1

Prin recursul formulat, domnul Rintisch solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 16 decembrie 2011, Rintisch/OAPI – Valfleuri Pâtes alimentaires (PROTIACTIVE) (T‑152/09, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care acesta a respins acțiunea având ca obiect anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 3 februarie 2009 (cauza R 1661/2007‑4) (denumită în continuare „decizia în litigiu”), privind o procedură de opoziție între recurent și Valfleuri Pâtes alimentaires SA (denumită în continuare „Valfleuri”).

2

Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) a fost abrogat și înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1), care a intrat în vigoare la 13 aprilie 2009. Cu toate acestea, având în vedere data faptelor, în prezentul litigiu rămâne aplicabil Regulamentul nr. 40/94.

3

Modalitățile de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1041/2005 al Comisiei din 29 iunie 2005 (JO L 172, p. 4, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 71, denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”).

4

Articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 prevede că „Oficiul poate să nu ia în considerare faptele pe care părțile nu le‑au invocat sau dovezile pe care nu le‑au furnizat în timp util”.

5

Norma 19 din regulamentul de punere în aplicare prevede:

[…]

6

Norma 20 din acest regulament, intitulată „Examinarea opoziției”, prevede la alineatul (1):

„În cazul în care, până la expirarea termenului menționat la norma 19 alineatul (1), persoana care a formulat opoziția nu a dovedit existența, valabilitatea și domeniul de protecție ale mărcii sale anterioare sau ale dreptului său anterior, precum și dreptul de a depune o opoziție, opoziția este respinsă ca fiind nefondată.”

7

Norma 50 din regulamentul menționat, intitulată „Examinarea căii de atac”, prevede la alineatul (1):

„Cu excepția cazului în care se prevede altfel, dispozițiile privind procedurile derulate în fața autorității care a pronunțat hotărârea [a se citi «decizia»] atacată se aplică mutatis mutandis procedurii căii de atac.

[…]

În cazul în care recursul [a se citi «calea de atac»] este îndreptat[ă] împotriva unei hotărâri [a se citi «decizii»] a unei divizii de opoziție, camera își limitează examinarea recursului [a se citi «căii de atac»] la faptele și probele prezentate în termenele stabilite sau specificate de divizia de opoziție, în conformitate cu [R]egulament[ul] [nr. 40/94] și cu prezentele norme, cu excepția cazului în care camera consideră că ar trebui să se țină seama de fapte și probe noi sau suplimentare în temeiul articolului 74 alineatul (2) din [respectivul] regulament.”

8

Considerentul (7) al Regulamentului nr. 1041/2005 are următorul cuprins:

„Dispozițiile privind procedura de opoziție ar trebui reîncadrate complet astfel încât să specifice cerințele de admisibilitate, să precizeze clar consecințele juridice ale neregulilor și să prezinte dispozițiile în ordinea cronologică a procedurilor.”

9

Istoricul cauzei a fost descris de Tribunal la punctele 1-16 din hotărârea atacată după cum urmează:

[…]

[…]

10

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 11 aprilie 2009, domnul Rintisch a formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu.

11

În susținerea acțiunii, acesta a invocat trei motive, dintre care numai al doilea face obiectul prezentului recurs. Motivul menționat se întemeia pe o încălcare de către camera de recurs a articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, precum și pe un abuz de putere.

12

După ce a amintit, la punctele 31 și 32 din hotărârea atacată, cu trimitere la Hotărârea din 13 martie 2007, OAPI/Kaul (C-29/05 P, Rep., p. I-2213, punctul 42), că din articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 rezultă că, de regulă și cu excepția dispozițiilor contrare, prezentarea faptelor și a probelor de către părți rămâne posibilă după expirarea termenelor prevăzute pentru o astfel de prezentare în temeiul dispozițiilor regulamentului respectiv și că nu există nicio interdicție în privința OAPI de a ține seama de fapte și de probe astfel invocate sau prezentate tardiv, Tribunalul a respins primul aspect al motivului invocat astfel de domnul Rintisch, statuând în esență următoarele, la punctele 33-42 din hotărârea atacată:

[…]

13

Tribunalul a respins ulterior al doilea aspect al primului motiv întrucât:

14

Întrucât a respins și celelalte motive invocate de domnul Rintisch în susținerea acțiunii formulate, Tribunalul a respins această acțiune.

15

Prin recursul formulat, domnul Rintisch solicită Curții anularea hotărârii atacate și obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

16

OAPI și Valfleuri solicită respingerea recursului și obligarea domnului Rintisch la plata cheltuielilor de judecată.

17

În susținerea recursului, recurentul invocă două motive, întemeiate pe o încălcare a articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 și, respectiv, pe un abuz de putere al camerei de recurs.

18

Domnul Rintisch susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 și norma 50 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare.

19

Acesta arată astfel că Tribunalul a neglijat norma 50 alineatul (1) al treilea paragraf din acest din urmă regulament, deși aceasta este o dispoziție specială pentru examinarea căilor de atac ce prevede în mod expres aplicarea articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 și care conferă, așadar, camerei de recurs o putere de apreciere pentru a stabili dacă trebuie sau nu trebuie luate în considerare fapte sau probe noi ori suplimentare. În plus, Tribunalul ar fi omis, în mod eronat, să stabilească o distincție între faptele noi și prezentarea tardivă de fapte și de probe noi sau suplimentare în sensul normei 50 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul de punere în aplicare.

20

OAPI contestă interpretarea dispozițiilor pertinente propuse de recurent. Acesta apreciază că Tribunalul a constatat în mod corect că norma 20 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare trebuie considerată o dispoziție contrară în sensul Hotărârii OAPI/Kaul, citată anterior, întrucât este vorba despre o dispoziție imperativă care introduce un termen de natură peremptorie.

21

Valfleuri consideră că norma 19 alineatul (4) și norma 20 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare sunt dispoziții exprese și imperative care exclud orice posibilitate a OAPI de a prelungi termenul stabilit în favoarea persoanei care a formulat opoziția pentru a dovedi existența și valabilitatea mărcilor anterioare. În consecință, OAPI nu ar dispune, în situația în cauză, de marja de apreciere de care beneficiază în temeiul articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94.

22

Articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 prevede că OAPI poate să nu ia în considerare faptele pe care părțile nu le‑au invocat sau dovezile pe care nu le‑au furnizat în timp util.

23

Astfel cum a statuat Curtea, din modul de redactare a acestei dispoziții rezultă că, de regulă și cu excepția unei dispoziții contrare, prezentarea faptelor și a probelor de către părți rămâne posibilă după expirarea termenelor prevăzute pentru o astfel de prezentare în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 40/94 și că nu există nicio interdicție în privința OAPI de a ține seama de fapte și de probe astfel invocate sau prezentate tardiv (Hotărârea OAPI/Kaul, citată anterior, punctul 42, și Hotărârea din 18 iulie 2013, New Yorker SHK Jeans/OAPI, C‑621/11 P, punctul 22).

24

Prin faptul că precizează că acesta din urmă „poate” să hotărască, într‑o asemenea situație, să nu țină seama de respectivele dovezi, dispoziția menționată învestește OAPI cu o largă putere de apreciere în a hotărî, motivându‑și decizia sub acest aspect, dacă este sau nu este necesar să le ia în considerare (Hotărârile OAPI/Kaul, punctul 43, și New Yorker SHK Jeans/OAPI, punctul 23, citate anterior).

25

Întrucât primul motiv invocat de recurent privește numai puterea de apreciere de care ar dispune, în opinia sa, camera de recurs a OAPI, pentru a stabili dacă există o dispoziție contrară care poate exclude o astfel de putere, raportarea trebuie să se facă la normele care reglementează procedura căii de atac.

26

În această privință, norma 50 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul de punere în aplicare prevede că, cu excepția cazului în care se prevede altfel, dispozițiile privind procedurile derulate în fața organului care a pronunțat decizia atacată se aplică mutatis mutandis procedurii căii de atac.

27

Tribunalul a apreciat, la punctul 37 din hotărârea atacată, că din această dispoziție reieșea obligația camerei de recurs de a aplica norma 20 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare și, ca urmare a acestui fapt, de a considera că prezentarea de probe menite să dovedească existența, valabilitatea și domeniul de aplicare a protecției mărcii anterioare după expirarea termenului stabilit în acest scop de OAPI determină respingerea opoziției, camera de recurs neavând nicio putere de apreciere în această privință.

28

Or, procedând astfel, Tribunalul a reținut o interpretare eronată a normei 50 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare, care încalcă sfera de aplicare a celui de al treilea paragraf al acestei dispoziții.

29

Astfel, dacă primul paragraf al dispoziției menționate instituie principiul potrivit căruia dispozițiile referitoare la procedurile derulate în fața organului care a pronunțat decizia atacată sunt aplicabile mutatis mutandis procedurii căii de atac, al treilea paragraf al aceleiași dispoziții constituie o normă specială care derogă de la acest principiu. Această normă specială este proprie procedurii căii de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție și precizează regimul, în fața camerei de recurs, al faptelor și al probelor prezentate după expirarea termenelor stabilite sau precizate în primă instanță.

30

Norma 50 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul de punere în aplicare trebuie, așadar, aplicată cu privire la acest aspect special al procedurii căii de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție în locul dispozițiilor privind procedura în fața diviziei respective, printre care figurează norma 20 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare.

31

Trebuie subliniat aici că această normă specială a fost introdusă în regulamentul de punere în aplicare cu ocazia modificării sale prin Regulamentul nr. 1041/2005, care, potrivit considerentului (7) al acestuia, urmărește în special să clarifice consecințele juridice care decurg din neregulile procedurale intervenite în cursul procedurilor de opoziție. Această constatare confirmă că efectele asociate, în fața camerei de recurs, întârzierii intervenite în administrarea probei în fața diviziei de opoziție trebuie stabilite pe baza respectivei norme.

32

Or, potrivit normei 50 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare, atunci când calea de atac este îndreptată împotriva unei decizii a unei divizii de opoziție, camera de recurs limitează examinarea căii de atac la faptele și la probele prezentate în termenele stabilite sau specificate de divizia de opoziție, cu excepția cazului în care consideră că trebuie să se țină seama de fapte și de probe noi sau suplimentare în temeiul articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94.

33

Regulamentul de punere în aplicare prevede, așadar, în mod expres că, la momentul examinării unei căi de atac îndreptate împotriva unei decizii a unei divizii de opoziție, camera de recurs dispune de puterea de apreciere care rezultă din norma 50 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul de punere în aplicare și din articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 pentru a decide dacă trebuie sau nu trebuie luate în considerare fapte și probe noi sau suplimentare care nu au fost prezentate în termenele stabilite sau specificate de divizia de opoziție.

34

În consecință, prin faptul că a statuat, la punctul 42 din hotărârea atacată, că norma 20 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare constituia o dispoziție contrară care se opunea luării în considerare de către camera de recurs a elementelor prezentate tardiv de recurent în fața OAPI, cu consecința că această cameră nu dispunea de nicio marjă de apreciere întemeiată pe articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 pentru a lua în considerare aceste elemente, hotărârea Tribunalului a fost afectată de o eroare de drept.

35

Cu toate acestea, trebuie amintit că, în ipoteza în care motivarea unei hotărâri a Tribunalului evidențiază o încălcare a dreptului Uniunii, însă dispozitivul acesteia apare ca fiind întemeiat pentru alte motive de drept, recursul trebuie respins (Hotărârea din 13 iulie 2000, Salzgitter/Comisia, C-210/98 P, Rec., p. I-5843, punctul 58, și Hotărârea din 29 martie 2011, ThyssenKrupp Nirosta/Comisia, C-352/09 P, Rep., p. I-2359, punctul 136).

36

Or, din considerațiile care figurează la punctul 34 din prezenta hotărâre reiese că, prin faptul că a constatat, la punctele 38-40 din decizia în litigiu, că din norma 20 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare rezulta că aceasta nu dispunea de o putere de apreciere pentru a decide dacă trebuie sau nu trebuie luate în considerare probe prezentate tardiv cu privire la existența, la valabilitatea și la domeniul de protecție a mărcii anterioare, camera de recurs a săvârșit o eroare de drept.

37

Trebuie arătat însă că, la punctul 42 din decizia în litigiu, camera de recurs a indicat că, dacă s‑ar fi declarat că aceasta dispunea de o putere de apreciere pentru a decide dacă trebuie sau nu trebuie luate în seamă probe prezentate tardiv, aceasta ar exercita‑o în defavoarea persoanei care a formulat opoziția. Camera de recurs a expus în continuare, la punctele 43-46 din decizia menționată, motivele care justificau această concluzie.

38

Motivele menționate, reținute cu titlu subsidiar de camera de recurs pentru a refuza luarea în considerare a probelor prezentate tardiv de domnul Rintisch, sunt de natură să remedieze viciul care afectează decizia în litigiu numai dacă permit să se considere că respectiva cameră de recurs și‑a exercitat în mod efectiv puterea de apreciere de care beneficiază în temeiul articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 pentru a decide, motivat și ținând seama în mod corespunzător de toate împrejurările pertinente, dacă trebuiau sau nu trebuiau luate în seamă probele prezentate tardiv în fața acesteia pentru a adopta decizia care i se solicita (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 septembrie 2013, Centrotherm Systemtechnik/OAPI și centrotherm Clean Solutions, C‑610/11 P, punctul 110).

39

În această privință, trebuie amintit că Curtea a statuat în special că, atunci când este în situația de a se pronunța în cadrul unei proceduri de opoziție, luarea în considerare de către OAPI a unor fapte sau probe prezentate tardiv se poate justifica în special în cazul în care acesta consideră că, pe de o parte, elementele invocate tardiv sunt, la prima vedere, de natură a avea o reală pertinență în ceea ce privește soluționarea opoziției cu care este sesizat și, pe de altă parte, stadiul procedurii în care are loc această prezentare tardivă și circumstanțele care o încadrează nu se opun acestei luări în considerare (Hotărârile OAPI/Kaul, punctul 44, și Centrotherm Systemtechnik/OAPI și centrotherm Clean Solutions, punctul 113, citate anterior).

40

În speță, întrucât domnul Rintisch și‑a întemeiat opoziția în special pe trei mărci germane înregistrate, probele existenței, valabilității și domeniului de protecție a acestor mărci pe care trebuia să le prezinte în cursul procedurii de opoziție sunt enumerate precis și exhaustiv la norma 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de punere în aplicare. Domnul Rintisch era, așadar, prezumat să cunoască, chiar înainte de formularea opoziției sale, documentele precise pe care trebuia să le prezinte în susținerea ei. Prin urmare, camera de recurs trebuie, în aceste condiții, să își exercite puterea de apreciere în mod restrictiv și poate admite prezentarea tardivă a unor astfel de probe numai dacă circumstanțele care o încadrează pot justifica întârzierea persoanei care formulează calea de atac în administrarea probei care îi revine.

41

Or, pentru a‑și motiva decizia, camera de recurs a subliniat în special că domnul Rintisch dispunea de proba reînnoirii mărcilor în cauză de la 15 ianuarie 2007 și că acesta nu a prezentat motivul pentru care reținuse acest document până în luna octombrie a anului 2007.

42

Din decizia în litigiu reiese, așadar, că circumstanțele care încadrează prezentarea tardivă a probelor privind existența, valabilitatea și domeniul protecției mărcilor în cauză nu pot justifica întârzierea recurentului în administrarea probei care îi revine.

43

Faptul că domnul Rintisch a prezentat, înainte de expirarea termenului stabilit de divizia de opoziție, extrase din registrul online al Deutsches Patent- und Markenamt care menționau reînnoirea mărcilor în cauză într‑o altă limbă decât limba de procedură nu este de natură să repună în discuție această analiză întrucât din norma 19 alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare reiese că OAPI nu ia în considerare documente care nu sunt prezentate sau care nu sunt traduse în limba de procedură în acest termen.

44

În consecință, camera de recurs a refuzat în mod întemeiat să ia în considerare probele prezentate de domnul Rintisch după expirarea termenelor stabilite în acest scop de divizia de opoziție, fără a fi necesar ca aceasta să se pronunțe cu privire la eventuala pertinență a probelor menționate sau să stabilească dacă stadiul procedurii în care intervine prezentarea tardivă se opune respectivei luări în considerare.

45

Astfel, contrar celor susținute de domnul Rintisch, camera de recurs nu este obligată ca, la momentul exercitării puterii sale de apreciere în temeiul articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, să examineze cele trei criterii menționate la punctul 39 din prezenta hotărâre atunci când numai unul dintre aceste criterii este suficient pentru a dovedi că nu trebuie luate în considerare probele prezentate tardiv în cauză (a se vedea în acest sens Ordonanța din 4 martie 2010, Kaul/OAPI, C‑193/09 P, punctul 38).

46

În aceste condiții, eroarea de drept identificată la punctul 34 din prezenta hotărâre, care afectează hotărârea atacată, nu are nicio consecință asupra examinării recursului, dat fiind că respingerea primului aspect al celui de al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, efectuată de Tribunal la punctul 47 din respectiva hotărâre este justificată de alte motive de drept decât cele reținute de Tribunal și nu poate conduce, așadar, la anularea hotărârii menționate.

47

Domnul Rintisch susține că Tribunalul a subestimat faptul că respectiva cameră de recurs abuzase de puterile sale.

48

OAPI constată că niciun argument care să susțină al doilea motiv nu poate fi identificat în recurs.

49

În ceea ce privește al doilea motiv, trebuie arătat, pe de o parte, că recurentul se limitează la afirmații generale și nu identifică în niciun fel punctele din hotărârea atacată pe care le critică și, pe de altă parte, că nu menționează argumentele de drept pe care le invocă în susținerea acestui motiv.

50

Or, potrivit unei jurisprudențe constante, din articolul 256 TFUE, din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții precum și din articolul 112 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Curții în vigoare la data introducerii recursului, devenit articolul 168 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de procedură al Curții, rezultă că un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere, sub sancțiunea inadmisibilității recursului sau a motivului în cauză (Hotărârea din 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri și alții/Comisia, C-189/02 P, C-202/02 P, C-205/02 P-C-208/02 P și C-213/02 P, Rec., p. I-5425, punctul 426, și Hotărârea din 22 decembrie 2008, British Aggregates/Comisia, C-487/06 P, Rep., p. I-10515, punctul 121).

51

Al doilea motiv prezentat de domnul Rintisch în susținerea recursului nu răspunde acestor cerințe și trebuie să fie, în consecință, respins ca inadmisibil.

52

Întrucât niciunul dintre motivele invocate de recurent în susținerea recursului formulat nu poate fi primit, acesta trebuie respins.

53

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Conform articolului 138 alineatul (1) din același regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

54

Întrucât OAPI și Valfleuri au solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, iar acesta a căzut în pretenții, se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște: