1. 

În rezumat, prezentul recurs ( 2 ) se referă la un exportator chinez care a fost supus unei anchete antidumping, a cărui cerere ca prețurile sale normale să fie evaluate în același mod precum cele ale unui exportator care funcționează în condiții de economie de piață a fost inițial respinsă de Comisie, însă ulterior a fost revizuită în mod mai favorabil, pentru ca, în final, să fie în mod neașteptat respinsă.

2. 

Exportatorul a invocat în fața Tribunalului de Primă Instanță că, în speță, Comisia (i) considerase în mod greșit că îi era interzis să își modifice aprecierea inițială și (ii) nu acordase suficient timp pentru ca exportatorul să își prezinte punctul de vedere cu privire la aprecierea finală.

3. 

Tribunalul a constatat că (i) doar în mod incidental Comisia a observat că nu avea dreptul să reevalueze fapte vechi; în consecință, (ii) chiar dacă ar fi fost acordat timp suficient pentru reacția exportatorului, această reacție s-ar fi putut referi numai la observația incidentală mai degrabă decât la motivele de fond care au determinat respingerea, astfel încât dreptul la apărare al exportatorului nu a fost afectat.

4. 

Exportatorul pretinde în prezentul recurs că respectiva constatare legată de motivele Comisiei a constituit o denaturare vădită a elementelor de probă, astfel încât, dacă ar fi fost acordat timp suficient, reacția ar fi putut fi relevantă.

5. 

Curtea trebuie să stabilească în primul rând și cu precădere dacă Tribunalul de Primă Instanță „a denaturat elementele de probă”. Altfel, Curtea nu are în principiu nicio competență să stabilească valoarea care trebuie acordată elementelor de probă respective ( 3 ). Doar în cazul în care a existat o astfel de denaturare, Curtea va fi în măsură să examineze argumentele privind neacordarea de timp suficient pentru prezentarea unei reacții.

6.

Protecția industriei comunitare împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping este reglementată, în esență, de Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului ( 4 ) (denumit în continuare „regulamentul de bază”).

7.

Conform articolului 1 alineatele (1) și (2) din acest regulament, poate fi supus unei taxe antidumping orice produs care face obiectul unui dumping în cazul în care punerea sa în liberă circulație în cadrul Comunității cauzează un prejudiciu. Se consideră că un produs face obiectul unui dumping atunci când prețul său de export către Comunitate este mai mic decât prețul comparabil, practicat în cadrul operațiunilor comerciale normale, pentru produsul similar în țara exportatoare.

8.

Conform articolului 5 alineatul (1), în urma înaintării în scris a unei plângeri efectuate în numele industriei comunitare, trebuie deschisă o anchetă care vizează stabilirea existenței, a gradului și a efectului dumpingului. Articolul 6 reglementează procedurile de anchetă, în timp ce articolele 2-4 prevăd, în esență, criteriile care trebuie aplicate.

9.

Articolul 2 se referă la stabilirea existenței dumpingului. Acesta prevede norme pentru stabilirea valorii normale [partea A alineatele (1)-(7)] și a prețului de export [partea B alineatele (8) și (9)] care trebuie comparate [partea C alineatul (10)] în vederea stabilirii marjei de dumping [partea D alineatele (11) și (12)]. Doar partea A este relevantă pentru prezenta cauză.

10.

Conform articolului 2 alineatul (1) primul paragraf, valoarea normală se stabilește pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenți din țara exportatoare. Aceasta se stabilește în conformitate cu normele prevăzute de restul alineatelor (1)-(6), care se aplică întreprinderilor ce funcționează în condiții de economie de piață.

11.

Pentru alte întreprinderi, primul paragraf al articolului 2 alineatul (7) litera (a) prevede: „În cazul importurilor care provin din țări care nu au economie de piață, valoarea normală se stabilește pe baza prețului sau a valorii calculate într-o țară terță care are economie de piață, pe baza prețului de export dintr-o astfel de țară terță către alte țări, inclusiv către Comunitate, sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în orice alt mod rezonabil, inclusiv pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit în Comunitate pentru produsul similar, ajustat în mod corespunzător, în cazul în care este necesar, pentru ca acesta să includă o marjă de profit rezonabilă.”

12.

Cu toate acestea, conform articolului 2 alineatul (7) litera (b), în cazul anchetelor privind importuri care provin inter alia din Republica Populară Chineză (considerată ca nefiind o economie de piață), „valoarea normală se stabilește în conformitate cu alineatele (1)-(6), în cazul în care se stabilește că, pe baza cererilor documentate corespunzător, prezentate de unul sau de mai mulți producători care fac obiectul anchetei și în conformitate cu criteriile și cu procedurile prevăzute la litera (c), predomină condițiile unei economii de piață pentru acel sau acei producători în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv. În cazul în care nu se prezintă o astfel de situație, se aplică dispozițiile de la litera (a).”

13.

Articolul 2 alineatul (7) litera (c), care a fost decisiv în a stabili dacă exportatorul din prezenta cauză îndeplinea condițiile pentru acordarea statutului menționat (cunoscut drept „statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață” și abreviat „MET”) prevede diferite criterii cu privire la care trebuie să se demonstreze că sunt îndeplinite toate pentru a se califica pentru statutul menționat. Printre aceste criterii, a doua liniuță a primului paragraf prevede că întreprinderile trebuie să folosească „o singură serie de documente contabile de bază, care fac obiectul unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale și care sunt utilizate în toate scopurile” ( 5 ).

14.

Ultimul paragraf al articolului 2 alineatul (7) litera (c) prevede: „Se analizează dacă producătorul îndeplinește sau nu criteriile menționate anterior în termen de 3 luni de la inițierea procedurii, după o consultare specifică a comitetului consultativ și după ce industria comunitară a avut ocazia să își prezinte observațiile. Soluția stabilită rămâne în vigoare pe tot parcursul anchetei.” ( 6 )

15.

În Hotărârea Nanjing Metalink ( 7 ), Tribunalul de Primă Instanță a interpretat această dispoziție în sensul că „[are] în special drept obiect să asigure că problema [acordării statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață] nu este soluționată pe baza efectului acesteia asupra calculării marjei de dumping”. Tribunalul s-a pronunțat în continuare în sensul că „ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază trebuie interpretată că interzice instituțiilor să reevalueze probele pe care le-au avut la momentul stabilirii inițiale a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață. Cu toate acestea, dispoziția menționată nu se opune ca acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață să nu fie menținută atunci când o modificare a situației de fapt pe baza căreia a fost acordat acest statut nu mai permite să se considere că producătorul în discuție își desfășoară activitatea în condiții de economie de piață.” ( 8 )

16.

În cursul anchetei, Comisia poate impune taxe provizorii, în conformitate cu articolul 7. Cu toate acestea, doar în cazul în care din constatarea definitivă a faptelor reiese că există dumping și prejudiciu care rezultă din acesta și doar dacă interesul Comunității necesită o acțiune, Consiliul trebuie să impună o taxă antidumping definitivă, hotărând cu privire la propunerea Comisiei, prezentată în termen de cel mult o lună înainte de expirarea oricăror taxe provizorii și după consultarea comitetului consultativ [articolul 9 alineatul (4)]. În eventualitatea impunerii unei taxe definitive, întreaga procedură se încheie, în toate cazurile, în termen de 15 luni de la deschiderea acesteia [articolul 6 alineatul (9)].

17.

Ultima dispoziție care prezintă relevanță este articolul 20 alineatele (4) și (5). Conform articolului 20, părțile vizate de o anchetă pot obține din partea Comisiei informații cu privire la detaliile referitoare la faptele și la motivele principale pe baza cărora se instituie măsurile provizorii [alineatul (1)] și o „informare finală” cu privire la faptele și la considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande instituirea de măsuri definitive [alineatul (2)]. Articolul 20 alineatele (4) și (5) prevede următoarele:

„(4)   Informarea finală trebuie făcută în scris. Ținând seama de necesitatea de a proteja confidențialitatea informațiilor, ea trebuie transmisă cât mai repede posibil, în mod normal în termen de cel mult o lună înaintea deciziei definitive sau de transmiterea de către Comisie a unei propuneri de decizie definitivă, în conformitate cu articolul 9. În cazul în care Comisia nu este în măsură să comunice în acest termen anumite fapte sau considerații, comunicarea trebuie făcută cât mai repede posibil. Informarea nu este un obstacol pentru orice decizie ulterioară care poate fi luată de Comisie sau de Consiliu și, în cazul în care această decizie se bazează pe fapte și considerații diferite, acestea din urmă trebuie comunicate cât mai curând posibil.

(5)   Observațiile făcute după informarea finală nu pot fi luate în considerare decât în cazul în care sunt primite într-un termen pe care Comisia îl stabilește în fiecare caz, ținând seama în mod corespunzător de urgența cazului, dar care nu poate fi mai mic de zece zile.”

18.

Situația de fapt este prezentată la punctele 4-23 din hotărârea atacată. În cele ce urmează, le vom prezenta pe scurt, referindu-ne și citând anumite documente prezentate Tribunalului de Primă Instanță, la care s-a făcut referire în recurs.

19.

La 4 februarie 2006, Comisia a deschis o anchetă privind importurile de mese de călcat, inclusiv cele fabricate și exportate de Foshan Shunde Yongjian Housewares & Hardware Co. Ltd (denumită în continuare „Yongjian”), cu sediul în Foshan, Republica Populară Chineză.

20.

La 23 februarie 2006, Yongjian a solicitat acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață. În urma unor investigații, Comisia a răspuns la că, în opinia sa, nu era îndeplinit criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf a doua liniuță din regulamentul de bază, întrucât documentele contabile ale Yongjian, precum și rapoartele de audit ale acesteia nu erau conforme cu standardele internaționale de contabilitate. Un alt schimb de scrisori a avut loc în septembrie 2006, dar Comisia și-a menținut poziția.

21.

Ulterior, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1620/2006 ( 9 ) care a confirmat respingerea cererii formulate de Yongjian de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață și prin care s-a impus o taxă provizorie de 18,1% asupra importurilor de mese de călcat fabricate de Yongjian.

22.

Yongjian a continuat să prezinte observații și statistici în susținerea cererii sale pentru acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață. Conform cuprinsului punctului 13 din hotărârea atacată:

„Prin scrisoarea din 20 februarie 2007, Comisia a comunicat reclamantei un document de informare finală generală, precum și un document de informare specifică. În primul document, Comisia și-a anunțat intenția de a acorda reclamantei statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață[ ( 10 )]. Astfel, Comisia a considerat, pe de o parte, că lipsurile din practicile contabile ale întreprinderii, evidențiate în stadiul măsurilor provizorii, nu aveau un efect semnificativ asupra rezultatelor financiare înscrise în conturi și că, pe de altă parte, caracterul incomplet al conturilor, în primul rând, nu prezenta probleme în ceea ce privește informațiile referitoare la vânzările la export, în măsura în care Comisia acceptase deja aceste date atunci când era în măsură să le verifice fiabilitatea, și, în al doilea rând, acest caracter nu era determinant în ceea ce privește vânzările interne, acestea nefiind suficient de importante pentru a fi reprezentative. Comisia a arătat astfel că, în aceste condiții, valoarea normală trebuia să fie stabilită pe baza costurilor de producție, iar costul oțelului era un element esențial al acestora. În această privință, Comisia a considerat că datele statistice oficiale chineze privind importurile de oțel, prezentate în cursul procedurii administrative, confirmau fiabilitatea datelor contabile ale întreprinderii privind costul oțelului și permiteau astfel calcularea valorii normale pe baza valorii stabilite în China.”

23.

În consecință, documentul de informare finală generală indica o rată definitivă a taxei de 0% pentru mesele de călcat aparținând Yongjian.

24.

În martie 2007, Comisia a primit observații din partea autorilor plângerii care, conform cuprinsului punctului 14 din hotărârea atacată, „au susținut, pe de o parte, că reclamanta nu îndeplinea criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf a doua liniuță din regulamentul de bază și, pe de altă parte, că, în orice caz, ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază se opunea faptului ca instituțiile să modifice în cursul procedurii determinarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață”.

25.

La 6 și la 22 martie 2007, comitetul consultativ a examinat propunerea Comisiei din . Conform cuprinsului punctului 15 din hotărârea atacată, „[M]ai mulți membri ai comitetului consultativ au contestat acordarea către reclamantă a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață.”

26.

Poate fi util să cităm punctele 13-18 din memoriul în intervenție al guvernului italian ( 11 ):

27.

În seara de vineri, 23 martie 2007, Comisia a comunicat prin fax către Yongjian un document de informare finală generală revizuit și un document de informare specifică revizuit. În aceste documente, Comisia a confirmat refuzul său inițial de acordare către Yongjian a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață, în esență, pentru motivul că practicile contabile ale Yongjian încălcau în mod evident standardele internaționale de contabilitate. În consecință, o rată a taxei definitive de 18,1% a fost propusă pentru produsele Yongjian. Comisia s-a referit la argumentele invocate de Yongjian în favoarea acordării statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață și a respins aceste argumente, dar nu a făcut nicio referire la intenția sa anterioară de a propune acordarea unui astfel de statut și, în consecință, nu a indicat niciun motiv pentru schimbarea sa de poziție ulterior datei de 20 februarie.

28.

Societății Yongjian i s-a acordat inițial un termen de 6 zile calendaristice, până joi, 29 martie 2007, în vederea prezentării de comentarii sau de observații. Luni, 26 martie, aceasta a solicitat să examineze dosarul și a dobândit acces până marți, 27 martie. Miercuri, 28 martie, aceasta a solicitat prelungirea cu o săptămână a termenului acordat pentru prezentarea de comentarii.

29.

Comisia a răspuns la 29 martie, subliniind că Yongjian examinase deja de patru ori dosarul și că singura informație nouă introdusă cuprindea documentele de informare revizuite. Comisia a menționat de asemenea că aceste documente „nu prezentau, în esență, constatări noi […] ci mai degrabă confirmau constatările provizorii [ale Comisiei]”. Aceasta a concluzionat: „În consecință, nu considerăm suficiente motivele invocate pentru a justifica această cerere de prelungire. Cu toate acestea, putem accepta în mod excepțional să prelungim termenul până luni, 2 aprilie 2007.” Astfel, societății Yongjian i-a fost acordat în final un termen de 10 zile calendaristice în care să prezinte comentarii sau observații.

30.

Între timp, la 23 martie 2007, Comisia trimisese comitetului consultativ documentul de lucru final revizuit pentru consultare. Acest document a fost aprobat de comitet la , în urma unei proceduri scrise. De asemenea, la , Comisia a transmis Consiliului propunerea de măsuri definitive, întemeiată pe documentul de informare finală generală revizuit.

31.

La 2 aprilie 2007, Yongjian a prezentat Comisiei observațiile sale, prin care a contestat concluzia potrivit căreia nu îndeplinea condițiile necesare pentru acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață și i-a solicitat acesteia să nu admită observația autorilor plângerii, conform căreia ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază interzicea Comisiei să își modifice aprecierea inițială.

32.

Comisia a răspuns avocatului societății Yongjian prin scrisoarea din 4 aprilie 2007. În măsura în care este relevant în prezenta cauză, Comisia a precizat următoarele:

„La 20 februarie 2007, serviciile Comisiei și-au anunțat intenția de a modifica aprecierea privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață (MET) și, în consecință, marjele de dumping și ratele taxei aplicabile celor trei producători și exportatori chinezi, inclusiv clientul dumneavoastră, și au invitat părțile interesate să își prezinte comentariile. Această informație nu constituia în niciun caz o nouă apreciere privind MET.

Astfel cum se menționează în mod clar în documentul de informare finală generală revizuit, Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru concluziile sale finale (a se vedea punctul 4). În acest mod, Comisia nu a privat niciuna dintre părțile interesate de dreptul de a prezenta comentarii fundamentate în mod corespunzător.

În conformitate cu principiul menționat mai sus și în urma comentariilor formulate de industria comunitară în această privință, serviciile Comisiei au decis să nu efectueze modificări privind MET, ci să confirme concluziile lor provizorii. De fapt, s-a stabilit în final că efectele practicilor contabile în discuție, cu privire la care, astfel cum s-a indicat deja, s-a constatat că încălcau IAS, nu puteau fi considerate neglijabile.

Explicațiile clientului dumneavoastră, furnizate ulterior documentului de informare provizorie, au fost examinate împreună cu comentariile industriei comunitare prezentate în urma documentului de informare finală din 20 februarie 2007 și s-a stabilit că, în speță, conturile clientului dumneavoastră nu au fost verificate în conformitate cu IAS, întrucât s-a constatat nerespectarea de către clientul dumneavoastră a principiului contabilității de angajamente (contrar IAS 1.25), opera compensări (contrar IAS 1.32) și prezenta operațiunile împreună în loc să le enumere separat (contrar IAS 1.13 și IAS 1.29). Niciuna dintre neregularitățile menționate nu au fost comentate de auditori.

În observațiile din 2 aprilie 2007, clientul dumneavoastră continuă să repete aceleași argumente, prezentate deja înainte de documentul de informare finală, cu privire la neregularitățile contabile și la conformitatea sau neconformitatea acestora cu standardele IAS, dar astfel cum bine știți, jurisprudența privind aprecierea cererilor de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață nu permite reevaluarea unor fapte vechi.

Cu privire la datele noi referitoare la prețul oțelului, furnizate de clientul dumneavoastră ulterior documentului de informare provizorie, evidențiem că și această informație a fost analizată împreună cu comentariile industriei comunitare prezentate în urma documentului de informare finală din 20 februarie 2007 și s-a stabilit că noua informație privind prețurile oțelului nu permite o nouă evaluare a tuturor deficiențelor constatate în privința conturilor clientului dumneavoastră.

În consecință, din moment ce noile probe privind prețurile oțelului nu pot avea efect cu privire la determinarea MET, valoarea normală a clientului dumneavoastră trebuia să fie stabilită în conformitate cu dispozițiile relevante ale articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, și anume trebuia stabilită pe baza prețului sau a valorii calculate într-o țară [similară].

În ceea ce privește stabilirea prețului de export, arătăm că niciodată în susținerile sale privind fie documentul de informare provizorie sau documentul de informare finală, clientul dumneavoastră nu a contestat principiile fundamentale ale determinării efectuate de serviciile Comisiei în ceea ce privește vânzările la export efectuate direct unor clienți independenți. Comentariile clientului dumneavoastră s-au referit doar la rata de schimb utilizată sau la detaliile tehnice privind prezentarea Excel a PCN grupate utilizate pentru calculele de dumping (ambele fiind analizate atât în documentul de informare finală generală, cât și în documentul de informare finală specifică). Rezultă în mod logic din cele de mai sus că, în speță, clientul dumneavoastră acceptase concluziile formulate de serviciile Comisiei. În consecință, afirmațiile făcute în prezent cu privire la acest aspect nu pot fi luate în considerare.

Articolul 20 alineatul (4) din regulamentul de bază prevede că informarea finală nu este un obstacol pentru orice decizie ulterioară care poate fi luată de Comisie sau de Consiliu și, în cazul în care decizia respectivă se bazează pe fapte și pe considerații diferite, acestea din urmă trebuie comunicate cât mai curând posibil. Acesta a fost scopul documentului de informare finală generală revizuit din 23 martie 2007.

Totuși, vă rog să observați că, în speță, Comisia este pregătită să revizuiască într-un an situația MET a clientului dumneavoastră, dacă îi sunt puse la dispoziție suficiente probe în această privință.”

33.

În ceea ce privește motivele Comisiei pentru schimbarea punctului său de vedere, poate fi util de evidențiat în acest moment că, la punctul 23 din memoriul său în apărare prezentat Tribunalului de Primă Instanță ( 12 ), Consiliul a afirmat:

„Comisia a preconizat într-adevăr, în februarie 2007, să își modifice poziția cu privire la MET, ca urmare a probelor pe care le-a apreciat la momentul respectiv ca fiind «considerabile». În primul document de informare, aceasta a precizat că putea preconiza să propună o schimbare pe baza unei reevaluări a datelor și a confirmării anumitor prețuri la importul de oțel, considerate probe noi. Aceasta era pregătită să concluzioneze că existau astfel suficiente «date și explicații noi» pentru a justifica revizuirea soluției adoptate cu privire la MET. Cu toate acestea, ulterior primirii de observații din partea părților interesate și după consultarea comitetului antidumping, Comisia și-a schimbat punctul de vedere cu privire la aceste considerații și a confirmat soluția adoptată inițial, și anume că, având în vedere a doua liniuță a articolului 2 alineatul (7) litera (c), lipsa de elemente noi suficiente și textul perfect clar al articolului 2 alineatul (7) litera (c), reclamanta nu avea dreptul să beneficieze de MET. Aceasta a concluzionat că nu erau îndeplinite condițiile impuse pentru revizuirea soluției adoptate inițial, astfel cum au fost prezentate în Hotărârea Nanjing Metalink International, și că obligația de bază prevăzută la ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c), astfel cum a fost interpretată în hotărârea menționată, trebuie, așadar, să se aplice. […]”

34.

Prin scrisoarea din 5 aprilie 2007, Yongjian a solicitat Comisiei să propună măsuri definitive întemeiate pe documentul de informare finală generală din , din moment ce aprecierea privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață era, în opinia Yongjian, întemeiat pe o eroare de drept.

35.

Cu toate acestea, la 23 aprilie 2007, Consiliul a adoptat regulamentul în litigiu ( 13 ), prin care s-a impus, inter alia, o taxă definitivă antidumping de 18.1% asupra importurilor de mese de călcat fabricate de Yongjian.

36.

Yongjian a solicitat anularea acestui regulament în măsura în care o privește. Comisia, cei trei autori ai plângerii care reprezentau industria comunitară ( 14 ) și Republica Italiană au interveni toți în susținerea Consiliului.

37.

Yongjian a invocat două motive de drept: (i) interpretarea greșită a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și (ii) încălcarea articolului 20 din regulamentul de bază și a dreptului la apărare.

38.

Yongjian a susținut că singura explicație oferită de Comisie pentru a justifica schimbarea sa bruscă de poziție era cuprinsă în scrisoarea din 4 aprilie 2007, și anume că jurisprudența nu permitea reevaluarea unor fapte vechi. (În cazul în care totuși adevăratul motiv a fost diferit, propunerea prezentată Consiliului nu a menționat motivele pe care s-a întemeiat, ceea ce constituie o încălcare a articolului 253 CE.)

39.

Referința la jurisprudență nu putea avea în vedere decât Hotărârea Nanjing Metalink. Cu toate acestea, conform hotărârii menționate, ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază vizează să garanteze că aspectul privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață este determinat în mod obiectiv, iar nu pe baza efectului acestuia asupra calculării marjei de dumping. Astfel, instituțiile nu pot reevalua informațiile de care dispun la momentul determinării inițiale, dar pot revoca statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață în cazul în care rezultă, din modificarea împrejurărilor sau din apariția de probe noi, că întreprinderea în cauză nu îndeplinește criteriile necesare. O astfel de normă presupune că o decizie privind acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață trebuie adoptată anterior unei decizii privind valoarea normală.

40.

Cu toate acestea, în prezenta cauză, Comisia a efectuat ambele demersuri în același timp. Astfel, nu exista niciun motiv pentru a trata în mod diferit problema statutului Yongjian în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (c) și celelalte aspecte ale aprecierii provizorii care ar fi putut fi revizuite. Din moment ce Comisia ajunsese la concluzia că aprecierea inițială privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață era nejustificată pentru motivele expuse în documentul de informare finală generală din 20 februarie 2007 și nu explicase de ce motivele respective puteau fi greșite, aceasta avea nu numai dreptul, ci și obligația de a corecta aprecierea pe care o efectuase. Așadar, propunerea de măsuri definitive încălca articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, afectând regulamentul în litigiu.

41.

Tribunalul de Primă Instanță a arătat, în primul rând, că punctele 12-14 din regulamentul în litigiu evidențiau că „refuzul de a modifica determinarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață, operată în regulamentul provizoriu, nu era motivată de obstacolul din calea reevaluării unor fapte vechi, creat prin articolul 2 alineatul (7) litera (c) ultima teză din regulamentul de bază, ci de neconformitatea contabilității reclamantei cu normele IAS și de lipsa de elemente noi susceptibile să afecteze această apreciere. În consecință, refuzul respectiv provenea din aplicarea criteriilor materiale din articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf a doua liniuță din acest regulament” ( 15 ).

42.

Nici documentele de informare revizuite nu precizează că motivul pentru refuzarea acordării statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață era interdicția de a reevalua faptele vechi; argumentele Comisiei s-au referit doar la neconformitatea practicilor contabile ale Yongjian ( 16 ).

43.

În continuare, Tribunalul de Primă Instanță s-a referit la scrisoarea Comisiei din 4 aprilie 2007 ca fiind „[s]ingurul document în care Comisia arată că jurisprudența privind determinarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață nu autorizează reevaluarea unor fapte vechi”. Tribunalul a citat paragraful relevant: „În observațiile din , clientul dumneavoastră continuă să repete aceleași argumente, prezentate deja înainte de informarea finală, cu privire la neregularitățile contabile și la conformitatea sau neconformitatea acestora cu standardele IAS, dar astfel cum bine știți, jurisprudența privind aprecierea cererilor de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață nu permite reevaluarea unor fapte vechi” ( 17 ).

44.

La punctele 47-50 din hotărârea sa, Tribunalul a continuat:

45.

După ce a analizat alte puncte care nu sunt în discuție în recurs, Tribunalul de Primă Instanță a respins, așadar, primul motiv de drept invocat de Yongjian.

46.

Yongjian a susținut că, în conformitate cu articolul 20 alineatele (4) și (5) din regulamentul de bază, Comisia are obligația de a comunica informarea finală cu privire la faptele și la considerațiile principale în temeiul cărora intenționează să recomande instituirea de măsuri definitive, cu cel puțin 10 zile înainte de a prezenta propunerea sa Consiliului, pentru a permite părților să formuleze observații, iar Comisiei, să le ia în considerare. Totuși, în acest caz, Comisia a prezentat propunerea de măsuri definitive întemeiate pe documentul de informare finală revizuită abia la 6 zile după comunicarea acestui document către Yongjian și cu 4 zile înainte de data stabilită pentru depunerea observațiilor de către Yongjian.

47.

În această privință, Tribunalul de Primă Instanță a fost, în esență, de acord cu Yongjian. Acesta a arătat, în primul rând, că articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază, deși nu prevede obligația Comisiei de a aștepta expirarea termenului de 10 zile înainte de a transmite propunerea sa Consiliului, nu poate primi o interpretare care să nu fie în concordanță cu articolul 20 alineatul (4), care prevede obligația Comisiei de a comunica informarea finală în termen de cel mult o lună înainte de transmiterea către Consiliu a unei propuneri de decizie definitivă. Prin urmare, Comisia nu poate prezenta propunerea sa Consiliului înainte de expirarea termenului de 10 zile ( 18 ).

48.

În continuare, Tribunalul a respins argumentul Consiliului potrivit căruia Comisia putea lua în considerare observațiile prin modificarea propunerii sale către Consiliu. Articolul 250 alineatul (2) CE permite Comisiei să își modifice propunerea cu scopul de a facilita o convergență a punctelor de vedere în cadrul instituției sau între instituțiile implicate în procesul decizional, dar exercitarea acestei competențe este improprie în vederea luării în considerare adecvate a observațiilor părților ( 19 ). Pe de altă parte, astfel de observații pot avea consecințe importante asupra conținutului actului final. Or, însăși împrejurarea că a fost deja prezentată o propunere de măsuri definitive este, în sine, susceptibilă să influențeze consecințele care ar putea fi deduse din aceste observații. Astfel, posibilitatea Comisiei de a comunica Consiliului propunerea sa înainte de primirea observațiilor din partea părților interesate poate dăuna luării lor în considerare în mod efectiv ( 20 ).

49.

În prezenta cauză, Comisia avea obligația să informeze Yongjian cu privire la noua sa luare de poziție, întemeiată pe o considerație nouă sau diferită în sensul articolului 20 alineatul (4) din regulamentul de bază, potrivit căruia informațiile privind prețul importurilor de oțel nu erau de natură să modifice consecințele care trebuiau deduse din nerespectarea de către Yongjian a standardelor IAS, cu privire la acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață. Articolul 20 alineatul (4) nu susținea punctul de vedere al Comisiei, potrivit căruia simpla modificare a aprecierii elementelor de fapt care au rămas neschimbate nu necesită nicio comunicare către părțile interesate. Atunci când aprecierea elementelor de fapt relevante este avută în vedere pentru prima dată, aceasta trebuie să fie comunicată părților interesate, pentru ca ele să își poată prezenta observațiile în această privință. Întrucât documentele de informare finală revizuite au fost trimise Yongjian la 23 martie 2007, iar propunerea de măsuri definitive a fost transmisă Consiliului la , respectiv 6 zile mai târziu, Comisia nu a respectat cerințele articolului 20 alineatul (5) ( 21 ).

50.

Deși a adoptat acest punct de vedere, Tribunalul de Primă Instanță a respins totuși al doilea motiv invocat de Yongjian.

51.

Acesta a considerat că nerespectarea termenului de 10 zile prevăzut la articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază nu poate conduce la anularea regulamentului în litigiu decât în măsura în care există posibilitatea ca, din cauza acestei neregularități, procedura administrativă să fi produs un rezultat diferit, afectând astfel în mod concret dreptul la apărare al Yongjian ( 22 ). Cu toate acestea, documentele de informare finală revizuite nu cuprindeau elemente de fapt noi, care nu fuseseră aduse anterior la cunoștința Yongjian, iar aceasta din urmă avusese deja ocazia, în cadrul unei faze anterioare a procedurii, să se exprime cu privire la poziția prezentată, din nou, în documentele de informare finală revizuite din 23 martie 2007. În plus, în afara argumentelor privind ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, Yongjian nu a prezentat, în scrisoarea sa din , niciun argument nou drept răspuns la noua luare de poziție a Comisiei. Observațiile sale cuprinse în scrisoarea menționată, referitoare la ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) și la Hotărârea Nanjing Metalink, nu au influențat în orice caz conținutul regulamentului în litigiu. Astfel cum se constatase în cadrul primului motiv, refuzul de a acorda statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață se întemeia pe aplicarea criteriilor materiale care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf a doua liniuță ( 23 ).

52.

Yongjian a invocat două motive de recurs, pe care le rezumăm în cele ce urmează, împreună cu observațiile scrise și verbale ale Consiliului, ale Comisiei și ale autorilor plângerii, precum și împreună cu observațiile scrise ale Republicii Italiene.

53.

Yongjian susține, în esență, că Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept, întrucât a concluzionat că interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și punctul 44 din Hotărârea Nanjing Metalink nu erau relevante, în măsura în care exista o discordanță vădită între această concluzie și conținutul dosarului. În consecință, acesta a săvârșit de asemenea o eroare, întrucât nu s-a pronunțat asupra problemei fundamentale dacă ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) se opunea reconsiderării de către Comisie a deciziei sale inițiale de a nu acorda statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață.

54.

Argumentele Yongjian se concentrează asupra primei părți a acestei observații și se întemeiază în mare măsură pe susținerile guvernului italian și ale Consiliului prezentate în memoriile acestora în primă instanță ( 24 ), potrivit cărora Comisia a revenit la poziția sa inițială drept răspuns la obiecțiile referitoare la faptul că o reevaluare ar fi contrară ultimei teze a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, astfel cum a fost interpretată în Hotărârea Nanjing Metalink. În opinia Yongjian, rezultă destul de clar din dosarul cauzei că acest aspect nu era incidental, ci fundamental pentru schimbarea în ultimul moment a poziției Comisiei și, prin urmare, pentru decizia finală de impunere a unei taxe antidumping de 18,1% în loc de 0%. Concluzia contrară a Tribunalului de Primă Instanță reprezintă o denaturare vădită a elementelor de probă în sensul jurisprudenței și, în consecință, face obiectul examinării de către Curtea de Justiție.

55.

Consiliul, Comisia și autorii plângerii evidențiază toți jurisprudența potrivit căreia Tribunalul de Primă Instanță este singurul competent, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile aflate la dosar care i-au fost prezentate, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte ( 25 ) și că revine reclamantului care invocă o denaturare a elementelor de probă de către Tribunal obligația de a indica în mod precis elementele care ar fi fost denaturate de acesta și de a demonstra erorile de analiză care ar fi condus Tribunalul, în aprecierea sa, la această denaturare ( 26 ).

56.

În continuare, Consiliul evidențiază că Yongjian se referă doar la declarațiile prezentate în memoriile lor de Consiliu (de fapt un argument întemeiat pe un element de probă care a fost deja prezentat Tribunalului de Primă Instanță) și de guvernul italian (reflectate în afirmația Tribunalului potrivit căreia „[m]ai mulți membri ai comitetului consultativ au contestat acordarea către reclamantă a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață”). Yongjian nu se referă la textele probatorii pe care Tribunalul de Primă Instanță și-a întemeiat concluzia, și anume considerentele regulamentului în litigiu, motivele indicate în documentul de informare finală revizuit și explicația Comisiei din scrisoarea sa din 4 aprilie 2007.

57.

Comisia adaugă că observațiile Consiliului și ale guvernului italian nu pot demonstra motivele proprii ale Comisiei de a reveni la poziția sa inițială. Aceste motive au fost indicate în propunerea sa adresată Consiliului și s-au întemeiat pe neîndeplinirea de către Yongjian a criteriilor materiale aplicabile.

58.

Guvernul italian evidențiază că Yongjian nu a contestat faptele și constatările pe baza cărora Tribunalul de Primă Instanță a concluzionat că, atunci când a revenit la aprecierea sa inițială, Comisia nu s-a întemeiat în niciun mod pe ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

59.

La ședință, autorii plângerii au susținut că adevăratul motiv pentru schimbarea de poziție a constat în faptul că, în documentul de informare finală din 20 februarie 2007, Comisia acceptase teza exprimată de Yongjian, potrivit căreia nerespectarea standardelor internaționale de contabilitate era un obstacol în calea acordării statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață, doar dacă avea efect asupra calculelor de dumping, însă această teză a fost ulterior eliminată de propriul argument al autorilor plângerii potrivit căruia nerespectarea formală, indiferent care ar fi fost efectul acesteia, constituia un impediment care a stat la baza documentului revizuit din 23 martie.

60.

Atât guvernul italian, cât și autorii plângerii subliniază că, în conformitate cu Hotărârea Nanjing Metalink, refuzul de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie poate fi schimbat doar dacă există o schimbare în ceea ce privește faptele cunoscute, în timp ce Yongjian a încercat doar să arate că neregularitățile contabile, pe care le-a recunoscut, nu aveau niciun efect asupra prețurilor sale.

61.

Yongjian subliniază natura fundamentală a dreptului comunitar de a fi ascultat, în special în procedurile antidumping ( 27 ). Deși admite că nerespectarea acestui drept poate afecta validitatea unei măsuri contestate doar dacă rezultatul ar fi putut fi diferit, în lipsa acestei neregularități ( 28 ), Yongjian susține că această teză este adevărată, doar dacă nu există nicio posibilitate să se producă un rezultat diferit ( 29 ).

62.

Yongjian reiterează că, în prezenta cauză, interpretarea ultimei teze a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază a fost decisivă în stabilirea impunerii unei taxe antidumping de 18,1% în loc de 0%. În consecință, faptul că Yongjian a fost lipsită de orice posibilitate de a demonstra că interpretarea Comisiei era greșită a echivalat cu o negare a dreptului său de a fi ascultată. Acest drept, dacă ar fi fost exercitat, ar fi putut schimba în mod radical rezultatul.

63.

Consiliul arată că Tribunalul de Primă Instanță s-a pronunțat în sensul că încălcarea articolului 20 alineatul (5) din regulamentul de bază nu a afectat conținutul regulamentului în litigiu, nici, în consecință, dreptul Yongjian de a fi ascultată. În aceste condiții, argumentul Yongjian este în mare măsură nerelevant. În orice caz, acesta se întemeiază pe ipoteza câștigului de cauză în ceea ce privește primul motiv de recurs. Dreptul Yongjian de a fi ascultată cu privire la refuzul de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață nu a fost afectat, din moment ce aceasta a avut ocazia să fie ascultată anterior. În plus, Tribunalul de Primă Instanță a stabilit faptul – care nu poate fi contestat în recurs – că Yongjian nu prezentase niciun argument nou drept răspuns la poziția Comisiei, nici nu specificase argumentele pe care le-ar fi putut prezenta.

64.

Comisia susține că motivul de recurs se întemeiază pe premise greșite. În special, acestea se întemeiază pe presupunerea că Yongjian ar fi fost în măsură să prezinte argumente noi și decisive, în cazul în care Comisia ar fi așteptat ulterior datei de 2 aprilie 2007 pentru a-și prezenta propunerea Consiliului, și că, în speță, Comisia era convinsă că Yongjian merita acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață, dar a considerat că Hotărârea Nanjing Metalink se opunea acordării acestui statut. Tribunalul de Primă Instanță a constatat că niciuna dintre cele două ipoteze nu se regăsea, însă Yongjian nu contestă aceste constatări ca reprezentând o denaturare a elementelor de probă.

65.

Guvernul italian și autorii plângerii sunt de acord, în esență, cu susținerile Consiliului și ale Comisiei.

66.

În plus, Consiliul, Comisia și autorii plângerii contestă punctul de vedere al Tribunalului de Primă Instanță, potrivit căruia articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază impune un termen de 10 zile pentru prezentarea de observații în toate cazurile în care Comisia își întemeiază concluzia pe fapte sau pe considerații diferite de cele cuprinse în documentele de informare finală.

67.

La ședință, cele două instituții au făcut distincție între (i) informarea finală, menționată în prima și în a a doua teză ale articolului 20 alineatul (4), (ii) fapte și considerații pe care Comisia nu este în măsură să le comunice la data informării finale, menționate în a treia teză a articolului 20 alineatul (4), și (iii) fapte și considerații diferite pe care se poate baza o decizie ulterioară, menționate în ultima teză a dispoziției respective. În opinia acestora, cerința privind termenul de 10 zile se aplică doar în privința ipotezei (i), care acoperă întreaga anchetă și care este, așadar, mult mai importantă decât orice rectificare ulterioară. În cazul ipotezelor (ii) și (iii), există întotdeauna un drept de a răspunde ( 30 ), dar singura cerință este că perioada acordată trebuie să fie rezonabilă, în raport cu natura faptelor sau a considerațiilor.

68.

Atât instituțiile, cât și autorii plângerii subliniază că procedurile antidumping sunt supuse unor termene stricte ( 31 ), care ar fi dificil de respectat dacă modificări minore determină o prelungire. Comisia adaugă că ar fi putut să modifice propunerea către Consiliu și ar fi procedat astfel dacă Yongjian ar fi făcut comentarii relevante ulterior prezentării propunerii inițiale. Autorii plângerii susțin că, dacă observațiile formulate de Yongjian la 2 aprilie 2007 ar fi determinat Comisia să își schimbe poziția, industriei comunitare i-ar fi trebuit acordată o perioadă suplimentară de 10 zile pentru a prezenta comentarii, depășindu-se termenul general al procedurii. Doar atunci când există elemente noi decisive asupra cărora părțile nu au fost în măsură să prezinte comentarii anterior, Comisia trebuie să le informeze și să le acorde 10 zile pentru prezentarea de comentarii atunci când își schimbă poziția, iar nu precum în prezenta speță, când toate elementele invocate au fost discutate din plin.

69.

Elementul central și esențial al acestui motiv de recurs este susținerea că, în mod contrar constatării efectuate de Tribunalul de Primă Instanță, Comisia și-a întemeiat poziția sa finală privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață pe considerentul că ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază se opunea ca aceasta să își modifice aprecierea inițială.

70.

Yongjian nu contestă exactitatea niciuneia dintre constatările de fapt ale Tribunalului de Primă Instanță, ci mai degrabă aprecierea de către acesta a faptelor constatate și concluzia pe care a dedus-o din acestea.

71.

Rezultă dintr-o jurisprudență abundentă și coerentă că „nu este de competența Curții să se pronunțe asupra situației de fapt și, în principiu, nici să examineze probele pe care Tribunalul le-a reținut în susținerea acesteia. Din moment ce aceste probe au fost obținute în mod legal și au fost respectate principiile generale de drept și normele de procedură aplicabile în materia sarcinii și a administrării probelor, numai Tribunalul are competența de a aprecia valoarea ce trebuie să fie atribuită elementelor care i-au fost prezentate. Prin urmare, această apreciere nu constituie, cu excepția cazului denaturării acestor elemente, o problemă de drept supusă ca atare controlului Curții de Justiție” ( 32 ).

72.

„Denaturarea elementelor de probă” este o noțiune care a fost utilizată pentru prima dată de Curte în Hotărârea Hilti ( 33 ). Aceasta pare să se inspire din noțiunea de drept francez de dénaturation, care constituie un motiv de recurs. Există dénaturation atunci când o instanță care analizează fondul unei cauze își depășește competența prin interpretarea unui document formulat în mod clar și neechivoc (precum un acord, un testament, un raport, o hotărâre sau o lege străină) în mod incompatibil cu modul de redactare respectiv. În schimb, instanța este competentă pentru interpretarea unui document redactat în mod obscur sau ambiguu, iar această interpretare nu poate fi contestată într-un astfel de recurs ( 34 ).

73.

În prezenta cauză, Tribunalul de Primă Instanță s-a referit în aprecierea sa la considerentele regulamentului în litigiu, la documentul de informare finală generală revizuit și la scrisoarea Comisiei din 4 aprilie 2007.

74.

Din primele două documente, Tribunalul de Primă Instanță a constatat că singurele motive invocate în susținerea aprecierii finale privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață se refereau la faptul că practicile contabile ale Yongjian nu erau conforme cu IAS ( 35 ).

75.

Această constatare pare să fie incontestabilă și în mod cert nu constituie o denaturare a elementelor de probă. De altfel, nici Yongjian însăși nu a invocat nimic în acest sens.

76.

Din scrisoarea din 4 aprilie 2007, Tribunalul de Primă Instanță a constatat că, deși Comisia a afirmat: „astfel cum bine știți, jurisprudența privind aprecierea cererilor de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață nu permite reevaluarea unor fapte vechi”, de fapt aceasta și-a justificat refuzul de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață pe motivul că, în mod contrar standardelor IAS, conturile Yongjian neglijau principiul contabilității de angajamente, operau compensări și prezentau tranzacțiile împreună în loc să le enumere separat, aspecte pe care auditorii nu le comentaseră. Tribunalul a evidențiat de asemenea afirmația Comisiei potrivit căreia informația privind prețurile oțelului nu permitea o nouă apreciere a deficiențelor descoperite în conturile recurentei. Acesta a concluzionat, așadar, că observația Comisiei privind imposibilitatea de a aprecia din nou fapte vechi era de natură incidentală, întrucât refuzul de acordare a statutului de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață era întemeiat pe aprecierea îndeplinirii de către Yongjian a criteriilor materiale relevante ( 36 ).

77.

Nu observăm nimic în aceste constatări sau concluzii care să denatureze sensul clar al pasajelor relevante din scrisoarea din 4 aprilie 2007 ( 37 ), în sensul testului strict aplicabil potrivit jurisprudenței Curții.

78.

Este adevărat că se poate susține că, din scrisoarea din 4 aprilie 2007, s-ar fi putut de asemenea concluziona că principalul motiv pentru schimbarea neașteptată de poziție a Comisiei era într-adevăr opinia acesteia că îi era interzis să revină la aprecierea sa inițială. Nu ne pronunțăm asupra acestei ipoteze mai mult decât în a afirma că în mod clar nu este singura concluzie posibilă care poate fi dedusă din modul de redactare a scrisorii. În consecință, concluzia dedusă în mod efectiv de Tribunalul de Primă Instanță rezultă dintr-o apreciere a elementelor de probă care, în lipsa denaturării acestor elemente, nu constituie o problemă de drept supusă controlului Curții de Justiție.

79.

Această concluzie nu poate fi afectată de conținutul observațiilor prezentate în primă instanță de guvernul italian și de Consiliu. Chiar dacă afirmațiile la care se face referire ( 38 ) pot fi considerate probe mai degrabă decât argumente, este clar că niciuna dintre părți nu ar fi putut cunoaște motivul exact care a determinat schimbarea de poziție a Comisiei între documentul de informare finală și documentul de informare finală revizuită.

80.

Într-adevăr, în observațiile sale prezentate în primă instanță, Comisia – singura care putea informa în mod valid Tribunalul cu privire la motivele sale – a menționat în mod expres că, fiind confruntați cu obiecții ridicate de mai multe state membre, atât membrii, cât și personalul Comisiei își continuaseră reflecția în urma documentelor de informare finală și ajunseseră la concluzia că deficiențele din contabilitatea Yongjian era de asemenea natură încât criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf a doua liniuță din regulamentul de bază nu se putea considera ca fiind îndeplinit. Referința la Hotărârea Nanjing Metalink, cuprinsă în scrisoarea din 4 aprilie 2007, viza doar să evidențieze că nu fusese prezentat niciun fapt nou ( 39 ).

81.

În consecință, primul motiv de recurs trebuie, în opinia noastră, să fie respins. Afirmația privind denaturarea elementelor de probă de către Tribunalul de Primă Instanță nu poate fi admisă. Dacă aprecierea probelor efectuată de Tribunal este menținută, în măsura în care a concluzionat că schimbarea de poziție a Comisiei nu fusese întemeiată de aceasta pe ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, astfel cum a fost interpretat în Hotărârea Nanjing Metalink, în acest caz în mod clar argumentul privind interpretarea legislației menționate și a jurisprudenței, fie în primă instanță sau în recurs, nu este relevant.

82.

Acestea fiind spuse, profităm de această ocazie pentru a afirma că abordarea Tribunalului de Primă Instanță în cuprinsul punctelor 44 și 47 din Hotărârea Nanjing Metalink, astfel cum a fost menționată la punctul 15 de mai sus, ni se pare corectă în toate aspectele cu privire la care este explicită.

83.

În opinia noastră, Tribunalul face în mod corect distincție între reevaluarea unor elemente de probă apreciate anterior (care este interzisă) și formularea unei concluzii diferite pe baza unei schimbări în situația de fapt relevantă (care este permisă). Am dori să adăugăm că – astfel cum a admis Comisia în observațiile sale scrise și a confirmat în cursul ședinței – posibilitatea de a ajunge la o astfel de concluzie diferită trebuie să se aplice în ambele sensuri: trebuie să permită o schimbare de apreciere, indiferent dacă aceasta este favorabilă sau (precum în cauza Nanjing Metalink) defavorabilă exportatorului.

84.

În consecință, dacă Yongjian ar fi demonstrat existența unor schimbări în împrejurările de fapt, însă Comisia, întemeindu-se pe ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, ar fi refuzat să le ia în considerare, în acest caz Yongjian ar fi putut solicita cu șanse de succes revizuirea judiciară a aprecierii din regulamentul în litigiu privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață.

85.

Concluzia noastră potrivit căreia primul motiv de recurs invocat de Yongjian trebuie să fie respins implică faptul că și al doilea motiv de recurs trebuie respins.

86.

Tribunalul de Primă Instanță a hotărât cu privire la fapte că schimbarea de poziție a Comisiei între documentul de informare finală și documentul de informare finală revizuită s-a întemeiat integral pe aspecte asupra cărora Yongjian avusese deja ocazia să prezinte comentarii și nu a fost afectată de interpretarea de către Comisie a ultimei teze a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

87.

Dacă această concluzie se confirmă – astfel cum ar trebui să fie în opinia noastră – în acest caz Yongjian nu a fost privată de dreptul de a fi ascultată cu privire la orice aspect care ar fi putut afecta rezultatul. Concluzia Tribunalului de Primă Instanță potrivit căreia, deși a existat o încălcare a articolului 20 alineatul (5) din regulamentul de bază, aceasta nu a afectat conținutul regulamentului în litigiu sau, în consecință, dreptul la apărare al recurentei, astfel încât neregularitatea nu putea determina nelegalitatea și anularea regulamentului în litigiu, este în deplină conformitate cu jurisprudența pe care s-a întemeiat ( 40 ).

88.

De asemenea, Yongjian nu a prezentat niciun argument care să nu se întemeieze pe prezumția că schimbarea de poziție a Comisiei s-a întemeiat într-adevăr pe opinia că ultima teză a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază îi interzicea să își revizuiască aprecierea inițială privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață, astfel încât Yongjian prezenta observații prin care să conteste această opinie. Aceasta urmărește să invoce cu ajutorul Hotărârii Alrosa ( 41 ) că încălcarea dreptului de a fi ascultat poate fi considerată ca fiind pur de formă decât dacă nu există nicio posibilitate ca rezultatul să fi putut fi diferit, dar că există un viciu de fond care afectează validitatea măsurii adoptate dacă este pur și simplu imposibil să se stabilească întinderea exactă a posibilului efect asupra rezultatului. Totuși, acest argument nu poate avea relevanță atunci când singurele observații pe care partea vizată pretinde că a fost împiedicată să le formuleze se referă la aspecte cu privire la care s-a stabilit că nu pot afecta rezultatul.

89.

Rămâne de analizat problema ridicată de Consiliu, de Comisie și de autorii plângerii, dacă Tribunalul de Primă Instanță a considerat în mod corect că articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază impune Comisiei să acorde părților 10 zile pentru a reacționa cu privire la orice nouă comunicare de fapte sau considerații, înainte de a prezenta propunerea sa Consiliului.

90.

Acest aspect nu a fost invocat cu caracter de recurs incident ( 42 ), și nici nu este relevant pentru soluționarea prezentului recurs. Dacă observațiile privind interpretarea ultimei teze a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază nu ar fi putut avea niciun efect asupra rezultatului aprecierii Comisiei privind statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață și, în consecință, asupra conținutului regulamentului în litigiu, în acest caz faptul că Yongjian nu a avut deloc posibilitatea să formuleze astfel de observații este irelevant – indiferent dacă imposibilitatea reprezenta sau nu reprezenta o încălcare formală a articolului 20 alineatul (5) din regulamentul de bază.

91.

Cu toate acestea, este un aspect de importanță evidentă pentru instituții și pentru toate părțile vizate în procedurile antidumping. În consecință, vom comenta pe scurt cu privire la acest aspect.

92.

În primul rând, nu ne impresionează în mod deosebit importanța acordată de instituții și de autorii plângerii termenului general riguros aplicabil anchetelor antidumping. Legiuitorul comunitar a impus acest termen împreună cu anumite termene mai scurte care trebuie respectate în cadrul termenului general. Revine instituțiilor obligația de a adopta măsurile necesare pentru a respecta toate aceste constrângeri și nu există niciun motiv ca acestea să fie dispensate de respectarea unui termen parțial pentru motivul că îngreunează respectarea termenului general.

93.

În al doilea rând, suntem de acord cu concluzia Tribunalului de Primă Instanță potrivit căreia observațiile părților interesate trebuie să fie primite înaintea prezentării de către Comisie a propunerii sale Consiliului, însoțită de raționamentul prin care a ajuns la respectiva concluzie ( 43 ). Observațiile privind fapte sau considerații care sunt diferite de cele cuprinse în documentul de informare finală și pe baza cărora se ajunge la o concluzie diferită merită în mod clar să fie luate în considerare cel puțin tot în aceeași măsură precum observațiile privind însăși informarea finală. Utilitatea practică a acestora ar fi totuși în mod clar diminuată dacă ar fi primite doar ulterior finalizării și prezentării de către Comisie a propunerii sale Consiliului – ar exista un risc important ca acestea să nu fie luate în considerare în aceeași măsură.

94.

În al treilea rând, arătăm că, în prezenta cauză, Comisia a stabilit într-adevăr perioada în care Yongjian putea să formuleze comentarii cu privire la documentele revizuite, astfel încât este irelevant dacă regulamentul de bază o obliga sau nu o obliga să procedeze astfel. Cu toate acestea, prin stabilirea unei astfel de perioade, Comisia însăși s-a supus în mod necesar cerinței prevăzute la articolul 20 alineatul (5) ca această perioadă să aibă o durată de cel puțin 10 zile. Inițial, nu a respectat această cerință prin stabilirea unei perioade de doar 6 zile. Atunci când a corectat această eroare prin extinderea perioadei la 10 zile, Comisia era în mod logic obligată să aștepte comentariile (și să le ia în considerare) înainte de a prezenta propunerea sa Consiliului.

95.

În această privință, arătăm că propunerea a fost prezentată la 2 aprilie 2007, la mai puțin de 14 luni de la inițierea anchetei la , iar regulamentul în litigiu a fost adoptat la , după 14 luni și 9 zile de la inițierea respectivă. În consecință, încă exista o marjă de acțiune până la expirarea perioadei de 15 luni prevăzute în regulamentul de bază. În orice caz, este destul de clar că, atunci când desfășoară o anchetă antidumping, Comisia, care cunoaște constrângerile temporale care îi sunt impuse, trebuie să ia în considerare atât aceste constrângeri, cât și necesitatea respectării dreptului la apărare. Atunci când este necesar, aceasta trebuie să calculeze în ordine inversă pornind de la termenele impuse pentru a permite părților să prezinte observațiile pe care le consideră necesare.

96.

În al patrulea rând, considerăm că atitudinea Comisiei în prezenta cauză (având în vedere în special că documentele de informare finală revizuită cuprindeau o schimbare de poziție radicală și total neașteptată care a afectat în mod semnificativ interesele Yongjian, și că au fost trimise prin fax într-o vineri seara după orarul normal de muncă) poate fi calificată în orice caz drept neconformă cu principiile bunei administrări. Indiferent dacă a existat sau nu a existat o încălcare a articolului 20 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a acționat în mod clar cu foarte puțină atenție față de o parte ale cărei interese le afecta în mod negativ și care era îndreptățită să aștepte o mai mare eficiență și solicitudine din partea unei instituții comunitare.

97.

În sfârșit, putem, cu toate acestea, să fim de acord cu instituțiile și cu autorii plângerii în sensul că nu orice modificare a faptelor sau a considerațiilor pe care se întemeiază propunerea Comisiei adresată Consiliului impune stabilirea unui termen pentru prezentarea altor observații. Anumite modificări pot fi minime, astfel încât nu necesită comentarii sau acestea nu pot avea niciun efect asupra rezultatului. Totuși, în cel din urmă caz, este în mare măsură irelevant să se considere sau nu dacă există sau nu o încălcare reală a articolului 20 alineatul (5) din regulamentul de bază, din moment ce lipsa oricărui posibil efect asupra rezultatului înseamnă că validitatea măsurii finale nu este afectată.

98.

În prezenta cauză, schimbarea de poziție a fost suficient de radicală și de neașteptată și a avut un efect suficient pentru a face esențială acordarea unui termen suplimentar pentru prezentarea de observații. Chiar dacă, în definitiv, Yongjian nu era în măsură să prezinte niciun comentariu care ar fi putut afecta rezultatul, aceasta nu putea fi prezumată de la început.

99.

În temeiul articolului 122 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. În temeiul articolului 69 alineatul (2), partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Conform articolului 69 alineatul (4), Statele membre și instituțiile care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată, în timp ce Curtea poate hotărî ca alți intervenienți să suporte propriile cheltuieli de judecată.

100.

În prezenta cauză, considerăm că recursul trebuie respins. Consiliul a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Și autorii plângerii au solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, iar participarea acestora la procedura de recurs pare justificată, întrucât interesele lor sunt afectate. În consecință, Yongjian ar trebui obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu și de autorii plângerii, în timp ce guvernul italian și Comisia ar trebui să suporte propriile cheltuieli de judecată.

101.

Având în vedere toate considerațiile de mai sus, în opinia noastră, Curtea ar trebui: