Cauza C‑426/10 P

Bell & Ross BV

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Recurs – Original semnat al cererii introductive depus după expirarea termenului – Viciu care poate fi îndreptat”

Sumarul hotărârii

1.        Recurs – Motive – Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului – Motiv referitor la condițiile de depunere a cererii introductive la Tribunal – Ordonanță atacată adoptată fără ascultarea părților – Admisibilitate

(Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 111)

2.        Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Nedepunerea originalului semnat al cererii introductive înainte de expirarea termenului – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (6)]

3.        Procedură – Termene de introducere a acțiunii – Decădere – Caz fortuit sau caz de forță majoră – Noțiune – Eroare scuzabilă – Noțiune

(Statutul Curții de Justiție, art. 45 al doilea paragraf)

1.        În cadrul unui recurs împotriva unei ordonanțe a Tribunalului adoptate în temeiul articolului 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, care nu impune ca părțile să fie ascultate înainte de adoptarea unei asemenea decizii, nu i se poate reproșa recurentului că a omis să ridice, în cererea introductivă, argumente referitoare la condițiile depunerii acesteia. În asemenea împrejurări, un motiv de recurs întemeiat pe încălcarea punctului 57 litera (b) din Instrucțiunile practice pentru părți ale Tribunalului nu are, așadar, ca obiect modificarea obiectului litigiului care s‑a aflat pe rolul Tribunalului și, prin urmare, este admisibil.

(a se vedea punctul 37)

2.        Nedepunerea originalului semnat al cererii introductive nu face parte dintre viciile care pot fi îndreptate în temeiul articolului 44 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Astfel, o cerere introductivă nesemnată de un avocat este afectată de un viciu de natură să atragă inadmisibilitatea acțiunii la expirarea termenelor de procedură și nu poate face obiectul unei îndreptări. Aplicarea strictă a acestor norme de procedură respectă cerința de securitate juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției.

(a se vedea punctele 42 și 43)

3.        În ceea ce privește termenele de introducere a acțiunii, noțiunea de eroare scuzabilă trebuie interpretată în mod strict și nu poate viza decât împrejurări excepționale în care, în special, instituția în cauză a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unui operator normal informat.

Noțiunea de caz fortuit presupune un element obiectiv, referitor la împrejurări neobișnuite și străine operatorului, și un element subiectiv, legat de obligația persoanei interesate de a se proteja de consecințele evenimentului neobișnuit luând măsuri adecvate, fără a accepta sacrificii excesive. În special, operatorul trebuie să supravegheze cu atenție desfășurarea procedurii inițiate și, mai ales, să dea dovadă de diligență în vederea respectării termenelor prevăzute.

Pregătirea, supravegherea și verificarea actelor de procedură care trebuie depuse la grefă intră în responsabilitatea avocatului părții în cauză. Prin urmare, împrejurarea că confuzia între originalul și copiile cererii introductive este imputabilă intervenției unei întreprinderi terțe mandatate de recurent cu efectuarea copiilor nu poate fi recunoscută drept o împrejurare excepțională sau un eveniment neobișnuit și străin recurentului care ar putea să justifice o eroare scuzabilă sau un caz fortuit în ceea ce îl privește.

(a se vedea punctele 47, 48 și 50)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

22 septembrie 2011(*)

„Recurs – Original semnat al cererii introductive depus după expirarea termenului – Viciu care poate fi îndreptat”

În cauza C‑426/10 P,

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție, introdus la 24 august 2010,

Bell & Ross BV, cu sediul în Zoetermeer (Țările de Jos), reprezentată de S. Guerlain, avocat,

recurentă,

celelalte părți în proces fiind:

Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agent,

pârât în primă instanță,

Klockgrossisten i Norden AB, cu sediul în Upplands Väsby (Suedia),

intervenientă în primă instanță,

CURTEA (Camera a doua),

compusă din domnul J. N. Cunha Rodrigues, președinte de cameră, domnii A. Rosas, U. Lõhmus, A. Ó Caoimh și doamna P. Lindh (raportor), judecători,

avocat general: doamna E. Sharpston,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 9 iunie 2011,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin recursul formulat, Bell & Ross BV (denumită în continuare „Bell & Ross”) solicită anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2010, Bell & Ross/OAPI (T‑51/10, denumită în continuare „ordonanța atacată”), prin care s‑a respins ca vădit inadmisibilă ca urmare a caracterului său tardiv acțiunea recurentei având ca obiect anularea unei decizii pronunțate de Camera a treia de recurs a OAPI la 27 octombrie 2009 (R 1267/2008-3), referitoare la o procedură de nulitate între Klockgrossisten i Norden AB, pe de o parte, și Bell & Ross, pe de altă parte.

 Cadrul juridic

 Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene

2        Articolul 21 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumit în continuare „Statutul”) prevede, printre altele, că, după caz, cererea introductivă trebuie să fie însoțită de actul a cărui anulare este cerută. În cazul în care acest act nu a fost anexat la cererea introductivă, „grefierul cere părții în cauză să [îl] prezinte într‑un termen rezonabil, fără ca decăderea din drepturi să poată fi opusă părții în cazul în care [actul este prezentat] după expirarea termenului de introducere a acțiunii”.

3        Articolul 45 din Statut are următorul conținut:

„Regulamentul de procedură va stabili termene care iau în considerare distanța.

În cazul în care cel interesat dovedește existența unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, nu i se poate opune nici o decădere care decurge din expirarea termenelor.”

 Regulamentul de procedură al Tribunalului

4        Articolul 43 din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede:

„(1)      Originalul oricărui act de procedură trebuie să fie semnat de către agentul sau avocatul părții.

Acest act, însoțit de toate anexele menționate în cuprinsul său, se depune împreună cu cinci copii pentru Tribunal și cu atâtea copii câte părți sunt în cauză. Aceste copii sunt certificate pentru conformitate cu originalul de către partea care le depune.

[…]

(6)      [D]ata la care o copie a originalului semnat al unui act de procedură […] parvine grefei prin fax sau prin orice alt mijloc tehnic de comunicare aflat la dispoziția Tribunalului se consideră că respectă termenele procedurale, cu condiția ca originalul semnat al actului, însoțit de anexele și copiile prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf, să fie depus la grefă în cel mult 10 zile. Articolul 102 alineatul (2) nu se aplică în privința acestui termen de 10 zile.

[…]”

5        Articolul 44 din acest regulament de procedură prevede:

„[…]

(3)      Avocatul care asistă sau reprezintă o parte are obligația să depună la grefă un atestat care să certifice că are dreptul să își exercite profesia în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind SEE.

(4)      Cererea introductivă este însoțită, după caz, de înscrisurile indicate la articolul 21 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție.

(5)      În cazul în care reclamantul este o persoană juridică de drept privat, acesta atașează la cererea sa:

(a)      actul constitutiv sau un extras recent din registrul comerțului ori din registrul persoanelor juridice sau orice altă dovadă a existenței sale juridice;

(b)      dovada că mandatul încredințat avocatului a fost acordat în mod legal de către un reprezentant autorizat în acest scop.

(5a)      Cererea depusă în temeiul unei clauze compromisorii cuprinse într‑un contract de drept public sau de drept privat încheiat de Comunitate sau în numele acesteia […] trebuie însoțită de un exemplar al contractului care cuprinde această clauză.

(6)      În cazul în care cererea introductivă nu îndeplinește condițiile enumerate la alineatele (3)-(5) din prezentul articol, grefierul stabilește un termen rezonabil pentru ca reclamantul să îndrepte neregularitatea cererii sau să depună înscrisurile sus‑menționate. În cazul în care, în termenul stabilit în acest scop, reclamantul nu procedează la îndreptarea neregularității sau nu depune înscrisurile, Tribunalul decide dacă nerespectarea acestor cerințe determină inadmisibilitatea cererii introductive pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.”

 Instrucțiunile pentru grefier

6        Articolul 7 din Instrucțiunile pentru grefierul Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 5 iulie 2007 (JO L 232, p. 1, denumite în continuare „Instrucțiunile pentru grefier”) prevede:

„(1)      Grefierul se îngrijește ca înscrisurile atașate la dosar să fie conforme cu prevederile Statutului Curții, ale Regulamentului de procedură, ale Instrucțiunilor practice pentru părți, precum și cu prezentele Instrucțiuni.

Dacă este cazul, grefierul stabilește un termen pentru a da posibilitatea părților să îndrepte neregularitățile de formă ale înscrisurilor depuse.

Comunicarea unui memoriu se amână în cazul nerespectării prevederilor din Regulamentul de procedură menționate la punctele 55 și 56 din Instrucțiunile practice pentru părți.

Comunicarea memoriului se amână sau, după caz, se poate amâna, în cazul nerespectării prevederilor reluate la punctele 57 și 59 din Instrucțiunile practice pentru părți.

[…]

(3)      Fără a aduce atingere prevederilor articolului 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură privitoare la depunerea de înscrisuri prin fax sau orice alt mijloc tehnic de comunicare, grefierul nu primește decât înscrisurile semnate în original de către avocatul sau agentul părții.

[…]”

 Instrucțiunile practice pentru părți

7        Instrucțiunile practice pentru părți ale Tribunalului, în versiunea din 5 iulie 2007 (JO L 232, p. 7, denumite în continuare „Instrucțiunile practice pentru părți”), prevăd, în secțiunea B, intitulată „Asupra formulării memoriilor”, printre altele:

„[…]

(7)      Semnătura în original a avocatului sau a agentului părții în cauză figurează la sfârșitul memoriului. În cazul în care o parte are mai mulți reprezentanți, este suficientă semnătura unuia dintre aceștia.

[…]

(9)      Pe fiecare copie a oricărui act de procedură pe care părțile sunt obligate să o depună în baza articolului 43 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură, avocatul sau agentul părții în cauză trebuie să aplice mențiunea, semnată de acesta, prin care certifică conformitatea copiei cu originalul înscrisului.”

8        Secțiunea F din Instrucțiunile practice pentru părți, intitulată „Asupra cazurilor de îndreptare a neregularităților memoriilor”, precizează la punctele 55-59 condițiile în care neregularitățile cererilor introductive pot fi îndreptate.

9        Potrivit punctului 55 menționat, se stabilește un termen rezonabil în vederea îndreptării neregularităților unei cereri introductive, în cazul în care aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 44 alineatele (3)-(5) din Regulamentul de procedură al Tribunalului referitoare la:

„(a)      depunerea de către avocat a unui atestat de legitimare […];

(b)      dovada existenței juridice a persoanei juridice de drept privat […];

(c)      mandatul […];

(d)      dovada că mandatul a fost acordat în mod legal de către un reprezentant autorizat în acest scop […];

(e)      depunerea actului atacat (acțiune în anulare) […]”

10      Punctul 56 din Instrucțiunile practice pentru părți prevede:

„În cauzele de proprietate intelectuală care pun în discuție legalitatea unei decizii a unei camere de recurs a OAPI, cererea nu se comunică celeilalte/celorlalte părți și se stabilește un termen rezonabil în vederea îndreptării neregularităților, în cazul în care aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de articolul 132 din Regulamentul de procedură referitoare la:

(a)      numele și adresele părților din cadrul procedurii care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs [articolul 132 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de procedură];

(b)      data notificării deciziei camerei de recurs [articolul 132 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură];

(c)      în anexă, decizia atacată [articolul 132 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură]. ”

11      Punctul 57 din aceste instrucțiuni stabilește, printre altele:

„Comunicarea cererii introductive se amână și se stabilește un termen rezonabil în vederea îndreptării neregularităților, în cazul în care aceasta nu îndeplinește condițiile de formă referitoare la:

[…]

(b)      semnătura originală a avocatului sau a agentului la sfârșitul cererii introductive (punctul 7 din Instrucțiunile practice);

[…]

(o)      depunerea de copii certificate pentru conformitate cu originalul ale cererii introductive [articolul 43 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură; punctul 9 din Instrucțiunile practice].”

12      Punctul 58 din Instrucțiunile practice pentru părți prevede că cererea introductivă se comunică și se stabilește un termen rezonabil în vederea îndreptării neregularităților în cazul în care aceasta nu îndeplinește condițiile de formă referitoare la domiciliere, la atestatul de legitimare pentru orice avocat suplimentar, la rezumatul argumentelor și la traducerea în limba de procedură a anexelor.

13      În sfârșit, punctul 59 prevede principiul sau posibilitatea, după caz, de îndreptare a neregularității în cazul în care numărul de pagini al cererii introductive depășește numărul de pagini stabilit de aceste instrucțiuni practice, precum și amânarea comunicării cererii introductive într‑un asemenea caz.

 Istoricul cauzei

14      Prin cererea introductivă primită de grefa Tribunalului prin fax la 22 ianuarie 2010, recurenta a introdus o acțiune împotriva deciziei Camerei a treia de recurs a OAPI din 27 octombrie 2009. Această cerere introductivă a parvenit grefei înainte de expirarea, la 25 ianuarie 2010, a termenului de introducere a acțiunii.

15      Prin scrisoarea din 28 ianuarie 2010, recurenta a indicat că urma să transmită grefei Tribunalului originalul cererii introductive trimis prin fax la 22 ianuarie 2010 și anexele la aceasta, precum și șapte seturi de copii certificate pentru conformitate cu originalul ale acesteia și ale înscrisurilor prevăzute la articolul 44 alineatele (3)-(5) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

16      La 2 februarie 2010, grefa a contactat recurenta pentru a‑i atrage atenția cu privire la faptul că originalul cererii introductive nu putea fi identificat cu certitudine printre înscrisurile depuse la 1 februarie 2010.

17      Prin scrisoarea din 3 februarie 2010, avocatul recurentei a transmis grefei exemplarul cererii introductive care figura în dosarul său, explicând următoarele:

„Întrucât sunt convins că v‑am adresat anterior originalul înscrisului împreună cu un set de fotocopii, ne aflăm în imposibilitatea de a vă confirma dacă documentul anexat este sau nu este originalul. Aceasta este copia pe care noi am păstrat‑o în dosarul nostru. Lăsăm în sarcina dumneavoastră să îl examinați și așteptăm, prin urmare, informații cu privire la observațiile dumneavoastră.”

18      La 5 februarie 2010, grefa Tribunalului a informat recurenta că a ajuns la concluzia că înscrisul respectiv era original, întrucât cerneala neagră s‑a întins ușor după ce un material textil umed a fost trecut peste semnătură.

19      Grefa Tribunalului a înregistrat cererea introductivă la 5 februarie 2010, cu alte cuvinte, după expirarea termenului de 10 zile, care a curs cu începere de la transmiterea cererii introductive prin fax, în conformitate cu articolul 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

20      Prin scrisoarea din 12 februarie 2010, recurenta a invocat o eroare scuzabilă pentru a justifica depunerea originalului semnat al cererii introductive după expirarea termenului de 10 zile menționat mai sus.

21      Tribunalul nu a comunicat cererea introductivă către OAPI.

 Ordonanța atacată

22      Prin ordonanța atacată, Tribunalul a respins cererea introductivă ca vădit inadmisibilă în temeiul articolului 111 din Regulamentul său de procedură.

23      Tribunalul a amintit că articolul 43 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură prevede un termen de 10 zile pentru depunerea originalului unei cereri introductive transmise prin fax. Ținând seama de acest termen suplimentar, ar fi trebuit ca originalul cererii introductive să parvină grefei înainte de expirarea acestui termen la 1 februarie 2010. Or, întrucât originalul cererii introductive a fost primit la 5 februarie 2010, cererea introductivă a fost depusă tardiv, fără ca o eroare scuzabilă să poată permite să se deroge de la termenul de introducere a acțiunii pentru următoarele motive:

„15      Cererea introductivă a fost primită prin fax de grefa Tribunalului la 22 ianuarie 2010, cu alte cuvinte, înainte de expirarea termenului de introducere a acțiunii.

16      Cu toate acestea, potrivit articolului 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, data la care o copie a originalului semnat al unui act de procedură parvine grefei Tribunalului prin fax se consideră că respectă termenele procedurale, cu condiția ca originalul semnat al actului să fie depus la această grefă în cel mult 10 zile de la primirea faxului.

17      Or, în speță, la 1 februarie 2010, reclamanta a depus la grefa Tribunalului șapte copii, care nu au fost certificate pentru conformitate cu originalul, ale cererii introductive. Originalul semnat al cererii introductive a parvenit grefei Tribunalului la 5 februarie 2010, adică după expirarea termenului de 10 zile prevăzut la articolul 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură. Prin urmare, în conformitate cu această dispoziție, numai data depunerii originalului semnat al cererii introductive, respectiv 5 februarie 2010, trebuie să fie luată în considerare în vederea analizării respectării termenului de introducere a acțiunii. În consecință, trebuie să se concluzioneze că cererea introductivă a fost depusă după expirarea termenului [Ordonanța Tribunalului din 28 aprilie 2008, PubliCare Marketing Communications/OAPI (Publicare), T‑358/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 13].

18      În scrisoarea din 12 februarie 2010, reclamanta a invocat existența unei erori scuzabile în vederea derogării de la termenul în discuție.

19      În această privință, trebuie amintit că, referitor la termenele de introducere a acțiunilor, noțiunea de eroare scuzabilă trebuie să fie interpretată în mod strict și nu poate viza decât împrejurări excepționale în care, în special, instituția în cauză a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unui operator normal informat (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 29 mai 1991, Bayer/Comisia, T‑12/90, Rec., p. II‑219, punctul 29, și Ordonanța Tribunalului din 11 decembrie 2006, MMT/Comisia, T‑392/05, nepublicată în Repertoriu, punctul 36 și jurisprudența citată).

20      În speță, reclamanta susține că, întrucât a făcut apel la un prestator de servicii pentru efectuarea copiilor solicitate, nu poate să își explice nedepunerea originalului semnat al cererii introductive decât printr‑o confuzie, care a intervenit cu ocazia pregătirii dosarului depus la grefa Tribunalului, între copiile și originalul semnat al cererii introductive, restituit de prestatorul de servicii.

21      În plus, ea precizează că obișnuiește să semneze cu cerneală de culoare neagră, în lipsa unei reguli care să impună utilizarea unei cerneli de altă culoare.

22      Ar rezulta că, ținând seama de calitatea copiilor efectuate, a fost extrem de dificil să se facă distincția între originalul semnat și o copie, semnătura originală având aceeași culoare precum copia sa.

23      Reclamanta susține, de asemenea, că împrejurarea că grefa Tribunalului a trebuit să încerce dacă cerneala semnăturii se întinde după trecerea unui material textil umed peste aceasta pentru a recunoaște originalul semnat al cererii introductive ar constitui o diligență care nu poate fi impusă în mod sistematic unui reclamant.

24      Reclamanta adaugă, în sfârșit, că punctul 57 litera (o) din Instrucțiunile practice [...] pentru părți [...], care permite îndreptarea, într‑un termen rezonabil, a neregularității cererilor introductive care nu sunt conforme anumitor cerințe de formă, autorizează depunerea copiilor certificate pentru conformitate cu originalul ale cererii introductive care lipsesc, astfel că acest punct ar fi susceptibil să diminueze vigilența reclamanților cu privire la necesitatea de a distinge originalul semnat al cererii introductive de copiile acestuia.

25      Cu toate acestea, reclamanta nici nu demonstrează, având în vedere cele ce precedă, existența unor împrejurări excepționale, nici nu face dovada diligenței cerute unui operator normal informat, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 19 de mai sus.

26      Astfel, ea recunoaște că chiar ea s‑a aflat la originea unei confuzii cu ocazia pregătirii dosarului destinat să fie transmis grefei Tribunalului.

27      În plus, nu reiese că dificultatea de a distinge originalul semnat al cererii introductive de copiile acesteia nu putea fi surmontată prin recurgerea la orice metodă care să permită prelucrarea separată a originalului semnat al cererii introductive astfel încât să se evite ca depunerea acestuia la grefa Tribunalului să se efectueze după expirarea termenului de 10 zile prevăzut la articolul 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură.

28      În plus, trebuie constatat că, pe de o parte, nedepunerea în acest termen a originalului semnat al cererii introductive la grefa Tribunalului nu figurează printre cazurile de îndreptare a neregularității cererii introductive prevăzute la punctele 55-59 din Instrucțiunile practice [...] pentru părți și că, pe de altă parte, punctul 57 litera (o) din instrucțiunile menționate permite, în interesul reclamanților, să se amâne aprecierea de către Tribunal asupra condițiilor de admisibilitate a cererii introductive prevăzute la articolul 43 alineatul (1) a doua liniuță din Regulamentul de procedură, care presupun efectuarea unei distincții între originalul semnat al cererii introductive și copiile acesteia. Rezultă că posibilitatea îndreptării neregularității, permisă la punctul 57 litera (o) menționat mai sus, nu poate avea drept consecință diminuarea vigilenței reclamanților în privința necesității de a distinge între originalul semnat al cererii introductive și copiile acesteia.

29      În orice caz, reclamantul avea sarcina de a distinge între originalul semnat al cererii introductive și copiile acesteia.

30      Din toate cele de mai sus rezultă că acțiunea este tardivă și că trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă, fără a mai fi necesară comunicarea acesteia către OAPI.”

 Concluziile părților

24      Prin recursul formulat, Bell & Ross solicită Curții:

–        anularea ordonanței atacate;

–        constatarea faptului că acțiunea în anulare din cauza T‑51/10 este admisibilă și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe pe fond și

–        obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs și în primă instanță.

25      OAPI solicită Curții:

–        respingerea recursului și

–        obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

 Cu privire la recurs

26      În susținerea recursului formulat, recurenta invocă șase motive.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului

27      Recurenta susține că avocatul general nu a fost ascultat, încălcându‑se astfel articolul 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

28      Ca răspuns la acest motiv, trebuie să se sublinieze că, deși este adevărat că articolul 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, pe care se întemeiază ordonanța atacată, prevede ascultarea avocatului general, articolul 2 alineatul (2) din acest regulament de procedură precizează totuși că referirile la avocatul general „se aplică numai în cazul în care un judecător a fost desemnat ca avocat general”. Or, în speță, niciun judecător nu a fost desemnat ca avocat general în procedura din fața Tribunalului.

29      Prin urmare, motivul trebuie respins ca nefondat.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 43 din Regulamentul de procedură al Tribunalului

 Argumentele părților

30      Recurenta critică Tribunalul pentru că a efectuat o interpretare eronată a articolului 43 din Regulamentul său de procedură, prin faptul că a considerat că cererea introductivă a fost depusă după expirarea termenului. Ea subliniază că, contrar împrejurărilor care au stat la baza pronunțării Ordonanței Tribunalului PubliCare Marketing Communications (Publicare)/OAPI, citată anterior, menționată la punctul 17 din ordonanța atacată, grefa a primit șapte exemplare ale cererii introductive înainte de expirarea termenului de introducere a acțiunii. Potrivit recurentei, chestiunea pertinentă este aceea de a identifica cererea introductivă originală. Articolul 43 nu ar preciza deloc modalitățile de semnare a cererii introductive (culoare, tip de stilou etc.). Testul cu material textil umed la care a recurs Tribunalul ar fi contestabil, întrucât anumite cerneluri nu se întind. Prin urmare, în ordonanța atacată, fără a menționa metoda care i‑a permis să distingă originalul de copie, Tribunalul ar fi adăugat condiții care nu ar figura în articolul 43 din Regulamentul său de procedură.

31      OAPI consideră că acest motiv este vădit neîntemeiat.

 Aprecierea Curții

32      Contrar susținerilor recurentei, ordonanța atacată nu impune nicio condiție particulară în ceea ce privește modalitățile de semnare a cererilor introductive și nici mijloacele de probă care permit atestarea caracterului original al semnăturii care trebuie să figureze pe aceasta.

33      Pe de altă parte, nu se contestă că exemplarul cererii introductive parvenit grefei după expirarea termenului de introducere a acțiunii cuprindea originalul semnăturii avocatului.

34      Prin urmare, acest motiv este nefondat.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe nerespectarea articolului 7 alineatul (1) din Instrucțiunile pentru grefier și a punctului (57) litera (b) din Instrucțiunile practice pentru părți

 Argumentele părților

35      Recurenta susține că Tribunalul a comis o eroare de drept prin faptul că nu a acordat posibilitatea îndreptării neregularității acțiunii în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Instrucțiunile pentru grefier și cu punctul 57 litera (b) din Instrucțiunile practice pentru părți.

36      OAPI susține că acest motiv este inadmisibil, întrucât recurenta nu a invocat încălcarea punctului 57 litera (b) din Instrucțiunile practice pentru părți. Pe fond, OAPI arată că acest motiv este nefondat.

 Aprecierea Curții

37      În ceea ce privește admisibilitatea acestui motiv, trebuie arătat că ordonanța atacată a fost adoptată în temeiul articolului 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, care nu impune ca părțile să fie ascultate înainte de adoptarea unei asemenea decizii. În asemenea împrejurări, nu i se poate reproșa recurentei că a omis să ridice, în cererea introductivă, argumente referitoare la condițiile depunerii acesteia. Al treilea motiv nu are, așadar, ca obiect modificarea obiectului litigiului care s‑a aflat pe rolul Tribunalului. Prin urmare, el este admisibil.

38      Pe fond, se impune să se arate că, la punctul 17 din ordonanța atacată, Tribunalul a constatat că originalul semnat al cererii introductive a parvenit grefei Tribunalului după expirarea termenului. Tribunalul a constatat, în plus, la punctul 28 din această ordonanță că nedepunerea în termen a originalului semnat al cererii introductive nu figurează printre cazurile de îndreptare a neregularității cererilor introductive, prevăzute la punctele 55-59 din Instrucțiunile practice pentru părți.

39      Este cert că originalul cererii introductive nu a parvenit grefei Tribunalului decât după expirarea termenului de introducere a acțiunii.

40      Or, articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului impune depunerea originalului oricărui act de procedură semnat de avocatul părții.

41      Potrivit articolului 43 alineatul (6) din acest regulament de procedură, data la care o copie a originalului semnat al unui act de procedură parvine grefei Tribunalului prin fax se consideră că respectă termenele procedurale, cu condiția ca originalul semnat al actului să fie depus la această grefă în cel mult 10 zile de la primirea acestui fax.

42      Nedepunerea originalului semnat al cererii introductive nu face parte dintre viciile care pot fi îndreptate în temeiul articolului 44 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Astfel, o cerere introductivă nesemnată de un avocat este afectată de un viciu de natură să atragă inadmisibilitatea acțiunii la expirarea termenelor de procedură și nu poate face obiectul unei îndreptări (a se vedea în acest sens Ordonanța din 27 noiembrie 2007, Diy‑Mar Insaat Sanayi ve Ticaret și Akar/Comisia, C‑163/07 P, Rep., p. I‑10125, punctele 25 și 26).

43      Trebuie subliniat că aplicarea strictă a acestor norme de procedură respectă cerința de securitate juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției. În conformitate cu articolul 45 al doilea paragraf din Statutul Curții, nu se poate deroga de la termenele de procedură decât în împrejurări absolut excepționale, de caz fortuit sau de forță majoră (a se vedea în acest sens, în special, Hotărârea din 26 noiembrie 1985, Cockerill‑Sambre/Comisia, 42/85, Rec., p. 3749, punctul 10, și Ordonanța din 8 noiembrie 2007, Belgia/Comisia, C‑242/07 P, Rep., p. I‑9757, punctul 16).

44      Prin urmare, motivul nu este fondat.

 Cu privire la al patrulea și la al cincilea motiv, întemeiate pe o eroare scuzabilă sau pe un caz fortuit

 Argumentele părților

45      Recurenta invocă o eroare scuzabilă. Numărul copiilor solicitate (2 651 de pagini în total) fiind considerabil, ea arată că a fost nevoită să recurgă la un prestator de servicii extern. Acesta din urmă ar fi uitat să includă un înscris în scrisoarea trimisă Tribunalului, eroare pe care avocatul ar fi reușit să o îndrepte la timp. Confuzia între original și copii ar rezulta din împrejurări excepționale și străine, imputabile unei omisiuni a prestatorului de servicii. Recurenta consideră și că a acționat cu bună‑credință și cu diligență. Toate documentele remise grefei ar fi fost semnate și depuse în termen. Recurenta susține că confuzia între original și copii rezultă din împrejurări anormale care îi sunt străine și constituie, prin urmare, un caz fortuit, respectiv confuzia între original și copii efectuată de prestatorul de servicii și remiterea unei anexe incomplete de către același prestator. Recurenta ar fi utilizat toate mijloacele pentru remedierea acestor probleme.

46      OAPI consideră că noțiunea de eroare scuzabilă nu vizează decât împrejurări excepționale în care, în special, instituția în cauză a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie admisibilă în percepția justițiabilului. Or, distingerea între un original și o copie ar prezenta o importanță considerabilă. Recurenta ar fi trebuit să distingă în mod clar între original și copii, de exemplu, prin semnarea originalului cu un stilou cu cerneală albastră. Dacă ar fi acționat mai rapid, o îndreptare a neregularității în termenul de introducere a acțiunii ar fi fost posibilă. OAPI consideră că confuzia între original și copii este imputabilă recurentei.

 Aprecierea Curții

47      Tribunalul a expus în mod întemeiat, la punctul 19 din ordonanța atacată, că, în ceea ce privește termenele de introducere a acțiunii, noțiunea de eroare scuzabilă trebuie interpretată în mod strict și nu poate viza decât împrejurări excepționale în care, în special, instituția în cauză a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unui operator normal informat.

48      Noțiunea de caz fortuit presupune un element obiectiv, referitor la împrejurări neobișnuite și străine operatorului, și un element subiectiv, legat de obligația persoanei interesate de a se proteja de consecințele evenimentului neobișnuit luând măsuri adecvate, fără a accepta sacrificii excesive. În special, operatorul trebuie să supravegheze cu atenție desfășurarea procedurii inițiate și, mai ales, să dea dovadă de diligență în vederea respectării termenelor prevăzute (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 decembrie 1994, Bayer/Comisia, C‑195/91 P, Rec., p. I‑5619, punctul 32, și Ordonanța Belgia/Comisia, citată anterior, punctul 17).

49      Recurenta pretinde că confuzia între originalul și copiile cererii introductive este imputabilă intervenției unei întreprinderi terțe căreia i‑a încredințat sarcina efectuării unui mare număr de copii necesare depunerii actului de sesizare a instanței.

50      Astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 89 din concluziile prezentate, pregătirea, supravegherea și verificarea actelor de procedură care trebuie depuse la grefă intră în responsabilitatea avocatului părții în cauză. Prin urmare, împrejurarea că confuzia între originalul și copiile cererii introductive este imputabilă intervenției unei întreprinderi terțe mandatate de reclamantă cu efectuarea copiilor, precum și celelalte împrejurări invocate de aceasta nu pot fi recunoscute drept împrejurări excepționale sau evenimente neobișnuite și străine recurentei care ar putea să justifice o eroare scuzabilă sau un caz fortuit în ceea ce o privește.

51      În consecință, motivele al patrulea și al cincilea sunt nefondate.

 Cu privire la al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor proporționalității și încrederii legitime

 Argumentele părților

52      Recurenta susține că, prin faptul că a declarat acțiunea inadmisibilă, deși șapte exemplare ale cererii introductive, toate purtând semnătura avocatului, fuseseră primite în termen, Tribunalul a încălcat principiile proporționalității și încrederii legitime. Atât Instrucțiunile pentru grefier (articolul 7), cât și Instrucțiunile practice pentru părți [punctul 57 litera (b)] ar permite îndreptarea neregularității cererii introductive pentru ca o semnătură originală a avocatului să poată figura pe aceasta din urmă.

53      OAPI subliniază că dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă nu este afectat de aplicarea strictă a termenelor de procedură și alte cerințe de formă esențiale. Inadmisibilitatea determinată de depunerea tardivă a cererii introductive nu ar fi nici contrară dreptului menționat, nici disproporționată. Punctul 57 litera (b) din Instrucțiunile practice pentru părți nu ar putea, prin însăși natura lui, să stea la baza unei încrederi legitime privind îndreptarea neregularității unei cereri introductive care nu poartă semnătura originală și nu ar putea în niciun mod să deroge de la cerința clară prevăzută la articolul 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

 Aprecierea Curții

54      Întrucât originalul cererii introductive nu a fost depus în termenul stabilit, acțiunea recurentei era inadmisibilă.

55      Această concluzie nu este afectată de invocarea de către reclamantă a principiului proporționalității. Astfel, după cum s‑a arătat anterior, la punctul 43 din prezenta hotărâre, aplicarea strictă a normelor de procedură respectă cerința de securitate juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției.

56      În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului încrederii legitime, trebuie amintit că Curtea a stabilit în mod repetat că dreptul de a se prevala de principiul menționat aparține oricărui justițiabil care a fost determinat de o instituție a Uniunii să nutrească speranțe întemeiate. În plus, nimeni nu poate invoca o încălcare a acestui principiu în absența unor asigurări precise furnizate de administrație (Hotărârea din 24 noiembrie 2005, Germania/Comisia, C‑506/03, punctul 58). De asemenea, dacă un operator economic prudent și avizat este în măsură să prevadă adoptarea unei măsuri comunitare de natură să îi afecteze interesele, el nu poate invoca beneficiul unui asemenea principiu atunci când este adoptată această măsură (Hotărârea din 11 martie 1987, Van den Bergh en Jurgens și Van Dijk Food Products (Lopik)/CEE, 265/85, Rec., p. 1155, punctul 44).

57      În speță, este suficient să se constate că recurenta nu a invocat, în susținerea recursului său, niciun element care să permită să se concluzioneze că Tribunalul i‑ar fi furnizat asigurări precise cu privire la regularitatea cererii sale introductive.

58      Rezultă că al șaselea motiv nu este fondat.

59      Din ansamblul considerațiilor de mai sus rezultă că recursul trebuie respins în totalitate ca nefondat.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

60      Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 118 din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

61      Întrucât OAPI a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște:

1)      Respinge recursul.

2)      Obligă Bell & Ross BV la plata cheltuielilor de judecată.

Semnături

---

* Limba de procedură: franceza.