Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2011 — Republica Ungară/Comisia

(Cauza T-37/11)

2011/C 95/12

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Republica Ungară (reprezentanți: M. Z. Fehér, K. Szíjjártó și G. Koós, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă următoarele motive:

1.   În ceea ce privește concluzia principală: încălcarea încrederii legitime și a speranțelor întemeiate, precum și încălcarea principiului securității juridice

Reclamanta afirmă că, având în vedere imprecizia cadrului juridic și cuantumul considerabil al ajutorului acordat în temeiul Facilității Schengen, era rezonabil să se manifeste încredere, de-a lungul întregii executări a programului, în informațiile furnizate de Comisie ca răspuns la cererile exprese de luare de poziție și în numeroasele avize emise cu privire la programul indicativ.

În opinia reclamantei, aprobarea programului indicativ, ca autorizare prealabilă, controalele efectuate de Comisie în timpul executării programului și cooperarea dintre statele membre implică faptul că un eventual control ulterior efectuat de Comisie cu privire la posibilitatea ca proiectele să recurgă la ajutor nu îi permite în esență acesteia să pună sub semnul întrebării caracterul subvenționabil al unor proiecte pe care le-a examinat în numeroase ocazii fără a le fi pus la îndoială. Potrivit reclamantei, Comisia a oferit „garanții” în deciziile de finanțare, care i-au indus o speranță întemeiată că măsurile enumerate în programul indicativ ar fi subvenționabile.

Principiul cooperării loiale impune și instituțiilor Uniunii obligații reciproce de colaborare cu statele membre.

În opinia reclamantei, dacă într-un cadru juridic atât de imprecis și de fluctuant nu se poate aștepta din partea Comisiei cel puțin o informație prealabilă și sigură cu privire la caracterul subvenționabil al unui proiect, s-ar aduce grav atingere și principiului securității juridice.

2.   În ceea ce privește concluzia subsidiară: interpretarea greșită a conceptului de control exhaustiv și lipsa temeiului în stabilirea corecțiilor financiare

Reclamanta consideră că, în decizia atacată, Comisia a considerat ca nesubvenționabile sau doar parțial subvenționabile cheltuielile menționate în concluzia subsidiară pentru motivul că nu corespund obiectivului unui control exhaustiv de frontieră sau corespund numai parțial acestuia. În opinia reclamantei, Comisia a ajuns la această concluzie ca urmare a unei interpretări greșite a conceptului de control exhaustiv.

Reclamanta adaugă că, în pofida informațiilor pe care i le-a transmis, Comisia nu a întreprins verificările necesare pentru stabilirea cuantumului exact care trebuia rambursat în raport cu ansamblul măsurilor și, în ceea ce privește unele dintre acestea, a stabilit în mod incorect sumele forfetare. În opinia reclamantei, Comisia a stabilit aceste sume forfetare pe baza presupusului raport dintre activitățile desfășurate de autoritățile competente în materie de control de frontieră și activitățile restante ale acestora, în loc să se întemeieze pe dispozițiile cuprinse în articolul 22 alineatul (3) litera (b) din Decizia C(2004) 248 a Comisiei privind administrarea și controlul Facilității Schengen și, astfel, pe gravitatea încălcărilor constatate ale reglementării sau pe gravitatea deficiențelor sistemului de administrare și control care au provocat — prin implicațiile lor financiare corespunzătoare — neregularitățile detectate.