ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

20 aprilie 2007

Cauza F‑13/07

L

împotriva

Agenției Europene pentru Medicamente (EMEA)

„Funcționari — Invaliditate — Comisia pentru invaliditate — Refuzul convocării — Inadmisibilitate vădită”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care L solicită anularea deciziei EMEA din 31 martie 2006 prin care a fost respinsă cererea sa privind constituirea unei comisii pentru invaliditate, precum și, în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 25 octombrie 2006 prin care a fost respinsă reclamația pe care o formulase împotriva deciziei menționate anterior

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură — Decizie adoptată prin ordonanță motivată — Condiții

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 111; Decizia 2004/752 a Consiliului, art. 3 alin. (4)]

2.      Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Termene

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

1.      Ipoteza inadmisibilității vădite menționată la articolul 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță nu se aplică numai în cazurile în care nerespectarea normelor privind admisibilitatea este evidentă și flagrantă, astfel încât nu poate fi invocat niciun argument serios în favoarea admisibilității, ci și în cazurile în care, în urma parcurgerii dosarului, completul de judecată, considerând că este suficient de lămurit de înscrisurile din dosar, este pe deplin convins de inadmisibilitatea cererii, în special ca urmare a faptului că aceasta din urmă nu respectă cerințele stabilite de o jurisprudență constantă, și consideră, în plus, că organizarea unei ședințe nu ar fi de natură să aducă niciun element nou în această privință. Într‑o astfel de ipoteză, respingerea cererii prin ordonanță nu contribuie numai la economia procedurii, ci și scutește părțile de cheltuielile pe care le‑ar presupune organizarea unei ședințe.

(a se vedea punctele 20 și 21)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 27 martie 2007, Manté/Consiliul, F‑87/06, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 16

2.      Notificarea unei decizii a administrației unei persoane care are o calitate ce îi permite să îl reprezinte pe funcționar, precum soțul sau soția acestuia, face să înceapă să curgă termenul de trei luni prevăzut la articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor pentru depunerea unei reclamații. În această privință, este lipsită de pertinență data la care funcționarul ia efectiv cunoștință de această decizie, dată care depinde de circumstanțe aleatorii, de ordin privat, independente de diligența cu care administrația a notificat decizia și care nu ar putea fi dovedită de aceasta.

(a se vedea punctele 30 și 32)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 3 iunie 1997, H/Comisia, T‑196/95, RecFP, p. I‑A‑133 și II‑403, punctele 32-35