—

pentru Alpina River Cruises GmbH și Nicko Tours GmbH, de A. Clarizia, de A. Veronese și de R. Longanesi Cattani, avvocati;

—

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de M. Salvatorelli, avvocato dello Stato;

—

pentru Comisia Europeană, de G. Conte și de L. Nicolae, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim) (JO L 364, p. 7, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 83).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Alpina River Cruises GmbH, societate de drept elvețian, și Nicko Tours GmbH, societate de drept german (denumite în continuare, împreună, „Alpina și Nicko Tours”), pe de o parte, și Ministero delle infrastrutture e dei trasporti – Capitaneria di Porto di Chioggia (Ministerul Infrastructurii și Transporturilor – Căpitănia portului din Chioggia), având ca obiect refuzul acestei autorități de a permite Alpina și Nicko Tours accesul prin marea teritorială italiană al unei nave turistice care arbora pavilionul elvețian.

3

Potrivit articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3577/92:

„Începând cu 1 ianuarie 1993, libertatea de a presta servicii în domeniul transportului maritim în interiorul un stat membru (cabotaj maritim) se aplică armatorilor comunitari care operează nave înmatriculate într‑un stat membru și arborează pavilionul acelui stat membru, sub rezerva îndeplinirii de către aceste nave a tuturor condițiilor pentru practicarea cabotajului în acel stat membru [...]”.

4

Articolul 2 din acest regulament prevede:

„În sensul prezentului regulament:

[...]”

5

Potrivit articolului 3 alineatul (1) din regulamentul menționat, „[p]entru navele angajate în cabotajul continental și pentru navele de croazieră, toate chestiunile legate de echipaj constituie responsabilitatea statului în care este înmatriculată nava (statul de pavilion), cu excepția navelor mai mici de 650 de tone brute, cărora li se pot aplica condițiile statului gazdă”.

6

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3577/92 prevede:

„Prin derogare, următoarele servicii de transport maritim efectuate în Marea Mediterană și de‑a lungul coastelor Spaniei, Portugaliei și Franței sunt exceptate temporar de la aplicarea prezentului regulament:

[...]”

7

Potrivit articolului 224 din Codul de navigație italian, aprobat prin Decretul regal nr. 327, din 30 martie 1942, cu modificările ulterioare (denumit în continuare „CIN”):

„1.   Serviciul de cabotaj între porturile Republicii este rezervat, în conformitate cu [Regulamentul nr. 3577/92], armatorilor comunitari care folosesc nave înmatriculate într‑un stat membru al Uniunii Europene și care arborează pavilionul aceluiași stat membru, cu condiția ca aceste nave să îndeplinească toate cerințele necesare pentru efectuarea cabotajului în acest stat membru.

2.   Dispozițiile de la alineatul 1 se aplică navelor care efectuează serviciul maritim al porturilor, al radelor și al plajelor.”

8

Alpina și Nicko Tours sunt armatorul și, respectiv, societatea care utilizează nava turistică MS Bellissima, care arborează pavilionul elvețian.

9

Aceste societăți organizaseră o croazieră de aproximativ o săptămână cu plecare din Veneția (Italia) la 16 martie 2012, care consta în traversarea lagunei Veneției până la Chioggia (Italia), traversarea mării teritoriale dintre Chioggia și Porto Levante (Italia), parcurgerea unui traseu de aproximativ 60 de kilometri de‑a lungul fluviului Pad până la satul Polesella (Italia) și întoarcerea la Veneția urmând itinerarul în sens invers.

10

Traversarea tronsonului de mare teritorială italiană dintre porturile Chioggia și Porto Levante era necesară din cauza mărimii navei MS Bellissima, care nu îi permitea să navigheze pe canalul care leagă Chioggia de fluviul Pad.

11

Înainte de această călătorie, Alpina și Nicko Tours au depus la Ministero delle infrastrutture e dei trasporti – Capitaneria di Porto di Chioggia o cerere de autorizare a traversării respectivului tronson de mare. Prin decizia din 12 martie 2012, autoritatea menționată a respins această cerere pentru motivul că cabotajul maritim era rezervat navelor care arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii Europene.

12

Alpina și Nicko Tours au atacat această decizie la Tribunale amministrativo regionale per il Veneto (Tribunalul administrativ al regiunii Veneto). Acesta a respins acțiunea prin hotărârea din 12 aprilie 2012, considerând că serviciul în cauză se încadrează în noțiunea „cabotaj maritim” la care se referă Regulamentul nr. 3577/92 și trebuie, prin urmare, să îndeplinească condiția rezervării cabotajului „armatorilor comunitari care folosesc nave înmatriculate într‑un stat membru al Uniunii Europene și care arborează pavilionul aceluiași stat membru”, prevăzută la articolul 244 din CIN.

13

Alpina și Nicko Tours au atacat această hotărâre în fața Consiglio di Stato, susținând că noțiunea „cabotaj maritim” nu se aplică decât serviciilor care presupun un transport pe mare efectiv. Croaziera în cauză nu ar implica un astfel de transport întrucât, cu excepția unei scurte traversări prin marea teritorială dintre Chioggia și Porto Levante, aceasta s‑ar efectua în apele interioare.

14

Consiglio di Stato a suspendat executarea hotărârii menționate. În rest, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Regulamentul [nr. 3577/92] trebuie să fie interpretat în sensul că se aplică în cazul unei croaziere efectuate între porturile unui stat membru fără îmbarcarea și debarcarea în aceste porturi a unor pasageri diferiți, întrucât această croazieră începe și se termină cu îmbarcarea și debarcarea acelorași pasageri în același port al statului membru?”

15

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă o croazieră care începe și se termină, cu aceiași pasageri, în același port al statului membru în care este efectuată se încadrează în noțiunea „cabotaj maritim” în sensul Regulamentului nr. 3577/92.

16

În timp ce guvernul italian și Comisia Europeană propun să se răspundă afirmativ la întrebarea adresată, Alpina și Nicko Tours consideră că un răspuns la această întrebare nu este necesar. Ele observă că Regulamentul nr. 3577/92 privește transportul pe mare și că, în consecință, acest regulament nu se aplică în cazul unei croaziere fluviale precum cea care face obiectul litigiului principal. Prin urmare, mai degrabă decât efectuarea interpretării solicitate de instanța de trimitere, s‑ar impune declararea faptului că Regulamentul nr. 3577/92 nu vizează în orice caz croaziere al căror itinerar include în principal alte ape decât cele maritime.

17

În această privință, într‑adevăr, din articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3577/92 rezultă că acesta nu vizează decât serviciile de transport din interiorul unui stat membru (cabotaj) cu caracter maritim. În consecință, după cum menționează în mod just Alpina și Nicko Tours, serviciile de transport pe căi navigabile prestate într‑un stat membru și lipsite de caracter maritim nu sunt reglementate de acest regulament. În schimb, astfel de servicii intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) nr. 3921/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 de stabilire a condițiilor în care transportatorii nerezidenți pot transporta mărfuri sau călători pe căile navigabile interioare în interiorul unui stat membru (JO L 373, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 90).

18

Cu toate acestea, contrar susținerilor Alpina și Nicko Tours, croaziera care face obiectul litigiului principal nu are caracter în esență nemaritim.

19

Astfel, noțiunea „mare” la care se referă Regulamentul nr. 3577/92 nu se limitează la marea teritorială în sensul Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării, semnată la Montego Bay la 10 decembrie 1982, intrată în vigoare la 16 noiembrie 1994 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 98/392/CE a Consiliului din 23 martie 1998 (JO L 179, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 4, p. 103), ci include de asemenea apele interioare maritime situate între linia de bază a mării teritoriale și coastă (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Spania, C‑323/03, EU:C:2006:159, punctele 25-27).

20

În consecință, presupunând chiar că Alpina și Nicko Tours susțin în mod corect că traversarea tronsonului de mare între Chioggia și Porto Levante este în sine prea scurtă pentru a conferi un caracter maritim croazierei în discuție în litigiul principal, teza lor potrivit căreia croaziera menționată prezintă un caracter în esență nemaritim pare, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, în orice caz nefondată, întrucât, în afara tronsonului respectiv, alte părți ale itinerarului, precum zonele de navigație din laguna Veneției și gura de vărsare a fluviului Pad, fac parte din apele maritime interioare ale Republicii Italiene.

21

Relevanța interpretării Regulamentului nr. 3577/92 solicitată de instanța de trimitere nu este, în plus, afectată de împrejurarea că nava cu care se efectuează croaziera în cauză în litigiul principal arborează pavilionul elvețian.

22

Astfel, soluția litigiului menționat depinde de aspectul dacă împrejurarea că serviciul de cabotaj între porturile italiene este rezervat „armatorilor comunitari care folosesc nave înmatriculate într‑un stat membru al Uniunii Europene și care arborează pavilionul aceluiași stat membru”, astfel cum prevede articolului 224 din CIN, a fost invocată în mod legal împotriva Alpina și Nicko Tours în ceea ce privește croaziera efectuată cu nava respectivă care arbora pavilionul elvețian. După cum confirmă decizia de trimitere, din acest articol 224 rezultă că limitarea menționată nu privește decât serviciile de cabotaj vizate de Regulamentul nr. 3577/92. În consecință, pentru a putea să stabilească dacă o croazieră care începe și se termină în același port constituie un serviciu de cabotaj în sensul articolului 224 din CIN, instanța de trimitere trebuie mai întâi să determine dacă o astfel de croazieră reprezintă un serviciu de cabotaj în sensul Regulamentului nr. 3577/92.

23

Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea va face interpretarea solicitată de instanța de trimitere fără a mai fi necesar să modifice sau să extindă sensul întrebării preliminare astfel cum au propus Alpina și Nicko Tours.

24

Pentru a răspunde la întrebarea adresată, trebuie arătat de la început că din expresia „navele de croazieră” de la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 3577/92 și din derogarea stabilită până la 1 ianuarie 1995 pentru anumite croaziere prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din acest regulament rezultă în mod clar că croazierele se încadrează în aceste categorii de transport vizate de regulamentul menționat.

25

Cu toate acestea, întrucât Regulamentul nr. 3577/92 are ca obiect unic „cabotajul maritim”, numai croazierele care se încadrează în această noțiune intră în domeniul de aplicare al acestui regulament.

26

Având în vedere că noțiunea menționată este definită la articolul 1 alineatul (1) și la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul nr. 3577/92, prin expresia „servicii de transport maritim în interiorul unui stat membru” trebuie să se înțeleagă că orice serviciu de croazieră prestat în general contra cost în apele maritime ale unui stat membru intră în domeniul de aplicare al acestui regulament.

27

În cazul în care o croazieră începe și se termină, cu aceiași pasageri, în același port, faptul că portul de plecare și cel de sosire este același și că pasagerii sunt aceiași pe întreg itinerarul nu poate conduce la inaplicabilitatea Regulamentului nr. 3577/92.

28

Într‑adevăr, serviciile de transport enumerate la articolul 2 punctul 1 literele (a) și (c) din Regulamentul nr. 3577/92 sunt descrise ca având porturi de plecare și de sosire distincte. Cu toate acestea, enumerarea respectivă, care este precedată de termenul „în special”, nu este exhaustivă și nu poate avea ca efect excluderea din domeniul de aplicare al acestui regulament a serviciilor de transport care prezintă toate caracteristicile esențiale ale cabotajului maritim cuprinse în expresia „servicii de transport maritim în interiorul unui stat membru”, menționată mai sus (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Grecia, C‑251/04, EU:C:2007:5, punctele 28 și 32).

29

În consecință, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că un serviciu de transport maritim care constă într‑o croazieră care începe și se termină, cu aceiași pasageri, în același port al statului membru în care este efectuată se încadrează în noțiunea „cabotaj maritim” în sensul Regulamentului nr. 3577/92.

30

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Un serviciu de transport maritim care constă într‑o croazieră care începe și se termină, cu aceiași pasageri, în același port al statului membru în care este efectuată se încadrează în noțiunea „cabotaj maritim” în sensul Regulamentului (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim).