1.

Prezenta cerere de decizie preliminară, depusă de Cour de cassation (Franța) la grefa Curții la 2 decembrie 2013, privește interpretarea articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) ( 2 ) și a articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6 privind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței ( 3 ).

2.

Întrebarea adresată de instanța de trimitere a fost ridicată în cadrul unui litigiu între domnul Lafonta și Autorité des marchés financiers (AMF) privind o operațiune financiară care a permis societății Wendel SA (denumită în continuare „Wendel”), care la momentul producerii faptelor relevante din cauza principală îl avea pe domnul Lafonta drept președinte al directoratului, să dobândească o participare semnificativă la capitalul societății Saint‑Gobain. AMF a considerat că, prin neaducerea la cunoștința publicului a informației cu privire la punerea în aplicare a acestei operațiuni, domnul Lafonta a încălcat dispozițiile naționale privind publicarea informațiilor confidențiale și i‑a aplicat acestuia o amendă de 1,5 milioane de euro.

3.

Conform articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6:

„În sensul prezentei directive, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

[…]”

4.

Articolul 2 din această directivă prevede:

„(1)   Statele membre interzic oricărei persoane menționate în al doilea paragraf și care deține informații confidențiale să folosească respectivele informații pentru a dobândi, a ceda sau pentru a încerca să dobândească sau să cedeze, pentru sine sau pentru o terță parte, în mod direct sau indirect, instrumentele financiare la care se referă informațiile în cauză.

Primul paragraf se aplică oricărei persoane care deține o astfel de informație:

(2)   În cazul în care persoana menționată la alineatul (1) este o persoană juridică, interdicția prevăzută de alineatul respectiv se aplică în egală măsură persoanelor fizice care participă la decizia de a efectua tranzacția pe seama persoanei juridice respective.

(3)   Prezentul articol nu se aplică tranzacțiilor încheiate pentru a garanta executarea unei obligații scadente de dobândire sau cedare a unor instrumente financiare, în cazul în care obligația decurge dintr‑un acord încheiat înainte ca persoana respectivă să dețină o informație confidențială.”

5.

Potrivit articolului 6 alineatele (1) și (2) din directiva menționată:

„(1)   Statele membre se asigură că emitenții de instrumente financiare fac publice, de îndată ce este posibil, informațiile confidențiale care se referă în mod direct la respectivii emitenți.

[…]

(2)   Un emitent poate amâna, pe proprie răspundere, publicarea unei informații confidențiale, în sensul alineatului (1), pentru a nu aduce atingere intereselor sale legitime, sub rezerva că omisiunea în cauză nu trebuie să inducă în eroare publicul și că emitentul trebuie să fie în măsură să asigure confidențialitatea respectivei informații. Statele membre pot solicita ca emitenții să aducă la cunoștința autorității competente decizia de amânare a publicării informației confidențiale.”

6.

Articolul 1 din Directiva 2003/124, intitulat „Informația confidențială”, prevede:

„(1)   În sensul aplicării articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE se consideră că o informație «are caracter precis» în cazul în care indică un ansamblu de circumstanțe existente sau despre care există motive raționale de a crede că vor exista sau un eveniment care a avut loc sau despre care există motive raționale de a crede că va avea loc și în care este suficient de precisă pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al tuturor circumstanțelor sau al evenimentului asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză sau ale instrumentelor financiare derivate din produsele de bază.

(2)   În sensul aplicării articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE, se înțelege prin «informație care, dacă ar fi făcută publică, ar influența în mod sensibil cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate din produsele de bază» o informație pe care un investitor rațional ar putea să o utilizeze ca bază a deciziilor de investiție.”

7.

În perioada cuprinsă între decembrie 2006 și iunie 2007, Wendel a încheiat cu patru instituții de credit (denumite în continuare „bănci”) contracte „Total Return Swaps” (swap‑uri pe randamentul total, denumite în continuare „TRS”) având drept activ suport acțiuni ale societății Saint‑Gobain, iar băncile, pentru a-și constitui acoperirea, au achiziționat un total de 85 de milioane de acțiuni Saint‑Gobain.

8.

Pe durata contractelor, Wendel avea obligația de a plăti băncilor o remunerație și primea din partea acestora dividendele aferente acțiunilor Saint‑Gobain. La încetarea contractelor, care se putea produce la termenul prevăzut sau anticipat, la inițiativa Wendel, trebuia să se calculeze diferența dintre „prețul de referință”, care corespundea valorii acțiunii la încheierea TRS, și „prețul de încetare”, care corespundea valorii acțiunii la data încetării contractelor. În cazul în care se realiza profit, acesta revenea societății Wendel, în timp ce, în cazul în care se înregistra o pierdere, Wendel avea obligația de a plăti diferența băncilor.

9.

În paralel cu încheierea TRS, Wendel a obținut din partea băncilor și din partea unei alte instituții de credit contribuții financiare cu o valoare totală apropiată de cea a TRS.

10.

Întrucât Wendel a decis la 3 septembrie 2007 să înceteze progresiv TRS, a achiziționat, între această dată și 27 noiembrie 2007, peste 66 de milioane de acțiuni reprezentând 17,6 % din capitalul societății Saint‑Gobain și a declarat la AMF, între 26 septembrie 2007 și 26 martie 2008, depășirea pragurilor de 5 %, de 10 %, de 15 % și de 20 % din capitalul Saint‑Gobain.

11.

AMF a considerat că, deși la 3 septembrie 2007 directoratul societății Wendel a luat în mod oficial decizia de a transforma expunerea economică față de Saint‑Gobain în deținerea fizică de acțiuni ale acestei societăți, elementele cuprinse în raportul de anchetă întocmit de Direcția de anchete și de supraveghere a piețelor din cadrul AMF privind condițiile de creștere a deținerii de capital al Saint‑Gobain de către Wendel și caracterul concomitent între semnarea contractelor TRS și obținerea de către societatea Wendel a finanțărilor care să îi permită, în timp, achiziționarea acțiunilor Saint‑Gobain cedate de bănci în cadrul încetării TRS au demonstrat că intenția preluării unei participări semnificative la capitalul societății Saint‑Gobain exista încă de la început și că acesta era scopul în care operațiunea menționată fusese pusă în aplicare.

12.

În consecință, AMF a reproșat societății Wendel și domnului Lafonta că nu au informat publicul cu privire la principalele caracteristici ale „operațiunii financiare” pregătite de Wendel și „destinate să îi permită să dobândească o participare semnificativă la capitalul societății Saint‑Gobain”„la 21 iunie 2007 cel târziu, data la care toate TRS fuseseră încheiate cu instituțiile bancare”, și că nu au informat publicul, înainte de a fi supuși obligației de declarare a depășirii pragului de 5 %, cu privire la informația confidențială care consta în „punerea în aplicare de către societatea Wendel a operațiunii descrise mai sus, pentru a putea dobândi o participare substanțială la capitalul societății Saint‑Gobain”.

13.

Prin decizia din 13 decembrie 2010, comisia pentru sancțiuni a AMF a reținut aceste obiecții și a aplicat societății Wendel și domnului Lafonta o sancțiune pecuniară de 1,5 milioane de euro.

14.

Domnul Lafonta a introdus o acțiune în fața cour d’appel de Paris, care a confirmat decizia AMF. Domnul Lafonta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri în fața instanței de trimitere.

15.

Potrivit domnului Lafonta, informația nu are un caracter „precis” decât dacă îi permite persoanei care o deține să anticipeze sensul în care va varia cursul titlului emitentului în cauză atunci când această informație va fi făcută publică. Acesta susține că numai o informație care permite să se prevadă dacă cursul titlului în cauză va crește sau va scădea permite persoanei care o deține să știe dacă trebuie să cumpere sau să vândă și, în consecință, îi asigură acesteia un avantaj în raport cu toți ceilalți intervenienți de pe piață care nu o cunosc. Domnul Lafonta adaugă că, în speță, era imposibil să se anticipeze care puteau fi consecințele, de creștere sau de scădere, asupra cursului titlului Wendel, ale divulgării informației referitoare la dobândirea de către această societate a unei participații la capitalul societății Saint‑Gobain.

16.

AMF consideră că o astfel de cerință depășește litera Directivelor 2003/6 și 2003/124, care nu menționează sensul efectului posibil al informațiilor asupra cursului instrumentelor financiare în cauză. Aceasta susține că „diferența dintre informația cu caracter precis și informația cu caracter imprecis se întemeiază pe caracterul potențial al efectului său pe piață, astfel încât orice informație cu privire la care este posibil să se concluzioneze că, în cazul în care ar fi cunoscută, ar fi susceptibilă să determine o variație a cursului constituie, doar pentru acest motiv, o informație cu caracter precis, acest caracter trebuind să fie completat de demonstrarea influenței semnificative pe care evenimentul în discuție ar putea să o aibă asupra cursului titlului”.

17.

În acest context, Cour de cassation a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 1 punctul 1 din Directiva [2003/6] și articolul 1 alineatul (1) din Directiva [2003/124] trebuie interpretate în sensul că pot constitui informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții doar cele din care se poate deduce, cu un grad de probabilitate suficient, că influența potențială a acestora asupra cursului instrumentelor financiare în cauză se va exercita într‑un anumit sens, odată ce acestea vor fi făcute publice?”

18.

Domnul Lafonta, guvernele francez, ceh, german, italian și polonez, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. Domnul Lafonta, guvernele francez și polonez, precum și Comisia au formulat observații orale în cadrul ședinței care a avut loc la 13 noiembrie 2014.

19.

Întrebarea adresată de instanța de trimitere privește noțiunea „informație confidențială”, astfel cum este definită la articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6, în special „caracterul precis” al unei astfel de informații, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124.

20.

Astfel cum indică titlul său, Directiva 2003/6 urmărește să combată utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și abuzurile de piață.

21.

Pentru a realiza aceste obiective, Directiva 2003/6 prevede printre altele, la articolul 2 alineatul (1), interdicția utilizărilor abuzive ale informațiilor confidențiale ( 4 ), și anume interdicția utilizărilor ilicite ale informațiilor privilegiate ( 5 ), iar la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf, obligația emitenților de instrumente financiare de a face publice, de îndată ce este posibil, informațiile confidențiale care se referă în mod direct la respectivii emitenți. În plus, articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/6 prevede că statele membre impun măsuri sau sancțiuni administrative ( 6 ) persoanelor responsabile de încălcarea printre altele a articolului 2 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (1) primul paragraf ( 7 ).

22.

Potrivit considerentelor sale (2) și (12), Directiva 2003/6 interzice, prin urmare, utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale cu scopul de a proteja integritatea piețelor financiare și de a consolida încrederea investitorilor, care se bazează în special pe faptul că se vor situa pe picior de egalitate și vor fi protejați împotriva utilizării ilicite a informațiilor privilegiate ( 8 ). Legiuitorul Uniunii Europene apreciază, în considerentul (15) al Directivei 2003/6, că utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței contravin transparenței integrale și adecvate a pieței, o premisă indispensabilă în domeniul tranzacționării pentru toți actorii economici care intervin pe piețele financiare integrate. Prima teză a considerentului (24) al Directivei 2003/6 precizează că o comunicare rapidă și echitabilă a informației către public consolidează integritatea pieței, în vreme ce prezentarea selectivă din partea emitenților poate determina pierderea încrederii investitorilor în integritatea piețelor financiare ( 9 ).

23.

Reiese că noțiunea „informație confidențială”, astfel cum este definită la articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6, este o noțiune‑cheie, care are o importanță fundamentală având în vedere rolul central pe care îl joacă în cadrul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 6 alineatul (1) primul paragraf din această directivă. În plus, obligația statelor membre de a aplica sancțiuni în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din directiva menționată impune ca definiția acestei noțiuni să fie clară și să răspundă cerințelor de securitate juridică.

24.

Faptele aflate la originea cauzei principale privesc obligația prevăzută la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2003/6 de a face publice, de îndată ce este posibil, informațiile confidențiale. Această obligație, numită „pozitivă” ( 10 ), impusă emitenților de instrumente financiare urmărește să asigure transparența necesară pentru a se respecta obiectivele directivei menționate ( 11 ).

25.

Articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 enunță cele patru elemente esențiale care caracterizează o informație confidențială, și anume, în primul rând, caracterul său precis, în al doilea rând, faptul că nu a fost făcută publică, în al treilea rând, referirea directă sau indirectă fie la unul sau mai mulți emitenți de instrumente financiare, fie la unul sau mai multe instrumente financiare și, în al patrulea rând, capacitatea sa de a influența în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză ( 12 ).

26.

Pentru a consolida securitatea juridică a participanților pe piață, printre care se numără emitenții de instrumente financiare, Directiva 2003/124 prevede o definiție mai nuanțată a două dintre cele patru elemente esențiale din definiția informației confidențiale ( 13 ), respectiv caracterul precis al informației (primul element) și amploarea impactului potențial al acesteia asupra cursului instrumentelor financiare în cauză sau al instrumentelor financiare derivate din produsele de bază (al patrulea element).

27.

La punctul 53 din Hotărârea Geltl, Curtea a statuat că cele două elemente constitutive ale unei informații confidențiale enunțate la alineatul (1) și, respectiv, la alineatul (2) ale articolului 1 din Directiva 2003/124 constituie condiții minime care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o informație să poată fi calificată drept „confidențială” în sensul articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6.

28.

În plus, Curtea a subliniat caracterul autonom al fiecăruia dintre aceste două elemente. Caracterul precis al unei informații nu depinde de capacitatea acesteia de a influența în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză ( 14 ). Astfel, conform observațiilor guvernului francez, „în etapa determinării caracterului precis al informației, nu este relevant dacă o astfel de informație poate servi drept temei pentru decizia unui investitor rațional”.

29.

Remarcăm în această privință că o informație „cu caracter precis” este, de cele mai multe ori, în realitate și în practică, susceptibilă să influențeze în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare și constituie, prin urmare, o informație confidențială. Cu toate acestea, este necesar să subliniem din nou că evaluarea caracterului precis al unei informații și posibilitatea de a influența în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare constituie două criterii deopotrivă obligatorii și distincte din punct de vedere juridic.

30.

Potrivit articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, se consideră că o informație are caracter precis dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative. Pe de o parte, informația trebuie să indice un ansamblu de circumstanțe existente sau despre care există motive raționale de a crede că vor exista ori un eveniment care a avut loc sau despre care există motive raționale de a crede că va avea loc. Pe de altă parte, informația trebuie să fie suficient de precisă pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al ansamblului de circumstanțe sau al evenimentului asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză sau ale instrumentelor financiare derivate din produsele de bază ( 15 ).

31.

Întrebarea adresată de instanța de trimitere privește cea de a doua condiție menționată și solicită să se stabilească, în esență, dacă această condiție trebuie interpretată în sensul că, pentru a avea un „caracter precis”, este necesar ca o informație să permită să se anticipeze sensul – de creștere sau de scădere – al unei variații a cursului instrumentelor financiare în cauză.

32.

Există un consens general între statele membre care au prezentat observații scrise și Comisie să se răspundă negativ la această întrebare.

33.

Numai domnul Lafonta propune un alt răspuns, considerând că egalitatea dintre investitori încetează doar dacă deținătorul informației este capabil să anticipeze modul în care piața va evolua (în sensul creșterii sau al scăderii) atunci când această informație va fi făcută publică. În opinia sa, numai o astfel de anticipare îi permite investitorului să stabilească dacă trebuie să cumpere sau să vândă titlul în cauză pentru a realiza profit. În caz contrar, investitorul ar fi expus aceluiași risc ca și întreaga piață care intervine asupra titlului în cauză.

34.

Reiese în mod clar din cuprinsul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 că, pentru a se considera că o informație are „caracter precis”, aceasta trebuie să aibă un caracter suficient de concret ( 16 ) sau de specific ( 17 ) pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil asupra cursului instrumentelor în cauză.

35.

Dimpotrivă, se impune constatarea că nici articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6, nici articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 nu fac trimitere în mod specific la o informație care ar permite să se anticipeze sensul – de creștere sau de scădere – al unei variații a cursului instrumentelor în cauză ( 18 ). Este evident că o astfel de informație ar constitui o informație cu caracter precis ( 19 ), însă Curții i se solicită să răspundă la întrebarea dacă, fără acest element, o astfel de informație poate fi considerată ca având un caracter precis.

36.

Remarcăm, pe de altă parte, că articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 este redactat în termeni foarte generali și cuprinzători ( 20 ).

37.

Astfel, expresia „o concluzie în legătură cu efectul posibil” ( 21 ) are în mod clar o semnificație foarte largă și nu poate fi interpretată în mod restrictiv în sensul că vizează numai informațiile care fac posibilă determinarea sensului pe care l‑ar putea avea o variație a cursului instrumentelor financiare în cauză ( 22 ).

38.

Este adevărat că această dispoziție exclude din definiția „informației confidențiale” informațiile cu caracter vag sau general care, din cauza lipsei de precizie sau de specificitate, nu permit să se ajungă la nicio concluzie în legătură cu impactul sau efectul posibil asupra cursului instrumentelor în cauză ( 23 ). Informațiile respective sunt prin natura lor neconcludente și, prin urmare, nu pot aduce atingere obiectivelor Directivei 2003/6. În consecință, este oportun să se excludă aceste informații din noțiunea „informație confidențială” pentru a se evita excesul de informații inutile pentru participanții pe piață, care ar risca, pe de o parte, să îi „copleșească” și care, pe de altă parte, ar risca să impună obligații excesive emitenților de instrumente financiare.

39.

În plus, considerăm că, având în vedere dificultatea care există în foarte multe cazuri de a aprecia ( 24 )ex ante dacă o informație poate provoca o creștere sau o scădere a cursului instrumentelor financiare în cauză, limitarea semnificației noțiunii de informație „cu caracter precis” numai la informațiile care permit să se anticipeze sensul unei variații a cursului acestor instrumente ar conduce la golirea aproape în întregime de conținut a Directivelor 2003/6 și 2003/124 ( 25 ). Un astfel de lucru ar încuraja prezentarea selectivă a informațiilor de către emitenți, ceea ce ar fi în contradicție cu obiectivele Directivei 2003/6.

40.

Domnul Lafonta susține totuși că poziția sa este sprijinită de doctrina Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (denumit în continuare „CERVM”) ( 26 ). Astfel, la punctul 1.8 din documentul intitulat „Market Abuse directive, Level 3 – second set of CESR guidance and information on the common operation of the directive to the market” din iulie 2007 (Directiva privind abuzul de piață, nivelul 3 – a doua serie de orientări și de informații ale CERVM privind aplicarea comună a directivei pe piață, denumit în continuare „orientări”) ( 27 ), CERVM menționează că o informație este suficient de precisă, de exemplu, în două împrejurări. În primul rând, atunci când natura informației este astfel încât îi permite unui investitor rațional să adopte o decizie de investiții fără a se expune unor riscuri financiare sau expunându‑se numai unor riscuri limitate, și anume atunci când îi permite acestuia să evalueze cu certitudine modul în care informația, odată făcută publică, va afecta cursul instrumentului financiar în cauză și al instrumentelor financiare derivate corespunzătoare. De exemplu, o persoană care deține informația că un anumit emitent este pe punctul de a face obiectul unei oferte publice de cumpărare poate fi sigură că, atunci când oferta va fi făcută publică, cursul acțiunii emitentului va crește. În al doilea rând, atunci când natura informației este astfel încât aceasta ar fi exploatată imediat pe piață ( 28 ).

41.

Este necesar să se arate mai întâi că la punctul 8 din Raportul (Feedback Statement) CERVM ( 29 ) cu privire la orientări, publicat în același timp cu acestea, CERVM a indicat că obiectivul orientărilor era în special de a oferi exemple de informații care ar putea eventual să constituie o „informație confidențială”. Trebuie să se constate că orientările nu au valoare juridică obligatorie, nu pot fi invocate ca fiind o derogare de la dispozițiile Directivelor 2003/6 și 2003/124 și, în plus, au fost publicate înainte de pronunțarea Hotărârii Spector Photo Group și Van Raemdonck (C‑45/08, EU:C:2009:806), precum și a Hotărârii Geltl (C‑19/11, EU:C:2012:397).

42.

Considerăm, în conformitate cu observațiile prezentate de Comisie în ședință, că primul exemplu oferit la punctul 1.8 din orientări este extrem și vizează o situație rară, în care informația este clară, completă și nu lasă loc niciunei îndoieli. După cum a subliniat Comisia, o astfel de certitudine nu este neapărat necesară pentru ca o informație să poată fi considerată confidențială. În plus, Comisia a semnalat, în mod întemeiat, că punctul 1.15 din orientări indică alte exemple de evenimente care susțin teza noastră potrivit căreia o informație cu privire la sensul de variație a cursului nu este necesară în scopul noțiunii „informație confidențială”. A opta liniuță a punctului 1.15, care se referă în special la „cumpărarea sau vânzarea de capital sau de active importante”, pare să facă trimitere exact la informațiile din cauza Lafonta, și anume la TRS. Potrivit orientărilor, acesta este un caz tipic de „informație confidențială”. În plus, a treia liniuță, a șaptea liniuță și penultima liniuță ale punctului 1.15 din orientări menționează de asemenea exemple de „informații confidențiale” pe baza cărora sensul de evoluție al cursurilor nu este deloc previzibil. În concluzie, presupunând că orientările sunt relevante, considerăm că domnul Lafonta nu le poate invoca în susținerea tezei sale.

43.

În consecință, apreciem că articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 trebuie interpretate în sensul că se consideră că o informație „are caracter precis” în cazul în care „indică un ansamblu de circumstanțe existente sau despre care există motive raționale de a crede că vor exista, un eveniment care a avut loc sau despre care există motive raționale de a crede că va avea loc” și în cazul în care se poate concluziona că acest ansamblu de circumstanțe sau acest eveniment sunt de natură să conducă la variația sau la fluctuația cursului instrumentelor financiare. O astfel de informație trebuie să fie „suficient de precisă pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al [circumstanțelor sau al evenimentelor] asupra cursului instrumentelor financiare în cauză […]”.

44.

În schimb, nu este necesar să fie posibil să se deducă, cu un grad suficient de probabilitate, că influența potențială a acestei informații asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză se va exercita într‑un anumit sens, odată ce aceasta va fi făcută publică.

45.

Întrebarea preliminară adresată de instanța de trimitere nu face referire la influența „semnificativă” ( 30 ) a unei informații asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză. Prin urmare, numai pentru motive de exhaustivitate, vom aborda în continuare foarte succint această condiție.

46.

Amintim că, în conformitate cu observațiile Comisiei, caracterul semnificativ sau caracterul nesemnificativ al influenței asupra cursurilor pe care o poate avea divulgarea anumitor informații nu este relevant pentru condiția privind precizia impusă la articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 ( 31 ). Astfel, o informație, chiar „cu caracter precis”, nu aduce atingere obiectivelor Directivelor 2003/6 și 2003/124 dacă nu este susceptibilă să afecteze cursurile instrumentelor financiare în cauză decât într‑un mod nesemnificativ și, prin urmare, nu constituie „o informație pe care un investitor rațional ar putea să o utilizeze ca bază a deciziilor sale de investiție”, conform articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2003/124 ( 32 ).

47.

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2003/124, care privește amploarea impactului potențial al unei informații asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză, urmărește să excludă sau să filtreze informațiile, chiar cu caracter precis, care ar avea un impact nesemnificativ asupra acestor cursuri și care, prin urmare, nu ar afecta integritatea pieței ( 33 ).

48.

La fel ca în cazul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, considerăm că nici articolul 1 alineatul (2) din această directivă nu se limitează la o informație care permite să se determine sensul unei variații a cursului instrumentelor financiare în cauză. O informație cu privire la potențiala volatilitate a unui titlu, indiferent de sens, ar putea fi în anumite cazuri o informație pe care un investitor rațional ar putea să o utilizeze ca bază a deciziilor de investiție.

49.

Din dosarul prezentat Curții rezultă că există mecanisme financiare care permit unui investitor să obțină un beneficiu în cazul unei variații semnificative a cursului unui titlu, indiferent de sensul acestei variații, dacă se îndeplinesc anumite condiții de piață.

50.

În consecință, este necesar să se verifice de la caz la caz dacă o informație cu privire la posibilitatea unei variații semnificative ar putea fi o informație pe care un investitor rațional ar putea să o utilizeze ca bază a deciziilor de investiție, chiar dacă această informație nu indică sensul acestei variații.

51.

În încheiere, facem trimitere la exemplele de informații pe care le‑a prezentat guvernul polonez în ședință, care, deși nu indică sensul unei variații posibile a cursurilor, nu sunt mai puțin confidențiale în sensul Directivelor 2003/6 și 2003/124. Astfel, faptul că președintele director general al unei întreprinderi din sectorul construcțiilor se pensionează și ar putea fi înlocuit cu un director care are o experiență îndelungată în domeniul telecomunicațiilor poate fi o informație cu caracter precis susceptibilă să fie luată în considerare de investitori raționali, dintre care unii vor considera că această înlocuire va da un elan nou întreprinderii, în timp ce alții vor fi de părere că recrutarea unui director din afara sectorului nu va putea decât să o vulnerabilizeze ( 34 ). În ambele cazuri, informația ar trebui să fie făcută publică, de îndată ce este posibil, conform articolului 6 din Directiva 2003/6.

52.

Având în vedere considerațiile de mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Cour de cassation după cum urmează:

„Articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6 privind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței nu trebuie interpretate în sensul că pot constitui informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții doar cele din care se poate deduce, cu un grad de probabilitate suficient, că influența potențială a acestora asupra cursului instrumentelor financiare în cauză se va exercita într‑un anumit sens, odată ce acestea vor fi făcute publice.”