Cauza C‑464/09 P

Holland Malt BV

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Ajutoare de stat — Linii directoare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol — Punctul 4.2.5 — Piața malțului — Inexistența unor debușee normale pe piață — Măsură de ajutor declarată incompatibilă cu piața comună”

Sumarul hotărârii

1.        Ajutoare acordate de state — Interzicere — Derogări — Puterea de apreciere a Comisiei — Criterii de apreciere — Efectul liniilor directoare adoptate de Comisie

[art. 87 alin. (3) CE]

2.        Ajutoare acordate de state — Interzicere — Derogări — Ajutoare care pot beneficia de derogarea prevăzută la articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE — Ajutoare pentru investiții în sectorul agricol

[art. 33 CE, art. 36 primul paragraf CE și art. 87 alin. (3) lit. (c) CE; Comunicarea 2000/C 28/02 a Comisiei]

1.        Comisia beneficiază, în aplicarea articolului 87 alineatul (3) CE, de o largă putere de apreciere, a cărei exercitare implică evaluări complexe de ordin economic și social care trebuie să fie efectuate într‑un context comunitar. Adoptând norme de conduită și anunțând, prin publicarea acestora, că le va aplica în privința cazurilor la care se referă acestea, Comisia se autolimitează în exercitarea puterii de apreciere menționate și nu poate să nu aplice aceste norme fără a fi sancționată, dacă este cazul, pentru încălcarea principiilor generale de drept, precum egalitatea de tratament sau protecția încrederii legitime. Din cele de mai sus rezultă că, în domeniul specific al ajutoarelor de stat, orientările și comunicările pe care Comisia le adoptă sunt obligatorii pentru aceasta, în măsura în care acestea nu se îndepărtează de normele tratatului.

(a se vedea punctele 46 și 47)

2.        Comisia poate considera incompatibilă cu piața comună o măsură destinată dezvoltării unei regiuni sau a unei activități, atunci când aceasta este acordată într‑un sector precum cel al prelucrării produselor agricole, în care orice creștere a producției în condițiile inexistenței unor debușee normale poate să modifice în mod nefavorabil schimburile comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun, independent de efectele benefice ale activității respective asupra regiunii.

Astfel, articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE trebuie interpretat în sensul că, în principiu, atunci când un ajutor este acordat pe o piață caracterizată de supracapacitate, acesta este de natură să modifice în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun.

Împrejurarea că un ajutor are și efecte benefice pentru regiunea sau pentru sectorul economic avut în vedere nu implică în mod necesar că acesta trebuie să fie considerat compatibil cu piața comună. Astfel, rezultă din cuprinsul articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE că, atunci când măsura de ajutor modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun, aceasta nu poate fi declarată compatibilă cu piața comună, independent de eventualele efecte benefice pe care le produce. Cu toate acestea, în aprecierea efectelor asupra schimburilor comerciale, Comisia trebuie să ia în considerare toate caracteristicile măsurii în discuție și ale pieței relevante.

Această interpretare a dreptului primar este valabilă în egală măsură pentru ajutoarele acordate în sectorul agricol. Astfel, din cuprinsul articolului 36 primul paragraf CE, care recunoaște supremația politicii agricole în raport cu obiectivele tratatului în domeniul concurenței, rezultă că eventuala aplicare în acest domeniu a dispozițiilor tratatului este condiționată de luarea în considerare a obiectivelor enunțate la articolul 33 CE, și anume obiectivele politicii agricole comune. În consecință, în cadrul aprecierii compatibilității ajutoarelor de stat acordate în acest sector, Comisia trebuie să țină cont de cerințele acestei politici care corespund celor ale pieței comune în ansamblu. Printre aceste cerințe figurează controlul producției.

Rezultă că normele de conduită cuprinse la punctul 4.2.5 din Liniile directoare ale Comunității privind ajutoarele de stat în sectorul agricol, conform căruia Comisia apreciază ca fiind incompatibil cu piața comună un ajutor pentru investiții legat de prelucrarea și de comercializarea produselor agricole acordat atunci când nu există debușee normale, sunt conforme cu dispozițiile dreptului primar și în special cu articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE, aplicat cu respectarea obiectivelor politicii agricole comune.

(a se vedea punctele 48-53)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

2 decembrie 2010(*)

„Recurs – Ajutoare de stat – Linii directoare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol – Punctul 4.2.5 – Piața malțului – Inexistența unor debușee normale pe piață – Măsură de ajutor declarată incompatibilă cu piața comună”

În cauza C‑464/09 P,

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție, introdus la 25 noiembrie 2009,

Holland Malt BV, cu sediul în Lieshout (Țările de Jos), reprezentată de O. Brouwer, A. Stoffer și P. Schepens, advocaten,

recurentă,

celelalte părți în proces fiind:

Comisia Europeană, reprezentată de domnul L. Flynn și de doamna A. Stobiecka‑Kuik, în calitate de agenți, cu domiciliul ales în Luxemburg,

pârâtă în primă instanță,

Regatul Țărilor de Jos, reprezentat de doamna C. Wissels și de domnul Y. de Vries, în calitate de agenți,

intervenient în primă instanță,

CURTEA (Camera a patra),

compusă din domnul J.‑C. Bonichot, președinte de cameră, domnii K. Schiemann, L. Bay Larsen, doamnele C. Toader (raportor) și A. Prechal, judecători,

avocat general: domnul J. Mazák,

grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 15 septembrie 2010,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin recursul formulat, Holland Malt BV (denumită în continuare „Holland Malt”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 9 septembrie 2009, Holland Malt/Comisia (T‑369/06, Rep., p. II‑3313, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată de aceasta referitoare la anularea Deciziei 2007/59/CE a Comisiei din 26 septembrie 2006 privind ajutorul de stat acordat de Țările de Jos în favoarea Holland Malt BV (JO 2007, L 32, p. 76, denumită în continuare „decizia în litigiu”).

 Cadrul juridic

2        Punctul 3.2 din Liniile directoare ale Comunității privind ajutoarele de stat în sectorul agricol (JO 2000, C 28, p. 2, denumite în continuare „liniile directoare”), cuprins în partea care enunță „Principiile generale”, prevede:

„Deși articolele 87 [CE], 88 [CE] și 89 [CE] sunt deplin aplicabile sectoarelor avute în vedere de organizările comune ale pieței, aplicarea lor este totuși subordonată dispozițiilor prevăzute de regulamentele în discuție. Altfel spus, aplicarea de către un stat membru a dispozițiilor articolelor 87 [CE], 88 [CE] și 89 [CE] nu poate prevala asupra dispozițiilor regulamentului care reglementează organizarea pieței relevante [...]. În consecință, Comisia nu poate în niciun caz să aprobe un ajutor care este incompatibil cu dispozițiile care reglementează o organizare comună a pieței ori care ar perturba buna funcționare a organizării pieței avute în vedere.”

3        Punctul 4.2.5 din liniile directoare, cuprins în partea referitoare la „Ajutoarele pentru investiții”, prevede:

„Nu se poate acorda niciun ajutor [pentru investiții legate de prelucrarea și de comercializarea produselor agricole] dacă nu se demonstrează în mod suficient că se pot găsi debușee normale pe piață pentru produsele în cauză. Relevanța acestei demonstrații trebuie evaluată la nivelul corespunzător, ținând seama de produsele în cauză, de tipurile de investiții, precum și de capacitățile existente și preconizate. În această privință, trebuie luată în considerare orice restricție în materie de producție sau orice limitare a sprijinului comunitar eventual prevăzute de organizările comune ale pieței. În special, nu se poate acorda niciun ajutor cu încălcarea vreunei interdicții sau restricții prevăzute de organizările comune ale pieței [...]

[...]”

4        În sfârșit, punctul 4.2.6 din aceeași parte din liniile directoare prevede:

„Ajutoarele pentru investiții ale căror cheltuieli eligibile depășesc 25 de milioane de euro sau pentru care cuantumul efectiv al ajutorului va depăși 12 milioane de euro trebuie să fie notificate în mod specific Comisiei, conform articolului 88 alineatul (3) din tratat.”

 Istoricul cauzei și decizia în litigiu

5        Holland Malt BV este o asociație temporară constituită între fabrica de bere Bavaria NV, care produce bere și băuturi nealcoolice, și Agrifirm, o cooperativă în cadrul căreia cooperează producători de cereale din Germania și din nordul Țărilor de Jos. Aceasta este titulara unui brevet pentru producerea și vânzarea malțului HTST („High Temperature, Short Time”).

6        Regatul Țărilor de Jos a adoptat un program regional de investiții intitulat „Regionale investeringsprojecten 2000”. Prin decizia din 17 august 2000, Comisia a aprobat acest program și, prin decizia din 18 februarie 2002, a aprobat și modificarea acestuia prin care s‑a extins domeniul de aplicare al programului respectiv la sectoarele prelucrării și comercializării produselor agricole menționate în anexa I la Tratatul CE.

7        Regatul Țărilor de Jos a acordat Holland Malt un ajutor pentru investiții în valoare de 7 425 000 de euro în cadrul acestui program regional de investiții. Această subvenție era destinată construirii unei fabrici de malț la Eemshaven (Țările de Jos). Plata acesteia a fost condiționată de realizarea investiției înainte de 1 iulie 2005. Cu toate acestea, plata efectivă a ajutorului a fost suspendată până la aprobarea acestuia de către Comisie.

8        Prin scrisoarea din 31 martie 2004, Regatul Țărilor de Jos a notificat această măsură de ajutor Comisiei conform articolului 88 alineatul (3) CE și punctului 4.2.6 din liniile directoare. La 5 mai 2005, Comisia a inițiat o procedură în temeiul articolului 88 alineatul (2) CE. Întrucât procedura menționată a întârziat plata subvenției peste termenul de realizare a investiției stabilit inițial de Regatul Țărilor de Jos, recurenta a solicitat o prelungire a acestui termen până la adoptarea de către Comisie a unei decizii privind subvenția respectivă.

9        La 26 septembrie 2006, Comisia a adoptat decizia în litigiu, în care a concluzionat că respectiva măsură, care privea o investiție destinată îmbunătățirii calității produselor Holland Malt și creșterii capacității de producție a acesteia, constituia un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE. În continuare, aceasta a examinat dacă respectiva măsură putea totuși să fie declarată compatibilă cu piața comună în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE.

10      În acest context, Comisia a constatat că nu exista o piață distinctă pentru malțul HTST sau pentru malțul premium în raport cu malțul obișnuit. În plus, ținând cont de supracapacitatea pe piețele mondială și comunitară ale malțului, aceasta a arătat că nu era prezent niciun element pentru a demonstra existența unor debușee normale pe piața acestui produs, în sensul punctului 4.2.5 din liniile directoare. Astfel, deși, la punctul 93 din motivele deciziei în litigiu, a recunoscut importanța ajutorului în cadrul dezvoltării regionale, Comisia a constatat, la punctul 94 din motivele aceleiași decizii, că acesta nu îndeplinea o condiție importantă prevăzută de liniile directoare.

11      Pentru aceste motive, Comisia a constatat, la articolul 1 din decizia în litigiu, că ajutorul de stat în cauză este incompatibil cu piața comună. Potrivit articolului 2 din această decizie, Regatul Țărilor de Jos este obligat să retragă acest ajutor, iar potrivit articolului 3 din respectiva decizie, acesta are obligația de a recupera de la beneficiar ajutorul pus în mod nelegal la dispoziția acestuia. Potrivit articolului 4 din aceeași decizie, Regatul Țărilor de Jos trebuie să informeze Comisia cu privire la măsurile luate pentru a se conforma acestei decizii.

 Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată

12      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 decembrie 2006, Holland Malt a introdus o cerere de anulare a deciziei în litigiu.

13      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 6 aprilie 2007, Regatul Țărilor de Jos a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea reclamantei. Prin Ordonanța din 12 iunie 2007, președintele Camerei a treia a Tribunalului a admis această intervenție.

14      În susținerea acțiunii sale, Holland Malt a invocat patru motive, întemeiate pe încălcarea articolului 87 alineatul (1) și alineatul (3) litera (c) CE, pe încălcarea principiului bunei administrări și, respectiv, pe încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 253 CE.

15      Al doilea aspect al celui de al doilea motiv privind încălcarea articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE era întemeiat pe lipsa unei evaluări comparative adecvate a efectelor benefice ale ajutorului și a impactului acestuia din urmă asupra condițiilor schimburilor comerciale intracomunitare.

16      Prin intermediul acestui al doilea aspect, reclamanta a imputat, în esență, Comisiei că s‑a întemeiat, în decizia în litigiu, exclusiv pe punctul 4.2.5 din liniile directoare, fără a fi evaluat comparativ, pe de o parte, efectele benefice ale subvenției în discuție și, pe de altă parte, eventualul impact negativ al acesteia asupra condițiilor schimburilor comerciale în cadrul Comunității Europene și că a încălcat astfel articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE.

17      Aceasta a arătat că faptul că liniile directoare se întemeiază pe articolul 87 alineatul (3) CE implică în mod necesar că, în speță, Comisia nu își poate limita competența de apreciere doar la criteriile prevăzute de liniile directoare menționate. În special, aceasta ar trebui să interpreteze punctul 4.2.5 din liniile directoare în lumina criteriului general prevăzut de tratat, astfel încât să considere drept incompatibile cu piața comună doar ajutoarele care afectează condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun.

18      În opinia Holland Malt, în decizia în litigiu, Comisia nu a apreciat dacă, în considerarea avantajelor pe care le‑ar fi implicat subvenția în discuție, impactul acesteia era cu adevărat contrar interesului comun în sensul articolului 87 alineatul (3) CE, ci s‑a limitat să excludă compatibilitatea acestei subvenții în temeiul pretinsei inexistențe pe piață a unor debușee normale ale produsului în discuție. Dimpotrivă, Comisia ar fi trebuit să considere, pe de o parte, că investiția respectivă a avut un impact benefic major asupra realizării obiectivelor politicii agricole comune și în special asupra politicii de dezvoltare rurală a regiunii avute în vedere prin subvenție și, pe de altă parte, că în urma acordării subvenției reclamanta decisese să suporte costurile aferente deschiderii uzinei sale la Eemshaven, într‑o zonă care trebuia să se dezvolte din punct de vedere economic, mai curând decât într‑un loc mai convenabil din punct de vedere economic, situat într‑o altă regiune din Țările de Jos.

19      Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins acțiunea și a obligat reclamanta la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie.

20      În ceea ce privește al doilea aspect al celui de al doilea motiv, Tribunalul a considerat, la punctele 166-180 din hotărârea atacată, că decizia în litigiu a fost adoptată atât în temeiul dispozițiilor articolului 87 alineatele (1) și (3) CE, cât și în temeiul liniilor directoare, în special al secțiunii 4.2.

21      Acesta a amintit că, potrivit jurisprudenței Curții, atunci când au fost adoptate linii directoare, acestea sunt obligatorii pentru Comisie și revine instanței Uniunii competența de a verifica dacă această instituție a respectat normele pe care le‑a adoptat. Tribunalul a arătat că, în speță, rezultă din cuprinsul punctului 3.7 din liniile directoare că orice aspect pozitiv al ajutorului în cauză nu poate fi luat în considerare decât în contextul aplicării criteriilor prevăzute de liniile directoare.

22      În această privință, Tribunalul a considerat că, în conformitate cu punctul 4.2.5 din liniile directoare, după ce a constatat că ajutorul în cauză intra în domeniul de aplicare al acestora, Comisia era obligată să examineze, în prealabil, dacă se demonstrase suficient că pe piață puteau fi găsite debușee normale pentru produsele în cauză. În opinia Tribunalului, în măsura în care această condiție prealabilă nu era îndeplinită în speță, Comisia nu putea aproba ajutorul în discuție fără să încalce propriile linii directoare, astfel încât examinarea obiectivelor și a efectelor benefice ale acestui ajutor era inutilă.

23      În plus, Tribunalul a considerat că reclamanta nu putea pretinde în mod valabil că neaplicarea liniilor directoare și aplicarea directă a articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE ar fi implicat luarea în considerare a obiectivelor și a efectelor benefice ale ajutorului în discuție, în vederea constatării compatibilității acestuia cu piața comună. În această privință, Tribunalul a amintit că, potrivit Hotărârii din 24 februarie 1987, Deufil/Comisia, (310/85, Rec., p. 901, punctul 18), articolul 87 alineatul (3) CE conferă Comisiei o putere discreționară a cărei exercitare presupune aprecieri de ordin economic și social care trebuie efectuate într‑un context comunitar și că aceasta nu depășește limitele acestei puteri atunci când apreciază că acordarea unui ajutor pentru o investiție care crește capacitățile de producție într‑un sector deja în mare măsură excedentar afectează schimburile comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun și că un astfel de ajutor nu este de natură să favorizeze dezvoltarea economică a regiunii în cauză.

24      Tribunalul a adăugat că această concluzie nu poate fi repusă în discuție de argumentul reclamantei potrivit căruia ajutorul în litigiu nu ar fi făcut decât să compenseze dezavantajele economice ce rezultă din alegerea sa de a deschide uzina într‑o zonă mai puțin dezvoltată din punct de vedere economic.

 Concluziile părților în fața Curții

25      Holland Malt solicită Curții:

–      anularea punctelor 168-180 din hotărârea atacată;

–        trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal sau anularea deciziei în litigiu și

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

26      Comisia solicită Curții:

–      respingerea recursului și

–        obligarea Holland Malt la plata cheltuielilor de judecată.

27      Regatul Țărilor de Jos concluzionează, la fel ca și recurenta, că hotărârea atacată trebuie anulată și că se impune obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

 Cu privire la recurs

28      În susținerea recursului formulat, Holland Malt invocă două motive, care se referă la aprecierea Tribunalului privind cel de al doilea aspect al celui de al doilea motiv al cererii introductive formulate în primă instanță.

29      Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept, precum și pe caracterul contradictoriu și insuficient al motivelor privind interpretarea și aplicarea atât a articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE, cât și a liniilor directoare. Al doilea motiv se întemeiază pe neregularitatea procedurală săvârșită ca urmare a unei interpretări greșite și a unei prezentări inexacte a argumentelor invocate de recurentă.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, precum și pe caracterul contradictoriu și insuficient al motivelor privind interpretarea și aplicarea atât a articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE, cât și a liniilor directoare

 Argumentele părților

30      În susținerea primului motiv, Holland Malt invocă trei aspecte întemeiate pe o eroare de drept în interpretarea și în aplicarea articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE, pe o eroare de drept în interpretarea și în aplicarea liniilor directoare și, respectiv, pe caracterul contradictoriu și insuficient al motivelor în cadrul interpretării și al aplicării acestor linii directoare.

–       Cu privire la primul aspect al primului motiv

31      Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea și în aplicarea articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE prin faptul că a dedus din Hotărârea Deufil/Comisia, citată anterior, că, în cadrul aprecierii privind compatibilitatea unui ajutor cu piața comună, Comisia nu ar trebui să ia în considerare efectele benefice ale unei subvenții, atunci când această subvenție determină o creștere a capacităților de producție într‑un sector deja excedentar pe piață.

32      În această privință, recurenta arată că prezenta cauză privește o măsură diferită de cea în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Deufil/Comisia, citată anterior. Astfel, în cauza menționată, subvenția acordată nu ar fi fost de interes general, în timp ce, în decizia în litigiu, Comisia ar fi recunoscut importanța proiectului Holland Malt pentru dezvoltarea regională. În plus, în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre, sectorul ar fi fost în mare măsură excedentar pe piață, gradele de utilizare a capacităților de producție fiind de 72 % și de 64 %, în timp ce în speță gradul de utilizare a capacităților de producție depășește 90 %.

33      Regatul Țărilor de Jos împărtășește punctul de vedere al recurentei potrivit căruia Tribunalul a considerat în mod greșit că, prin faptul că nu a ținut cont de efectele benefice ale ajutorului în discuție, Comisia nu a încălcat articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE. Acesta este de acord și cu criticile privind Hotărârea Deufil/Comisia, citată anterior. Acest stat membru consideră că, în vederea asigurării unei aplicări corecte a dispoziției menționate și în vederea garantării efectului deplin al acesteia, Comisia era obligată să evalueze comparativ efectele benefice și negative ale ajutorului în discuție și nu se putea limita să constate doar că nu s‑a făcut dovada existenței unor debușee normale pe piața malțului.

34      În replică, Comisia arată că punctul de plecare al oricărei analize a normelor aplicabile în materie de ajutoare este că articolul 87 alineatul (3) CE prevede excepții de la norma generală de interdicție prevăzută la articolul 87 alineatul (1) CE, care trebuie interpretate în mod restrictiv. Or, liniile directoare nu ar stabili decât norme minime absolute care trebuie să fie respectate pentru ca ajutorul în sectorul agricol să fie considerat compatibil cu piața comună. În plus, Comisia evidențiază că, în considerarea marjei sale de apreciere largi în evaluarea ajutoarelor în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE, are competența să limiteze această marjă, prin adoptarea unor linii directoare cu privire la modul în care intenționează să aplice această dispoziție în privința unui sector sau a unui tip de ajutor specific, în măsura în care aceste linii nu de îndepărtează de la normele tratatului. În consecință, în opinia Comisiei, după ce a adoptat astfel de orientări pentru un sector sau pentru un tip de ajutor, aceasta nu se mai poate abate de la dispozițiile acestora. Motivul ar fi că, prin adoptarea liniilor respective, Comisia ar limita propria putere discreționară care ar consta, în consecință, doar în evaluarea condițiilor definite în liniile directoare.

35      În speță, Comisia consideră că a trebuit să aplice punctul 4.2.5 din liniile directoare, întrucât nu s‑a dovedit în mod suficient existența unor debușee normale pe piața malțului.

36      Cu privire la argumentația întemeiată pe interpretarea greșită a Hotărârii Deufil/Comisia, citată anterior, Comisia subliniază că, în această hotărâre, compatibilitatea măsurii de ajutor a fost direct evaluată în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE, întrucât, la momentul adoptării deciziei în litigiu, nu exista nicio altă normă aplicabilă produsului căruia îi era destinat ajutorul. În plus, în ceea ce privește diferențele privind situația de fapt invocate de recurentă, față de cauza în care s‑a pronunțat hotărârea menționată, Comisia susține că acestea ar fi lipsite de relevanță întrucât, în speță, liniile directoare nu menționează necesitatea de a dovedi că sectorul agricol este în mare măsură excedentar, ci doar necesitatea de a dovedi că există debușee normale pe piață.

–       Cu privire la al doilea aspect al primului motiv

37      În opinia Holland Malt, interpretarea liniilor directoare făcută de Tribunal nu este corectă, întrucât introduce o condiție prealabilă aprecierii Comisiei privind compatibilitatea unui ajutor cu piața comună. Astfel, Tribunalul ar fi considerat că un ajutor care intră în domeniul de aplicare al liniilor directoare nu poate fi aprobat în temeiul criteriului evaluării comparative a dezavantajelor și a efectelor sale benefice, astfel cum este prevăzut la articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE, atunci când condiția prevăzută la punctul 4.2.5 din acestea nu este îndeplinită. În schimb, articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE nu ar cuprinde nicio condiție potrivit căreia ar trebui să existe debușee normale pe piață, astfel încât Comisia să poată lua în considerare efectele pozitive ale unui ajutor.

38      Regatul Țărilor de Jos împărtășește punctul de vedere al recurentei. Acesta afirmă că Tribunalul, deși a considerat că liniile directoare nu pot fi extinse numai pe baza modului de redactare a acestora, ci trebuie să fie interpretate în lumina articolului 87 CE și a obiectivului urmărit de această dispoziție, în realitate le‑a analizat făcând referire doar la modul de redactare a liniilor menționate. Interpretarea dată de Tribunal liniilor directoare ar avea drept consecință să restrângă aprecierea prevăzută la articolul 87 CE la simpla problemă dacă există sau nu există debușee normale. O interpretare atât de limitată, întemeiată doar pe interpretarea literală a liniilor directoare, ar fi greșită și ar aduce atingere unei aplicări corecte a articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE și efectului deplin al acestuia.

39      Comisia consideră că respectivele concluzii ale Tribunalului nu cuprind nicio eroare de drept. Astfel, evaluarea comparativă prevăzută la articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE ar fi inclusă în liniile directoare și, în consecință, nu ar fi necesar să se ia în considerare alte criterii atunci când ajutorul în discuție este supus normelor prevăzute de liniile directoare. Comisia nu putea lua în considerare alte obiective decât cele prevăzute de liniile directoare, dacă acestea depășesc dispozițiile prevăzute de această instituție în liniile menționate. În speță, punctul 4.2.5 din liniile directoare ar prevedea în mod neechivoc că nu se poate acorda niciun ajutor pentru investiții legate de prelucrarea produselor agricole dacă nu se demonstrează în mod suficient că se pot găsi debușee normale pe piață pentru produsele în cauză. În consecință, în opinia Comisiei, dacă această condiție nu este îndeplinită, nu există nicio posibilitate de a evalua comparativ efectele benefice prezumate ale ajutorului în discuție și impactul său asupra condițiilor schimburilor comerciale.

–       Cu privire la al treilea aspect al primului motiv

40      În opinia recurentei, motivarea hotărârii atacate este contradictorie și insuficientă în ceea ce privește interpretarea liniilor directoare. Astfel, la punctele 132 și 133 din această hotărâre, Tribunalul ar fi afirmat că liniile directoare nu pot fi extinse numai pe baza modului de redactare a acestora și nici nu pot fi interpretate într‑un sens care să reducă domeniul de aplicare al articolelor 87 CE și 88 CE sau care să contravină obiectivelor avute în vedere în aceste dispoziții. Dimpotrivă, la punctele 170-172 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi afirmat că, în speță, Comisia avea obligația să ia în considerare criteriile stabilite la punctul 4.2.5 din liniile directoare, fără să le interpreteze în lumina articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE și, în consecință, fără să aprecieze dacă condițiile schimburilor comerciale au fost modificate în mod nefavorabil de ajutorul în discuție într‑o măsură care contravine interesului comun.

41      Regatul Țărilor de Jos împărtășește punctul de vedere al recurentei și afirmă că hotărârea atacată are o motivare insuficientă în ceea ce privește interpretarea și aplicarea liniilor directoare.

42      Comisia consideră că motivele hotărârii atacate nu sunt în niciun fel insuficiente și nici contradictorii. Aceasta arată, în special, că Tribunalul a amintit, în mod întemeiat, la punctul 132 din hotărârea atacată că liniile directoare trebuie întotdeauna să fie interpretate în lumina obiectivului privind o concurență nedenaturată în cadrul pieței comune și a explicat în mod clar, la punctele 173-177 din această hotărâre, motivele pentru care aplicarea directă a articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE nu implică luarea în considerare a obiectivelor și a efectelor benefice ale ajutorului solicitat de reclamantă. În această privință, Tribunalul ar fi indicat, la punctul 176 din hotărârea atacată, că criteriul care figurează la punctul 4.2.5 din liniile directoare reflectă condiția care reiese din articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE, potrivit căreia niciun ajutor care modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun nu poate fi compatibil cu piața comună.

 Aprecierea Curții

43      Cele trei aspecte ale primului motiv privesc domeniul de aplicare și interpretarea liniilor directoare și vizează aprecierea Tribunalului referitoare la al doilea aspect al celui de al doilea motiv al cererii introductive formulate în primă instanță. În consecință, se impune ca acestea să fie analizate împreună.

44      În această privință, trebuie amintit că, în decizia în litigiu, în temeiul punctului 4.2.5 din linii directoare, Comisia a considerat că ajutorul destinat Holland Malt nu era compatibil cu piața comună, în măsura în care piața relevantă se caracterizează prin inexistența unor debușee normale. Prin intermediul hotărârii atacate, Tribunalul a considerat, pe de o parte, că, în măsura în care condiția prevăzută la punctul 4.2.5 din liniile directoare nu era îndeplinită, Comisia nu ar fi putut aproba ajutorul în litigiu. Pe de altă parte, Tribunalul, amintind Hotărârea Deufil/Comisia, citată anterior, a afirmat că neaplicarea liniilor directoare și aplicarea doar a articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE nu ar fi implicat în speță, contrar celor susținute de reclamantă, obligația Comisiei de a lua în considerare efectele benefice ale ajutorului în discuție asupra regiunii avute în vedere.

45      Aceste două considerații nu sunt afectate de nicio eroare de drept.

46      Astfel, după cum rezultă dintr‑o jurisprudență constantă, Comisia beneficiază, în aplicarea articolului 87 alineatul (3) CE, de o largă putere de apreciere, a cărei exercitare implică evaluări complexe de ordin economic și social care trebuie să fie efectuate într‑un context comunitar (a se vedea Hotărârea din 11 septembrie 2008, Germania și alții/Kronofrance, C‑75/05 P și C‑80/05 P, Rep., p. I‑6619, punctul 59, precum și jurisprudența citată). Adoptând norme de conduită și anunțând, prin publicarea acestora, că le va aplica în privința cazurilor la care se referă acestea, Comisia se autolimitează în exercitarea puterii de apreciere menționate și nu poate să nu aplice aceste norme fără a fi sancționată, dacă este cazul, pentru încălcarea principiilor generale de drept, precum egalitatea de tratament sau protecția încrederii legitime (a se vedea Hotărârea Germania și alții/Kronofrance, citată anterior, punctul 60 și jurisprudența citată).

47      În consecință, potrivit acestei jurisprudențe, în domeniul specific al ajutoarelor de stat, orientările și comunicările pe care Comisia le adoptă sunt obligatorii pentru aceasta, în măsura în care acestea nu se îndepărtează de normele tratatului (a se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2000, Germania/Comisia, C‑288/96, Rec., p. I‑8237, punctul 62, și Hotărârea Germania și alții/Kronofrance, citată anterior, punctul 61).

48      În această privință, trebuie amintit că, astfel cum rezultă din Hotărârea Deufil/Comisia, citată anterior, articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE trebuie interpretat în sensul că, în principiu, atunci când un ajutor este acordat pe o piață caracterizată de supracapacitate, acesta este de natură să modifice în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun.

49      În plus, împrejurarea că un ajutor are și efecte benefice pentru regiunea sau pentru sectorul economic avut în vedere nu implică în mod necesar că acesta trebuie să fie considerat compatibil cu piața comună. Astfel, rezultă din cuprinsul articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE că, atunci când măsura de ajutor modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun, aceasta nu poate fi declarată compatibilă cu piața comună, independent de eventualele efecte benefice pe care le produce. Cu toate acestea, în aprecierea efectelor asupra schimburilor comerciale, Comisia trebuie să ia în considerare toate caracteristicile măsurii în discuție și ale pieței relevante (a se vedea Hotărârea din 25 iunie 1970, Franța/Comisia, 47/69, Rec., p. 487, punctele 7-9).

50      Nimic nu permite să se considere că această interpretare a dreptului primar nu ar fi valabilă în egală măsură pentru ajutoarele acordate în sectorul agricol. Astfel, din cuprinsul articolului 36 primul paragraf CE, care recunoaște supremația politicii agricole în raport cu obiectivele tratatului în domeniul concurenței, rezultă că eventuala aplicare în acest domeniu a dispozițiilor tratatului este condiționată de luarea în considerare a obiectivelor enunțate la articolul 33 CE, și anume obiectivele politicii agricole comune (a se vedea Hotărârea din 15 octombrie 1996, IJssel‑Vliet, C‑311/94, Rec., p. I‑5023, punctul 31).

51      În consecință, în cadrul aprecierii compatibilității ajutoarelor de stat acordate în acest sector, Comisia trebuie să țină cont de cerințele acestei politici care corespund celor ale pieței comune în ansamblu (a se vedea în acest sens Hotărârea IJssel‑Vliet, citată anterior, punctul 33). Printre aceste cerințe figurează controlul producției. Astfel, în special în domeniul sprijinului financiar comunitar, Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) și de modificare și abrogare a unor regulamente (JO L 160, p. 80, Ediție specială, 03/vol. 28, p. 134) interzice, la articolul 6, acordarea unor ajutoare pentru investiții care au ca obiectiv o creștere a producției pentru care nu se pot găsi debușee normale pe piață.

52      În speță, la punctul 4.2.5 din liniile directoare, Comisia a stabilit că apreciază ca fiind incompatibil cu piața comună un ajutor legat de prelucrarea și de comercializarea produselor agricole acordat atunci când nu există debușee normale. Din cuprinsul acestui punct rezultă că, în opinia Comisiei, o astfel de măsură este considerată contrară interesului comun, ținând cont de caracteristicile sectorului în care măsura respectivă produce aceste efecte. În plus, tot la punctul 4.2.5 menționat, Comisia a prevăzut că, în evaluarea unei asemenea măsuri de ajutor trebuie să ia în considerare nivelul ofertei pe piața produsului relevant și orice restricție în materie de producție sau orice limitare a sprijinului comunitar eventual prevăzute de organizările comune ale pieței. Astfel, aceasta trebuie să efectueze o analiză circumstanțiată a pieței menționate.

53      Asemenea norme de conduită sunt conforme cu dispozițiile dreptului primar și în special cu articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE, aplicat cu respectarea obiectivelor politicii agricole comune. Astfel, un ajutor acordat pe o piață caracterizată de supracapacitate este în mod real de natură să modifice în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun. Astfel, Comisia poate considera incompatibilă cu piața comună o măsură destinată dezvoltării unei regiuni sau a unei activități, atunci când aceasta este acordată într‑un sector precum cel al prelucrării produselor agricole, în care orice creștere a producției în condițiile inexistenței unor debușee normale poate să modifice în mod nefavorabil schimburile comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun, independent de efectele benefice ale activității respective asupra regiunii.

54      Rezultă din aceasta că Tribunalul a considerat în mod întemeiat că, în decizia în litigiu, Comisia a aplicat în mod corect atât punctul 4.2.5 din liniile directoare, cât și articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE. Astfel, întrucât a constatat inexistența unor debușee normale pe piața malțului în temeiul unei analize foarte detaliate a acesteia, Comisia avea obligația să considere că măsura în discuție era incompatibilă cu piața comună.

55      În plus, diferențele de natură faptică dintre ajutoarele în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Deufil/Comisia, citată anterior, și cele în discuție în prezenta cauză, astfel cum au fost prezentate de recurentă, nu au relevanță în interpretarea normelor privind condițiile de compatibilitate a ajutoarelor prevăzute la articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE.

56      În special, împrejurarea invocată de Holland Malt că piața malțului nu este în mare măsură excedentară precum piața relevantă în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Deufil/Comisia, citată anterior, nu implică faptul că, în speță, Comisia ar fi trebuit să excludă aplicarea punctului 4.2.5 din liniile directoare. Astfel, rezultă din cuprinsul acestui punct că, pentru sectorul prelucrării produselor agricole, o măsură de ajutor care implică o creștere chiar minoră a producției este considerată, în temeiul caracteristicilor acestui sector economic și constrângerilor politicii agricole, ca fiind incompatibilă cu piața comună. În consecință, hotărârea atacată nu se întemeiază pe o apreciere greșită a normelor aplicabile, astfel cum au fost interpretate de Curte în Hotărârea Deufil/Comisia, citată anterior.

57      În sfârșit, cu privire la pretinsa contradicție în motivarea hotărârii atacate, invocate în cadrul celui de al treilea aspect al primului motiv de recurs, trebuie arătat că, în mod contrar celor susținute de recurentă, Tribunalul, după ce a arătat, la punctele 170-172 din hotărârea atacată, obligația Comisiei de a respecta prevederile liniilor directoare, a apreciat decizia în litigiu în lumina dispozițiilor dreptului primar.

58      Astfel, acesta a constatat că decizia în litigiu, adoptată în temeiul punctului 4.2.5 din liniile directoare, nu este contrară normelor relevante din tratat. În consecință, fără a se contrazice în motivare, Tribunalul a considerat că această decizie, care este conformă liniilor directoare, nu este incompatibilă cu o bună aplicare a normelor tratatului.

59      Întrucât motivarea hotărârii atacate nu este contradictorie, nici al treilea aspect al primului motiv nu este fondat.

60      Rezultă din considerațiile de mai sus că primul motiv invocat de recurentă în susținerea recursului trebuie respins în întregime ca nefondat.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe neregularitatea procedurală săvârșită ca urmare a unei interpretări greșite și a unei prezentări inexacte a argumentelor invocate de recurentă

 Argumentele părților

61      Recurenta susține că, la punctul 168 din hotărârea atacată, Tribunalul a afirmat în mod incorect că, în observațiile cu privire la memoriul în intervenție, aceasta nu ar fi contestat caracterul obligatoriu al liniilor directoare și nici conformitatea acestora cu dispozițiile tratatului. Dimpotrivă, în acest memoriu, recurenta ar fi susținut că liniile directoare nu îndeplinesc cerința articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE dacă sunt interpretate în sensul că nu ar exista obligația Comisiei de a evalua comparativ efectele unui ajutor. În această privință, recurenta ar fi afirmat că, „prin aplicarea dispozițiilor propriilor linii directoare în mod rigid și limitat, Comisia a depășit în mod clar limitele puterii discreționare pe care i‑o conferă articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE în interpretarea pe care o primește în jurisprudența instanțelor comunitare”.

62      Recurenta deduce din aceasta că o astfel de neregularitate procedurală a compromis interesele sale, întrucât Tribunalul ar fi trebuit să examineze argumentele acesteia pentru a ajunge la concluzia că, în speță, Comisia ar fi trebuit să aplice în mod direct articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE.

63      Cu titlu introductiv, Comisia arată că al doilea motiv, chiar dacă ar fi fondat, nu poate avea efecte asupra aprecierii raționamentului Tribunalului sau asupra concluziilor formulate de acesta. Astfel, Tribunal ar fi examinat dacă aplicarea directă a articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE ar fi obligat Comisia să efectueze o analiză diferită de cea urmată în decizia în litigiu în temeiul punctului 4.2.5 din liniile directoare.

64      Cu privire la fond, Comisia arată că, astfel cum rezultă din hotărârea atacată, recurenta declarase în mod expres că nu contesta că, prin stabilirea liniilor sale directoare, Comisia a limitat puterea sa discreționară.

 Aprecierea Curții

65      În această privință, trebuie arătat că, la punctul 168 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat în mod real că, în observațiile sale cu privire la memoriul în intervenție, reclamanta nu a contestat caracterul obligatoriu al liniilor directoare și nici conformitatea acestora cu dispozițiile tratatului.

66      Cu toate acestea, la punctele 169-177 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat dacă decizia în litigiu este conformă cu liniile directoare și dacă aceasta încalcă articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE. Cu alte cuvinte, acesta a analizat dacă prin faptul că exclude compatibilitatea cu piața comună a ajutorului acordat către Holland Malt doar în temeiul caracteristicilor pieței relevante, decizia în litigiu este contrară atât liniilor directoare, cât și acestei dispoziții din tratat.

67      Așadar, recurenta nu poate susține în mod eficient că Tribunalul nu ar fi răspuns argumentației sale potrivit căreia Comisia, întemeindu‑se pe liniile directoare, nu ar fi aplicat în mod exact dispoziția menționată din tratat.

68      Rezultă din aceasta că al doilea motiv nu este fondat și trebuie respins.

69      Reiese din cele de mai sus că niciunul dintre motivele invocate de recurentă în susținerea recursului formulat nu poate fi admis și că, prin urmare, acesta trebuie respins în întregime.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

70      Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 118 din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Holland Malt la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște:

1)      Respinge recursul.

2)      Obligă Holland Malt BV la plata cheltuielilor de judecată.

Semnături

---

* Limba de procedură: engleza.