—

pentru Feinchemie Schwebda GmbH și Bayer CropScience AG, de A. Vroninks și D. Waelbroeck, avocats, precum și de A. Freriks, advocaat;

—

pentru Agrichem BV, de W. Hoyng și J. P. L. van Marissing, advocaten;

—

pentru guvernul olandez, de doamnele H. G. Sevenster și C. A. H. M. ten Dam, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul belgian, de doamna A. Hubert, în calitate de agent;

—

pentru Comisia Comunităților Europene, de domnul B. Doherty și de doamna M. van Heezik, în calitate de agenți,

1

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea Directivei 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30) și a Directivei 2002/37/CE a Comisiei din 3 mai 2002 de modificare a Directivei 91/414 privind înscrierea etofumesatului ca substanță activă (JO L 117, p. 10, Ediție specială, 03/vol. 41, p. 259), precum și a Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414 (JO L 366, p. 10, Ediție specială, 03/vol. 11, p. 220).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Feinchemie Schwebda GmbH și Bayer CropScience AG (denumite în continuare „Feinchemie” și, respectiv, „Bayer”), pe de o parte, și College voor de toelating van bestrijdingsmiddelen (denumit în continuare „College”), pe de altă parte, având ca obiect Decizia acestuia din 19 noiembrie 2004 prin care a admis reclamația formulată de Agrichem BV (denumită în continuare „Agrichem”) împotriva a șapte decizii adoptate în data de 23 ianuarie 2004. Prin aceste decizii, College retrăsese autorizațiile deținute de Agrichem privind introducerea pe piață a unor produse fitosanitare care au „etofumesatul” ca substanță activă.

3

În sensul articolului 2 punctul 1 din Directiva 91/414, prin „produse de uz fitosanitar” se înțelege: „[s]ubstanțele active și preparatele care conțin una sau mai multe substanțe active care sunt prezentate sub forma în care sunt livrate utilizatorului” și care sunt destinate, printre altele, să protejeze plantele sau produsele vegetale împotriva tuturor organismelor dăunătoare. La articolul 2 punctul 4 din această directivă, substanțele active sunt definite ca „[s]ubstanțele sau microorganismele, inclusiv virușii care exercită o acțiune generală sau specifică [fie] asupra organismelor dăunătoare [, fie] asupra plantelor, părți ale acestora sau asupra produselor vegetale”.

4

Potrivit articolului 3 alineatul (1) din directiva menționată, un produs de uz fitosanitar nu poate fi, în principiu, introdus pe piață și utilizat pe teritoriul unui stat membru decât dacă a fost autorizat de către autoritățile competente din acest stat membru în conformitate cu dispozițiile acestei directive.

5

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 91/414 prevede că „statele membre se asigură că un produs fitosanitar este autorizat numai în condițiile în care […] substanțele sale active sunt menționate în anexa I și sunt îndeplinite condițiile stabilite în anexa menționată”, precum și cele enunțate la alineatul (1) literele (b)-(f) al aceluiași articol.

6

Condițiile de înscriere a substanțelor active în anexa I la Directiva 91/414 sunt definite la articolul 5 din aceasta. Este necesar în special ca, având în vedere stadiul cunoștințelor științifice și tehnice, să se poată estima că reziduurile provenite în urma aplicării pe baza practicilor fitosanitare a produselor de uz fitosanitar care conțin această substanță activă nu au efecte nocive asupra sănătății umane sau animale sau asupra apelor subterane ori influențe negative asupra mediului.

7

Procedura de înscriere a unei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414 este reglementată la articolul 6 din aceasta. Comisia Comunităților Europene, asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, este abilitată, în temeiul alineatului (1) al acestui articol, să înscrie substanța activă în anexa menționată. În conformitate cu alineatul (2) al articolului amintit, cererea de includere a unei substanțe active în anexa menționată trebuie să fie însoțită de un dosar care să îndeplinească cerințele stabilite în anexa II la această directivă (denumit în continuare „dosarul anexa II”) și de un dosar în conformitate cu anexa III la directiva respectivă (denumit în continuare „dosarul anexa III”) privind cel puțin un preparat care conține această substanță activă.

8

Articolul 8 din aceeași directivă se referă la măsurile tranzitorii și derogatorii. Potrivit alineatului (2) al acestui articol:

„Prin derogare de la articolul 4 și fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (3) și Directivei 79/117/CEE, un stat membru poate autoriza, de-a lungul unei perioade de doisprezece ani de la data notificării prezentei directive, introducerea pe piață, pe teritoriul său, a produselor de uz fitosanitar care conțin substanțe active ce nu sunt menționate în anexa I și care se află deja pe piață la doi ani de la notificarea prezentei directive.

După adoptarea prezentei directive, Comisia demarează un program de lucru pentru examinarea progresivă a acestor substanțe active în termenul de doisprezece ani prevăzut în primul paragraf. Acest program poate impune celorlalte părți interesate să furnizeze Comisiei și statelor membre toate datele necesare, într-un termen stabilit prin program. Un regulament adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 va stabili toate dispozițiile necesare implementării programului.

[…]

În cursul perioadei de 12 ani prevăzute la primul paragraf se poate decide, după examinarea substanței active de către comitetul prevăzut la articolul 19 și potrivit procedurii prevăzute în același articol, includerea substanței menționate în anexa I și condițiile de includere sau, în cazul în care cerințele articolului 5 nu sunt respectate sau informațiile și datele cerute nu au fost prezentate în cursul perioadei prescrise, să nu se includă substanța activă în anexa I. Statele membre se asigură că autorizațiile în materie sunt acordate, retrase sau modificate, după caz, în cursul perioadei prescrise.”

9

Articolul 13 din Directiva 91/414 prevede:

„(1)   […] statele membre cer solicitantului unei autorizații pentru un produs de uz fitosanitar să însoțească cererea sa de:

[…]

(3)   Atunci când acordă o autorizație, statele membre nu utilizează informațiile prevăzute la anexa II în beneficiul altor solicitanți:

[…]

[…]

(6)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), în cazul substanțelor active aflate deja pe piață la doi ani de la notificarea prezentei directive, statele membre vor putea să aplice, în continuare, cu respectarea dispozițiilor tratatului, normele naționale anterioare referitoare la cerințele în materie de informații, atât timp cât aceste substanțe nu sunt înscrise în anexa I.

[…]”

10

Potrivit articolului 1 alineatul (1), Regulamentul nr. 3600/92 „stabilește normele de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut în articolul 8 alineatul (2) al Directivei 91/414 […]. [Această] prim[ă] etapă presupune o estimare a substanțelor menționate în anexa I la […] regulament[ul] [menționat] cu privire la posibila lor includere în anexa I la Directiva [91/414]”. Anexa I la Regulamentul nr. 3600/92 menționează printre altele „etofumesatul”.

11

Articolul 4 din Regulamentul nr. 3600/92 prevede:

„(1)   Orice producător care dorește să asigure includerea unei substanțe active menționate în anexa I la prezentul regulament […] în anexa I la [D]irectiv[a] [91/414] notifică Comisia în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

[…]

(2)   Notificarea trebuie făcută la adresa Comisiei [.] în conformitate cu modelul de notificare prevăzut în anexa II la prezentul regulament, trebuie să fie completată și să conțină angajamentul menționat în partea a cincea a modelului de notificare menționat.

(3)   Oricărui producător care nu a notificat la timp o substanță activă dată, menționată la alineatul (1), i se permite să participe la programul menționat în articolul 1 doar în mod colectiv, împreună cu alți producători notificatori ai substanței active sau, în cazul menționat la alineatul (4), la asistarea statelor membre notificatoare, cu acordul notificatorilor inițiali.

[…]”

12

Potrivit articolului 6 din regulamentul menționat:

„(1)   În termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (4) a treia liniuță, notificatorii specificați în regulamentul menționat în articolul respectiv trebuie să trimită, în mod individual sau colectiv, autorității desemnate a statului membru raportor, pentru orice substanță activă dată:

[…]

(2)   Dosarul rezumat include următoarele elemente:

[…]

[…]

(3)   Dosarul complet conține protocoalele și rapoartele de studii complete referitoare la toate informațiile menționate la alineatul (2) litera (c).

[…]”

13

Considerentele (5) și (8) ale Directivei 2002/37 au următorul cuprins:

[…]

14

Articolul 4 din Directiva 2002/37 prevede:

„(1)   Statele membre reanalizează autorizația acordată pentru fiecare produs fitosanitar care conține etofumesat, pentru a garanta respectarea condițiilor care se aplică etofumesatului, stabilite de anexa I la Directiva [91/414]. Acestea modifică sau retrag autorizația, după caz, în conformitate cu Directiva [91/414], înainte de 1 septembrie 2003.

(2)   Orice produs fitosanitar care conține etofumesat, fie ca substanță activă unică, fie asociată altor substanțe active înscrise în anexa [I] la Directiva [91/414] la 1 martie 2003, face obiectul unei reevaluări de către statele membre în conformitate cu principiile uniforme prevăzute de anexa VI la Directiva [91/414], pe baza unui dosar care respectă cerințele din anexa III la această directivă. În funcție de această evaluare, acestea stabilesc dacă produsul îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) din Directiva [91/414]. Acestea modifică sau retrag autorizația acordată pentru fiecare produs fitosanitar, după caz și până la 28 februarie 2007.”

15

În conformitate cu articolul 7 alineatul 1 litera c) din Legea privind pesticidele (Bestrijdingsmiddelenwet) din 12 iulie 1962 (Stb. 1962, nr. 288, denumită în continuare „Bmw”), College retrage autorizația sau anulează înscrierea prevăzută la articolul 4 din această lege dacă această retragere este necesară în cadrul punerii în aplicare a unei măsuri comunitare.

16

Etofumesatul este o substanță activă care se afla deja pe piață la doi ani după notificarea Directivei 91/414. În consecință, îi erau aplicabile normele tranzitorii prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 13 alineatul (6) din directiva menționată. În temeiul acestor norme tranzitorii, societății Agrichem i-au fost acordate autorizații de introducere pe piață pentru anumite produse fitosanitare care aveau „etofumesatul” ca substanță activă.

17

Feinchemie și Bayer, notificatori în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 3600/92, au urmat procedura prevăzută prin acest regulament și, ca urmare, etofumesatul a fost înscris în anexa I la Directiva 91/414. În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din directivă, aceste întreprinderi au înaintat Comisiei un dosar anexa II.

18

Agrichem nu a intervenit în calitate de notificator sau conotificator cu privire la substanța activă „etofumesat”.

19

În urma înscrierii acestei substanțe în anexa I la Directiva 91/414, College a procedat, prin șapte decizii din 23 ianuarie 2004 adoptate în temeiul Bmw, la retragerea autorizațiilor a căror titular era Agrichem pentru introducerea pe piață a unor produse fitosanitare care au „etofumesatul” ca substanță activă, cu motivarea că nu se stabilise un termen limită pentru utilizarea acestor produse, că Agrichem nu dispunea de un dosar anexa II complet și că aceasta nu avea acces la un astfel de dosar.

20

La 28 ianuarie 2004, Agrichem a sesizat College cu o reclamație formulată împotriva deciziilor menționate și a arătat că nu era obligată să depună un dosar anexa II sau să demonstreze că avea acces la un astfel de dosar, având în vedere în special faptul că articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 ar impune numai îndeplinirea condițiilor stabilite în anexa I la Directiva 91/414, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/37. Prin Decizia din 30 ianuarie 2004, College a modificat una dintre deciziile sale din 23 ianuarie 2004 în sensul că a stabilit că data de la care își produce efectul retragerea uneia dintre autorizațiile în cauză este 30 ianuarie 2004.

21

La 28 ianuarie 2004, Agrichem formulase de asemenea o cerere de măsuri provizorii la judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii din cadrul College van Beroep voor het bedrijfsleven. Prin Decizia din 20 februarie 2004, a fost admisă cererea menționată și a fost suspendată timp de șase săptămâni aplicarea deciziilor adoptate de College la 23 ianuarie 2004.

22

În urma audierii Agrichem, precum și a întreprinderilor Feinchemie și Bayer, acestea în calitate de terți interesați, efectuate de Adviescommissie voor de bezwaarschriften (comitetul consultativ pentru reclamații) din cadrul College, acesta din urmă a anulat, prin Decizia din 19 noiembrie 2004, retragerea celor șapte autorizații în cauză, cu motivarea că nici Directiva 2002/37, nici Directiva 91/414 nu îl abilitau să solicite, în cadrul reanalizării acestora efectuate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37, un dosar anexa II în susținerea autorizațiilor aflate în perioada de validitate.

23

Împotriva acestei decizii a College, la 23 decembrie 2004, Feinchemie și Bayer au introdus o acțiune la College van Beroep voor het bedrijfsleven. Reclamantele apreciază că, de la articolul 13 alineatele (1) și (3) din Directiva 91/414 rezultă că titularul unei autorizații pentru un produs fitosanitar, care nu este în același timp notificatorul substanței active înscrise în anexa I la această directivă pe care o conține produsul respectiv, trebuie să dispună de un dosar anexa II sau să aibă acces la un astfel de dosar și că, în decurs de cinci ani de la înscrierea etofumesatului în anexa I la această directivă, informațiile prezentate de notificatorii substanței respective în dosarul anexa II nu pot fi utilizate de terți sau în beneficiul acestora în lipsa unei autorizări din partea notificatorilor.

24

Potrivit acestor întreprinderi, în măsura în care, la 1 septembrie 2003, Agrichem nu dispunea de un dosar anexa II, și nici nu avea acces la un astfel de dosar, autorizațiile existente pentru produsele fitosanitare care conțin substanța activă etofumesat comercializate de această întreprindere trebuiau retrase.

25

În această privință, instanța de trimitere menționează, în primul rând, că există diferite niveluri de control al autorizațiilor de introducere pe piață a produselor fitosanitare prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2002/37. În al doilea rând, instanța de trimitere arată că termenul pentru efectuarea reanalizării prevăzute la alineatul (1) al acestui articol este mult mai scurt decât termenul pentru efectuarea reevaluării în conformitate cu alineatul (2) al acestui articol. În al treilea rând, instanța de trimitere subliniază că din însuși modul de redactare a acestor dispoziții rezultă că numai cu prilejul reevaluării autorizațiilor valide de introducere pe piață a produselor fitosanitare este necesar să se furnizeze autorităților competente un dosar anexa II și un dosar anexa III.

26

În sfârșit, în ceea ce privește argumentele avansate de Feinchemie și de Bayer cu privire la confidențialitatea informațiilor comunicate în cadrul procedurii de înscriere a unei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414, instanța de trimitere amintește că nu s-a stabilit că decizia atacată a College s-ar fi întemeiat pe informațiile cuprinse în dosarul anexa II depus de aceste societăți și apreciază că este puțin probabil să fie necesar ca titularii unei autorizații existente, eliberată în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 91/414, reanalizată în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37, să fie considerați solicitanți ai unei autorizații în sensul articolului 13 alineatul (3) din Directiva 91/414.

27

În consecință, potrivit instanței de trimitere, după toate aparențele, College nu era obligat, în cadrul reanalizării unei autorizații în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37, nici să verifice dacă titularul autorizațiilor în cauză în acțiunea principală era într-adevăr în posesia unui dosar anexa II sau dacă avea acces la un astfel de dosar, nici, în cazul în care titularul respectiv nu îndeplinește aceste condiții, să îi retragă autorizațiile respective. Instanța de trimitere apreciază totuși că interpretarea care trebuie dată articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 nu este atât de evidentă încât să nu lase loc niciunei îndoieli rezonabile.

28

În aceste condiții, College van Beroep voor het bedrijfsleven a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 trebuie interpretat în sensul că nu impune statelor membre să revoce, înainte de 1 septembrie 2003, autorizația pentru un produs fitosanitar care conține etofumesat pentru motivul că titularul autorizației nu ar fi în posesia unui dosar care să îndeplinească cerințele din anexa II la Directiva 91/414 sau că acesta nu ar avea acces la un astfel de dosar?”

29

Prin scrisoarea din 7 decembrie 2007, Feinchemie și Bayer au solicitat Curții să dispună redeschiderea procedurii orale în aplicarea articolului 61 din Regulamentul de procedură, întrucât concluziile avocatului general s-ar întemeia pe fapte și pe argumente care nu au fost sau nu au putut fi dezbătute de părți.

30

În primul rând, potrivit punctelor 85-88 din concluziile amintite, dispozițiile referitoare la libera concurență ar fi esențiale pentru examinarea întrebării preliminare. Or, cu privire la acest punct, nu ar fi existat un schimb de opinii între părți. În plus, Feinchemie apreciază că, prin faptul că propun neaplicarea în raport cu titularii autorizațiilor existente a dispozițiilor Directivei 91/414 referitoare la protecția datelor, concluziile avocatului general contravin tocmai normelor de drept al concurenței.

31

În al doilea rând, la punctul 95 din concluzii, avocatul general nu ar ține seama în niciun fel de diferența care există între protecția datelor și confidențialitatea datelor dintr-un dosar, fapt care ar constitui o poziție nouă care nu a fost, nici aceasta, dezbătută de părți.

32

În al treilea și ultimul rând, Feinchemie și Bayer susțin că rezultă de la punctul 97 din concluzii că poziția avocatului general se întemeiază pe o interpretare vădit incorectă a Directivei 91/414.

33

Trebuie amintit, pe de o parte, că, din oficiu, la propunerea avocatului general sau la cererea părților, Curtea poate dispune redeschiderea procedurii orale, în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul de procedură, în cazul în care consideră că nu este suficient lămurită sau că trebuie să soluționeze cauza pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților (a se vedea Ordonanța din 4 februarie 2000, Emesa Sugar, C-17/98, Rec., p. I-665, punctul 18, Hotărârea din 14 decembrie 2004, Swedish Match, C-210/03, Rec., p. I-11893, punctul 25, și Hotărârea din 14 septembrie 2006, Stichting Zuid-Hollandse Milieufederatie, C-138/05, Rec., p. I-8339, punctul 23).

34

Pe de altă parte, în temeiul articolului 222 al doilea paragraf CE, avocatul general are rolul de a prezenta în mod public, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, concluzii motivate în cauzele care, în conformitate cu Statutul Curții de Justiție, necesită intervenția sa. În exercitarea acestei misiuni, îi este permis să analizeze, dacă este cazul, cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare prin încadrarea acesteia într-un context mai larg decât cel strict definit de instanța de trimitere sau de părțile principale. Întrucât nici concluziile avocatului general, nici motivarea pe care se întemeiază acestea nu sunt obligatorii pentru Curte, redeschiderea procedurii orale, în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul de procedură, nu este indispensabilă de fiecare dată când avocatul general ridică o problemă de drept care nu a făcut obiectul unei discuții între părți.

35

În cauza de față, întrucât Curtea apreciază că este suficient lămurită și că nu trebuie să soluționeze cauza pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților, cererea de redeschidere a procedurii orale nu trebuie admisă.

36

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 trebuie interpretat în sensul că nu impune statelor membre să revoce, înainte de 1 septembrie 2003, autorizația existentă pentru un produs fitosanitar care conține etofumesat pentru motivul că titularul acestei autorizații nu este în posesia, în vederea reanalizării acestor autorizații, a unui dosar anexa II sau nu are acces la un astfel de dosar.

37

Feinchemie și Bayer, guvernele olandez și belgian, precum și Comisia propun să se răspundă negativ la întrebarea adresată. Acestea susțin că titularii autorizațiilor existente anterior sunt obligați să dispună de un dosar anexa II din momentul înscrierii substanței active în anexa I la Directiva 91/414. Deși articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 nu prevede expres obligația statelor membre de a revoca, înainte de 1 septembrie 2003, autorizațiile existente anterior pentru produse care conțin etofumesat, aceasta ar decurge din obiectivele, din economia generală și din normele Directivei 91/414.

38

Comisia apreciază, pe de altă parte, că termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 corespunde prezentării unui dosar anexa II, în timp ce termenul prevăzut la alineatul (2) al aceluiași articol ar corespunde reevaluării unui produs fitosanitar pe baza unui dosar anexa III întrucât constituirea acestui din urmă dosar ar solicita mai mult timp decât constituirea primului.

39

Dat fiind că articolul 13 alineatul (3) litera (d) din Directiva 91/414 ar interzice, în principiu, statelor membre să utilizeze informațiile furnizate în susținerea unei cereri de înscriere a unei substanțe active în anexa I la această directivă, mai precis datele prevăzute în anexa II la directivă, în beneficiul altor solicitanți în decurs de cinci ani de la data la care decizia de a înscrie substanța activă respectivă a produs efecte, aceste state membre ar trebui să se asigure că titularii autorizațiilor existente dispun în același timp de un dosar anexa II sau au acces la un astfel de dosar.

40

În acest sens, articolul 13 alineatul (6) din Directiva 91/414 ar autoriza statele membre să aplice în continuare normele naționale anterioare referitoare la cerințele în materie de informații, atât timp cât aceste substanțe nu sunt înscrise în anexa I la această directivă. Ar rezulta că, din momentul înscrierii unui substanțe active în această anexă, dispozițiile tranzitorii ale directivei menționate își încetează aplicabilitatea cu privire la substanța activă în discuție, precum și cu privire la produsele fitosanitare care o conțin și că, în cazul acestora din urmă, se impune regimul prevăzut la alineatul (1) al aceluiași articol. În special, cererile de autorizare a unui produs fitosanitar ar trebui însoțite de dosarele anexa II și anexa III.

41

Feinchemie și Bayer, precum și Comisia susțin că interpretarea pe care o dau Directivelor 91/414 și 2002/37 este confirmată de formularea din directivele ulterioare privind înscrierea unei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414, precum Directiva 2005/53/CE a Comisiei din 16 septembrie 2005 de modificare a Directivei 91/414 (JO L 241, p. 51, Ediție specială, 03/vol. 65, p. 250) care, în considerentul (11), prevede:

„Experiența dobândită din înscrierile anterioare în anexa I la Directiva 91/414 a substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 a arătat că pot apărea dificultăți la interpretarea obligațiilor deținătorilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. În consecință, rezultă că este necesar, în cazul în care se dorește evitarea unor dificultăți noi, să se precizeze obligațiile statelor membre, în special obligația de a verifica dacă deținătorul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care îndeplinește cerințele anexei II la directiva menționată. […]”

42

În ceea ce privește Agrichem, aceasta propune să se răspundă afirmativ la întrebarea adresată. De fapt, din dispozițiile clare ale articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 ar rezulta că autorizațiile acordate pentru produsele fitosanitare care conțin etofumesat nu trebuie să îndeplinească, la momentul reanalizării, decât condițiile care se aplică acestei substanțe active, stabilite în anexa I la Directiva 91/414. Termenul mai lung prevăzut la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2002/37 ar fi justificat de perioada necesară pentru constituirea unui dosar anexa III. Așadar, termenul stabilit la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 nu ar putea fi considerat suficient pentru constituirea unui dosar anexa II sau anexa III. Agrichem susține totodată că, dacă ar fi necesar să se prezinte un astfel de dosar complet încă de la momentul reanalizării, din perspectiva anexei I la Directiva 91/414, a autorizațiilor de introducere pe piață a produselor fitosanitare care conțin „etofumesatul” ca substanță activă, nu ar exista nicio deosebire între cele două tipuri de analiză prevăzute la alineatul (1) și, respectiv, la alineatul (2) ale articolului 4 din Directiva 2002/37. În plus, această interpretare a articolului 4 alineatul (1) nu ar putea fi repusă în discuție de dispozițiile Directivei 91/414 întrucât, în raport cu aceasta, Directiva 2002/37 ar fi o lex specialis.

43

Trebuie amintit cu titlu introductiv că, în conformitate cu articolul 6 din Directiva 91/414, Comisia, asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, este abilitată să înscrie substanța activă în anexa I la această directivă. Decizia Comisiei ia forma unei directive de înscriere, precum Directiva 2002/37, care prevede la articolul 1 că substanța activă „etofumesat” este înscrisă în anexa I.

44

În privința acestei înscrieri, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 impune statelor membre, pe de o parte, să reanalizeze autorizațiile acordate anterior pentru fiecare produs fitosanitar care conține etofumesat pentru a garanta respectarea condițiilor care se aplică acestei substanțe active, stabilite în anexa I la Directiva 91/414, și, pe de altă parte, să modifice sau, dacă este cazul, să retragă autorizațiile respective în conformitate cu această din urmă directivă înainte de 1 septembrie 2003. În schimb, articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2002/37 prevede că orice produs fitosanitar care conține etofumesat, fie ca substanță activă unică, fie asociată altor substanțe active înscrise în anexa I la Directiva 91/414 la 1 martie 2003, face obiectul unei reevaluări de către statele membre în conformitate cu principiile uniforme prevăzute în anexa VI la această din urmă directivă, pe baza unui dosar anexa III.

45

Prin urmare, din modul de redactare a articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 nu rezultă în niciun caz că titularii autorizațiilor existente trebuie să dispună, în vederea procedurii de reanalizare a acestor autorizații, de un dosar anexa II sau să aibă acces la un astfel de dosar.

46

Această interpretare se coroborează cu considerentul (8) al Directivei 2002/37. Potrivit acestui considerent, în urma înscrierii etofumesatului în anexa I la Directiva 91/414, ar trebui prevăzută o perioadă rezonabilă pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Directivei 91/414 privind produsele fitosanitare care conțin această substanță activă și în special pentru reevaluarea autorizațiilor existente în conformitate cu dispozițiile acestei din urmă directive, astfel încât să îndeplinească cerințele privind etofumesatul prevăzute în anexa I la această directivă. Din acest considerent rezultă totodată că ar trebui prevăzută o perioadă prelungită în favoarea deținătorilor autorizațiilor menționate pentru prezentarea unui dosar anexa II și a unui dosar anexa III pentru fiecare produs fitosanitar și pentru reevaluarea acestui produs în conformitate cu principiile uniforme prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414.

47

Prin urmare, nu este necesar să se interpreteze articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 în sensul că impune statelor membre să revoce, înainte de 1 septembrie 2003, o autorizație existentă pentru un produs fitosanitar care conține etofumesat pentru că titularul acestei autorizații nu ar fi în posesia unui dosar anexa II sau nu ar avea acces la un astfel de dosar.

48

Pentru a răspunde argumentului invocat de Feinchemie și de Bayer, de guvernele olandez și belgian, precum și de Comisie în sensul că o astfel de interpretare literală ar intra în conflict cu dispozițiile Directivei 91/414 referitoare la protecția informațiilor, precum articolul 13 alineatul (3), și că articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 trebuie, așadar, interpretat în lumina Directivei 91/414, trebuie precizat de la bun început că Directiva 2002/37 urmărește trei scopuri principale, și anume, în primul rând, să înscrie etofumesatul în anexa I la Directiva 91/414, în al doilea rând, să garanteze că statele membre reanalizează dacă autorizațiile existente pentru produsele fitosanitare care conțin această substanță activă îndeplinesc condițiile care se aplică acesteia, stabilite în anexa menționată, și, dacă este cazul, modifică sau retrag aceste autorizații înainte de 1 septembrie 2003 și, în al treilea rând, să garanteze că statele membre reevaluează produsele respective în conformitate cu principiile uniforme prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414 pe baza unui dosar anexa III.

49

Trebuie amintit totodată că, în cazul în care o directivă de executare necesită o interpretare, aceasta trebuie, în măsura posibilului, să fie conformă cu dispozițiile directivei de bază (a se vedea prin analogie Hotărârea din 24 iunie 1993, Dr Tretter, C-90/92, Rec., p. I-3569, punctul 11). În plus, o dispoziție trebuie interpretată, în măsura posibilului, astfel încât să nu repună în discuție validitatea acesteia (Hotărârea din 4 octombrie 2001, Italia/Comisia, C-403/99, Rec., p. I-6883, punctele 28 și 37).

50

Cu toate acestea, deși este adevărat că, în lipsa prevederii exprese a obligației statelor membre de a verifica dacă titularii de autorizații anterioare au acces la un dosar anexa II, articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 ar avea ca efect să reducă durata de protecție a informațiilor în temeiul articolului 13 alineatul (3) litera (d) din Directiva 91/414, această situație decurge direct din modul în care a fost redactată prima dispoziție. Întrucât termenii articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 sunt clari și univoci, interpretarea în sensul că deținătorul unei autorizații existente nu este obligat, în temeiul acestei dispoziții, să prezinte un dosar anexa II în faza de reanalizare este singura compatibilă cu principiul securității juridice care impune ca o reglementare comunitară să permită persoanelor interesate să cunoască exact întinderea obligațiilor care le incumbă (a se vedea Hotărârea din 11 decembrie 2007, Skoma-Lux, C-161/06, Rep., p. I-10841, punctele 36 și 38).

51

Trebuie subliniat totodată că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2002/37 prevede că statele membre verifică cu prioritate pe baza dosarului anexa III dacă produsele fitosanitare care conțin etofumesat îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 4 alineatul (1) literele (b) - (e) din Directiva 91/414 și modifică sau retrag, dacă este cazul, pentru fiecare produs fitosanitar vizat, autorizația acordată anterior. Această dispoziție permite astfel asigurarea echilibrului dintre protecția informațiilor în temeiul articolului 13 alineatul (3) din Directiva 91/414, pe de o parte, și drepturile recunoscute titularilor de autorizații anterioare în temeiul dispozițiilor clare ale articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37, pe de altă parte.

52

Așadar, interpretarea articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 nu ar putea fi repusă în discuție de o interpretare a Directivei 91/414 potrivit căreia condițiile de reanalizare prevăzute la această dispoziție ar fi înăsprite.

53

În ceea ce privește argumentul avansat de Feinchemie și de Bayer, precum și de Comisie, întemeiat pe interpretarea articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 în lumina directivelor ulterioare privind înscrierea de diverse substanțe active în anexa I la Directiva 91/414, printre care Directiva 2005/53, se impune constatarea că, pe de o parte, interpretarea Directivei 2002/37 nu ar putea depinde de adoptarea ulterioară a unor măsuri similare și, pe de altă parte, că ultima teză din considerentul (11) al Directivei 2005/53 prevede expres că aceasta nu impune obligații noi statelor membre sau deținătorilor de autorizații în raport cu directivele care au fost adoptate până la acel moment pentru modificarea anexei I la Directiva 91/414.

54

În orice caz, trebuie subliniat că, în considerentul (11) al Directivei 2005/53, se prevede totodată: „experiența […] a arătat că pot apărea dificultăți la interpretarea obligațiilor deținătorilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. În consecință, rezultă că este necesar, în cazul în care se dorește evitarea unor dificultăți noi, să se precizeze obligațiile statelor membre, în special obligația de a verifica dacă deținătorul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care îndeplinește cerințele anexei II la directiva menționată”. Această precizare confirmă faptul că alegerea efectuată în cuprinsul Directivei 2005/53 se aplică pentru viitor și că aceasta nu constituie în niciun caz un act interpretativ care ar putea influența interpretarea Directivei 2002/37.

55

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 trebuie interpretat în sensul că nu impune statelor membre să revoce, înainte de 1 septembrie 2003, autorizația pentru un produs fitosanitar care conține etofumesat pentru motivul că titularul acestei autorizații nu este în posesia unui dosar anexa II sau nu are acces la un astfel de dosar.

56

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37/CE a Comisiei din 3 mai 2002 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului privind înscrierea etofumesatului ca substanță activă trebuie interpretat în sensul că nu impune statelor membre să revoce, înainte de 1 septembrie 2003, autorizația unui produs fitosanitar care conține etofumesat pentru motivul că titularul acestei autorizații nu este în posesia unui dosar care îndeplinește condițiile stabilite în anexa II la Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar sau că nu are acces la un astfel de dosar.