuit sau, fără a aduce atingere responsabilității primare a statului de pavilion, de resortisanți ai statelor membre.

(2)   [PCP] prevede măsuri coerente privind:

[…]”

5

Obiectivele PCP erau definite la articolul 2 alineatul (1) din același regulament în următorii termeni:

„[PCP] asigură exploatarea resurselor acvatice vii care oferă condiții economice, de mediu și sociale durabile.

În acest scop, Comunitatea adoptă o abordare atentă atunci când ia măsuri menite să protejeze și să conserve resursele acvatice vii, să asigure exploatarea durabilă a acestora și să reducă impactul activităților de pescuit asupra ecosistemelor marine. Se urmărește astfel o aplicare progresivă a unei metode de gestionare a zonelor piscicole, bazate pe ecosisteme. […]”

6

Articolul 4 din regulamentul de bază, care stabilea tipurile de măsuri care trebuie adoptate pentru atingerea obiectivului de durabilitate, prevedea la alineatul (2):

„[…] Acestea pot conține, în special, măsuri pentru fiecare populație piscicolă sau grup de populații piscicole, în vederea limitării mortalității prin pescuit și a impactului activităților de pescuit asupra mediului prin:

[…]”

7

Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2004 (JO L 348, p. 20, rectificare în JO 2010, L 231, p. 6) a fost adoptat de Consiliul Uniunii Europene la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului în temeiul articolului 37 din Tratatul CE.

8

Considerentele (7) și (9) ale acestui regulament au următorul cuprins:

[…]

9

Articolul 5 din regulamentul menționat descrie obiectivul planului de refacere a rezervelor de cod, care constă în a asigura „exploatarea durabilă [a acestor] rezerve […] pe baza randamentului durabil maxim”. În conformitate cu articolul 5 alineatele (2) și (3), acest obiectiv trebuie atins menținând o anumită rată de mortalitate pentru cod.

10

Pentru atingerea obiectivului menționat, același regulament prevede, la articolele 6-10, norme specifice referitoare la stabilirea anuală a capturilor totale admisibile (TAC) și, la articolele 11-17, norme privind limitarea efortului de pescuit.

11

În special, Regulamentul nr. 1342/2008, în versiunea în vigoare înainte de modificarea sa prin regulamentul atacat, prevedea, la articolul 9, norme detaliate referitoare la stabilirea TAC în condiții de date insuficiente, atunci când normele de stabilire a TAC prevăzute la articolele 7 și 8 nu puteau fi aplicate din cauza absenței unor informații suficient de precise și reprezentative. Regulamentul menționat definea de asemenea, la articolul 12, modul de calcul al efortului de pescuit maxim admisibil.

12

Considerentele (3)-(5) ale regulamentului atacat au următorul cuprins:

13

Considerentul (8) al regulamentului atacat enunță motivele pentru care acest regulament, care a modificat articolele 9 și 12 din Regulamentul nr. 1342/2008, a fost adoptat în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, iar nu în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE.

14

Considerentul menționat are următorul cuprins:

„Prin modificările aduse articolelor 9 și 12 se instituie norme specifice detaliate în scopul stabilirii posibilităților de pescuit exprimate prin intermediul TAC și al limitărilor efortului de pescuit. Acestea adaptează normele aplicabile în momentul de față pentru stabilirea posibilităților de pescuit fără modificarea obiectivului planului pentru cod. Prin urmare, acestea sunt măsuri privind stabilirea și alocarea TAC și a limitărilor efortului de pescuit și nu pot fi considerate nici dispoziții de stabilire a organizării comune a piețelor produselor piscicole, nici alte dispoziții necesare pentru îndeplinirea obiectivelor [PCP].”

15

Articolul 1 punctul 1 din regulamentul menționat, care înlocuiește articolul 9 din Regulamentul nr. 1342/2008, prevede o procedură specială de stabilire a TAC potrivit căreia:

„(1)   Atunci când nu există informații suficiente pentru a stabili TAC în conformitate cu articolul 7, TAC pentru stocurile de cod din Kattegat, vestul Scoției și Marea Irlandei se stabilesc la nivelul indicat în avizele științifice. Cu toate acestea, dacă nivelul indicat de avizele științifice depășește cu peste 20 % TAC pentru anul precedent, TAC se stabilesc la un nivel cu 20 % mai mare decât nivelul din anul precedent sau, dacă nivelul indicat de avizele științifice este cu mai mult de 20 % sub TAC din anul precedent, TAC se stabilesc la un nivel cu 20 % mai mic decât cel din anul precedent.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), atunci când avizele științifice indică faptul că nu ar trebui să existe pescuit direcționat și faptul că ar trebui:

(3)   Atunci când nu există informații suficiente pentru a stabili TAC în conformitate cu articolul 8, TAC pentru stocurile de cod din Marea Nordului, Skagerrak și estul Canalului Mânecii se stabilesc prin aplicarea mutatis mutandis a alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol, cu excepția cazului în care, în urma consultărilor purtate cu Norvegia, este convenit un nivel diferit al TAC.

(4)   Atunci când avizele științifice indică faptul că aplicarea normelor prevăzute la articolul 8 alineatele (1)-(4) nu este potrivită pentru a atinge obiectivele planului, Consiliul poate, fără a aduce atingere dispozițiilor menționate anterior, să decidă un nivel alternativ al TAC.”

16

Articolul 1 punctul 2 litera (a) din regulamentul atacat are următorul cuprins:

„[Articolul 12 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1342/2008] se înlocuiește cu următorul text:

«(4)   Pentru grupurile de efort de pescuit cumulate ale căror capturi cumulate procentuale calculate în conformitate cu alineatul (3) litera (d) sunt egale sau mai mari de 20 %, se aplică ajustări anuale. Efortul de pescuit maxim admisibil al grupurilor în cauză se calculează după cum urmează:

17

Articolul 1 punctul 2 litera (b) din regulamentul atacat, care adaugă la articolul 12 din Regulamentul nr. 1342/2008 un alineat (6), este redactat astfel:

„Se adaugă un alineat cu următorul text:

«(6)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (4), atunci când efortul de pescuit maxim admisibil a fost redus timp de patru ani consecutivi, Consiliul poate decide să nu aplice o ajustare anuală a efortului de pescuit maxim admisibil în anul sau anii următori.»”

18

La 12 septembrie 2012, Comisia a prezentat o Propunere de regulament al Parlamentului și al Consiliului de modificare a Regulamentului nr. 1342/2008 [COM(2012) 498 final] în scopul de a îmbunătăți și de a clarifica dispozițiile acestuia.

19

Această propunere de regulament se întemeia pe articolul 43 alineatul (2) TFUE și viza rezolvarea anumitor dificultăți legate de punerea în aplicare a planului pentru cod prevăzut de Regulamentul nr. 1342/2008. Ea avea în vedere modificările următoare:

20

La 19 decembrie 2012, fără a prelua ansamblul dispozițiilor Propunerii de regulament COM(2012) 498 final, Consiliul a adoptat, reținând ca temei juridic articolul 43 alineatul (3) TFUE, prin regulamentul atacat, numai modificările referitoare la articolele 9 și 12 din Regulamentul nr. 1342/2008.

21

În procesul‑verbal al reuniunii Consiliului „Agricultură și pescuit” în care a fost adoptat regulamentul atacat a fost înscrisă o declarație a Comisiei. Această declarație are următorul cuprins:

22

Regulamentul atacat a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 21 decembrie 2012 și a intrat în vigoare la 22 decembrie 2012.

23

Considerând că temeiul juridic al adoptării regulamentului menționat era eronat și că acesta ar fi trebuit să se întemeieze pe articolul 43 alineatul (2) TFUE, Parlamentul, în cauza C‑124/13, și Comisia, în cauza C‑125/13, au introdus prezentele acțiuni.

24

Parlamentul și Comisia solicită Curții anularea regulamentului atacat și obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată. Comisia solicită de asemenea menținerea efectelor acestui regulament pentru o perioadă rezonabilă după pronunțarea prezentei hotărâri, mai exact, pentru maximum un an calendaristic începând de la data de 1 ianuarie a anului următor pronunțării acestei hotărâri.

25

Consiliul solicită Curții respingerea acțiunii și obligarea Parlamentului și a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, în cazul în care Curtea ar anula regulamentul menționat, Consiliul solicită, în aplicarea articolului 264 TFUE, menținerea efectelor acestuia.

26

Prin decizia președintelui Curții din 19 aprilie 2013, cauzele C‑124/13 și C‑125/13 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii scrise și orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.

27

Prin decizia președintelui Curții din 11 septembrie 2013, au fost admise cererile de intervenție în susținerea concluziilor Consiliului formulate de Regatul Spaniei, de Republica Franceză și de Republica Polonă.

28

În cauza C‑124/13, Parlamentul invocă un singur motiv, întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește alegerea articolului 43 alineatul (3) TFUE ca temei juridic al regulamentului atacat.

29

Acest motiv cuprinde două aspecte. Prin intermediul primului aspect, Parlamentul afirmă că, în calitate de instrument de conservare și de gestionare a rezervelor piscicole, fiecare plan multianual precum cel în discuție în speță formează un întreg care conține doar dispoziții în vederea realizării obiectivelor de durabilitate și de conservare ale PCP și trebuie, în consecință, să fie adoptat în întregime în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE. Prin intermediul celui de al doilea aspect, Parlamentul susține că Propunerea de regulament COM(2012) 498 final ar fi trebuit să fie adoptată în întregime în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE. Prin scindarea acestei propuneri și prin adoptarea, prin regulamentul menționat, doar a unora dintre modificările propuse de Comisie, Consiliul ar fi ales o cale procedurală care nu respectă jurisprudența Curții referitoare la alegerea temeiului juridic al unui act al Uniunii.

30

În cauza C‑125/13, Comisia invocă trei motive. Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept în ceea ce privește alegerea articolului 43 alineatul (3) TFUE ca temei juridic al regulamentului atacat. Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în legătură cu procedura urmată de Consiliu, care ar fi exclus în mod eronat atât Parlamentul, cât și Comitetul Economic și Social European de la adoptarea acestui regulament. Al treilea motiv este întemeiat pe o denaturare a propunerii de regulament al Comisiei, cu încălcarea dreptului exclusiv de inițiativă al acesteia.

31

Prin intermediul primului aspect al motivului unic invocat de Parlament și al primului motiv invocat de Comisie, aceste instituții susțin că Consiliul a săvârșit o eroare de drept adoptând regulamentul atacat în temeiul alineatului (3) al articolului 43 TFUE, iar nu al alineatului (2) al acestuia.

32

Acestea consideră că, drept urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, alineatul (3) al articolului 43 TFUE constituie o derogare de la aplicarea procedurii legislative ordinare prevăzute la alineatul (2) al acestui articol, așa încât acest alineat (3) trebuie să fie interpretat strict în ceea ce privește domeniul său de aplicare. Astfel, numai măsurile care vizează în mod explicit „stabilirea și repartizarea posibilităților concrete de pescuit” ar putea fi adoptate în temeiul alineatului (3) menționat. În schimb, din moment ce printr‑un act s‑ar urmări un alt obiectiv privind PCP decât simpla atribuire a posibilităților de pescuit, acel act ar trebui să fie adoptat în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE.

33

În această privință, reclamantele susțin că această din urmă dispoziție desemnează procedura legislativă ordinară ca fiind procedura decizională obișnuită pentru adoptarea dispozițiilor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor PCP, în timp ce articolul 43 alineatul (3) TFUE se limitează să confere Consiliului o competență specifică limitată la adoptarea de acte de punere în aplicare sui generis nelegislative referitoare la stabilirea TAC.

34

Din acest motiv, reclamantele consideră că termenii „măsurile privind […] stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit”, care figurează la articolul 43 alineatul (3) TFUE, trebuie interpretați în sensul că Consiliul nu poate adopta, în temeiul acestei dispoziții, măsuri care urmăresc să contribuie la realizarea obiectivelor PCP, ci poate adopta numai reglementări nelegislative sau acte de punere în aplicare referitoare la stabilirea și la repartizarea posibilităților de pescuit. Astfel, după cum reiese din articolul 3 litera (q) din regulamentul de bază, „«posibilități de pescuit» înseamnă un drept legal de a pescui, cuantificat, exprimat în capturi și/sau efort de pescuit”.

35

Or, nu aceasta ar fi situația în cazul regulamentului atacat. Astfel, ar reieși în special din considerentul (7), precum și din articolele 5 și 6 din regulamentul de bază și din articolul 5 din Regulamentul nr. 1342/2008 că planurile multianuale, mai exact planurile de redresare și de gestionare, urmăresc obiectivul conservării populațiilor piscicole și contribuie astfel în mod decisiv la realizarea obiectivului principal al PCP, și anume exploatarea durabilă a acestor populații piscicole.

36

În consecință, din moment ce planurile multianuale constituie instrumente care permit realizarea obiectivelor PCP, actele juridice care stabilesc sau modifică aceste planuri, precum regulamentul atacat, ar trebui considerate „necesare” pentru îndeplinirea obiectivelor PCP, în sensul articolului 43 alineatul (2) TFUE, și, prin urmare, ar trebui să fie adoptate urmându‑se procedura legislativă ordinară prevăzută de această dispoziție.

37

Reclamantele adaugă că regulamentul menționat modifică dispoziții legislative adoptate în temeiul articolului 37 CE, care, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, constituia temeiul juridic general pentru adoptarea actelor legislative în materie de pescuit. Or, în măsura în care această dispoziție a fost înlocuită de articolul 43 alineatul (2) TFUE, prin paralelismul procedurilor, ar trebui să se recurgă la procedura legislativă ordinară prevăzută de această ultimă dispoziție pentru adoptarea tuturor actelor legislative din această materie. De asemenea, în măsura în care articolul 20 din regulamentul de bază a fost reluat la articolul 43 alineatul (3) TFUE, ar trebui să se recurgă la această ultimă dispoziție pentru adoptarea actelor nelegislative.

38

Consiliul, susținut de Regatul Spaniei, de Republica Franceză și de Republica Polonă, respinge argumentele reclamantelor, afirmând că regulamentul atacat constituie o măsură referitoare la stabilirea și la repartizarea posibilităților de pescuit și că, prin urmare, în mod întemeiat se bazează pe articolul 43 alineatul (3) TFUE.

39

În această privință, Consiliul arată de la bun început că interpretarea reclamantelor referitoare la aplicarea articolului 43 alineatul (3) TFUE nu își găsește nicio justificare în Tratatul FUE. Astfel, alineatele (2) și (3) ale articolului 43 TFUE, care au fost introduse prin Tratatul de la Lisabona, au înlocuit o dispoziție unică, și anume articolul 37 CE, care servea drept temei juridic pentru adoptarea unei întregi serii de acte juridice din domeniile agriculturii și pescuitului. Din acest unic motiv, reclamantele nu ar putea pretinde că în fiecare caz în care era utilizat articolul 37 CE înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona ar trebui să se recurgă ulterior, în mod automat, la articolul 43 alineatul (2) TFUE.

40

În plus, Consiliul susține că, utilizând în mod deliberat, la articolul 43 alineatul (3) TFUE, termenii „măsurile privind” stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit, autorii Tratatului FUE au dorit să integreze în domeniul de aplicare al acestei dispoziții măsuri care depășesc stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit, în sens strict. Or, o interpretare excesiv de restrictivă constând în excluderea anumitor măsuri identificate în mod clar la articolul 43 alineatul (3) TFUE din domeniul de aplicare al acestei dispoziții ar aduce atingere prerogativelor conferite Consiliului de aceasta și nu ar respecta normele fundamentale privind echilibrul instituțional consacrate la articolul 13 alineatul (2) TUE, conform căruia „[f]iecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condițiile și scopurile prevăzute de acestea […]”.

41

Consiliul respinge astfel argumentele reclamantelor potrivit cărora, atunci când o măsură poate fi considerată necesară pentru îndeplinirea obiectivelor PCP, această măsură trebuie să fie adoptată în mod necesar în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE. Alineatele (2) și (3) ale articolului 43 TFUE ar constitui, prin urmare, temeiuri juridice autonome stabilite de dreptul primar, așa încât recurgerea la alineatul (3) nu poate fi subordonată niciunei condiții precum adoptarea prealabilă a unui act în temeiul alineatului (2) menționat.

42

În aceste condiții, Consiliul arată că aplicarea modificărilor articolului 9 și ale articolului 12 alineatele (4) și (6) din Regulamentul nr. 1342/2008, introduse prin articolul 1 din regulamentul atacat, afectează în mod direct, obligatoriu și automat operațiunea de stabilire și de repartizare a posibilităților de pescuit. Așadar, reclamantele nu pot afirma în mod valabil că aceste modificări au avut o incidență asupra obiectivului planului multianual pentru cod, care continuă să fie definit la articolul 5 din Regulamentul nr. 1342/2008, care nu a fost modificat. Dimpotrivă, modificările menționate, astfel cum ar reieși în mod clar dintr‑o analiză a finalităților și a conținutului regulamentului atacat, ar urmări adaptarea mijloacelor care permit realizarea acestui obiectiv, și anume normele de stabilire a TAC și a limitărilor efortului de pescuit.

43

Prin intermediul primului aspect al motivului unic invocat de Parlament și al primului motiv invocat de Comisie, aceste instituții susțin că Consiliul a ales un temei juridic eronat pentru regulamentul atacat, acesta fiind articolul 43 alineatul (3) TFUE, iar nu articolul 43 alineatul (2) TFUE.

44

În această privință, trebuie amintit de la bun început că, astfel cum reiese din textul articolului 43 alineatul (2) TFUE, Parlamentul și Consiliul sunt obligate să adopte, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, „dispoziții[le] necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul agriculturii și pescuitului”.

45

În plus, în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) TFUE, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile privind stabilirea prețurilor, a taxelor, a ajutoarelor și a contingentelor, precum și privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit.

46

Trebuie amintit de asemenea că Curtea s‑a pronunțat deja cu privire la domeniile de aplicare respective ale alineatelor (2) și (3) ale articolului 43 TFUE în Hotărârea Parlamentul și Comisia/Consiliul (C‑103/12 și C‑165/12, EU:C:2014:2400).

47

În cauzele în care s‑a pronunțat această hotărâre, Curții i s‑a solicitat să verifice dacă Consiliul putea adopta în mod valabil, în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, Decizia 2012/19/UE din 16 decembrie 2011 privind adoptarea, în numele Uniunii Europene, a declarației privind acordarea de posibilități de pescuit în apele UE navelor de pescuit aflate sub pavilionul Republicii Bolivariene a Venezuelei în zona economică exclusivă din largul coastei Guyanei Franceze (JO 2012, L 6, p. 8).

48

Deși, într‑un context factual și juridic diferit de cel al prezentei cauze, Curtea a considerat în special, la punctul 50 din hotărârea menționată, că adoptarea de dispoziții în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE presupune în mod obligatoriu o apreciere dacă ele sunt „necesare” pentru a putea fi îndeplinite obiectivele aferente politicilor comune reglementate de Tratatul FUE, astfel încât această adoptare să implice o decizie politică ce trebuie rezervată legiuitorului Uniunii. În schimb, adoptarea măsurilor privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit, conform articolului 43 alineatul (3) TFUE, nu necesită o asemenea apreciere din moment ce astfel de măsuri au în principal un caracter tehnic și se consideră că sunt luate pentru executarea dispozițiilor adoptate în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE.

49

Curtea a dedus din aceasta, la punctele 78-81 din aceeași hotărâre, că Consiliul a săvârșit o eroare adoptând Decizia 2012/19 în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE. Astfel, în măsura în care această decizie acorda navelor aflate sub pavilion venezuelean accesul la apele Uniunii, iar nu simple posibilități de pescuit, adoptarea sa implica o decizie politică ce necesita recurgerea la procedura legislativă ordinară prevăzută la articolul 43 alineatul (2) TFUE.

50

Rezultă din Hotărârea Parlamentul și Comisia/Consiliul (C‑103/12 și C‑165/12, EU:C:2014:2400) că măsurile care implică o alegere politică rezervată legiuitorului Uniunii din cauza caracterului lor necesar pentru îndeplinirea obiectivelor aferente politicilor comune ale agriculturii și pescuitului trebuie să se întemeieze pe articolul 43 alineatul (2) TFUE.

51

În aceste condiții și în scopurile prezentelor cauze, trebuie să se verifice dacă domeniul de aplicare al alineatului (3) al articolului 43 TFUE trebuie limitat numai la măsurile având ca obiect stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit.

52

În această privință, după cum susține Consiliul, nu trebuie să se aprecieze prin paralelism întinderea prerogativelor pe care această instituție le are în temeiul alineatului (3) menționat în raport cu competențele care îi sunt încredințate în materie de măsuri de punere în aplicare în temeiul articolului 291 TFUE.

53

Astfel, după cum Curtea a arătat de altfel în repetate rânduri, competența de a adopta asemenea acte de punere în aplicare este în general atribuită Comisiei și, potrivit articolului 291 alineatul (2) TFUE, numai cu titlu excepțional poate fi rezervată Consiliului, în „cazuri speciale și temeinic justificate”, precum și în ipoteze precise prevăzute în mod expres de această dispoziție, care privesc numai politica externă și de securitate comună (a se vedea în acest sens Hotărârea Parlamentul/Consiliul, C‑133/06, EU:C:2008:257, punctul 47 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea Comisia/Parlamentul și Consiliul, C‑88/14, EU:C:2015:499, punctul 30).

54

Prin urmare, deși este adevărat că articolul 43 alineatul (3) TFUE acordă Consiliului competența de a adopta, printre altele, acte de punere în aplicare în domeniul vizat, totuși aceste acte nu se confundă pur și simplu cu cele prevăzute la articolul 291 alineatul (2) TFUE.

55

De asemenea, nu poate fi primit argumentul reclamantelor privind recurgerea, prin paralelism între articolul 37 CE și articolul 43 alineatul (2) TFUE, la procedura legislativă ordinară prevăzută de această ultimă dispoziție pentru ansamblul domeniului vizat, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, de acest articol 37.

56

Acest ultim articol, care servea, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, drept temei juridic pentru adoptarea unei întregi serii de acte din domeniile agriculturii și pescuitului, autoriza Consiliul, statuând cu majoritate calificată, să adopte actele care urmăreau asigurarea punerii în aplicare în special a PCP, la propunerea Comisiei și după simpla consultare a Parlamentului.

57

Totuși, acest articol a fost înlocuit ulterior de articolul 43 alineatele (2) și (3) TFUE. În consecință, paralela făcută de Comisie între articolul 37 CE și articolul 43 alineatul (2) TFUE trebuie apreciată luând în considerare articularea dintre această ultimă dispoziție și articolul 43 alineatul (3) TFUE.

58

În această privință, este necesar să se arate că alineatele (2) și (3) ale articolului 43 TFUE urmăresc finalități diferite și au, fiecare, un domeniu de aplicare specific, astfel încât pot fi utilizate separat pentru a constitui temeiul adoptării unor măsuri determinate din cadrul PCP, fiind stabilit că, atunci când adoptă acte în temeiul articolului 43 alineatul (3) TFUE, Consiliul trebuie să acționeze cu respectarea limitelor competențelor sale, precum și, dacă este cazul, a cadrului juridic stabilit deja în aplicarea articolului 43 alineatul (2) TFUE.

59

Rezultă din ceea ce precedă că domeniul de aplicare al alineatului (3) al articolului 43 TFUE este susceptibil de a acoperi măsuri care nu se limitează la stabilirea și la repartizarea posibilităților de pescuit, atât timp cât aceste măsuri nu implică o alegere politică rezervată legiuitorului Uniunii din cauza caracterului lor necesar pentru îndeplinirea obiectivelor aferente politicilor comune ale agriculturii și pescuitului.

60

Prin urmare, în lumina acestor considerații este necesar să se verifice dacă Consiliul era îndreptățit să rețină articolul 43 alineatul (3) TFUE ca temei juridic pentru adoptarea regulamentului atacat.

61

În speță, regulamentul atacat, după cum rezultă din Propunerea de regulament COM(2012) 498 final, are drept obiectiv modificarea Regulamentului nr. 1342/2008, în scopul de a îmbunătăți și de a clarifica dispozițiile acestuia.

62

În aceste condiții, înainte de examinarea conținutului modificărilor aduse prin regulamentul atacat, este necesar să se amintească contextul juridic în cadrul căruia se înscrie Regulamentul nr. 1342/2008.

63

Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 70 din concluzii, obiectivul principal al PCP este să asigure exploatarea durabilă a resurselor acvatice vii ținând seama, în mod echilibrat, de aspectele de mediu, economice și sociale.

64

În acest scop, conform articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul de bază, Uniunea adoptă o abordare atentă atunci când ia, în cadrul planurilor multianuale, măsuri specifice menite să protejeze și să conserve resursele acvatice vii, să asigure exploatarea durabilă a acestora și să reducă impactul activităților de pescuit asupra ecosistemelor marine.

65

În special, pe de o parte, articolul 5 din regulamentul menționat prevede că Consiliul adoptă, cu titlu de prioritate, planuri multianuale de redresare pentru zonele piscicole în care se exploatează populații piscicole aflate în afara limitelor biologice de siguranță pentru a permite acestor populații piscicole să se redreseze și să atingă un nivel care să se afle între aceste limite.

66

Pe de altă parte, articolul 6 din același regulament autorizează Consiliul să adopte planuri multianuale de gestionare pentru a menține populațiile piscicole în limitele biologice de siguranță atunci când sunt atinse aceste limite.

67

Regulamentul nr. 1342/2008 se înscrie în acest cadru juridic. Adoptat în temeiul articolului 37 CE, el prevede un larg evantai de măsuri concrete de conservare pentru sprijinirea gestionării durabile a anumitor rezerve de cod.

68

Potrivit articolului 5 din regulamentul menționat, obiectivul planului de redresare pe care îl prevede acest regulament este să asigure exploatarea durabilă a rezervelor de cod pe baza randamentului durabil maxim, menținând anumite valori de mortalitate pentru pescuitul în discuție.

69

Pentru a atinge acest obiectiv, articolele 6-10 din Regulamentul nr. 1342/2008 prevăd norme referitoare la metoda de stabilire anuală a TAC, iar articolele 11-17 din acest regulament prevăd norme privind limitările efortului de pescuit anual.

70

În special, în scopurile prezentelor cauze, pe de o parte, articolul 9 din regulamentul menționat cuprinde procedura specială de stabilire a TAC atunci când normele generale de stabilire a TAC, prevăzute la articolele 7 și 8, nu pot fi aplicate din cauza absenței unor informații suficient de precise și reprezentative. Pe de altă parte, articolul 12 din același regulament prevede norme detaliate pentru alocările efortului de pescuit pe stat membru.

71

Or, după cum reiese din considerentul (3) al regulamentului atacat, evaluarea științifică a rezultatelor planului pentru cod efectuată de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit a scos la iveală o serie de probleme legate de structura și de funcționarea acestui plan. Acest comitet a concluzionat că este improbabil ca obiectivele planului menționat să fie realizate într‑un interval conform concluziilor Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă desfășurat la Johannesburg în 2002 dacă nu sunt corectate defectele structurale ale planului menționat, legate, printre altele, de aplicarea articolelor 9 și 12 din Regulamentul nr. 1342/2008.

72

În ceea ce privește, mai exact, articolul 9 menționat, reiese din considerentul (4) al regulamentului atacat că aplicarea, între anul 2009 și anul 2012, a reducerilor automate ale TAC cu 25 % prevăzute la acest articol a avut consecința că, de la intrarea în vigoare a planului pentru cod, TAC pentru zonele în cauză au fost reduse considerabil și că reducerile automate suplimentare ar conduce la încetarea efectivă a pescuitului de cod în aceste zone.

73

În consecință, regulamentul atacat a reformat în mod sensibil procedura specială de stabilire anuală a TAC pentru rezervele de cod, prevăzută la articolul 9 din Regulamentul nr. 1342/2008, permițând, în anumite cazuri, după cum enunță considerentul (4) al regulamentului atacat, o mai mare flexibilitate în determinarea și în atribuirea posibilităților de pescuit, care să reflecte recomandările științifice de la caz la caz. Acest mecanism se substituie reducerilor automate ale TAC, inițial prevăzute de Regulamentul nr. 1342/2008, în ipoteza absenței unor informații suficient de precise și reprezentative, atunci când normele generale de stabilire a TAC nu pot fi aplicate.

74

În ceea ce privește articolul 12 din Regulamentul nr. 1342/2008, considerentul (5) al regulamentului atacat menționează de asemenea o importantă reducere a efortului de pescuit admisibil între anul 2009 și anul 2012 în zonele vizate. Potrivit acestui considerent, aplicarea în continuare a reducerilor anuale automate ale efortului de pescuit nu ar conduce la realizarea obiectivelor planului pentru cod, ci ar avea un impact economic și social considerabil asupra segmentelor de flotă care folosesc principalele unelte de pescuit care servesc la capturarea codului, dar care pescuiesc în principal alte specii decât cod.

75

În consecință, normele privind limitările efortului de pescuit au făcut obiectul unei revizuiri substanțiale care rezultă în special din introducerea unei proceduri derogatorii de la cea privind stabilirea efortului de pescuit în condiții de date insuficiente, prevăzută la articolul 12 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1342/2008.

76

Trebuie să se sublinieze, în plus, că articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1342/2008, astfel cum a fost înlocuit prin articolul 1 punctul 1 din regulamentul atacat, precum și articolul 12 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1342/2008, astfel cum a fost introdus prin articolul 1 punctul 2 litera (b) din regulamentul atacat, conferă Consiliului competența decizională de a suspenda ajustarea anuală a TAC sau a limitărilor efortului de pescuit în ipotezele vizate de aceste dispoziții.

77

Or, deși este exact că, după cum a arătat Consiliul în considerentul (8) al regulamentului atacat pentru a justifica recurgerea la articolul 43 alineatul (3) TFUE ca temei juridic al acestui regulament, modificările articolelor 9 și 12 din Regulamentul nr. 1342/2008 care rezultă din articolul 1 din regulamentul atacat nu afectează obiectivul planului multianual de refacere a rezervelor de cod prevăzut la articolul 5 din Regulamentul nr. 1342/2008, această împrejurare nu este, ea singură, suficientă pentru a considera că aceste modificări puteau fi adoptate în mod valabil în temeiul acestei dispoziții din Tratatul FUE.

78

Astfel, în acest scop, după cum s‑a arătat la punctul 59 din prezenta hotărâre, trebuie să se verifice dacă adoptarea regulamentului atacat nu a implicat o alegere politică rezervată legiuitorului Uniunii din cauza caracterului necesar al modificărilor în cauză pentru îndeplinirea obiectivelor aferente PCP, ceea ce ar fi impus ca această adoptare să intervină în temeiul articolului 43 alineatul (2) TFUE.

79

În speță, modificările articolelor 9 și 12 din Regulamentul nr. 1342/2008, introduse prin regulamentul atacat și descrise la punctele 70-76 din prezenta hotărâre, nu se limitează, contrar celor pretinse de Consiliu, să asigure pur și simplu stabilirea și atribuirea efectivă a posibilităților de pescuit în împrejurări specifice și pe o bază anuală, ci urmăresc adaptarea mecanismului general de stabilire a TAC și a limitărilor efortului de pescuit pentru a elimina inconvenientele care decurg din aplicarea normelor anterioare de reducere automată, care compromiteau realizarea obiectivelor planului multianual de refacere a rezervelor de cod.

80

În consecință, modificările menționate definesc cadrul juridic în care se stabilesc și se atribuie posibilitățile de pescuit. Ele rezultă astfel dintr‑o alegere politică ce are un impact pe termen lung asupra planului multianual de refacere a rezervelor de cod.

81

Rezultă că modificările în discuție constituie dispoziții necesare pentru îndeplinirea obiectivelor aferente PCP. În consecință, adoptarea acestor modificări ar fi trebuit să fie reglementată de procedura legislativă prevăzută la articolul 43 alineatul (2) TFUE.

82

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se admită primul aspect al motivului unic invocat de Parlament și primul motiv invocat de Comisie.

83

În consecință, regulamentul atacat trebuie anulat fără a fi necesară examinarea celorlalte motive invocate de Parlament și de Comisie în susținerea acțiunilor lor.

84

Consiliul și Comisia, susținute de Regatul Spaniei și de Republica Franceză, solicită Curții menținerea, în cazul în care ar anula regulamentul atacat, a efectelor acestuia. În această privință, Comisia precizează că aceste efecte ar trebui menținute un termen rezonabil care nu poate depăși 12 luni începând de la data de 1 ianuarie a anului următor datei pronunțării prezentei hotărâri.

85

Potrivit articolului 264 al doilea paragraf TFUE, Curtea poate să indice, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat care trebuie considerate ca fiind irevocabile.

86

În această privință, reiese din jurisprudența Curții că, având în vedere motive referitoare la securitatea juridică, efectele unui astfel de act pot fi menținute, printre altele, în cazul în care efectele imediate ale anulării sale ar avea consecințe negative grave pentru persoanele în cauză, iar legalitatea actului atacat este contestată nu din cauza finalității sau a conținutului său, ci din motive privind necompetența autorului acestuia sau încălcarea unor norme fundamentale de procedură. Aceste motive includ în special eroarea săvârșită în ceea ce privește temeiul juridic al actului contestat (a se vedea Hotărârea Parlamentul și Comisia/Consiliul, C‑103/12 și C‑165/12, EU:C:2014:2400, punctul 90 și jurisprudența citată).

87

În speță, este necesar să se arate că, conform articolului 2 din regulamentul atacat, acesta a intrat în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, care a avut loc la 21 decembrie 2012.

88

Or, în măsura în care regulamentul menționat urmărește obiectivul de a asigura conservarea și exploatarea durabilă ale resurselor piscicole în conformitate cu PCP, anularea sa cu efect imediat ar fi susceptibilă de a avea consecințe grave pentru realizarea acestei politici și pentru operatorii economici vizați.

89

În aceste condiții, există motive importante de securitate juridică care să justifice admiterea de către Curte a cererii de a menține efectele regulamentului atacat. Pe de altă parte, trebuie arătat că nici Parlamentul, nici Comisia nu au contestat legalitatea acestui regulament din cauza finalității sau a conținutului său, astfel încât nu există, în această privință, un obstacol care ar putea împiedica Curtea să dispună o asemenea menținere.

90

În consecință, trebuie să fie menținute efectele acestui regulament până la intrarea în vigoare, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși 12 luni începând de la data de 1 ianuarie a anului următor datei pronunțării prezentei hotărâri, a unui nou regulament adoptat pe temeiul juridic adecvat, și anume articolul 43 alineatul (2) TFUE.

91

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Parlamentul și Comisia au solicitat obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată, iar acesta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Conform articolului 140 alineatul (1) din același regulament, Regatul Spaniei, Republica Franceză și Republica Polonă, care au intervenit în prezentele litigii, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară și hotărăște: