This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62011CA0243
Case C-243/11: Judgment of the Court (First Chamber) of 21 February 2013 (request for a preliminary ruling from the Rechtbank van eerste aanleg te Brussel (Belgium)) — RVS Levensverzekeringen NV v Belgische Staat (Direct life assurance — Annual tax on assurance transactions — Directive 2002/83/EC — Articles 1(1)(g) and 50 — Definition of ‘Member State of the commitment’ — Assurance undertaking established in the Netherlands — Policyholder having taken out an assurance contract in the Netherlands and transferred his habitual residence to Belgium after the contract was concluded — Freedom to provide services)
Cauza C-243/11: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 februarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank van eerste aanleg te Brussel — Belgia) — RVS Levensverzekeringen NV/Belgische Staat [Asigurare de viață — Impozit anual pe operațiunile de asigurare — Directiva 2002/83/CE — Articolul 1 alineatul (1) litera (g) și articolul 50 — Noțiunea „stat membru al angajamentului” — Întreprindere de asigurare stabilită în Țările de Jos — Asigurat care a încheiat un contract de asigurare în Țările de Jos și, după încheierea contractului, și-a transferat reședința obișnuită în Belgia — Libera prestare a serviciilor]
Cauza C-243/11: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 februarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank van eerste aanleg te Brussel — Belgia) — RVS Levensverzekeringen NV/Belgische Staat [Asigurare de viață — Impozit anual pe operațiunile de asigurare — Directiva 2002/83/CE — Articolul 1 alineatul (1) litera (g) și articolul 50 — Noțiunea „stat membru al angajamentului” — Întreprindere de asigurare stabilită în Țările de Jos — Asigurat care a încheiat un contract de asigurare în Țările de Jos și, după încheierea contractului, și-a transferat reședința obișnuită în Belgia — Libera prestare a serviciilor]
JO C 114, 20.4.2013, p. 10–10
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
20.4.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 114/10 |
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 februarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank van eerste aanleg te Brussel — Belgia) — RVS Levensverzekeringen NV/Belgische Staat
(Cauza C-243/11) (1)
(Asigurare de viață - Impozit anual pe operațiunile de asigurare - Directiva 2002/83/CE - Articolul 1 alineatul (1) litera (g) și articolul 50 - Noțiunea „stat membru al angajamentului” - Întreprindere de asigurare stabilită în Țările de Jos - Asigurat care a încheiat un contract de asigurare în Țările de Jos și, după încheierea contractului, și-a transferat reședința obișnuită în Belgia - Libera prestare a serviciilor)
2013/C 114/12
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Rechtbank van eerste aanleg te Brussel
Părțile din procedura principală
Reclamantă: RVS Levensverzekeringen NV
Pârât: Belgische Staat
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Rechtbank van eerste aanleg te Brussel — Interpretarea articolului 50 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață (JO L 345, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 192) — Reglementare națională care supune operațiunile de asigurare unui impozit anual dacă riscul este situat în Belgia, în considerarea reședinței obișnuite a asiguratului, persoană fizică, sau a sediului asiguratului, persoană juridică — Societate de asigurări stabilită în Țările de Jos, fără activitate în Belgia, cu excepția uneia dintre persoanele asigurate, expatriată în Belgia ulterior încheierii contractului — Loc de impozitare — Articolele 49 TFUE și 56 TFUE — Restricții
Dispozitivul
Articolul 50 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să perceapă un impozit indirect pe primele de asigurare de viață plătite de asigurați persoane fizice care au reședința obișnuită în acest stat membru atunci când contractele de asigurare în cauză au fost încheiate în alt stat membru, în care respectivii asigurați aveau, la data încheierii contractului, reședința obișnuită.