1

Prin recursul formulat, Helena Rubinstein SNC (denumită în continuare „Helena Rubinstein”) și L’Oréal SA (denumită în continuare „L’Oréal”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 16 decembrie 2010, Rubinstein și L’Oréal/OAPI – Allergan (BOTOLIST și BOTOCYL) (T-345/08 și T-357/08, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care s-a respins, în cauza T-345/08, acțiunea formulată de Helena Rubinstein și având ca obiect anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 28 mai 2008 (cauza R 863/2007-1), referitoare la procedura de anulare dintre Allergan, Inc. și Helena Rubinstein SNC, și, în cauza T-357/08, acțiunea formulată de L’Oréal și având ca obiect anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 5 iunie 2008 (cauza R 865/2007-1), referitoare la procedura de anulare dintre Allergan, Inc. și L’Oréal SA (în continuare, împreună, „deciziile în litigiu”).

2

Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1), care a intrat în vigoare la 13 aprilie 2009. Cu toate acestea, ținând seama de perioada de desfășurare a situației de fapt, prezentul litigiul continuă să fie reglementat de Regulamentul nr. 40/94.

3

Articolul 8 din Regulamentul nr. 40/94, intitulat „Motive relative de refuz”, prevede la alineatul (5):

„La opoziția titularului unei mărci anterioare în înțelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate, [...] în cazul în care este identică sau similară cu marca anterioară și în cazul în care este destinată să fie înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care este înregistrată marca anterioară, atunci când, în cazul unei mărci comunitare anterioare, aceasta este de notorietate [a se citi «se bucură de renume»] în cadrul Comunității și, în cazul unei mărci naționale anterioare, este de notorietate [a se citi «se bucură de renume»] în respectivul stat membru și în cazul în care utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau în cazul în care ar aduce atingere acestora.”

4

Articolul 52 din acest regulament, intitulat „Cauze de nulitate relativă”, prevede la alineatul (1) litera (a) că marca comunitară este declarată nulă, ca urmare a unei cereri depuse la OAPI, „atunci când există o marcă anterioară menționată la articolul 8 alineatul (2) și când se îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) sau (5) din prezentul articol”.

5

Articolul 63 din Regulamentul nr. 40/94, intitulat „Acțiune în fața Curții de Justiție”, prevede la alineatele (1)-(3):

„(1)   Hotărârile camerelor de recurs prin care se pronunță asupra unei căi de atac pot forma obiectul unei acțiuni în fața Curții de Justiție.

(2)   Acțiunea se înaintează pe motive de necompetență, încălcarea unor norme fundamentale de procedură, nerespectarea tratatului, nerespectarea dispozițiilor prezentului regulament sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia sau abuzul de putere.

(3)   Curtea de Justiție are competența atât de a anula, cât și de a modifica hotărârea atacată.”

6

Articolul 73 din același regulament prevede că hotărârile OAPI sunt motivate și că acestea nu se pot întemeia decât pe motive sau dovezi asupra cărora părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații.

7

Articolul 115 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 prevede că limbile OAPI sunt engleza, franceza, germana, italiana și spaniola. Alineatul (5) al aceluiași articol prevede că actul de opoziție și cererea de decădere sau în nulitate se depun în una dintre limbile OAPI.

8

Conform normei 38 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189):

„Atunci când dovezile furnizate în sprijinul cererii nu sunt redactate în limba procedurii de decădere sau în nulitate, solicitantul trebuie să prezinte o traducere în această limbă în termen de două luni de la depunerea dovezilor.”

9

La 6 mai 2002, Helena Rubinstein a introdus la OAPI, în temeiul Regulamentului nr. 40/94, o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului verbal „BOTOLIST”. L’Oréal a depus la 19 iulie 2002 o cerere similară în ceea ce privește semnul verbal „BOTOCYL”.

10

Produsele pentru care s-au solicitat înregistrările fac parte din clasa 3 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Parfumuri; apă de toaletă; geluri și sare de baie și de duș care nu au utilizare medicală; săpunuri de toaletă; deodorante corporale; cosmetice, în special creme, lapte, loțiuni, geluri și pudră pentru față, corp și mâini; lapte, geluri și uleiuri pentru bronzat și după plajă (cosmetice); produse de machiaj; șampon; gel, spumă, balsam și produse sub formă de aerosol pentru coafat și pentru îngrijirea părului; lac pentru păr; coloranți și produse pentru decolorarea părului; produse pentru ondularea și buclarea părului; uleiuri esențiale”.

11

Mărcile comunitare BOTOLIST și BOTOCYL (denumite în continuare, împreună, „mărcile în litigiu”) au fost înregistrate la 14 octombrie și, respectiv, la 19 noiembrie 2003.

12

La 2 februarie 2005, Allergan Inc. (denumită în continuare „Allergan”) a introdus o cerere de declarare a nulității înregistrării mărcilor în litigiu pentru produsele vizate la punctul 10 din prezenta hotărâre.

13

Cererile de declarare a nulității erau întemeiate pe existența mai multor mărci anterioare figurative și verbale, comunitare și naționale, care conțineau semnul „BOTOX”, înregistrate printre altele pentru produse care fac parte din clasa 5 în sensul Aranjamentului de la Nisa menționat mai sus și corespund următoarei descrieri: „Produse farmaceutice pentru tratamentul tulburărilor neurologice, distonie musculară, probleme ale musculaturii netede, tulburări ale sistemului nervos autonom, dureri de cap, riduri, hiperhidroză, vătămări asociate sportului, paralizie cerebrală, spasme, tremure și dureri”. Cea mai veche dintre aceste mărci a fost înregistrată la 12 aprilie 1991, iar cea mai recentă a fost înregistrată la 7 august 2003.

14

Motivele invocate în susținerea respectivelor cereri de declarare a nulității erau cele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 8 alineatele (4) și (5) din regulamentul menționat.

15

Prin deciziile din 28 martie și din 4 aprilie 2007, divizia de anulare a respins ambele cereri de declarare a nulității.

16

La 1 iunie 2007, Allergan a formulat la OAPI câte o cale de atac împotriva fiecăreia dintre cele două decizii ale diviziei de anulare.

17

Prin deciziile în litigiu, Camera întâi de recurs a OAPI a admis aceste două căi de atac. În special, aceasta a considerat că, deși mărcile în litigiu nu duceau la o confuzie cu „marca anterioară”, cererile de declarare a nulității fondate pe articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 erau întemeiate.

18

Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 22 august și, respectiv, la 1 septembrie 2008, Helena Rubinstein și L’Oréal au formulat câte o acțiune având ca obiect anularea, pe de o parte, a deciziei OAPI pronunțate la 28 mai 2008 și, pe de altă parte, a celei pronunțate la 5 iunie 2008.

19

Prin Ordonanța președintelui Camerei a treia a Tribunalului din 11 mai 2010, cauzele T-345/08 și T-357/08 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii orale și în vederea pronunțării hotărârii.

20

În susținerea acțiunilor formulate, recurentele au invocat două motive identice în fiecare dintre cauze. Primul motiv era întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, iar al doilea era întemeiat pe încălcarea articolului 73 din același regulament.

21

În ceea ce privește primul motiv, Tribunalul a subliniat, la punctele 38-41 din hotărârea atacată, în cadrul observațiilor introductive, că cererile de declarare a nulității erau întemeiate pe existența mai multor mărci comunitare și naționale, figurative și verbale, referitoare la semnul „BOTOX”, înregistrate, în cea mai mare parte a acestora, înainte ca mărcile solicitate BOTOLIST și BOTOCYL să fie depuse, la 6 mai și, respectiv, la 19 iulie 2002.

22

Tribunalul a observat că camera de recurs s-a „distanțat de abordarea urmată de divizia de anulare, care își întemeiase deciziile numai pe înregistrarea mărcii comunitare anterioare nr. 2015832 a semnului figurativ BOTOX, apreciind că renumele era dobândit atât pentru mărcile figurative, cât și pentru mărcile verbale BOTOX înregistrate anterior datei de 6 mai 2002, indiferent dacă acestea sunt comunitare sau naționale”. Potrivit Tribunalului, abordarea camerei de recurs poate fi ilustrată prin faptul că, în deciziile în litigiu, nu s-a referit la elementul figurativ al mărcii comunitare BOTOX.

23

În acest context, Tribunalul a apreciat, la punctul 40 din hotărârea atacată, că examinarea sa putea să se limiteze la două mărci naționale anterioare înregistrate la 14 decembrie 2000 în Regatul Unit pentru tratamentul ridurilor și cuprinzând semnul „BOTOX” (denumite în continuare „mărcile anterioare”), întrucât este vorba despre teritoriul pentru care au fost furnizate de Allergan cele mai multe elemente de probă și în măsura în care simplul fapt că un motiv relativ de refuz este constatat într-un stat membru este suficient să justifice aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94.

24

Astfel, Tribunalul a precizat, la punctul 41 din hotărârea atacată, că urma să verifice dacă condițiile de aplicare a acestei dispoziții sunt îndeplinite în speță, și anume, în primul rând, „dacă aceste [mărci anterioare] beneficiază de renume în Regatul Unit”, în al doilea rând, „dacă mărcile [în litigiu] prezintă o similitudine cu aceste mărci anterioare” și, în sfârșit, în al treilea rând, „dacă utilizarea fără motive întemeiate a mărcilor [în litigiu] ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare sau le-ar aduce prejudicii”. Tribunalul adaugă că, întrucât aceste condiții sunt cumulative, lipsa uneia dintre ele ar fi suficientă ca să determine inaplicabilitatea dispozițiilor articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94.

25

În primul rând, în ceea ce privește renumele mărcilor anterioare, Tribunalul a examinat, la punctele 46-63 din hotărârea atacată, diversele probe furnizate de Allergan în susținerea cererilor de declarare a nulității și a căilor de atac în fața camerei de recurs, și anume cuantumul vânzărilor de produse comercializate sub marca BOTOX pe parcursul anilor 1999-2003 în 14 state membre, promovarea acestei mărci în articole publicate în limba engleză în reviste științifice în cursul anilor 1999 și 2001, acoperirea mediatică importantă, începând cu anul 2001, a produselor comercializate sub marca menționată, în special în presa engleză, inserarea cuvântului „BOTOX” în mai multe dicționare de limba engleză, care ar recunoaște acest cuvânt ca marcă, o decizie din 26 aprilie 2005 a United Kingdom Intellectual Property Office prin care acesta se pronunța asupra unei cereri de declarare a nulității înregistrării mărcii BOTOMASK în Regatul Unit pentru cosmetice și o declarație a unei persoane din conducerea Allergan, precum și un studiu de piață efectuat pe parcursul lunilor septembrie și octombrie ale anului 2004 în Regatul Unit.

26

În ceea ce privește, mai precis, admisibilitatea articolelor de presă redactate în limba engleză, care era contestată de recurente în fața Tribunalului pentru motivul că publicarea lor era ulterioară datei de depunere a mărcilor în litigiu, Tribunalul a amintit, la punctul 52 din hotărârea atacată, jurisprudența potrivit căreia, „deși renumele unei mărci anterioare trebuie să fie stabilit la data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii contestate, cu toate acestea, documentele cu o dată ulterioară acestei date nu pot fi private de valoarea probatorie dacă permit deducerea unor concluzii asupra situației astfel cum aceasta se prezenta la aceeași dată”.

27

De asemenea, Tribunalul a respins, la punctul 54 din această hotărâre, argumentele recurentelor întemeiate pe inadmisibilitatea articolelor publicate în revistele științifice și în presa generalistă pentru motivul că nu fuseseră traduse în limba franceză, limba de procedură în fața OAPI. Instanța a apreciat că însăși existența acestor articole constituia „un element relevant în vederea constatării renumelui mărcii BOTOX în rândul publicului larg, indiferent de conținutul pozitiv sau negativ al [acestora]”.

28

În ceea ce privește argumentul recurentelor întemeiat pe inadmisibilitatea deciziei din 26 aprilie 2005 a United Kingdom Intellectual Property Office, pentru motivul că această decizie era ulterioară datei de depunere a mărcilor în litigiu, Tribunalul l-a respins făcând trimitere la jurisprudența citată la punctul 52 din hotărârea atacată.

29

Cu privire la argumentul recurentelor întemeiat pe inadmisibilitatea declarației persoanei din conducerea Allergan și a studiului de piață, pentru motivul că aceste elemente fuseseră depuse pentru prima oară în fața camerei de recurs, Tribunalul a amintit, la punctul 62 din această hotărâre, că, potrivit articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, „[OAPI] poate să nu ia în considerare faptele pe care părțile nu le-au invocat sau dovezile pe care nu le-au furnizat în timp util”, astfel încât camera de recurs dispune de o largă putere de apreciere. Tribunalul a hotărât că, în lipsa unei decizii exprese a camerei de recurs cu privire la admisibilitatea acestor elemente de probă, aceasta a apreciat implicit, însă în mod necesar că erau admisibile.

30

La punctul 64 din hotărârea atacată, Tribunalul a conchis că, ținând seama de totalitatea elementelor de probă prezentate de Allergan, camera de recurs nu a încălcat articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 considerând că, la data de depunere a mărcilor în litigiu, marca BOTOX se bucura de renume în Regatul Unit în ceea ce privește „produsele farmaceutice pentru tratamentul ridurilor”.

31

În al doilea rând, în ceea ce privește similitudinea mărcilor în cauză, Tribunalul a verificat, la punctele 69-79 din hotărârea atacată, dacă, apreciind că între mărcile anterioare și mărcile în litigiu exista un asemenea grad de similitudine încât publicul să stabilească o legătură între aceste mărci, camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare de drept.

32

Tribunalul a confirmat, în esență, raționamentul camerei de recurs, care, pentru aprecierea similitudinii mărcilor în cauză, luase în considerare împrejurarea că prefixul „boto” este comun acestora. În opinia sa, silaba „bot” nu are un înțeles special și nu face trimitere la principiul activ din produsul farmaceutic vândut de Allergan, și anume toxina botulinică, contrar a ceea ce invocă recurentele. Tribunalul a arătat și că nu fusese invocat niciun motiv pentru a permite să se înțeleagă pentru ce această silabă trebuia să fie preferată prefixului „boto”, luat în considerare de camera de recurs.

33

Tribunalul a considerat că, presupunând că semnul „BOTOX” poate fi descompus în „bo” pentru „botulină” și „tox” pentru „toxină”, cu referire la principiul activ utilizat, acest semn ar fi dobândit un caracter distinctiv, intrinsec sau prin utilizare, cel puțin în Regatul Unit.

34

De asemenea, Tribunalul a constatat, la punctul 76 din hotărârea atacată, că „importanța cotei de piață a BOTOX în Regatul Unit, de 74,3 % în 2003, asemenea gradului de cunoaștere a mărcii, de 75 %, în cadrul publicului specializat obișnuit cu tratamente farmaceutice împotriva ridurilor, este suficientă pentru susținerea existenței unui grad considerabil de recunoaștere pe piață”.

35

Potrivit Tribunalului, camera de recurs a constatat în mod întemeiat că produsele vizate de mărcile în cauză, care sunt oricum diferite pentru că Allergan comercializează produse farmaceutice pentru tratamentul ridurilor, iar recurentele comercializează produse cosmetice, fac parte din „sectoare de piață adiacente”.

36

Tribunalul a conchis, în consecință, că în mod întemeiat a considerat camera de recurs că publicul relevant ar fi determinat în mod firesc să stabilească o legătură între mărcile în litigiu și marca de renume BOTOX, chiar înainte de a o asocia cu „botulina”.

37

În al treilea rând, în ceea ce privește aprecierea efectelor utilizării mărcilor în litigiu asupra mărcilor anterioare, Tribunalul a amintit, la punctul 81 din hotărârea atacată, că, în această privință, există trei tipuri de riscuri. Astfel, primo, utilizarea fără motive întemeiate a unei mărci a cărei înregistrare este solicitată poate aduce prejudicii caracterului distinctiv al mărcii anterioare. Secundo, această utilizare poate să aducă prejudicii și renumelui mărcii anterioare. Tertio, titularul unei mărci solicitate poate obține un profit necuvenit, prin utilizarea mărcii sale, din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare. Este suficient să existe unul dintre aceste trei tipuri de riscuri pentru ca articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 să fie aplicabil.

38

Recunoscând în același timp, la punctul 87 din hotărârea atacată, că, atunci când a stabilit efectele utilizării mărcilor în litigiu, camera de recurs a fost destul de lapidară, Tribunalul a arătat totuși că motivația oferită de camera de recurs pentru această insuficiență, și anume faptul că publicul relevant va sesiza neapărat o legătură între mărcile în conflict, a făcut obiectul unor importante expuneri în cadrul procedurii administrative și în fața Tribunalului.

39

Tribunalul a amintit, la punctul 88 din hotărârea atacată, argumentul Allergan conform căruia prin mărcile în litigiu se intenționa să se profite în mod concret de caracterul distinctiv și de renumele dobândit de marca BOTOX în domeniul tratamentului ridurilor, ceea ce va avea ca efect micșorarea valorii acestei mărci. Potrivit Tribunalului, aceste riscuri sunt suficient de serioase și de neipotetice pentru justificarea aplicării articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94. Tribunalul a subliniat că, în ședință, recurentele au recunoscut că, în pofida faptului că produsele lor nu conțineau toxina botulinică, ele intenționau totuși să profite de imaginea care era asociată acestui produs care se găsește în marca BOTOX, marcă unică în această privință.

40

Prin urmare, Tribunalul a respins primul motiv în totalitate.

41

În ceea ce privește al doilea motiv, Tribunalul a constatat, la punctul 93 din hotărârea atacată, că, în deciziile în litigiu, camera de recurs a prezentat motivația care permitea să se înțeleagă rațiunile pentru care marca BOTOX este de renume.

42

De asemenea, la punctul 94 din hotărârea atacată, acesta a considerat că deciziile în litigiu cuprind o motivare suficientă în ceea ce privește efectele utilizării fără motive întemeiate a mărcilor în litigiu, care trebuia să permită recurentelor să dispună de toate informațiile pertinente pentru contestarea în fața Tribunalului a motivelor reținute de camera de recurs.

43

În consecință, Tribunalul a respins al doilea motiv și acțiunile în totalitate.

44

Prin recursul formulat, recurentele solicită Curții:

45

OAPI și Allergan solicită Curții respingerea recursului și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

46

În susținerea recursului lor, recurentele invocă patru motive. Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (1) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94. Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat articolul 115 din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu norma 38 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95. Al treilea și al patrulea motiv sunt întemeiate pe încălcarea articolului 63 și, respectiv, a articolului 73 din Regulamentul nr. 40/94.

47

Primul motiv cuprinde patru aspecte.

48

Prin intermediul primului aspect al primului motiv, recurentele susțin că, întrucât a apreciat că examinarea cererii de declarare a nulității se poate efectua din perspectiva celor două mărci anterioare înregistrate în Regatul Unit care nu constituiau temeiul deciziilor în litigiu, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept. Camera de recurs a OAPI și-ar fi întemeiat deciziile numai pe marca comunitară anterioară nr. 2015832, compusă din semnul figurativ „BOTOX”.

49

OAPI și Allergan susțin că primul aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat, pentru motivul că, în deciziile în litigiu, camera de recurs nu ar fi făcut trimitere expresă la înregistrarea acestei mărci comunitare figurative anterioare.

50

La punctul 38 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că cererile de declarare a nulității formulate de Allergan se întemeiau pe mai multe mărci comunitare, naționale, figurative și verbale care conțin semnul „BOTOX”, înregistrate, pentru cea mai mare parte dintre acestea, înainte de depunerea mărcilor în litigiu, BOTOLIST și BOTOCYL, la 6 mai și, respectiv, la 19 iulie 2002. Tribunalul a făcut trimitere în această privință la punctul 2 din deciziile în litigiu, care enumeră aceste mărci.

51

La punctul 39 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că camera de recurs nu a urmat abordarea diviziei de anulare, care își întemeiase deciziile numai pe înregistrarea mărcii comunitare figurative anterioare nr. 2015832, și că aceasta a considerat că renumele era dobândit atât pentru mărcile figurative, cât și pentru mărcile verbale BOTOX înregistrate anterior datei de 6 mai 2002, indiferent dacă acestea sunt comunitare sau naționale. Tribunalul a arătat de asemenea că abordarea camerei de recurs poate fi ilustrată prin faptul că aceasta nu face trimitere, în deciziile în litigiu, la elementul figurativ al mărcii comunitare anterioare nr. 2015832.

52

Având în vedere aceste diferite elemente, Tribunalul a putut în mod legitim să își limiteze examinarea la mărcile naționale anterioare înregistrate în Regatul Unit la 14 decembrie 2000 pentru tratamentul ridurilor, întrucât era vorba despre teritoriul pentru care au fost furnizate de Allergan cele mai multe elemente de probă.

53

Trebuie să se constate și că recurentele se limitează să invoce la modul general că, la fel ca și divizia de anulare, camera de recurs și-a întemeiat aprecierea numai pe marca comunitară figurativă anterioară, fără să invoce niciun argument de natură să susțină argumentația lor.

54

Rezultă că primul aspect al primului motiv trebuie înlăturat.

55

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, recurentele consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept apreciind că mărcile anterioare erau de renume.

56

În ceea ce privește publicul relevant, deși recurentele nu contestă aprecierea efectuată de Tribunal în această privință, și anume că respectivul public este constituit din marele public și din profesioniști din domeniul sănătății, acestea susțin că Tribunalul nu a efectuat totuși nicio analiză specifică în ceea ce privește existența unui renume al mărcilor menționate printre fiecare dintre cele două categorii de persoane care alcătuiesc publicul relevant.

57

În ceea ce privește teritoriul relevant, hotărârea atacată nu ar conține nicio indicație cu privire la teritoriul pe care mărcile anterioare erau considerate că se bucură de renume.

58

În ceea ce privește proba renumelui, recurentele contestă valoarea probatorie a anumitor elemente de probă furnizate de Allergan, și anume volumul vânzărilor de produse comercializate sub marca BOTOX, care sunt menționate la punctele 46 și 47 din hotărârea atacată, și promovarea mărcii BOTOX în reviste științifice, prezentate la punctele 48 și 49 din această hotărâre. În ceea ce privește acoperirea mediatică importantă a respectivelor produse, amintită la punctele 50-54 din hotărâre, recurentele susțin că Tribunalul a denaturat acest element de probă în măsura în care nu era susținut de proba răspândirii, în Regatul Unit, a ziarelor sau a magazinelor în care au fost publicate articolele privind produsele comercializate sub marca BOTOX. Acestea estimează că aprecierea efectuată de Tribunal la punctele 55 și 56 din hotărârea atacată, referitoare la inserarea termenului „BOTOX” în mai multe dicționare, se bazează pe o denaturare a faptelor. Recurentele consideră și că, la punctele 60-63 din hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit o denaturare a elementelor de probă în ceea ce privește studiul de piață realizat în cursul lunilor septembrie și octombrie ale anului 2004 în Regatul Unit. În această privință, ele contestă pertinența studiului în măsura în care nu cuprinde elemente, care reveneau în sarcina Allergan să le prezinte, de natură să stabilească o legătură între datele care sunt conținute în acesta și situația care exista la data depunerii cererii de înregistrare a mărcilor în litigiu.

59

În ceea ce privește decizia din 26 aprilie 2005 a United Kingdom Intellectual Property Office, recurentele apreciază că acest element de probă ar fi trebuit declarat inadmisibil de Tribunal, în măsura în care privește un litigiu diferit, la care recurentele nu erau părți.

60

OAPI consideră că al doilea aspect al primului motiv trebuie respins în parte ca inadmisibil și în parte ca nefondat.

61

În primul rând, în ceea ce privește gradul de notorietate a mărcilor anterioare din perspectiva fiecăreia dintre categoriile de persoane care alcătuiesc publicul relevant, OAPI susține că orice marcă care se bucură de renume în rândul publicului larg se prezumă că este cunoscută de profesioniști.

62

În al doilea rând, în ceea ce privește teritoriul relevant, OAPI consideră că, întrucât și-a limitat examinarea la două mărci anterioare înregistrate în Regatul Unit, Tribunalul a arătat în mod clar că teritoriul relevant era Regatul Unit.

63

În al treilea rând, în ceea ce privește proba renumelui, OAPI și Allergan susțin că argumentele recurentelor în această privință, pe de o parte, sunt eronate, întrucât urmăresc să repună în discuție valoarea probatorie a fiecărui element de probă, în condițiile în care aceste elemente trebuie apreciate în ansamblu, și, pe de altă parte, sunt inadmisibile, deoarece privesc aspecte de fapt.

64

În primul rând, trebuie să se constatate că argumentul recurentelor întemeiat pe o pretinsă eroare de drept a Tribunalului în ceea ce privește renumele mărcilor anterioare în rândul ambelor categorii de persoane care alcătuiesc publicul relevant se bazează pe o interpretare eronată a hotărârii atacate.

65

Astfel, din cuprinsul punctelor 48, 49 și 54 din hotărârea atacată rezultă că Tribunalul a examinat, ca elemente de probă care tind să stabilească renumele mărcilor anterioare, promovarea mărcii BOTOX efectuată mai ales prin publicarea de articole, redactate în limba engleză, atât în reviste științifice, care sunt destinate tocmai practicienilor, cât și în presa generalistă.

66

În continuare, astfel cum a arătat OAPI, dacă o marcă este de renume în rândul publicului larg, se prezumă că, în principiu, aceasta este cunoscută de profesioniști. În consecință, ținând seama de acoperirea mediatică importantă în rândul marelui public a produselor comercializate sub această marcă sau de inserarea termenului „BOTOX” în dicționare de limba engleză, nu se poate susține în mod valabil că renumele mărcii BOTOX a putut fi ignorat de profesioniștii din domeniul sănătății.

67

Așadar, prin efectuarea acestor constatări, din care rezultă că a ținut seama atât de publicul larg, cât și de profesioniștii din domeniul sănătății, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept considerând, la punctul 64 din hotărârea atacată, că, la data de depunere a mărcilor în litigiu, și anume la 6 mai sau la 19 iulie 2002, marca BOTOX se bucura de renume în Regatul Unit în ceea ce privește „produsele farmaceutice pentru tratamentul ridurilor” în privința fiecăreia dintre categoriile care alcătuiesc publicul relevant.

68

În consecință, trebuie respins argumentul potrivit căruia Tribunalul nu ar fi efectuat nicio analiză specifică în ceea ce privește existența unui renume al mărcilor anterioare în rândul fiecăreia dintre cele două categorii de persoane care alcătuiesc publicul relevant.

69

În al doilea rând, în ceea ce privește lipsa unor indicații referitoare la teritoriul pe care mărcile anterioare erau considerate că se bucură de renume, trebuie, pe de o parte, să se arate că, din faptul că Tribunalul și-a limitat examinarea la două mărci naționale înregistrate în Regatul Unit la 14 decembrie 2000 se poate deduce clar că acesta a considerat că teritoriul relevant era Regatul Unit.

70

Pe de altă parte, din diferitele elemente de probă luate în considerare de Tribunal, cum sunt articolele de presă redactate în limba engleză și publicate în reviste științifice sau în cotidiene engleze, inserarea cuvântului „BOTOX” în dicționare de limbă engleză și decizia United Kingdom Intellectual Property Office, rezultă că examinarea renumelui mărcilor anterioare a fost efectuată în raport cu întregul teritoriu al Regatului Unit.

71

Prin urmare, argumentul potrivit căruia Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește teritoriul relevant trebuie respins.

72

În al treilea rând, în ceea ce privește proba renumelui mărcii BOTOX, trebuie să se sublinieze, cu titlu introductiv, că Tribunalul a făcut în această privință o apreciere globală a elementelor de probă aduse de Allergan, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 64 din hotărârea atacată. Or, argumentele recurentelor care vizează contestarea probei acestui renume privesc fiecare dintre respectivele elemente de probă luate în considerare în mod separat. În consecință, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 20 din concluzii, deși Curtea ar trebui să primească anumite argumente invocate de recurente, aceasta nu ar afecta însă aprecierea efectuată de Tribunal, deoarece rămânea încă să se determine valoarea, în aprecierea globală a Tribunalului, a elementului de probă care trebuia înlăturat. Or, niciun argument în acest sens nu a fost invocat de recurente în cadrul recursului.

73

Prin urmare, în măsura în care recurentele contestă valoarea probatorie a unor elemente de probă, cum sunt volumul vânzărilor produselor comercializate sub marca BOTOX și promovarea acestei mărci în reviste științifice, este suficient să se constate că, prin această argumentație, ele urmăresc în realitate să obțină o nouă apreciere a acestor elemente de probă în fața Curții.

74

Or, potrivit unei jurisprudențe constante, Curtea nu este competentă să se pronunțe asupra situației de fapt și nici, în principiu, să examineze probele pe care Tribunalul le-a reținut în susținerea acesteia. Astfel, din moment ce aceste probe au fost obținute în mod legal și au fost respectate principiile generale de drept, precum și normele de procedură aplicabile în materie de sarcină a probei și de administrare a probelor, numai Tribunalul are competența de a aprecia valoarea care trebuie să fie atribuită elementelor care i-au fost prezentate. Prin urmare, această apreciere nu constituie o problemă de drept supusă ca atare controlului Curții, cu excepția cazului denaturării acestor elemente (Hotărârea din 8 mai 2008, Eurohypo/OAPI, C-304/06 P, Rep., p. I-3297, punctul 33 și jurisprudența citată).

75

În consecință, întrucât nicio denaturare nu a fost susținută în speță, argumentul recurentelor care viza contestarea valorii probatorii a anumitor elemente de probă trebuie respins ca inadmisibil.

76

În măsura în care recurentele susțin că Tribunalul a denaturat elementele de probă referitoare la importanța acoperirii mediatice a produselor comercializate sub marca BOTOX și la studiul de piață efectuat în cursul lunilor septembrie și octombrie ale anului 2004 în Regatul Unit și că Tribunalul și-a întemeiat aprecierea privind inserarea termenului „BOTOX” în mai multe dicționare pe o denaturare a situației de fapt, trebuie să se constate că, deși invocă o denaturare a acestor elemente de probă sau o denaturare a situației de fapt, recurentele se limitează să conteste pertinența acestora prin afirmații generale și nesusținute și, în realitate, vizează o nouă apreciere a acestor elemente de probă de către Curte.

77

Or, astfel cum reiese dintr-o jurisprudență constantă a Curții, amintită la punctul 74 din prezenta hotărâre, asemenea argumente trebuie respinse ca inadmisibile.

78

În sfârșit, în ceea ce privește inadmisibilitatea, susținută de recurente, a deciziei din 26 aprilie 2005 a United Kingdom Intellectual Property Office deoarece aceasta privește un litigiu diferit, trebuie să se arate că constatările menționate în această decizie constituie, prin ele însele, un fapt care, dacă este pertinent, poate fi luat în considerare de Tribunal în cadrul puterii sale de apreciere a situației de fapt pentru stabilirea renumelui mărcilor anterioare în Regatul Unit. Pe de altă parte, recurentele nu au formulat niciun argument de natură să conteste exactitatea constatărilor menționate în această decizie, nici în fața OAPI, nici în fața Tribunalului, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 58 din hotărârea atacată.

79

Argumentul recurentelor întemeiat pe o pretinsă inadmisibilitate a deciziei din 26 aprilie 2005 a United Kingdom Intellectual Property Office trebuie, în consecință, să fie respins ca nefondat.

80

În consecință, al doilea aspect al primului motiv trebuie înlăturat în parte ca inadmisibil și în parte ca nefondat.

81

Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept confirmând existența unei legături între mărcile anterioare BOTOX și mărcile în litigiu în temeiul elementului comun „bot” sau „boto”, întrucât acest element comun este descriptiv sau generic în măsura în care se referă la „toxina botulinică”. O asemenea legătură nu trebuia să fie stabilită din moment ce solicitantul unei mărci ar trebui să fie autorizat să includă în marca sa un asemenea element descriptiv.

82

În opinia OAPI și a Allergan, acest al treilea aspect trebuie înlăturat ca inadmisibil, pentru motivul că privește o problemă de fapt supusă aprecierii suverane a Tribunalului.

83

În măsura în care, prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv, recurentele au în vedere contestarea analizei efectuate de Tribunal, la punctele 70-73 din hotărârea atacată, pentru a stabili că prefixul „bot” sau „boto” nu este descriptiv, trebuie să se constate că o asemenea apreciere este de natură factuală.

84

Or, astfel cum rezultă din articolul 256 TFUE și din articolul 58 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, recursul este limitat la chestiuni de drept și, prin urmare, Tribunalul este singurul competent să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile aflate la dosar care i-au fost prezentate, și să aprecieze aceste fapte. Aprecierea faptelor nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate în fața Tribunalului, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții (a se vedea în special Hotărârea din 5 iunie 2003, O’Hannrachain/Parlamentul European, C-121/01 P, Rec., p. I-5539, punctul 35, și Hotărârea din 2 aprilie 2009, Bouygues și Bouygues Télécom/Comisia, C-431/07 P, Rep., p. I-2665, punctul 137).

85

Întrucât nu s-a invocat, cu privire la aprecierea menționată la punctele 70-73 din hotărârea atacată, nicio denaturare, nici a situației de fapt, nici a elementelor de probă prezentate Tribunalului, acest al treilea aspect trebuie înlăturat ca fiind inadmisibil în măsura în care vizează contestarea acestei aprecieri.

86

În schimb, prin intermediul aspectului menționat, recurentele susțin și că solicitantul unei mărci trebuie să poată include, în marca pentru care solicită înregistrarea, un element care face parte din marca anterioară a unui terț, în măsura în care acest element comun are un caracter descriptiv. Trebuie să se constate că o asemenea argumentație invocă o problemă de drept supusă controlului Curții în cadrul unui recurs.

87

Este necesar să se observe în această privință că această argumentație se bazează pe premisa conform căreia elementul comun „bot” sau „boto” ar fi descriptiv.

88

Or, pe de o parte, din cuprinsul punctelor 70-73 din hotărârea atacată rezultă că Tribunalul a considerat că prefixul „bot” sau „boto” nu este descriptiv. Pe de altă parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 83-85 din prezenta hotărâre, argumentele invocate de recurente care urmăresc să repună în discuție această apreciere nu pot fi supuse Curții în cadrul unui recurs.

89

În aceste condiții, al treilea aspect al primului motiv este inoperant în măsura în care recurentele susțin că aveau dreptul să includă în mărcile în litigiu un element comun cu cel al unei mărci anterioare întrucât acest element este descriptiv.

90

Din cele de mai sus rezultă că al treilea aspect al primului motiv trebuie înlăturat.

91

Prin intermediul celui de al patrulea aspect al primului motiv, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând drept stabilit riscul unor prejudicii aduse renumelui mărcilor anterioare. Aprecierea Tribunalului, la punctul 88 din hotărârea atacată, conform căreia prin mărcile în litigiu se urmărește în mod concret să se profite de caracterul distinctiv sau de renumele dobândit de mărcile anterioare BOTOX în domeniul tratamentului ridurilor, nu poate fi susținută prin niciun element de probă. Recurentele arată și că, deși mărcile în litigiu conțineau eventual o referire la toxina botulinică, acestea nu vizau, nu doreau sau nu intenționau să fie asociate mărcii BOTOX, care este înregistrată pentru produse farmaceutice eliberate numai pe bază de prescripție medicală.

92

În opinia OAPI și a Allergan, acest aspect trebuie respins ca nefondat. Astfel, legătura dintre mărcile anterioare și mărcile în litigiu ar fi susceptibilă să determine o denaturare a renumelui mărcilor anterioare în măsura în care s-ar sugera că produsele cosmetice ale recurentelor ar avea un efect comparabil cu cel obținut cu produsul BOTOX. Aceasta ar avea ca efect micșorarea valorii mărcilor anterioare.

93

Trebuie amintit că, pentru a beneficia de protecția instituită prin articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, titularul mărcii anterioare trebuie să aducă proba că prin utilizarea mărcii a cărei înregistrare se solicită s-ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare ori s-ar aduce atingere acestora. În acest scop, titularul mărcii anterioare nu este obligat să demonstreze existența unei atingeri efective și actuale aduse mărcii sale în sensul respectivului articol 8 alineatul (5). Astfel, atunci când este previzibil că o astfel de atingere va rezulta din utilizarea pe care titularul mărcii ulterioare o poate da mărcii sale, titularul mărcii anterioare nu este obligat să aștepte realizarea sa efectivă pentru a solicita interzicerea utilizării respective. Titularul mărcii anterioare trebuie totuși să stabilească existența elementelor care permit stabilirea unui risc serios ca o astfel de atingere să se producă în viitor (a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C-252/07, Rep., p. I-8823, punctele 37 și 38).

94

În plus, pentru a stabili dacă prin utilizarea semnului se generează un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii, trebuie efectuată o apreciere globală, care să țină seama de toți factorii pertinenți din cauză (Hotărârea din 18 iunie 2009, L’Oréal și alții, C-487/07, Rep., p. I-5185, punctul 44).

95

Astfel, Tribunalul a considerat în mod întemeiat, la punctul 82 din hotărârea atacată, că titularul mărcii anterioare nu este obligat să demonstreze existența unei atingeri efective și actuale aduse mărcii sale, ci trebuie să prezinte elementele care permit să se conchidă prima facie în sensul unui risc viitor neipotetic de profit necuvenit sau de prejudiciu, și că o asemenea concluzie poate fi stabilită în special pe baza deducțiilor logice care rezultă dintr-o analiză a probabilităților și luând în considerare practicile obișnuite în sectorul comercial relevant, precum și orice altă împrejurare din cauză.

96

Trebuie să se constate și că, în urma analizării diferitor elemente, Tribunalul a conchis că exista o legătură între mărcile anterioare și mărcile în litigiu. În special, acesta a reținut, la punctele 70-72 din hotărârea atacată, caracterul comun mărcilor în cauză al prefixului „boto”, care nu poate fi considerat ca o abreviere pentru „botulinic” sau „botulină”, la punctele 73 și 74 din această hotărâre, dobândirea caracterului distinctiv al semnului „BOTOX”, la punctul 76 din hotărârea menționată, importanța renumelui mărcilor anterioare și, la punctul 78 din aceeași hotărâre, faptul că produsele vizate făceau parte din „sectoare de piață adiacente”. Tribunalul a precizat și că publicul relevant va stabili această legătură înainte de a asocia mărcile în litigiu cu „botulina”. Tribunalul a arătat, la punctul 88 din hotărârea atacată, și că, în ședință, recurentele recunoscuseră că, deși produsele lor nu conțineau toxină botulinică, ele urmăreau totuși să profite de imaginea care era asociată acestui produs care se regăsește în marca BOTOX.

97

În aceste condiții, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 36 din concluzii, în urma unei aprecieri globale a elementelor pertinente cauzei, Tribunalul a conchis, la punctul 88 din hotărârea atacată, că, prin mărcile în litigiu se urmărea să se profite de caracterul distinctiv și de renumele dobândit de mărcile anterioare BOTOX. În consecință, argumentul recurentelor potrivit căruia constatarea existenței unei intenții de parazitare nu este susținută de niciun element de probă este nefondat.

98

Pe de altă parte, trebuie respins argumentul recurentelor conform căruia, în ipoteza în care mărcile în litigiu conțineau eventual o referire la toxina botulinică, acestea nu urmăreau să fie asociate cu marca BOTOX. Astfel, acest argument vizează să repună în discuție aprecierea Tribunalului potrivit căreia prefixul „boto” nu este descriptiv și nu poate fi considerat ca o referire la toxina botulinică, pe care se întemeiază constatarea acestuia menționată la punctul 88 din hotărârea atacată. Or, o asemenea apreciere fiind de natură factuală, nu poate fi supusă controlului Curții în cadrul unui recurs, conform jurisprudenței amintite la punctul 84 din prezenta hotărâre.

99

Rezultă că al patrulea aspect al primului motiv trebuie înlăturat. Prin urmare, primul motiv trebuie respins în totalitate.

100

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele reproșează Tribunalului că a încălcat articolul 115 din Regulamentul nr. 40/94 și norma 38 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, întrucât a respins motivul îndreptat împotriva deciziei camerei de recurs prin care se declară admisibile articolele de presă redactate în limba engleză, deși ar fi trebuit să fie traduse în limba de procedură în fața camerei de recurs, și anume limba franceză.

101

OAPI, susținut de Allergan, consideră că al doilea motiv trebuie respins ca nefondat, întrucât norma 38 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, care reglementează procedura de declarare a nulității, nu prevede o sancțiune în cazul în care persoana care solicită declararea nulității nu depune o traducere în limba de procedură a probelor furnizate în susținerea cererii sale.

102

Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, norma potrivit căreia probele prezentate în susținerea opoziției sau a cererii de declarare a nulității sau de decădere din drepturile asupra mărcii trebuie să fie depuse în limba de procedură sau să fie însoțite de o traducere în această limbă se justifică prin necesitatea de a respecta principiul contradictorialității și egalitatea de arme între părți în procedurile inter partes [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2004, GE Betz/OAPI – Atofina Chemicals (BIOMATE), T-107/02, Rec., p. II-1845, punctul 72, și Hotărârea Tribunalului din 6 noiembrie 2007, SAEME/OAPI – Racke (REVIAN’s), T-407/05, Rep., p. II-4385, punctul 35].

103

În speță, nu se poate considera că lipsa traducerii articolelor de presă depuse în limba engleză a afectat exercitarea dreptului la apărare al recurentelor, întrucât ele au putut să conteste în fața Tribunalului valoarea probatorie a acestor articole, recurentele admițând, la punctul 112 din cererea de recurs, că au înțeles conținutul acestora, și întrucât limba engleză era limba de procedură a acțiunii în fața Tribunalului.

104

În plus, trebuie constatat că, după cum a amintit Tribunalul la punctul 54 din hotărârea atacată, recurentele nu au exprimat nicio obiecție sau contestație, nici în fața diviziei de anulare, nici în fața camerei de recurs, în ceea ce privește luarea în considerare a elementelor de probă depuse în limba engleză și care sunt anexate cererii de declarare a nulității mărcilor în litigiu.

105

În consecință, al doilea motiv trebuie respins ca nefondat.

106

În interesul unei bune administrări a justiției, al patrulea motiv trebuie analizat înaintea celui de al treilea.

107

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurentele reproșează Tribunalului că a încălcat articolul 73 din Regulamentul nr. 40/94 respingând motivul lor întemeiat pe lipsa motivării deciziilor în litigiu în ceea ce privește concluzia în sensul existenței renumelui mărcilor anterioare BOTOX și a unui risc de prejudiciu pentru acestea.

108

OAPI susține că al patrulea motiv trebuie respins ca inadmisibil întrucât recurentele se limitează să reia motivul pe care l-au invocat deja în fața Tribunalului.

109

În orice caz, în opinia OAPI și a Allergan, acest motiv trebuie respins ca nefondat întrucât camera de recurs nu ar fi obligată să își motiveze în mod expres aprecierile privind valoarea fiecărui element de probă care i-a fost prezentat și nici să își susțină motivația prin fapte.

110

Trebuie să se sublinieze mai întâi că, susținând că Tribunalul a încălcat articolul 73 din Regulamentul nr. 40/94 deoarece a respins motivul lor întemeiat pe nemotivarea deciziilor în litigiu, recurentele contestă interpretarea sau aplicarea dreptului Uniunii efectuată de către Tribunal. În consecință, aspectele de drept analizate în primă instanță pot fi rediscutate în cadrul procedurii de recurs. Într-adevăr, dacă un reclamant nu ar putea să se bazeze astfel în recurs pe motive și pe argumente utilizate deja în fața Tribunalului, procedura respectivă ar fi lipsită de o parte din sensul său (a se vedea în special Hotărârea din 6 martie 2003, Interporc/Comisia, C-41/00 P, Rec., p. I-2125, punctul 17, și Hotărârea din 18 decembrie 2008, Les Éditions Albert René/OAPI, C-16/06 P, Rep., p. I-10053, punctul 110). Al patrulea motiv este, prin urmare, admisibil.

111

În continuare, trebuie amintit, după cum a arătat Tribunalul în mod întemeiat la punctul 92 din hotărârea atacată, că obligația de motivare a deciziilor OAPI prevăzută la articolul 73 din Regulamentul nr. 40/94 corespunde dublului obiectiv de a da posibilitatea, pe de o parte, persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a-și putea apăra drepturile și, pe de altă parte, instanței Uniunii să își exercite controlul asupra legalității deciziei.

112

O asemenea obligație poate fi îndeplinită fără să fie necesar să se răspundă expres și în mod exhaustiv la toate argumentele invocate de un reclamant.

113

În speță, Tribunalul a subliniat, la punctul 93 din hotărârea atacată, că, în deciziile în litigiu, camera de recurs a prezentat rațiunile pentru care marca BOTOX era de renume. El a arătat, în această privință, că „rațiunile rezultau astfel atât din rezumatul situației de fapt pertinente pentru analiză, cât și din analiza juridică propriu-zisă efectuată de camera de recurs în deciziile [în litigiu]”.

114

Trebuie constatat că argumentele detaliate invocate de recurente în fața Tribunalului, rezumate la punctul 27 din hotărârea atacată, în vederea contestării valorii probatorii a diferitor elemente de probă a renumelui mărcii menționate sau a admisibilității acestora demonstrează că recurentele au fost în măsură să își susțină dreptul la apărare.

115

Prin urmare, Tribunalul a putut, fără să săvârșească o eroare de drept, să respingă motivul întemeiat pe insuficiența motivării deciziilor în litigiu în ceea ce privește existența renumelui mărcii BOTOX.

116

În ceea ce privește motivarea privind riscul de prejudiciu cauzat mărcilor anterioare, deși, în mod cert, Tribunalul a arătat că aceasta era lapidară, a considerat totuși că deciziile în litigiu conțin motive care permit stabilirea faptului că, prin mărcile în litigiu, recurentele urmăresc să obțină un profit necuvenit din caracterul distinctiv al mărcilor anterioare. Tribunalul a făcut trimitere în această privință la punctele 42-44 din decizia Helena Rubinstein și la punctele 43-45 din decizia L’Oréal, care sunt reluate la punctul 86 din hotărârea atacată. Tribunalul a adăugat că recurentele dispun de toate informațiile pertinente pentru a le permite să conteste această motivare în cadrul acțiunii aflate pe rolul său.

117

În plus, trebuie să se constate că recurentele se limitează să susțină, de manieră peremptorie, că deciziile în litigiu nu sunt motivate în această privință, fără să invoce însă niciun argument în susținerea afirmației lor și fără să demonstreze prin ce această pretinsă nemotivare ar fi afectat dreptul lor la o cale de atac.

118

În aceste condiții, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept respingând motivul întemeiat pe nemotivarea deciziilor în litigiu în ceea ce privește riscul de prejudiciu cauzat mărcilor anterioare.

119

Rezultă că al patrulea motiv trebuie respins ca nefondat.

120

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a încălcat articolul 63 din Regulamentul nr. 40/94. Acest motiv cuprinde două aspecte.

121

Prin intermediul primului aspect al motivului menționat, recurentele consideră că, la analizarea renumelui mărcilor anterioare, pe de o parte, Tribunalul a luat în considerare mărci diferite de cele reținute de divizia de anulare și de camera de recurs și, pe de altă parte, a efectuat o examinare specifică a elementelor de probă depuse de Allergan, în lipsa oricărei analize a camerei de recurs în această privință.

122

Prin intermediul celui de al doilea aspect al aceluiași motiv, recurentele reproșează Tribunalului că a luat în considerare, în mod eronat, elemente de probă a renumelui mărcilor anterioare BOTOX depuse pentru prima oară în fața camerei de recurs și a căror admisibilitate fusese contestată de recurente, și anume o declarație a unei persoane din conducerea Allergan și un studiu de piață. Camera de recurs nu ar fi ținut seama de aceste elemente, deoarece s-ar fi întemeiat numai pe publicitatea indirectă și pe o acoperire mediatică intensă.

123

OAPI, susținut de Allergan, afirmă că al treilea motiv trebuie respins ca nefondat întrucât Tribunalul nu ar fi depășit limitele controlului său jurisdicțional.

124

În ceea ce privește primul aspect al acestui motiv, OAPI amintește că camera de recurs nu este obligată să își motiveze în mod expres aprecierile referitoare la valoarea fiecărui element de probă care i-a fost prezentat. Tribunalul nu a făcut decât să trateze fiecare dintre argumentele invocate de reclamante în acțiunea lor.

125

În ceea ce privește al doilea aspect al motivului menționat, ar trebui să se prezume că camera de recurs a considerat declarația persoanei din conducerea Allergan și studiul de piață drept elemente de probă admisibile, din moment ce, deși a apreciat că aceste elemente au fost depuse tardiv, ar fi trebuit să ia poziție în mod expres asupra admisibilității acestora, conform articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94.

126

În ceea ce privește primul aspect al celui de al treilea motiv, pentru rațiunile prezentate în cadrul examinării primului aspect al primului motiv, trebuie să se respingă critica întemeiată pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întemeindu-se pe mărci anterioare, și anume cele două mărci naționale înregistrate în Regatul Unit, diferite de cele reținute de divizia de anulare și de camera de recurs.

127

În ceea ce privește critica referitoare la examinarea specifică de către Tribunal a fiecărui element de probă a renumelui mărcilor anterioare depus de Allergan, pe de o parte, trebuie să se constate că aceasta se întemeiază pe premisa că camera de recurs nu ar fi efectuat o analiză individuală a acestor elemente de probă, care se bazează la rândul său pe constatarea că deciziile în litigiu nu sunt motivate cu privire la valoarea probatorie a fiecărui element de probă. Or, astfel cum reiese din examinarea celui de al patrulea motiv, deciziile în litigiu sunt motivate corespunzător cerințelor legale în ceea ce privește constatarea renumelui mărcilor anterioare și, prin urmare, camera de recurs nu era obligată să își motiveze în mod expres aprecierile cu privire la valoarea probatorie a fiecărui element de probă.

128

Pe de altă parte, în măsura în care recurentele au contestat fiecare element de probă din punctul de vedere al valorii probatorii și/sau al admisibilității sale, Tribunalul a trebui să examineze argumentele recurentelor și să răspundă la acestea. În consecință, în urma unei analize a acestor elemente, Tribunalul a hotărât că deciziile în litigiu nu erau afectate de nicio eroare de drept, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 50 din concluzii. Prin urmare, acest aspect trebuie înlăturat.

129

În ceea ce privește al doilea aspect al celui de al treilea motiv, trebuie arătat că recurentele se limitează să susțină că, pentru stabilirea renumelui mărcii BOTOX, camera de recurs s-a întemeiat numai pe publicitatea indirectă și pe o campanie mediatică intensă. Or, este suficient să se constate că, în opinia camerei de recurs, renumele acestei mărci rezultă mai ales din publicitatea indirectă a produsului efectuată în media. Utilizând termenul „mai ales”, camera de recurs a dat întâietate, în vederea stabilirii renumelui mărcii BOTOX, elementului probatoriu referitor la campania mediatică intensă lansată la începutul anilor 2000, fără a exclude însă elemente de probă depuse de Allergan.

130

În consecință, recurentele nu au invocat niciun argument de natură să repună în discuție afirmația Tribunalului conform căreia camera de recurs a luat în considerare declarația persoanei din conducerea Allergan și studiul de piață drept elemente de probă a renumelui mărcii BOTOX. Dimpotrivă, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 44 și 45 din cererile introductive formulate la Tribunal, recurentele au susținut în fața acestuia că probele au fost luate în considerare în mod eronat de camera de recurs.

131

În aceste condiții, nu se poate reproșa Tribunalului că a încălcat articolul 63 din Regulamentul nr. 40/94, iar al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie, așadar, înlăturat ca nefondat.

132

Prin urmare, al treilea motiv trebuie respins ca nefondat.

133

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că recursul trebuie respins în totalitate.

134

Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 118 din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât OAPI a solicitat obligarea Helena Rubinstein și L’Oréal la plata cheltuielilor de judecată, iar Helena Rubinstein și L’Oréal au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară și hotărăște: