I — Cadrul juridic

II — Istoricul cauzei, decizia în litigiu și hotărârea atacată

III — Procedura în fața Curții și concluziile părților

A — Concluziile părților în diferitele cauze

1. Cauza C-501/06 P (recursul formulat de GSK)

2. Cauza C-513/06 P (recursul formulat de Comisie)

3. Cauza C-515/06 P (recursul formulat de EAEPC)

4. Cauza C-519/06 P (recursul formulat de Aseprofar)

B — Conexarea cauzelor și procedura orală

IV — Cu privire la admisibilitate

A — Admisibilitatea argumentelor referitoare la obiectul anticoncurențial prezentate de Comisie și de Aseprofar în recursurile acestora (cauzele C-513/06 P și C-519/06 P)

B — Admisibilitatea concluziilor Comisiei, denumite „recurs incident”, ca răspuns la recursul formulat de GSK în cauza C-501/06 P

1. Argumentele Comisiei referitoare la obiectul anticoncurențial

a) Cu privire la inadmisibilitatea în cadrul unui recurs incident

b) Cu privire la admisibilitatea în cadrul unei cereri de respingere a recursului

c) Cu privire la posibilitatea de a lua în considerare argumentele

d) Cu privire la identitatea de conținut a motivelor prezentate de Comisie în cauzele C-513/06 P și C-501/06 P

2. Cu privire la argumentația Comisiei referitoare la efectul anticoncurențial

3. Cu privire la admisibilitatea recursului incident al Comisiei prin care se contestă punctului 1 din dispozitivul hotărârii atacate

C — Concluzie

V — Cu privire la recursul formulat de GSK în cauza C-501/06 P

A — Cu privire la erorile de drept săvârșite de Tribunal în partea motivării sale referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare

1. Aspectele motivării hotărârii atacate referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare

2. Cu privire la noțiunea de restrângere a concurenței prin obiect

3. Cu privire la erorile de drept

a) Cu privire la eroarea de drept în interpretarea noțiunii de restrângere a concurenței prin obiect

i) Cu privire la constatarea potrivit căreia se poate prezuma că acordurile care urmăresc limitarea comerțului paralel pot avea doar în principiu un obiect anticoncurențial

ii) Cu privire la prezumția efectului anticoncurențial

iii) Cu privire la luarea în considerare a unui dezavantaj pentru consumatorii finali

iv) Cu privire la luarea în considerare limitată a avantajelor comerțului paralel pentru consumatorii finali

v) Concluzie

b) Cu privire la luarea în considerare a contextului juridic și economic

i) Cu privire la aprecierea potrivit căreia intermediarii puteau să păstreze avantajul pe care comerțul paralel îl putea aduce în termeni de preț, caz în care acesta se repercuta asupra consumatorilor finali

ii) Cu privire la celelalte aprecieri și constatări

4. Concluzie

B — Cu privire la înlocuirea motivării

1. Cu privire la situația de fapt stabilită de Tribunal

2. Cu privire la confirmarea motivării Comisiei referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare

a) Abordare standardizată

b) Prezumția de restrângere a concurenței

c) Concluzie intermediară

3. Concluzie

C — Cu privire la constatarea Tribunalului potrivit căreia Comisia putea prezuma că respectivele condiții generale de vânzare au ca efect restrângerea concurenței

D — Concluzie

VI — Cu privire la recursurile formulate de Comisie, de Aseprofar și de EAEPC

A — Partea motivelor din hotărârea atacată

B — Recursul Comisiei formulat în cauza C-513/06 P și recursul incident al Comisiei formulat în cauza C-501/06 P

1. Cu privire la prima condiție prevăzută la articolul 81 alineatul (3) CE

a) Cu privire la denaturarea contextului juridic și economic

b) Cu privire la noțiunea de promovare a progresului tehnic, la repartizarea sarcinii probei și la nivelul solicitat al probei

i) Cu privire la folosirea unui criteriu de apreciere pentru controlul fuziunilor

ii) Cu privire la pragul pe baza căruia se poate prezuma că acordul prezintă avantaje în termeni de eficacitate

iii) Cu privire la importanța caracterului structural al diferențelor de preț

iv) Cu privire la fluctuațiile monetare

v) Cu privire la raportul dintre mijloacele financiare suplimentare ale GSK și promovarea progresului tehnic

vi) Concluzie

c) Cu privire la denaturarea deciziei în litigiu și la absența luării în considerare a evenimentelor din trecut în cadrul analizei prospective

i) Cu privire la denaturarea deciziei în litigiu

— Cu privire la denaturarea conținutului deciziei în litigiu

— Cu privire la înlocuirea motivării

— Concluzie

ii) Cu privire la luarea în considerare a evenimentelor din trecut

iii) Cu privire la luarea în considerare a datelor care nu existau la data adoptării deciziei în litigiu

iv) Concluzie

d) Cu privire la aplicarea eronată a criteriului de apreciere

i) Cu privire la crearea unui motiv nou de anulare

ii) Cu privire la depășirea competențelor Tribunalului

e) Cu privire la eroarea de motivare rezultată dintr-o apreciere lapidară a elementelor de probă de către Tribunal și din prezumțiile neexplicate de Tribunal

i) Cu privire la evaluarea elementelor de probă prezentate de GSK

ii) Cu privire la absența explicației care să arate de ce ar fi fost imposibil să se investească în cercetare și dezvoltare fără condițiile generale de vânzare

2. Cu privire la celelalte condiții prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE

3. Concluzie

C — Recursul formulat de EAEPC în cauza C-515/06 P

1. Cu privire la rolul și la funcția articolului 81 alineatul (3) CE

2. Cu privire la sarcina probei

3. Cu privire la eroarea de apreciere sau la luarea în considerare insuficientă a elementelor de probă

a) Cu privire la răsturnarea sarcinii probei

b) Cu privire la eroarea de apreciere sau la neluarea în considerare a elementelor de fapt rezultate din documentele depuse la dosar

c) Cu privire la luarea în considerare a unor fapte eronate

4. Concluzie

D — Recursul formulat de Aseprofar în cauza C-519/06 P

1. Cu privire la prima condiție prevăzută la articolul 81 alineatul (3) CE

2. Cu privire la celelalte condiții prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE

a) Cu privire la partea echitabilă rezervată consumatorilor

b) Cu privire la caracterul indispensabil

c) Cu privire la posibilitatea de eliminare a concurenței

3. Concluzie

E — Concluzie

VII — Rezumat

VIII — Concluzie

1. 

După pronunțarea Hotărârii Sot. Lélos kai Sia și alții ( 2 ), care avea ca obiect aprecierea, în temeiul articolului 82 CE, a măsurilor unilaterale destinate limitării comerțului paralel cu medicamente, prezentele recursuri oferă Curții ocazia de a se pronunța cu privire la compatibilitatea cu articolul 81 CE a acordurilor cu un astfel de obiect.

2. 

Obiectul prezentelor recursuri este aprecierea, în temeiul articolului 82 CE, a condițiilor generale de vânzare ale producătorului de produse farmaceutice GlaxoSmithKline Services Unlimited (denumit în continuare „GSK”). Potrivit acestor condiții generale de vânzare, GSK solicita intermediarilor cu sediul în Spania cărora le vindea medicamente (denumiți în continuare „intermediarii spanioli”) prețuri diferite pentru anumite medicamente, după cum aceștia distribuiau medicamentele în Spania sau în alte state membre.

3. 

Obiectivul condițiilor generale de vânzare era limitarea comerțului paralel cu medicamente ale GSK între Spania și alte state membre, care era realizat de intermediarii spanioli având în vedere diferențele de preț dintre statele membre. Potrivit GSK, comerțul paralel aducea beneficii în primul rând intermediarilor. În schimb, o limitare a comerțului paralel este avantajoasă pentru consumatorii finali. Astfel, veniturile suplimentare pe care le obține GSK sau grupul din care aceasta face parte ( 3 ) prin limitarea comerțului paralel pot fi investite în cercetare și în dezvoltarea de medicamente noi.

4. 

GSK a notificat condițiile generale de vânzare Comisiei Comunităților Europene. Prin Decizia din 8 mai 2001 ( 4 ) (denumită în continuare „decizia în litigiu”), Comisia a constatat că aceste condiții generale de vânzare încălcau articolul 81 alineatul (1) CE și nu puteau fi exceptate în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE. În urma acțiunii formulate de GSK, Tribunalul de Primă Instanță a confirmat decizia în litigiu prin Hotărârea din în cauza T-168/01 ( 5 ) (denumită în continuare „hotărârea atacată”), în măsura în care Comisia a constatat că respectivele condiții generale de vânzare încălcau articolul 81 alineatul (1) CE, însă a anulat-o în ceea ce privește respingerea de către Comisie a cererii de exceptare în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE.

5. 

Pe de o parte, în recursul său formulat în cauza C-501/06 P, GSK contestă hotărârea atacată în măsura în care aceasta confirmă decizia Comisiei care constata că respectivele condiții generale de vânzare încălcau articolul 81 alineatul (1) CE. Pe de altă parte, Comisia (susținută de Republica Polonă, în calitate de intervenientă), Asociación de exportadores españoles de productos farmacéuticos (denumită în continuare „Aseprofar”) și European Association of Euro Pharmaceutical Companies (denumită în continuare „EAEPC”), în recursurile formulate în cauzele C-513/06 P, C-515/06 P și C-519/06 P, precum și Comisia și Aseprofar în recursul incident formulat în cauza C-501/06 P contestă hotărârea atacată în măsura în care a anulat decizia Comisiei prin care aceasta a respins cererea GSK de exceptare a condițiilor generale de vânzare în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE.

6.

Articolul 3 alineatul (1) litera (g) CE prevede că acțiunea Comunității presupune un sistem care împiedică denaturarea concurenței pe piața internă.

7.

Articolul 81 CE prevede:

„(1)   Sunt incompatibile cu piața comună și interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune și, în special, cele care:

(2)   Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.

(3)   Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile în cazul:

care contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut și care:

8.

Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate ( 6 ) stabilește cerințe care permit să se verifice dacă aceste măsuri nu constituie restricții cantitative la import sau la export sau măsuri cu efect echivalent.

9.

La data notificării condițiilor generale de vânzare existau diferite reglementări care stabileau prețurile medicamentelor în statele membre (denumite în continuare „reglementările naționale privind prețurile”). Acestea cuprindeau în special reglementări referitoare la stabilirea prețului de vânzare, la ratele de rambursare a medicamentelor sau la profiturile producătorilor de produse farmaceutice.

10.

Grupul din care face parte GSK este unul dintre principalii producători de produse farmaceutice din lume. GSK a convenit ( 7 ) cu 89 de intermediari spanioli cu care avea relații comerciale în afara rețelei de distribuție aplicarea condițiilor generale de vânzare, intrate în vigoare la 9 martie 1998. Condițiile generale de vânzare fixau două prețuri diferite, denumite prețul 4A și, respectiv, prețul 4B, pentru 82 de medicamente.

11.

Prețul 4A nu depășea în niciun caz prețul industrial maxim stabilit de autoritățile spaniole în domeniul sănătății. Acesta era impus atunci când, în primul rând, medicamentele erau finanțate de fondurile securității sociale spaniole sau de fonduri publice spaniole și, în al doilea rând, atunci când medicamentele cumpărate erau ulterior comercializate prin intermediul farmaciilor sau al spitalelor spaniole.

12.

În toate celelalte cazuri se impunea prețul 4B. Condițiile generale de vânzare prevedeau că prețul 4B era stabilit în funcție de criterii economice reale, obiective și nediscriminatorii, independent de destinația produsului stabilită de respectivul depozit care îl achiziționa. În această privință, trebuia să se aplice în special prețul – actualizat dacă era cazul – pe care GSK îl propusese autorităților spaniole competente în materie de sănătate la începutul negocierilor desfășurate în cadrul procedurii spaniole de fixare a prețurilor.

13.

Medicamentele în discuție erau, între altele, Beconase, Becloforte, Becotide, Flixotide, Serevent, Ventolin, Lamictal și Imigran, idonee în special să facă obiectul comerțului paralel dintre Spania și Regatul Unit ca urmare a diferențelor de preț.

14.

Prin scrisoarea din 6 martie 1998, GSK a introdus, în temeiul articolului 2 din Regulamentul nr. 17 al Consiliului din , Primul regulament de punere în aplicare a articolelor [81] și [82] din tratat ( 8 ) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 17”), o cerere pentru constatarea faptului că respectivele condiții generale de vânzare nu încălcau articolul 81 alineatul (1) CE (adeverință negativă) și, în subsidiar, în temeiul articolului 4 din Regulamentul nr. 17, o cerere de exceptare a condițiilor generale de vânzare, în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE. Comisia nu a admis aceste cereri. La articolul 1 din decizia în litigiu, aceasta a constatat că respectivele condiții generale de vânzare încălcau articolul 81 alineatul (1) CE. Comisia a motivat această constatare arătând că respectivele condiții generale de vânzare aveau atât ca obiect, cât și ca efect restrângerea concurenței. La articolul 2 din decizia în litigiu, Comisia a respins cererea de exceptare a condițiilor generale de vânzare în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE.

15.

GSK a introdus în fața Tribunalului de Primă Instanță o acțiune în anularea deciziei în litigiu. În hotărârea atacată din 27 septembrie 2006, Tribunalul nu a admis decât parțial acțiunea introdusă de GSK. La punctul 2 din dispozitiv, Tribunalul a respins acțiunea în măsura în care aceasta era îndreptată împotriva constatării de la articolul 1 din decizia în litigiu, potrivit căreia condițiile generale de vânzare încălcau articolul 81 alineatul (1) CE. Tribunalul a hotărât că nu ar fi trebuit să fie prezumat de către Comisie că respectivele condiții generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței. Cu toate acestea, Tribunalul a respins acțiunea împotriva articolului 1 din decizia în litigiu, întrucât, în definitiv, acesta a confirmat motivarea Comisiei referitoare la efectele anticoncurențiale ale condițiilor generale de vânzare. La punctul 1 din dispozitivul hotărârii atacate, Tribunalul a admis acțiunea, în măsura în care aceasta era îndreptată împotriva respingerii cererii de exceptare stabilite la articolul 2 din decizia în litigiu ( 9 ). La punctele 3-5 din dispozitiv, Tribunalul s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată.

16.

Prin memoriul depus la grefa Curții la 11 decembrie 2006, GSK a formulat recurs împotriva hotărârii atacate. Această cauză a fost înregistrată sub numărul C-501/06 P.

17.

Prin recursul formulat, GSK solicită Curții:

18.

În această cauză, ca răspuns la recursul formulat de GSK, Comisia solicită Curții:

19.

Ca răspuns la concluziile Comisiei, GSK solicită Curții:

20.

În această procedură, ca răspuns la recursul formulat de GSK, EAEPC solicită Curții:

21.

În această procedură, ca răspuns la recursul formulat de GSK, Aseprofar solicită Curții:

22.

S-a admis cererea de intervenție a Republicii Polone în susținerea Comisiei și aceasta solicită Curții:

23.

Ca răspuns la concluziile Republicii Polone, GSK își menține concluziile și solicită în plus Curții:

24.

Prin memoriul depus la grefa Curții la 11 decembrie 2006, Comisia a formulat un recurs împotriva hotărârii atacate. Această cauză a fost înregistrată sub numărul C-513/06 P.

25.

Prin recursul formulat, Comisia solicită Curții:

26.

EAEPC susține cererile Comisiei.

27.

Ca răspuns la recursul Comisiei în această cauză, GSK solicită Curții:

28.

S-a admis cererea de intervenție a Republicii Polone în susținerea Comisiei și aceasta solicită Curții:

29.

Ca răspuns la concluziile Republicii Polone, GSK își menține concluziile și solicită în plus Curții:

30.

Prin memoriul depus la grefa Curții la 11 decembrie 2006, EAEPC a formulat recurs împotriva hotărârii atacate. Această cauză a fost înregistrată sub numărul C-515/06 P.

31.

Prin recursul formulat, EAEPC solicită Curții:

32.

Comisia susține concluziile formulate de EAEPC.

33.

Ca răspuns la recursul formulat de EAEPC, GSK solicită Curții:

34.

Prin memoriul depus la grefa Curții la 13 decembrie 2006, Aseprofar a formulat recurs împotriva hotărârii atacate. Această cauză a fost înregistrată sub numărul C-519/06 P.

35.

Prin recursul formulat, Aseprofar solicită Curții:

36.

Comisia și EAEPC susțin concluziile formulate de Aseprofar.

37.

Ca răspuns la recursul formulat de Aseprofar, GSK solicită Curții:

38.

Prin Ordonanța din 17 decembrie 2008, cauzele C-501/06 P, C-513/06 P, C-515/06 P și C-519/06 P au fost conexate pentru a face obiectul unei proceduri orale și al unei hotărâri comune.

39.

La ședința care a avut loc la 18 martie 2009, au participat reprezentanți ai GSK, ai Comisiei, ai EAEPC, ai Aseprofar și ai guvernului polonez, care și-au prezentat observațiile și au răspuns la întrebări.

40.

GSK a invocat inadmisibilitatea unei părți din concluziile sau din motivele Comisiei și ale Aseprofar. Dat fiind că GSK își întemeiază în parte motivele pe ansamblul concluziilor părților în diferitele cauze, trebuie să începem cu examinarea acestor motive.

41.

În primul rând, motivele de inadmisibilitate sunt ridicate împotriva argumentelor Comisiei și ale Aseprofar în recursurile acestora formulate în cauzele C-513/06 P și C-519/06 P, invocând săvârșirea unor erori de drept în motivarea Tribunalului, referitoare la obiectul anticoncurențial (A). În al doilea rând, în cauza C-501/06 P, GSK solicită respingerea ca inadmisibilă a unei părți a concluziilor și a argumentelor prezentate de Comisie ca răspuns la recursul acesteia (B).

42.

Recursul Comisiei și cel al Aseprofar în cauzele C-513/06 P și C-519/06 P trebuie declarate admisibile în măsura în care acestea solicită anularea punctului 1 din hotărârea atacată. Comisia și Aseprofar, care contestă punctul 1 din dispozitivul hotărârii atacate, invocă argumente pentru care, în opinia acestora, respectivul punct trebuie să fie anulat.

43.

GSK contestă admisibilitatea argumentelor Comisiei și ale Aseprofar invocând existența unor erori de drept în aspectele motivării pe care se întemeiază punctul 2 din dispozitivul hotărârii atacate.

44.

GSK susține în mod întemeiat că aceste argumente nu pot fi acceptate ca motive autonome. Comisia și Aseprofar nu solicită o anulare, ci o confirmare a punctului 2 din dispozitivul hotărârii atacate, însoțită, cu toate acestea, de o înlocuire a motivării. O astfel de cerere este inadmisibilă în cadrul unui recurs ( 10 ). Potrivit unei jurisprudențe constante, partea care formulează recursul nu poate solicita, în principiu, revizuirea unei părți a motivării unei hotărâri decât în cazul în care aceasta conține o eroare de drept de natură să pună în discuție dispozitivul ( 11 ). În consecință, în principiu ( 12 ), niciun interes de a acționa nu permite invocarea unor motive care nu sunt ridicate împotriva dispozitivului, ci doar împotriva motivării hotărârii atacate.

45.

Comisia și Aseprofar susțin, în sprijinul admisibilității motivelor acestora, că motivarea Tribunalului referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare, în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE, a influențat motivarea respectivei hotărâri cu privire la posibilitatea de a excepta condițiile generale de vânzare în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE.

46.

Chiar dacă această concluzie ar fi corectă, pentru motivele arătate anterior, aceasta nu ar putea conduce la recunoașterea în favoarea părții care a formulat recursul a unui interes de a acționa care să justifice o cerere extensivă de înlocuire a motivării. În acest caz, argumentele nu pot fi acceptate decât în măsura în care sunt de natură să pună în discuție partea din dispozitivul hotărârii atacate care afectează recurentul.

47.

În consecință, argumentele împotriva aspectelor motivării referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare, prezentate în recursul Comisiei și în cel al Aseprofar în cauzele C-513/06 P și C-519/06 P, nu pot fi acceptate ca motive autonome împotriva acestei părți a hotărârii. Acestea pot fi acceptate doar în cadrul cererii de anulare a punctului 1 din dispozitivul hotărârii atacate, cu alte cuvinte, în măsura în care sunt îndreptate împotriva motivării Tribunalului cu privire la articolul 81 alineatul (3) CE.

48.

În cauza C-501/06 P, Comisia a răspuns după cum urmează recursului formulat de GSK:

49.

Pentru început, trebuie să se observe că răspunsul Comisiei la motivele invocate de GSK, prezentat la prima liniuță a punctului precedent, este admisibil fără probleme, ca cerere de respingere a recursului în sensul articolului 116 alineatul (1) prima liniuță prima teză din Regulamentul de procedură. De aceea, vor fi examinate în continuare doar concluziile și argumentele prezentate de Comisie sub titlul„recurs incident”.

50.

Ca răspuns la recursul formulat de GSK, Comisia a invocat erori de drept în motivarea pe care s-a întemeiat Tribunalul pentru a constata că aceasta nu ar fi trebuit să considere că respectivele condiții generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței. GSK consideră că aceste argumente sunt inadmisibile.

51.

În primul rând, trebuie să subscriem la motivul GSK conform căruia acest argument ar fi inadmisibil în cadrul unui recurs incident în sensul articolului 116 alineatul (1) prima liniuță a doua teză din Regulamentul de procedură. În principiu, nu este posibil să se conteste nici în cadrul unui recurs, nici în cel al unui recurs incident doar motivarea hotărârii atacate ( 13 ).

52.

Cu toate acestea, trebuie să se observe că, în cursul procedurii, Comisia a indicat că această argumentație urmărea în primul rând să răspundă recursului formulat de GSK. Potrivit Comisiei, o asemenea argumentație nu trebuie, așadar, să fie considerată un recurs incident în sensul articolului 116 alineatul (1) prima liniuță a doua teză din Regulamentul de procedură, ci o cerere de respingere a recursului formulat de GSK în sensul articolului 116 alineatul (1) prima liniuță prima teză din regulament.

53.

În această privință, în primul rând, trebuie să se constate că o asemenea argumentație poate fi cu siguranță acceptată în cadrul unei cereri de respingere a recursului în sensul articolului 116 alineatul (1) prima liniuță prima teză din Regulamentul de procedură, dar nu poate fi acceptată în cadrul unui recurs în sensul articolului 113 alineatul (1) prima liniuță sau al unui recurs incident în sensul articolului 116 alineatul (1) prima liniuță a doua teză din Regulamentul de procedură.

54.

Astfel, o cerere de respingere a unui recurs se poate întemeia pe o cerere de înlocuire a motivării hotărârii atacate. Curtea nu respinge un recurs doar în cazul în care confirmă că motivarea hotărârii atacate nu este viciată de o eroare de drept. Aceasta îl respinge de asemenea în cazul în care poate înlocui motive viciate de erori de drept cu motive care nu sunt viciate de erori de drept și care reprezintă astfel un temei pentru partea din dispozitivul hotărârii atacate prin recurs ( 14 ).

55.

În al doilea rând, trebuie să se sublinieze că în prezenta cauză există o astfel de situație. Articolul 81 alineatul (1) CE prevede ca o condiție alternativă, existența unui obiect sau a unui efect anticoncurențial ( 15 ). La articolul 1 din decizia în litigiu, Comisia și-a întemeiat constatarea că respectivele condiții generale de vânzare încălcau articolul 81 alineatul (1) CE nu numai pe obiectul anticoncurențial al acestora, ci și pe efectul lor anticoncurențial.

56.

Deși Tribunalul a considerat că motivarea Comisiei referitoare la obiectul anticoncurențial nu era suficientă, acesta a respins totuși acțiunea formulată de GSK, întrucât în final acesta a confirmat motivarea Comisiei referitoare la efectul anticoncurențial. Pentru acest motiv, la punctul 2 din dispozitivul hotărârii atacate, Tribunalul a confirmat articolul 1 din decizia în litigiu.

57.

Prin urmare, într-un memoriu în răspuns, Comisia ar putea solicita respingerea recursului formulat de GSK împotriva punctului 2 din dispozitivul hotărârii atacate, susținând că Tribunalul ar fi trebuit să confirme motivarea Comisiei referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare.

58.

În consecință, trebuie să se stabilească în primul rând dacă argumentația Comisiei, denumită „recurs incident”, poate fi considerată o cerere de respingere a recursului.

59.

Contrar susținerilor GSK, această chestiune nu poate depinde doar de termenii utilizați, ci depinde mai degrabă de intenția vădită a Comisiei. Este adevărat că o asemenea interpretare, sau recalificare, în funcție de intenția unei părți încetează acolo unde începe atingerea adusă dreptului la apărare al celeilalte părți, în special în cazul în care intenția nu a fost suficient de clar exprimată pentru cealaltă parte. Cu toate acestea, întrucât partea denumită „recurs incident” urmărește în mod vădit să obțină respingerea recursului formulat de GSK, însoțită de o înlocuire a motivării hotărârii atacate, considerăm că este acceptabil ca aceasta să fie interpretată sau recalificată drept o cerere de respingere a recursului. Nu considerăm că aceasta ar aduce atingere dreptului la apărare al GSK. Acesta a prezentat observații detaliate cu privire la motivarea Tribunalului referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare.

60.

Indiferent dacă este posibil sau nu este posibil să se interpreteze sau să se recalifice „recursul incident” drept o cerere de respingere a recursului, considerăm că este posibil să se țină cont de conținutul argumentației Comisiei referitoare la efectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare. Astfel, competența de înlocuire a motivării de care dispune Curtea nu poate fi subordonată unei cereri în acest sens a intimatului.

61.

Este adevărat că nu este posibil să se înlocuiască motivarea unei hotărâri dacă nu apare respectiva ocazie, cu alte cuvinte, în afara cadrului unui recurs. Cu toate acestea, dacă prin intermediul unui recurs se atacă partea din dispozitiv pentru care Tribunalul s-a întemeiat pe aspectele motivelor în discuție, înlocuirea respectivelor motive nu poate fi subordonată formulării unei cereri în acest sens sau a unei propuneri de motive alternative propuse de partea adversă. Considerăm că o asemenea abordare nu este compatibilă cu rolul Curții, astfel cum este acesta definit la articolul 220 CE. Potrivit acestei dispoziții, Curtea asigură, în cadrul competențelor sale (exercitate în special ca urmare a formulării unui recurs), respectarea legii în interpretarea și aplicarea Tratatului CE. În consecință, considerăm că o abordare care permite Curții să înlocuiască motivarea hotărârii Tribunalului în cadrul unui recurs, indiferent de existența unei cereri în acest sens a părții adverse, este singura compatibilă cu acest articol. În cauzele citate la nota de subsol 14, Curtea pare că a realizat din oficiu o înlocuire a motivării, ceea ce confirmă opinia noastră.

62.

Întrucât competența de înlocuire a motivării de care dispune Curtea nu este subordonată unei cereri a părților, argumentația Comisiei referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare, denumită „recurs incident”, poate fi luată în considerare în cadrul examinării recursului formulat de GSK, chiar dacă ar fi imposibil ca acesta să fie interpretat sau recalificat drept cerere de respingere a recursului.

63.

În sfârșit, trebuie să se respingă de asemenea motivul invocat de GSK, potrivit căruia identitatea de conținut a argumentării Comisiei în recursul său în cauza C-513/06 P și ca răspuns la recursul formulat de GSK în cauza C-501/06 P constituie un abuz de procedură.

64.

În primul rând, trebuie să se sublinieze că, deși sunt conexate, cele două proceduri trebuie să fie în continuare considerate ca fiind autonome. În al doilea rând, motivul invocat de GSK nu poate fi admis în niciun caz, întrucât trebuie să se respingă ca inadmisibile argumentele în discuție ale Comisiei, invocate în cadrul recursului său în cauza C-513/06 P ( 16 ). În consecință, nu suntem în prezența unei „repetări de argumente identice”, situație pe care GSK o caracterizează drept un abuz de procedură. În al treilea rând, în cauza C-501/06 P, nu se poate nega interesul Comisiei ca argumentația acesteia să fie luată în considerare, pentru motivele indicate anterior ( 17 ).

65.

După cum am arătat anterior ( 18 ), ca răspuns la recursul formulat de GSK, Comisia a invocat în cauza C-501/06 P alte argumente, intitulate de asemenea „recurs incident”, potrivit cărora motivarea Tribunalului cu privire la efectul anticoncurențial în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE este viciată de erori de drept.

66.

În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate invocată de GSK și împotriva acestui motiv, facem trimitere la considerațiile prezentate anterior ( 19 ). Ca recurs incident, acest argument ar trebui să fie respins ca inadmisibil. În ceea ce privește posibilitatea de a lua în considerare această argumentație a Comisiei, este mai dificil ca aceasta să fie interpretată sau recalificată drept cerere de respingere a recursului în comparație cu motivul referitor la obiectul anticoncurențial analizat anterior. Astfel, în acest caz, Comisia s-a limitat să reproșeze săvârșirea unor erori de drept de către Tribunal, fără a preciza cum trebuia acesta să înlocuiască motivarea considerată eronată. Cu toate acestea, împrejurarea că acest argument vizează în primul rând motivarea Tribunalului, iar nu respingerea recursului, poate fi combătută prin aprecierea că, potrivit Comisiei, ar trebui să fie înlocuite motivele viciate de erori de drept prin motive care să confirme decizia în litigiu cu privire la efectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare. În orice caz, argumentația Comisiei referitoare la efectul anticoncurențial, intitulată „recurs incident”, poate fi de asemenea acceptată, în temeiul competenței menționate anterior a Curții de a înlocui din oficiu motive ( 20 ), fără a fi nevoie să se decidă dacă aceasta poate fi interpretată sau recalificată drept cerere de respingere a recursului.

67.

După cum am arătat anterior ( 21 ), Comisia a solicitat de asemenea, sub titlul „recurs incident”, anularea punctului 1 din dispozitivul hotărârii atacate. În acest caz, este avut în vedere în mod efectiv un recurs incident în sensul articolului 116 alineatul (1) prima liniuță a doua teză din Regulamentul de procedură.

68.

GSK consideră că acest recurs incident este inadmisibil, întrucât Comisia a solicitat deja anularea punctului 1 din dispozitivul hotărârii atacate în recursul său introdus în cauza C-513/06 P. Aceasta consideră că nu este posibil să fie exercitate cumulativ un recurs și un recurs incident. În schimb, Comisia invocă în special autonomia procedurilor și susține că o parte care a formulat un recurs poate interveni, în plus, în cadrul unui alt recurs introdus împotriva hotărârii atacate.

69.

Recursul incident formulat de Comisie în cauza C-501/06 P este admisibil.

70.

În primul rând, trebuie să se arate că, deși cauzele C-501/06 P și C-513/06 P au fost reunite, acestea nu și-au pierdut caracterul autonom. Dimpotrivă, trebuie să se examineze motivele invocate în fiecare dintre cele două cauze.

71.

În al doilea rând, contrar susținerilor GSK, exercitarea unei acțiuni prevăzute de Regulamentul de procedură nu poate fi considerată în principiu abuzivă în temeiul considerațiilor de economie procedurală.

72.

În al treilea rând, nu putem deduce din modul de redactare a articolului 116 alineatul (1) prima liniuță a doua teză din Regulamentul de procedură o limitare în sensul că o parte care a formulat deja un recurs nu poate formula un recurs incident. Un recurs incident se poate dovedi practic, în special în cazul în care o parte dorește mai întâi să aștepte înainte de a formula un recurs și să vadă dacă cealaltă parte atacă hotărârea. Totuși, aceasta nu constituie o premisă a articolului 116 alineatul (1) prima liniuță a doua teză din Regulamentul de procedură. În plus, trebuie să se observe că o parte poate decide la început să formuleze doar un recurs limitat la anumite motive și să formuleze un recurs incident mai extins numai în cazul în care cealaltă parte introduce recurs. Un astfel de mod de a proceda ar trebui să fie compatibil cu modul de redactare și cu obiectivul articolului 116 alineatul (1) prima liniuță a doua teză din Regulamentul de procedură.

73.

În al patrulea rând, contrar susținerilor GSK, nici principiul concentrării procedurilor, nici principiul potrivit căruia nu se pot invoca motive noi anterior expirării termenului de introducere a unui recurs nu interzic cumularea unui recurs și a unui recurs incident. Potrivit articolului 116 alineatul (1) prima liniuță a doua teză din Regulamentul de procedură, o parte poate de asemenea solicita anularea totală a hotărârii prin formularea unui recurs incident, chiar după expirarea termenului de recurs ( 22 ). Deși Regulamentul de procedură permite unei părți să atace în tot o hotărâre prin formularea unui recurs incident, chiar după expirarea termenului de recurs, considerăm că respectarea principiilor concentrării procedurilor și prescrierii noilor motive nu pot, a fortiori, împiedica o parte să formuleze un recurs incident doar pentru că aceasta a formulat deja un recurs.

74.

În sfârșit, trebuie să se respingă de asemenea motivul de inadmisibilitate invocat de GSK, care consideră că reprezintă un abuz de procedură faptul că recursul Comisiei în cauza C-513/06 P și recursul său incident în cauza C-501/06 P au un conținut aproape identic. Astfel, trebuie să se sublinieze caracterul autonom al fiecărei cauze ( 23 ).

75.

Pentru a concluziona asupra examinării admisibilității, reținem că argumentele referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare invocate de Comisie și de Aseprofar în cauzele C-513/06 P și C-519/06 P sunt inadmisibile, întrucât acestea urmăresc doar o înlocuire a motivării hotărârii atacate.

76.

În schimb, argumentația Comisiei referitoare la motivarea Tribunalului cu privire la obiectul și la efectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare poate fi acceptată în totalitate în cadrul examinării recursului formulat de GSK în cauza C-501/06 P. Același este cazul pentru argumentația corespunzătoare susținută în această cauză de Aseprofar ( 24 ), de EAEPC și de Republica Polonă.

77.

În sfârșit, recursul formulat de Comisie în cauza C-513/06 P nu face inadmisibil recursul incident al acesteia formulat în cauza C-501/06 P.

78.

Recursul formulat de GSK în cauza C-501/06 P vizează în esență punctul 2 din dispozitivul hotărârii atacate. La acest punct, Tribunalul a respins acțiunea introdusă de GSK în măsura în care urmărea anularea articolului 1 din decizia în litigiu. În acest articol, Comisia a constatat că respectivele condiții generale de vânzare ale GSK încălcau articolul 81 alineatul (1) CE.

79.

Înainte de a începe examinarea recursului, am dori să semnalăm următoarea particularitate: Comisia, Aseprofar, EAEPC și Republica Polonă solicită o înlocuire a motivării hotărârii referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare. În cauza C-501/06 P, acestea solicită astfel respingerea recursului formulat de GSK, prin înlocuirea motivării hotărârii referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare ( 25 ). În al doilea rând, am dori să atragem atenția asupra structurii normative a articolului 81 alineatul (1) CE, care prevede în primul rând examinarea faptului dacă un acord are un obiect anticoncurențial și ulterior, doar dacă răspunsul este negativ, examinarea faptului dacă acesta produce efecte anticoncurențiale ( 26 ).

80.

Considerăm că aceste particularități justifică examinarea în primul rând a faptului dacă Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în motivarea sa cu privire la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare și dacă aceasta conduce la o înlocuire a motivării. Astfel, dacă motivarea Tribunalului, potrivit căreia Comisia nu putea afirma că respectivele condiții generale aveau ca obiect restrângerea concurenței, ar fi înlocuită cu o motivare care îi dă dreptate Comisiei cu privire la acest aspect, ar trebui să se respingă încă de la început recursul formulat de GSK ( 27 ). Astfel, argumentele GSK împotriva motivării hotărârii atacate cu privire la efectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare nu ar mai putea fi admise.

81.

Pentru aceste motive vom examina în primul rând dacă motivarea Tribunalului cu privire la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare este viciată de erori de drept (A). Dacă se va dovedi că acesta este cazul, vom examina ulterior dacă, în temeiul competențelor de care dispune în cadrul procedurii de recurs, Curtea poate înlocui această motivare eronată cu o motivare care să confirme că se putea prezuma în mod întemeiat de către Comisie că respectivele condiții generale de vânzare aveau un obiect anticoncurențial (B). În cazul în care ar fi îndeplinite premisele unei astfel de înlocuiri a motivării referitoare la obiectul anticoncurențial, motivele de recurs invocate de GSK împotriva motivării Tribunalului referitoare la efectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare nu ar mai fi astfel relevante, întrucât nu ar mai putea pune în discuție punctul 2 din dispozitivul hotărârii atacate (C).

82.

Comisia, Aseprofar, EAEPC și Republica Polonă susțin că Tribunalul a săvârșit erori de drept în partea motivării sale referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare. Prin urmare, vom examina mai întâi pe scurt partea corespunzătoare a motivării hotărârii atacate (1) și noțiunea de restrângere a concurenței prin obiect (2). Ulterior vom examina pe această bază erorile de drept care viciază partea corespunzătoare a hotărârii atacate (3).

83.

La punctele 114-147 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat dacă se putea considera în mod întemeiat de către Comisie că respectivele condiții generale de vânzare aveau un obiect anticoncurențial. În primul rând, Tribunalul a constatat că, prin respectivele condiții generale de vânzare, GSK urmărea limitarea comerțului paralel și trebuie în principiu să fie considerate drept o restrângere a concurenței prin obiect ( 28 ).

84.

Cu toate acestea, Tribunalul a considerat în speță că acest obiectiv de limitare a comerțului paralel nu era suficient pentru a prezuma că acordul avea un obiect anticoncurențial. Dimpotrivă, Tribunalul a apreciat că aplicarea articolului 81 alineatul (1) CE nu poate depinde numai de împrejurarea că acordul în discuție limita comerțul paralel și, prin urmare afecta schimburile comerciale. Acesta a considerat că în speță este necesară și o analiză pentru a determina dacă respectivele condiții generale de vânzare aveau ca obiect sau ca efect restrângerea concurenței pe piața în cauză, în dezavantajul consumatorului final ( 29 ). Potrivit Tribunalului, nu se poate presupune o restrângere a concurenței prin obiect prin limitarea comerțului paralel decât dacă se poate prezuma că aceasta îi lipsește pe consumatorii finali de avantajele unei concurențe efective ( 30 ).

85.

Tribunalul a considerat că, ținând seama de contextul juridic și economic din speță, nu se putea prezuma că respectivele condiții generale de vânzare lipseau consumatorii finali de medicamente de avantajele concurenței ( 31 ).

86.

În această privință, Tribunalul a arătat în primul rând că se putea prezuma că intermediarii spanioli păstrau avantajul pe care comerțul paralel îl putea aduce în termeni de preț, caz în care acesta nu s-ar fi repercutat asupra consumatorilor finali ( 32 ).

87.

În plus, Tribunalul a reproșat Comisiei că nu a examinat deloc caracteristica specifică și esențială a sectorului, ce provine din faptul că prețurile produselor în cauză, supuse controlului statelor membre, care le fixează direct sau indirect la nivelurile pe care le consideră adecvate, se stabilesc la niveluri structural diferite în Comunitate și, contrar prețurilor altor bunuri de consum, rămân în orice caz, în mare măsură, în afara jocului liber al cererii și ofertei ( 33 ). Tribunalul a apreciat că această împrejurare nu însemna că se putea prezuma că un comerț paralel avea efecte asupra prețurilor practicate pentru consumatorii finali de medicamente rambursate de sistemele naționale de asigurare medicală și, din acest motiv, că le oferea un avantaj semnificativ, similar celui care le-ar fi fost conferit dacă aceste prețuri erau determinate de jocul cererii și ofertei ( 34 ).

88.

Întemeindu-se pe aceste constatări, Tribunalul a concluzionat că principala concluzie a Comisiei, potrivit căreia condițiile generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței, nu putea fi reținută. Întrucât prețurile medicamentelor în cauză sunt, în mare măsură, în afara jocului liber al cererii și ofertei, din cauza reglementării aplicabile, și sunt stabilite sau controlate de autoritățile publice, nu se putea considera clar, de la bun început, că prin comerțul paralel se urmărea ca acestea să scadă și, astfel, să crească bunăstarea consumatorilor finali. Analiza modului de redactare a condițiilor generale de vânzare, efectuată în acest context, nu permitea astfel să se prezume că o limitare a comerțului paralel urmărea reducerea bunăstării consumatorilor finali. În această situație în mare parte unică, nu se poate deduce din simpla lectură a termenilor acordului, efectuată în contextul acestuia, că acordul restrânge concurența, iar efectele acestuia trebuie în mod necesar evaluate, chiar numai pentru a verifica ce a putut deduce autoritatea de reglementare din această lectură ( 35 ).

89.

Potrivit jurisprudenței, alternativa prevăzută la articolul 81 alineatul (1) CE, a obiectului sau a efectului anticoncurențial, trebuie să fie înțeleasă ca o examinare în două etape. În cazul în care se dovedește existența unui obiect anticoncurențial al unui acord, nu mai este necesar să se facă dovada efectelor sale anticoncurențiale ( 36 ). Luarea în considerare a efectelor concrete ale unui acord este superfluă atunci când se dovedește că acesta are ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței ( 37 ). O asemenea practică concertată intră astfel sub incidența articolului 81 alineatul (1) CE chiar în absența efectelor anticoncurențiale pe piață ( 38 ). Prin urmare, este evident că alternativa prevăzută la articolul 81 alineatul (1) CE privind restrângerea concurenței prin obiect reprezintă o încălcare potențial periculoasă ( 39 ).

90.

Este necesar să se prezume că acordurile au ca obiect restrângerea concurenței în cazul în care acestea constituie chiar prin natura lor o restrângere a concurenței. Se poate considera că acesta este cazul unui acord care, ținând cont de contextul său juridic și economic, este apt în mod concret și are vocație să producă efecte negative asupra concurenței ( 40 ).

91.

În această privință, trebuie să se țină cont în special de experiență, care arată că anumite tipuri de acorduri au, cu o mare probabilitate, efecte negative pe piață și pun în pericol obiectivele urmărite de regulile comunitare în domeniul concurenței. Caracterul unui obiect anticoncurențial de încălcare potențial periculoasă este în special evident în cadrul acestui demers, întrucât anumite tipuri de acorduri (de exemplu acordurile de stabilire a prețurilor, acordurile de împărțire a clienților, acordurile verticale de impunere a prețurilor) sunt considerate ca restrângând concurența, fără examinarea efectelor concrete ale acestora. Acest demers standardizat consolidează securitatea juridică. Totuși, acest demers presupune că respectivul context juridic și economic al acordului în discuție nu se opune aplicării acestei aprecieri standardizate ( 41 ).

92.

Cu toate acestea, noțiunea de restrângere a concurenței prin obiect nu se limitează la anumite tipuri de acorduri. Aceasta acoperă de asemenea acordurile a căror analiză economică permite să se prezume un grad suficient de nocivitate asupra concurenței ( 42 ). O astfel de analiză trebuie să țină cont de contextul juridic și economic. Această analiză prezintă astfel o anumită proximitate conceptuală cu examinarea efectelor anticoncurențiale ale acordului ( 43 ). Examinarea obiectului anticoncurențial prezintă totuși o diferență în raport cu cea a efectului anticoncurențial: atingerea adusă pieței este atât de vădită, încât se poate prezuma existența unui efect anticoncurențial fără a realiza o analiză detaliată a pieței.

93.

Pentru a determina dacă un acord are ca obiect restrângerea concurenței, trebuie să se ia în considerare în special conținutul acestuia, obiectivele pe care le urmărește, contextul său juridic și economic, precum și comportamentul părților. Voința părților poate fi de asemenea un indiciu ( 44 ).

94.

Dacă acordul nu are ca obiect restrângerea concurenței, atunci acesta este interzis în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE numai în cazul în care o analiză a efectelor sale reale și/sau potențiale asupra pieței sau asupra piețelor relevante dovedește că acesta are ca efect restrângerea concurenței ( 45 ).

95.

Comisia, Aseprofar, EAEPC și Republica Polonă invocă numeroase erori de drept care privesc în special interpretarea noțiunii de restrângere a concurenței prin obiect (a) și luarea în considerare a contextului juridic și economic (b).

96.

Comisia, Aseprofar și EAEPC reproșează Tribunalului că a constatat, în special la punctele 115, 116 și 121 din hotărârea atacată, că trebuie să se considere că acordurile care urmăresc limitarea comerțului paralel pot avea doar în principiu un obiect anticoncurențial.

97.

Trebuie să se respingă acest motiv.

98.

Este adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții, acordurile care limitează comerțul paralel constituie în general restrângeri ale concurenței prin obiect ( 46 ). Cu toate acestea, după cum am arătat anterior ( 47 ), întotdeauna trebuie să se țină cont de contextul juridic și economic al unui acord. În măsura în care prin expresia „în principiu” se exprimă această rezervă, nu i se poate reproșa Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept.

99.

Comisia, Aseprofar și EAEPC reproșează Tribunalului că a constatat, în special la punctele 121, 122 și 134 din hotărârea atacată, că acordul nu constituia o restrângere a concurenței prin obiect decât dacă se putea prezuma că acesta are efecte restrictive asupra concurenței.

100.

Nici această constatare a Tribunalului nu conține erori de drept.

101.

Având în vedere consecințele pe care le poate avea pentru o întreprindere o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE, această noțiune de restrângere prin obiect nu trebuie să primească o interpretare prea extensivă ( 48 ). Această cerință este exprimată prin condiția care impune existența unei prezumții de restrângere a concurenței. În plus, nu vedem o diferență esențială între criteriul de apreciere menționat mai sus, care constă în verificarea faptului dacă, pe baza experienței, un acord are capacitatea de a produce efecte negative asupra concurenței ( 49 ), și cel folosit de Tribunal, care constă în stabilirea faptului dacă este posibil să se prezume că acordul produce efecte anticoncurențiale. În consecință, în măsura în care prezumția nu impune nicio dovedire a efectelor potențiale, folosirea acestui criteriu de apreciere nu constituie o eroare de drept.

102.

În continuare, Aseprofar și Comisia obiectează împotriva constatărilor Tribunalului de la punctele 118, 119, 133, 134 și 147 din hotărârea atacată. În cuprinsul acestora, Tribunalul a constatat în esență că, în speță, prezumția obiectului anticoncurențial impunea o analiză pentru a determina dacă respectivele condiții generale de vânzare aveau ca obiect sau ca efect restrângerea concurenței pe piața relevantă, în dezavantajul consumatorului final. Astfel, nu se putea considera de către Comisie că respectivele condiții generale de vânzare aveau un obiect anticoncurențial, întrucât aceasta nu putea prezuma că respectivele condiții restrângeau concurența în dezavantajul consumatorului final fără să fi examinat efectele acestora. Tribunalul s-a întemeiat pe faptul că nu se poate considera în mod clar că prin comerțul paralel se urmărește scăderea prețurilor practicate față de consumatorii finali, întrucât prețurile medicamentelor erau în mare măsură în afara jocului liber al cererii și ofertei, din cauza reglementărilor naționale privind prețurile, și erau stabilite sau controlate de autoritățile publice.

103.

Argumentul invocat de Aseprofar și de Comisie împotriva constatărilor Tribunalului de la punctele din hotărârea atacată menționate la punctul precedent este întemeiat. Aceste constatări se întemeiază pe o interpretare eronată din punct de vedere juridic a noțiunii de restrângere a concurenței prin obiect, în măsura în care aceste constatări impun o analiză a dezavantajelor pentru consumatorii finali.

104.

Mai întâi, trebuie să se constate că modul de redactare a articolului 81 alineatul (1) CE impune doar ca acordul să aibă ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței. Astfel, nicio dispoziție din redactarea acestuia nu indică faptul că ar trebui să se analizeze dacă, în afară de o restrângere a concurenței, acordul poate prejudicia consumatorii finali, prin obiectul sau prin efectele sale ( 50 ).

105.

În continuare, după cum arată în mod întemeiat Aseprofar, trebuie să se ia în considerare structura normativă a articolului 81 CE. În conformitate cu articolul 81 alineatul (1) CE, acordurile care au ca obiect restrângerea concurenței sunt în principiu interzise. În conformitate cu articolul 81 alineatul (3) CE, astfel de acorduri pot fi exceptate de la interdicția prevăzută la articolul 81 alineatul (1) CE doar în cazul în care sunt îndeplinite simultan patru condiții. În primul rând, acordul trebuie să contribuie la îmbunătățirea producției sau a distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic, în al doilea rând, să asigure consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut, în al treilea rând, să nu impună întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective și, în al patrulea rând, să nu ofere întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză.

106.

Astfel, potrivit concepției de ansamblu a articolului 81 CE, participarea consumatorilor la beneficiul rezultat dintr-un acord reprezintă o condiție care trebuie luată în considerare în temeiul articolului 81 alineatul (3). În plus, din această ultimă dispoziție rezultă că un acord care asigură consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut nu este scutit decât dacă îndeplinește celelalte condiții pe care le impune. În acest context, nu pare a fi compatibilă cu structura normativă a articolului 81 CE condiționarea existenței unui obiect anticoncurențial de dovada că acordul poate prejudicia consumatorii finali ( 51 ).

107.

Aceasta nu înseamnă că efectele pe care le produce un acord asupra consumatorilor finali nu pot fi deloc luate în considerare în cadrul articolului 81 alineatul (1) CE. Totuși, trebuie să fie implicate elemente care pun în discuție existența însăși a unei restrângeri a concurenței ( 52 ). În această privință, trebuie să se observe că avantajele pentru consumatorii finali care pot rezulta din faptul că GSK dispune de mijloace financiare mai importante datorită limitării comerțului paralel și pe care le poate folosi, dacă este cazul, pentru cercetarea și dezvoltarea de medicamente noi nu pot pune în discuție existența unei restrângeri a concurenței în sensul articolului 81 alineatul (1) CE. Chiar dacă ar putea consolida concurența între producătorii de medicamente, astfel de avantaje nu ar trebui să fie luate în considerare în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE, ci în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE ( 53 ).

108.

Pentru acest motiv trebuie să se respingă de asemenea argumentul invocat de GSK, potrivit căruia nu se poate afirma că un acord are ca obiect restrângerea concurenței dacă nu se poate prezuma că acesta produce prejudicii consumatorilor finali. Noțiunea de restrângere a concurenței prin obiect presupune că acordul este apt și are vocația de a produce efecte suficiente asupra concurenței, însă nu înseamnă că respectivul acord trebuie să fie calificat ca producând prejudicii consumatorilor finali, în temeiul unei aprecieri de ansamblu. În consecință, când se apreciază obiectul anticoncurențial al unui acord, nu este relevant să se realizeze o examinare comparativă a posibilității de a cauza prejudicii consumatorilor finali a acordurilor care limitează comerțul paralel cu medicamente, pe de o parte, și a acordurilor care au ca obiect restrângeri grave ale concurenței, care nu pot fi exceptate în general în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE, pe de altă parte. Astfel, structura normativă a articolului 81 CE se opune unei astfel de interpretări. Noțiunea de restrângere a concurenței prin obiect nu poate fi limitată la restrângeri deosebit de grave ale concurenței sau la încălcări caracterizate ( 54 ).

109.

Contrar celor susținute de GSK, structura normativă a articolului 81 CE conduce de asemenea la respingerea unei asimilări totale a restrângerilor concurenței prin obiect în sensul articolului 81 alineatul (1) cu interdicțiile per se în sensul dreptului american al concurenței ( 55 ).

110.

În opinia noastră, trebuie să adoptăm o atitudine prudentă în ceea ce privește posibilitatea de a extrapola aprecierile din hotărâri pronunțate în temeiul articolului 82 CE. Desigur, astfel de hotărâri pot furniza în special indicații cu privire la aspectul de a stabili dacă și în ce măsură limitarea comerțului paralel este de natură să restrângă concurența ( 56 ). Cu toate acestea, aprecierea potrivit căreia un comportament unilateral de limitare a comerțului paralel cu medicamente al unei întreprinderi aflate în poziție dominantă pe piață nu trebuie să fie calificat ca abuziv în anumite condiții nu permite să se concluzioneze automat că un acord de limitare a comerțului paralel cu medicamente între întreprinderi nu are ca obiect restrângerea concurenței în sensul articolului 81 alineatul (1) CE. Astfel, pe de o parte, aprecierea caracterului abuziv al unui comportament unilateral în temeiul articolului 82 CE se întemeiază pe alte criterii decât aprecierea compatibilității unui acord cu articolul 81 CE. Pe de altă parte, trebuie să se observe că aprecierea caracterului abuziv în temeiul articolului 82 CE este rezultatul unei examinări complexe, în timp ce aprecierea obiectului anticoncurențial al unui acord nu constituie decât o primă etapă a examinării efectuate în temeiul articolului 81 CE.

111.

În plus, este adevărat că sistemul care împiedică denaturarea concurenței pe care articolul 3 alineatul (1) litera (g) CE vizează să îl instituie urmărește să servească mai bine interesele consumatorilor finali prin interdicția restrângerilor concurenței de origine privată. Totuși, acesta nu obligă verificarea faptului dacă acordul produce prejudicii reale pentru consumator încă din stadiul examinării obiectului anticoncurențial al acestuia.

112.

Dimpotrivă, trebuie să se prezume că un acord are ca obiect restrângerea concurenței în cazul în care, având în vedere contextul său juridic și economic, acesta este apt și are vocația să producă suficiente efecte negative asupra concurenței ( 57 ). Articolul 81 alineatul (1) CE protejează concurența la toate nivelurile pieței ( 58 ). În speță, trebuie să se protejeze concurența intramarcă pe piață, generată de posibilitatea cumpărătorilor direcți de medicamente de la GSK, și anume spitalele și farmaciile, de a și le procura nu numai de la intermediari din țările de destinație, ci și de la intermediarii spanioli, pe calea comerțului paralel. Astfel, nu doar restrângerea concurenței pe o piață pe care consumatorul final se comportă ca un cumpărător, ci și restrângerea concurenței la un nivel anterior al pieței pot afecta consumatorul final.

113.

Astfel, avantajele care rezultă din concurența la un nivel anterior al pieței pot fi transferate asupra consumatorilor finali. Este în special adevărat întrucât există o concurență efectivă la nivelurile ulterioare ale pieței. În plus, în opinia noastră, absența concurenței sau a concurenței suficiente la nivelurile ulterioare ale pieței nu este suficientă pentru a exclude din domeniul de aplicare al articolului 81 CE o restrângere a concurenței la un nivel anterior al pieței. Astfel, problema de a ști dacă avantajele rezultate din concurența la un nivel anterior al pieței nu sunt transferate asupra consumatorilor finali ca urmare a absenței concurenței la un nivel ulterior trebuie să fie soluționată la nivelul la care apare. Totuși, în cadrul aprecierii acordului în discuție în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE, este posibil să se țină cont de faptul că avantajele rezultate din concurența de la nivelul anterior al pieței nu sunt transferate asupra consumatorului final ca urmare a unei absențe a concurenței la nivelul ulterior.

114.

În plus, abordarea Tribunalului poate fi criticată pentru că ar priva alternativa restrângerii concurenței prin obiect prevăzută la articolul 81 alineatul (1) CE de o parte din efectele sale utile. Desigur, și cazurile în care concurența este afectată pe o piață pe care consumatorul final solicită în mod direct produsul în discuție ar putea intra în sfera de aplicare a noțiunii de restrângere a concurenței prin obiect. Totuși, potrivit abordării Tribunalului, ar fi mult mai dificil să se prezume existența unui obiect anticoncurențial atunci când restrângerea concurenței afectează un nivel anterior al pieței.

115.

Astfel, în măsura în care restrângerea concurenței intervine la un nivel anterior al pieței îndepărtat de cel al pieței pe care consumatorul final solicită produsul finit, ar fi probabil mult mai dificil să se analizeze dacă aceasta produce prejudicii semnificative pentru respectivul consumator. De la o anumită distanță, nu ar mai fi practic posibil să se realizeze o astfel de analiză fără o analiză a pieței. S-ar trece astfel de la restrângerea concurenței prin obiect la restrângerea concurenței prin efect.

116.

Abordarea Tribunalului ar conduce, așadar, la interpretarea potrivit căreia, în cazul acordurilor încheiate la un nivel al pieței relativ îndepărtat de cel al pieței pe care consumatorul final solicită produsul finit, nu ar fi posibile restrângeri prin obiect, ci numai restrângeri prin efect.

117.

Pe de altă parte, această interpretare eronată din punct de vedere juridic a Tribunalului nu se poate întemeia pe jurisprudența citată de acesta la punctul 118 din hotărârea atacată. Astfel, la punctul 115 din Hotărârea din 7 iunie 2006, Österreichische Postsparkasse și Bank für Arbeit und Wirtschaft/Comisia ( 59 ), Curtea se limitează la a constata că articolul 81 CE are ca ultimă finalitate creșterea bunăstării consumatorilor și la a menționa în acest context, în legătură cu articolul 81 alineatul (3) CE, că o parte din beneficiul rezultat din acordul în discuție trebuie să fie rezervată consumatorilor. Nici Hotărârea Consten și Grundig/Comisia ( 60 ) nu cuprinde o interpretare asemănătoare aceleia pe care se întemeiază Tribunalul în hotărârea atacată.

118.

Prin urmare, Tribunalul a dat o interpretare eronată din punct de vedere juridic noțiunii de restrângere a concurenței prin obiect constatând că, în speță, trebuia să se analizeze dacă respectivul acord avea ca obiect sau ca efect restrângerea concurenței pe piața relevantă, în dezavantajul consumatorului final, înainte de a prezuma că există o restrângere a concurenței prin obiect.

119.

Doar cu titlu complementar, dorim să arătăm că, chiar luând în considerare această abordare a Tribunalului, care, în opinia noastră, este eronată din punct de vedere juridic, s-ar impune o analiză a dezavantajelor pentru consumatorul final, aceasta ar constitui o eroare de drept suplimentară, întrucât această abordare se întemeiază pe o interpretare prea restrictivă a avantajelor pentru consumatorii finali, protejate în temeiul articolului 81 CE.

120.

Aseprofar și Comisia susțin că Tribunalul nu ar fi trebuit să se limiteze doar la luarea în considerare a efectelor comerțului paralel asupra prețurilor practicate față de consumatorii finali. În opinia acestora, articolul 81 CE protejează și alte avantaje pentru consumatorii finali. Astfel, acestea arată în acest sens în special că, prin intermediul comerțului paralel, s-ar fi putut permite sistemelor de asigurări de sănătate reducerea cheltuielilor pentru medicamente.

121.

Contrar celor susținute de GSK, nu trebuie să se respingă acest argument ca argument de fapt inadmisibil în cadrul unui recurs. Astfel, Aseprofar și Comisia reproșează în primul rând Tribunalului că adoptă o interpretare prea restrictivă și, prin urmare, eronată din punct de vedere juridic a avantajelor pentru consumatorii finali protejate de articolul 81 CE. Acest motiv este de asemenea întemeiat. Astfel, toate avantajele pentru consumatorii finali care pot rezulta dintr-un sistem al concurenței nedenaturate intră în domeniul de aplicare al articolului 81 CE, cu alte cuvinte, toate avantajele directe și indirecte în termeni de prețuri, precum și toate celelalte avantaje directe și indirecte care nu privesc prețurile.

122.

Prin faptul că, la punctele 133, 134 și 147 din hotărârea atacată, Tribunalul s-a limitat la a ține seama de efectele condițiilor generale de vânzare asupra prețurilor practicate față de consumatorii finali și prin faptul că a considerat de la început că motivarea Comisiei era eronată din punct de vedere juridic, întrucât nu a luat în considerare acest aspect, Tribunalul a interpretat greșit întinderea avantajelor pentru consumatorii finali protejate în temeiul articolului 81 CE.

123.

Din considerațiile de mai sus rezultă că Tribunalul a interpretat eronat din punct de vedere juridic noțiunea de restrângere a concurenței prin obiect.

124.

Întrucât considerăm că erorile de drept menționate anterior sunt de natură să conducă la o înlocuire a motivării Tribunalului cu privire la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare, ne vom abține în principiu să examinăm celelalte motive. Totuși, trebuie să se observe că, atunci când procedează la înlocuirea motivării, Curtea trebuie să se întemeieze pe faptele constatate de Tribunal ( 61 ). De aceea, vom examina în continuare motivele invocate în legătură cu luarea în considerare de către Tribunal a contextului juridic și economic al condițiilor generale de vânzare.

125.

Comisia, Aseprofar, EAEPC și Republica Polonă reproșează Tribunalului că a săvârșit erori prin neluarea în considerare a contextului juridic și economic al condițiilor generale de vânzare. Un aspect esențial al acestor critici este acela că Tribunalul și-a întemeiat motivarea referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare pe un context juridic și economic diferit de cel luat în considerare în motivarea referitoare la efectul anticoncurențial al acestora. În această privință, se reproșează în special o interpretare eronată a contextului juridic și economic, denaturarea situației de fapt și o motivare contradictorie. GSK obiectează că aceste motive sunt în mare parte inadmisibile în cadrul recursului, întrucât urmăresc obținerea unei revizuiri a constării situației de fapt stabilite de Tribunal. Pe de altă parte, GKS formulează aceleași motive în sens invers, și anume reproșează Tribunalului săvârșirea erorilor nu în partea hotărârii referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare, ci în cea referitoare la efectul anticoncurențial al acestora.

126.

Trebuie să se respingă de la început motivul potrivit căruia Tribunalul a dat o interpretare eronată noțiunii de context juridic și economic, apreciind că respectivele contexte care trebuiau luate în considerare pentru examinarea obiectului puteau fi diferite de cele care trebuiau luate în considerare pentru examinarea efectului anticoncurențial. Rezultă de la punctul 110 din hotărârea atacată că Tribunalul a considerat în mod întemeiat că trebuia să se ia în considerare același context juridic și economic, atât în cadrul examinării restrângerii concurenței prin obiect, cât și în cadrul examinării restrângerii concurenței prin efect ( 62 ).

127.

În ceea ce privește celelalte motive, trebuie să se distingă, pe de o parte, între aprecierea Tribunalului enunțată la punctul 122 a doua teză din hotărârea atacată, potrivit căreia intermediarii puteau să păstreze avantajul pe care comerțul paralel îl putea aduce în termeni de preț, caz în care acesta nu s-ar repercuta asupra consumatorilor finali (i) și, pe de altă parte, celelalte constatări ale Tribunalului (ii).

128.

Comisia, Aseprofar, EAEPC și Republica Polonă contestă în mod întemeiat aprecierea de la punctul 122 a doua teză din hotărârea atacată, potrivit căreia intermediarii puteau să păstreze avantajul pe care comerțul paralel îl putea aduce în termeni de preț, caz în care acesta nu s-ar repercuta asupra consumatorilor finali. Această constatare este viciată de erori de drept.

129.

În primul rând, această constatare constituie o denaturare a elementelor de probă. Constatările situației de fapt stabilite de Tribunal nu pot face, în principiu, obiectul unui recurs în fața Curții, întrucât acesta din urmă este limitat la chestiuni de drept ( 63 ). Totuși, acestea pot face obiectul unui recurs în cazul în care din documentele depuse la dosar reiese inexactitatea materială a constatărilor Tribunalului ( 64 ).

130.

Acesta este și cazul în speță. Din documentele de la dosar rezultă că aprecierea Tribunalului de la punctul 122 a doua teză din hotărârea atacată, potrivit căreia intermediarii puteau să păstreze avantajul pe care comerțul paralel îl putea aduce în termeni de preț, caz în care acesta nu s-ar repercuta asupra consumatorilor finali, nu are niciun fundament în documentele de la dosar, ci, dimpotrivă, este respinsă de acestea.

131.

În primul rând, trebuie să se constate că se face referire la o apreciere proprie a Tribunalului. Aceasta rezultă în special din comparația între prima și a doua teză ale punctului 122 din hotărârea atacată. În prima teză, Tribunalul a constatat ce putea prezuma Comisia dacă ținea seama de contextul juridic și economic. Aceasta nu reprezintă o apreciere proprie a acestuia. În schimb, în a doua teză, Tribunalul a făcut o apreciere potrivit căreia intermediarii puteau să păstreze avantajul pe care comerțul paralel îl putea aduce în termeni de preț, caz în care acesta nu s-ar repercuta asupra consumatorilor finali. Această teză nu poate fi interpretată altfel decât ca o apreciere proprie a Tribunalului.

132.

În plus, această apreciere nu se întemeiază pe niciun document depus la dosar. În această privință, trebuie în special să se observe că, în cadrul procedurii în fața Tribunalului, GSK nu a susținut că intermediarii spanioli nu practicau prețuri mai mici decât cele din țările de destinație și că avantajele nu se repercutau asupra pacienților ( 65 ). Aceasta a considerat doar că diferența de preț și avantajul pentru consumatorii finali erau prea mici. Părțile sunt în dezacord în ceea ce privește amploarea diferenței de preț și importanța avantajului, nu însă și cu privire la existența însăși a unei astfel de diferențe.

133.

În consecință, aprecierea făcută de Tribunal la punctul 122 a doua teză din hotărârea atacată, potrivit căreia intermediarii puteau să păstreze (în totalitate) avantajul pe care comerțul paralel îl putea aduce în termeni de preț, caz în care acesta nu s-ar repercuta asupra consumatorilor finali, constituie o denaturare a situației de fapt care trebuie să fie luată în considerare în cadrul unui recurs.

134.

În al doilea rând, aprecierea făcută de Tribunal la punctul 122 a doua teză din hotărârea atacată constituie o motivare contradictorie, viciată astfel de o eroare de drept ( 66 ). Este contradictoriu din partea Tribunalului să prezinte, pe de o parte, la punctul 122 a doua teză din hotărârea atacată, o apreciere proprie, potrivit căreia intermediarii puteau să păstreze avantajul pe care comerțul paralel îl putea aduce în termeni de preț, bazându-se, pe de altă parte, la punctele 185, 187 și 189 din respectiva hotărâre, pe faptul că intermediarii spanioli care exportă medicamentele într-o țară de destinație practică în aceasta prețuri (chiar și foarte puțin) mai mici decât cele ale intermediarilor din această țară.

135.

Trebuie să se respingă motivele Comisiei, ale Aseprofar, ale EAEPC și ale Republicii Polone prin care se reproșează Tribunalului alte denaturări ale situației de fapt sau motivări contradictorii, referitoare în special la efectele asupra concurenței intramarcă ale reglementărilor naționale de stabilire a prețurilor medicamentelor.

136.

În opinia noastră, trebuie astfel să se respingă de la început aceste motive, fără a fi necesar să se examineze admisibilitatea acestora, întrucât, în partea motivării referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare, Tribunalul nu a prezentat alte aprecieri proprii care contrazic constatările din partea referitoare la efectul anticoncurențial. În măsura în care Tribunalul a examinat, întemeindu-se pe contextul economic și juridic descris la punctele 124-131 din hotărârea atacată, ceea ce putea prezuma Comisia atunci când a apreciat obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare și în măsura în care Tribunalul a ajuns în această privință la concluzii diferite de cele referitoare la aprecierea efectelor anticoncurențiale, rezultatul acestei examinări apare, în opinia noastră, ca urmare a erorii de drept săvârșite în interpretarea noțiunii de restrângere a concurenței prin obiect, analizată anterior, iar nu ca urmare a interpretării eronate a contextului juridic și economic.

137.

Reținem, pentru a concluziona, că Tribunalul a interpretat în mod eronat noțiunea de restrângere a concurenței prin obiect. În plus, aprecierea Tribunalului de la punctul 122 a doua teză din hotărârea atacată, potrivit căreia intermediarii păstrează (în întregime) avantajul pe care comerțul paralel îl putea aduce în termeni de preț, caz în care acesta nu s-ar repercuta asupra consumatorilor finali, este viciată de erori de drept.

138.

În cazul în care motivarea hotărârii Tribunalului viciată de erori de drept ar trebui să fie înlocuită cu motivarea potrivit căreia Comisia a prezumat în mod întemeiat că respectivele condiții generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței, recursul formulat de GSK ar trebui să fie respins.

139.

Întrucât, pentru a înlocui motivarea unei hotărâri, Curtea se poate întemeia doar pe faptele stabilite de Tribunal, am dori să începem cu acestea din urmă (1). Vom aborda ulterior motivarea cu care trebuie înlocuită motivarea Tribunalului eronată din punct de vedere juridic (2).

140.

În principiu, Curtea nu poate realiza o constatare a faptelor în cadrul unui recurs. În consecință, Curtea nu poate înlocui motivarea Tribunalului decât pentru a o înlocui cu o motivare care să se întemeieze pe fapte constatate de acesta ( 67 ).

141.

În această privință, sunt problematice constatările contradictorii ale Tribunalului de la punctul 122 a doua teză din hotărârea atacată, pe de o parte, și cele de la punctele 185, 187 și 189 din respectiva hotărâre, pe de altă parte. Pe de o parte, la punctul 122 a doua teză din hotărârea atacată, Tribunalul a apreciat că intermediarii puteau să păstreze avantajul pe care comerțul paralel îl putea aduce în termeni de preț, caz în care acesta nu s-ar repercuta asupra consumatorilor finali. Pe de altă parte, la punctele 185, 187 și 189, acesta a apreciat că intermediarii spanioli care exportă medicamentele într-o țară de destinație practică în aceasta prețuri (chiar și foarte puțin) mai mici decât cele ale intermediarilor din această țară.

142.

În pofida acestei contradicții, în opinia noastră, este posibil să se considere că, potrivit situației de fapt stabilite de Tribunal, intermediarii spanioli care exportă medicamentele într-o țară de destinație practică în aceasta prețuri (chiar și foarte puțin) mai mici decât cele ale intermediarilor din această țară.

143.

În această privință, în primul rând, trebuie să se sublinieze că, la punctul 122 a doua teză, Tribunalul s-a limitat să prezinte o apreciere pe care acesta a revizuit-o, printr-o examinare mai aprofundată, la punctele 185, 187 și 189.

144.

În al doilea rând, aprecierea de la punctul 122 a doua teză ar trebui probabil să fie analizată în legătură cu opinia Tribunalului (eronată din punct de vedere juridic) potrivit căreia, în cadrul examinării obiectului anticoncurențial, trebuie să fie luate în considerare prejudiciile pentru consumatorii finali, și acestea doar sub forma efectului negativ asupra prețurilor practicate față de consumatorii finali.

145.

În al treilea rând, trebuie să se remarce că în speță suntem în prezența unui caz special. Tribunalul nu a omis să realizeze o constatare a situației de fapt. Dimpotrivă, acesta a realizat două constatări contradictorii referitoare la același element de fapt, iar din documentele de la dosar rezultă că una dintre aceste constatări este eronată, iar cealaltă este corectă. Nu considerăm că într-un asemenea caz Curtea își depășește competențele în cadrul unui recurs întemeindu-se pe constatarea Tribunalului care corespunde conținutului documentelor de la dosar.

146.

Pentru a concluziona, considerăm că, în cadrul unei aprecieri rezonabile a hotărârii atacate, Curtea se poate întemeia pe constatarea Tribunalului de la punctul 185 din hotărârea atacată, potrivit căreia intermediarii spanioli care exportă medicamentele într-o țară de destinație practică în aceasta prețuri mai mici decât cele ale intermediarilor din această țară.

147.

În continuare, trebuie să se examineze dacă, având în vedere această situație de fapt și pe baza interpretării corecte a noțiunii de restrângere a concurenței prin obiect ( 68 ), trebuie să se înlocuiască motivarea hotărârii atacate cu o motivare care să confirme că în mod întemeiat Comisia a considerat că respectivele condiții generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței.

148.

În această privință, trebuie să se arate că, în cadrul unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 230 CE, Tribunalul examinează dacă decizia Comisiei este viciată de erori de drept, însă nu poate înlocui motivarea Comisiei cu propria motivare ( 69 ). Această jurisprudență se aplică de asemenea Curții în cazul în care aceasta realizează o înlocuire a motivării unei hotărâri a Tribunalului în cadrul unui recurs. În consecință, în speță trebuie să se examineze dacă motivarea deciziei în litigiu susține în mod suficient constatarea Comisiei potrivit căreia condițiile generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței.

149.

După cum am arătat anterior, se poate prezuma că un acord are ca obiect restrângerea concurenței în cazul în care, ținând cont de contextul său juridic și economic, acesta este apt și are vocație în mod concret să producă efecte semnificative asupra concurenței ( 70 ). În această privință, în cadrul unei abordări standardizate, este posibil să se ia în considerare nu doar experiențe existente, ci și cunoștințe economice pe baza cărora să se prezume că acordul va avea astfel de efecte.

150.

Comisia și-a întemeiat constatarea potrivit căreia condițiile generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței în primul rând pe faptul că acestea urmăreau limitarea comerțului paralel și pentru acest motiv aveau un obiect anticoncurențial ( 71 ). Prin urmare, Comisia și-a întemeiat motivarea pe abordarea standardizată, pe care o putem rezuma astfel: „limitarea comerțului paralel, prin urmare restrângerea concurenței prin obiect”.

151.

Nu putem considera că există o eroare de drept în această motivare.

152.

În primul rând, trebuie să se observe că o astfel de abordare standardizată este compatibilă cu caracterul unui obiect anticoncurențial de încălcare potențial periculoasă ( 72 ).

153.

În plus, trebuie să se ia în considerare jurisprudența Curții pentru a invoca experiențe existente în cadrul unei abordări standardizate. Potrivit acestei jurisprudențe, un acord care urmărește limitarea comerțului paralel constituie un caz tipic de obiect anticoncurențial ( 73 ).

154.

În plus, aplicarea acestei abordări standardizate este mereu exclusă în cazul în care contextul juridic și economic al acordului în discuție se opune aplicării acestei aprecieri standardizate ( 74 ). Totuși, nu se poate considera că acesta este cazul în speță.

155.

În primul rând, în opinia noastră, rezultă de la punctul 65 și următoarele din Hotărârea Curții (Marea Cameră) Sot. Lélos kai Sia și alții ( 75 ) că principiul potrivit căruia un acord care urmărește limitarea comerțului paralel constituie o restrângere a concurenței prin obiect se aplică în sectorul farmaceutic în pofida particularităților juridice și economice ale acestuia. Chiar dacă această hotărâre a fost pronunțată ca răspuns la o întrebare preliminară privind interpretarea articolului 82 CE, Curtea a făcut referire în mod expres la noțiunea de restrângere a concurenței prin obiect în sensul articolului 81 CE.

156.

În al doilea rând, niciuna dintre particularitățile din sectorul farmaceutic invocate de GSK nu este de natură să pună în discuție aprecierea întemeiată pe experiența potrivit căreia acordurile care urmăresc limitarea comerțului paralel au ca obiect restrângerea concurenței.

157.

În primul rând, trebuie să se constate că, potrivit contextului juridic și economic stabilit de Comisie, nu se poate aprecia că reglementările naționale privind prețurile exclud orice concurență în diferitele state membre ( 76 ).

158.

În plus, existența unor diferite reglementări naționale privind prețurile nu se opune per se prezumției obiectului anticoncurențial. Astfel, Comisia și EAEPC arată în mod întemeiat că deseori concurența în cadrul pieței interne europene este supusă unor condiții care diferă la nivel național. În fapt, în pofida unei anumite armonizări, piața internă europeană este încă marcată de diferențele dintre sistemele juridice și economice din statele membre. Prin urmare, este exclusă încă de la început o concurență în condiții absolut egale. Totuși, aceasta nu împiedică aplicarea articolului 81 CE ( 77 ).

159.

În plus, contrar punctului de vedere al GSK, nu are importanță în această privință dacă statele membre doresc să limiteze validitatea dispozițiilor dreptului intern la teritoriul național al acestora. Dimpotrivă, folosirea condițiilor avantajoase oferite de un stat membru constituie chiar unul dintre principalele avantaje ale pieței interne.

160.

În sfârșit, trebuie să se amintească faptul că articolul 81 CE urmărește de asemenea consolidarea integrării piețelor naționale ( 78 ). Suntem de acord într-o anumită măsură cu scepticismul Tribunalului atunci când acesta nu consideră că aplicarea regulilor de concurență în sectorul farmaceutic permite în mod efectiv să se ajungă la o integrare a pieței care să conducă la o apropiere a prețurilor solicitate consumatorilor finali. Totuși, nu se poate exclude că o împărțire a piețelor naționale afectează integrarea pieței la alte niveluri.

161.

La sfârșitul analizei, nu considerăm că obiectivul de integrare a pieței este esențial în speță. Astfel, concurența în sensul articolului 81 alineatul (1) CE este menționată ca un mijloc de atingere a obiectivelor tratatului, cu alte cuvinte, și ca o integrare progresivă în serviciul Comunității ( 79 ). Totuși, această noțiune nu se aplică doar în cadrul acestui obiectiv. Articolul 81 alineatul (1) CE protejează de asemenea concurența în cazul în care aceasta nu conduce decât la o integrare limitată a pieței.

162.

În concluzie, trebuie să se constate că acest context juridic și economic nu a furnizat Comisiei niciun motiv pentru a se înlătura aprecierea standardizată „limitarea comerțului paralel, prin urmare restrângerea concurenței prin obiect”.

163.

Cu titlu complementar, dorim să subliniem că, deși motivarea Comisiei se întemeiază în special pe o abordare standardizată, aceasta cuprinde cel puțin elemente care justifică o prezumție de restrângere a concurenței.

164.

În primul rând, din considerentul (116) al deciziei în litigiu reiese că respectivele condiții generale de vânzare urmăreau să limiteze o sursă de aprovizionare cu medicamente și că, datorită diferenței de preț dintre Spania și alte state membre, intermediarii spanioli aveau nu numai posibilitatea de a propune prețuri mai mici decât cele ale intermediarilor stabiliți în țara de destinație, dar erau și stimulați în acest sens.

165.

În al doilea rând, în motivarea referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare, Comisia nu a examinat în mod expres importanța brevetelor pentru concurența în sectorul farmaceutic. Aceasta nu a menționat în mod expres nici importanța comerțului paralel, care constituie, prin intermediul concurenței prin prețuri, principala formă de concurență în acest sector până la data expirării brevetului ( 80 ). Totuși, în considerentul (122) al deciziei Comisiei, aceasta a făcut trimitere la respectivul fenomen, arătând presiunea concurențială în creștere pentru un medicament al GSK ca urmare a pierderii protecției conferite de brevet. În consecință, Comisia a făcut cel puțin aluzie la acest aspect în motivarea sa.

166.

În al treilea rând, în această privință, nu se poate reproșa Comisiei că nu a ținut cont de faptul că statele membre pot stabili prețurile și pot reduce astfel costurile medicamentelor. Astfel, în măsura în care ordinea juridică națională permite o anumită concurență, aceasta este protejată de articolul 81 CE.

167.

În al patrulea rând, Comisia a constatat de asemenea în mod întemeiat că o limitare a comerțului paralel consolida în mod necesar poziția unui producător de produse farmaceutice în negocierile desfășurate în cadrul statelor membre în care autoritățile publice stabilesc prețurile sau ratele de rambursare a medicamentelor ( 81 ). Astfel, chiar dacă procedura dintre autorități și producătorii de medicamente nu poate fi asimilată unor negocieri contractuale între două întreprinderi private, intervin numeroși factori printre care, în special, posibilitatea de a dispune de o sursă de aprovizionare cu medicamente la prețuri avantajoase ( 82 ). Acest aspect nu poate fi neglijat în cadrul articolului 81 alineatul (1) CE.

168.

Prin urmare, concluzia Comisiei potrivit căreia condițiile generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței nu se întemeia doar pe motivarea potrivit căreia, în temeiul unei abordări standardizate, se putea prezuma de la început că respectivele condiții generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței, întrucât acestea urmăreau limitarea comerțului paralel. Dimpotrivă, motivarea Comisiei cuprindea de asemenea cel puțin elemente în temeiul cărora se putea prezuma, fără a realiza o analiză detaliată a pieței, că respectivele condiții generale de vânzare ar aduce atingere concurenței.

169.

Pentru a concluziona, trebuie, așadar, să se constate că, în decizia în litigiu, Comisia a considerat în mod întemeiat că respectivele condiții generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței.

170.

În consecință, trebuie să se înlocuiască motivarea hotărârii atacate astfel încât să se poată prezuma în mod întemeiat de către Comisie că respectivele condiții generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței. Tribunalul ar fi trebuit să confirme articolul 1 din decizia în litigiu, reținând că se putea prezuma în mod întemeiat de către Comisie că respectivele condiții generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței.

171.

Întrucât Tribunalul a considerat în mod eronat că nu se putea prezuma de către Comisie că respectivele condiții generale de vânzare aveau ca obiect restrângerea concurenței, trebuie să se înlocuiască în mod corespunzător motivarea hotărârii atacate ( 83 ); pentru acest motiv trebuie să se respingă ca inoperante motivele de recurs invocate de GSK împotriva motivării referitoare la efectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare. Aceste motive nu pot pune în discuție punctul 2 din dispozitivul hotărârii atacate. Astfel, motivarea alternativă referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare reprezintă un temei suficient pentru acest punct.

172.

Pentru motivele indicate mai sus, propunem respingerea recursului formulat de GSK în cauza C-501/06 P și înlocuirea motivării hotărârii atacate referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare.

173.

Înainte de a aborda recursurile formulate de Comisie (B), de Aseprofar (C) și de EAEPC (D), dorim să examinăm pe scurt partea din hotărârea atacată de aceste părți (A).

174.

La punctele 233-320 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat motivele pe care s-a întemeiat Comisia pentru a respinge cererea de exceptare a condițiilor generale de vânzare a GSK în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE. În primul rând, acesta a arătat că persoana care se prevalează de articolul 81 alineatul (3) CE trebuie să demonstreze, prin argumente și elemente de probă convingătoare, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de această dispoziție ( 84 ). În ceea ce o privește, Comisia trebuie să examineze în mod corespunzător aceste argumente și aceste elemente de probă ( 85 ).

175.

Examinarea unui acord în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE cuprinde aprecierea unor date economice complexe. Pentru acest motiv, în cadrul unei acțiuni în anulare, controlul Tribunalului se limitează la a verifica măsura în care Comisia a apreciat cu acuratețe situația de fapt, dacă a săvârșit erori vădite de apreciere a situației de fapt și dacă a dedus în mod corect consecințele juridice din aceasta ( 86 ). De asemenea este de competența Tribunalului să verifice dacă elementele de probă invocate de GSK constituie ansamblul datelor relevante care trebuie luate în considerare și dacă acestea sunt de natură să susțină concluziile rezultate din acestea ( 87 ). În schimb, nu este de competența Tribunalului să înlocuiască motivarea Comisiei cu propria motivare ( 88 ).

176.

La punctele 247-308 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat în primul rând motivarea Comisiei referitoare la prima condiție prevăzută de articolul 81 alineatul (3) CE. Acesta a observat că, pentru a putea considera că un acord promovează progresul tehnic în sensul articolului 81 alineatul (3) CE, trebuie ca acesta să prezinte un avantaj obiectiv semnificativ, care nu se identifică cu toate avantajele obținute de întreprinderile participante la acest acord ( 89 ). Acest demers poate implica o analiză prospectivă. În această privință, trebuie să se examineze dacă, având în vedere argumentele și elementele de probă furnizate, este mai probabil ca acordul să permită obținerea de avantaje obiective semnificative sau să nu permită aceasta ( 90 ). După caz, este în al doilea rând de competența Comisiei să aprecieze dacă aceste avantaje obiective semnificative sunt de natură să compenseze dezavantajele identificate pentru concurență ( 91 ).

177.

Tribunalul a procedat după cum urmează pentru a controla motivarea Comisiei. În primul rând, acesta a prezentat argumentele de fapt și elementele de probă pe care GSK își întemeiase cererea de exceptare, ulterior a examinat și a confirmat relevanța acestora ( 92 ). Acesta a controlat în continuare dacă acestor argumente Comisia le-a acordat o atenție suficientă atunci când a examinat existența unui avantaj obiectiv semnificativ ( 93 ). În final, Tribunalul a ajuns la concluzia că examinarea deciziei era viciată, întrucât Comisia nu a luat în considerare în mod valabil și a respins toate argumentele și elementele de probă pertinente prezentate de GSK ( 94 ). În consecință, Comisia nu putea concluziona în mod legal că GSK nu demonstrase că fusese îndeplinită prima condiție de aplicare a articolului 81 alineatul (3) CE ( 95 ).

178.

În sfârșit, Tribunalul a declarat că, în esență, Comisia își întemeiase concluziile referitoare la celelalte trei condiții prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE pe concluziile sale referitoare la prima condiție. Întrucât examinarea concluziei referitoare la prima condiție era viciată, iar motivarea privitoare la următoarele condiții nu era suficientă, Comisia nu putea concluziona în mod legal că celelalte trei condiții nu fuseseră îndeplinite ( 96 ).

179.

Prin intermediul recursului formulat în cauza C-513/06 P și al recursului incident formulat în cauza C-501/06 P, Comisia critică, pe de o parte, motivarea Tribunalului cu privire la prima condiție prevăzută la articolul 81 alineatul (3) CE, prin intermediul a cinci motive (1) și, pe de altă parte, motivarea referitoare la celelalte condiții din respectiva dispoziție, prin intermediul unui motiv (2). Recursul și recursul incident ale Comisiei vor fi examinate împreună, întrucât sunt în mare parte identice.

180.

În ceea ce privește prima condiție, Comisia ridică un mare număr de argumente diferite, pe care le-a grupat în cinci motive.

181.

Prin intermediul primului său motiv, Comisia reproșează Tribunalului că a denaturat contextul juridic și economic al condițiilor generale de vânzare. Trebuie să se respingă acest motiv ca inadmisibil în conformitate cu articolul 225 CE, cu articolul 58 alineatul (1) din Statutul Curții și cu articolul 112 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Curții, întrucât Comisia nu a indicat partea contestată din hotărâre ( 97 ).

182.

În plus, Comisia invocă o eroare de motivare. Astfel, potrivit acesteia, Tribunalul nu a explicat de ce, la punctul 104 din hotărârea atacată, s-a limitat să considere că reglementările naționale privind prețurile puteau denatura concurența, în timp ce, la punctul 276, acesta a considerat că respectivele norme denaturau în mod efectiv concurența.

183.

Acest motiv este neîntemeiat. La punctul 104 din hotărârea atacată, Tribunalul a făcut această constatare în contextul examinării aspectului de a ști dacă existența reglementărilor naționale ale prețurilor determina inaplicabilitatea articolului 81 alineatul (1) CE. La punctul 105 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că normele naționale care denaturează concurența nu exclud aplicarea articolului 81 alineatul (1) CE. În acest context, nu era, prin urmare, necesar să se constate dacă aceste norme denaturau în mod efectiv concurența. Faptul că, la punctul 104 din hotărârea atacată, Tribunalul s-a limitat să considere că reglementările naționale privind prețurile puteau denatura concurența, în timp ce, la punctul 276, acesta a considerat că reglementările în discuție denaturau efectiv concurența, nu constituie o insuficiență a motivării ( 98 ).

184.

În al doilea motiv al recursului său, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit erori de drept privind interpretarea noțiunii de promovare a progresului tehnic, repartizarea sarcinii probei și nivelul solicitat al probei.

185.

În primul rând, Comisia reproșează Tribunalului că a folosit în mod eronat, în special la punctele 242 și 269 din hotărârea atacată, un criteriu de apreciere utilizat pentru controlul concentrărilor. În cadrul controlului concentrărilor, Comisia are obligația de a stabili faptele în favoarea compatibilității cu piața comună a concentrării, precum și pe cele care se opun acestora, și are în această privință sarcina probei. În schimb, în cadrul unei cereri de exceptare a unui acord în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE, întreprinderea care notifică acordul trebuie să dovedească faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE. În această privință, sarcina probei revine întreprinderii.

186.

Acest motiv este neîntemeiat. La punctul 242 din hotărârea atacată, Tribunalul a citat hotărâri pronunțate în cauzele de control al concentrărilor ( 99 ). Totuși, nu se poate concluziona din aceasta că Tribunalul a considerat că exista o obligație a Comisiei de a stabili faptele în favoarea compatibilității condițiilor generale de vânzare cu articolul 81 alineatul (3) CE, precum și faptele care se opun acestei compatibilități și că în această privință sarcina probei revenea Comisiei. Constatările făcute de Tribunal în special la punctele 235, 236, 248 și 269 se opun unei astfel de interpretări, Tribunalul arătând în mod clar în acestea că revine în primul rând întreprinderii care notifică acordul obligația de a demonstra, prin argumente și elemente de probă convingătoare, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de această dispoziție. Același este cazul în special al concluziei Tribunalului de la punctul 303 din hotărârea atacată, potrivit căreia examinarea motivării deciziei era viciată, întrucât Comisia nu a ținut cont în mod valabil de toate argumentele și elementele de probă prezentate de GSK.

187.

În al doilea rând, Comisia reproșează Tribunalului că nu a considerat că era suficient ca GSK să prezinte argumente și elemente de probă pertinente, fiabile și credibile. Aceasta susține că, dimpotrivă, potrivit unei jurisprudențe constante, este nevoie de argumente și de elemente de probă convingătoare pentru a demonstra că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE. Comisia consideră că Tribunalul a săvârșit astfel o eroare de drept prin transferarea către Comisie a sarcinii probei. În plus, la punctele 269, 277, 281, 286 și 313 din hotărârea atacată, Tribunalul a solicitat Comisiei să prezinte argumente și elemente de probă convingătoare. Potrivit Comisiei, Tribunalul ar fi aplicat astfel un criteriu de apreciere asimetric mai împovărător pentru Comisie.

188.

Și acest motiv este neîntemeiat. În primul rând, trebuie să se arate că Tribunalul nu a făcut el însuși nicio constatare cu privire la existența unui avantaj obiectiv semnificativ. La punctul 241 din hotărârea atacată, acesta a indicat în mod întemeiat că dispune de puteri de control restrânse asupra deciziilor Comisiei, în cazul în care acestea sunt întemeiate pe aprecierea datelor economice complexe. Prin urmare, Tribunalul trebuie să își limiteze controlul la verificarea respectării normelor de procedură, a caracterului suficient al motivării, a acurateței situației de fapt, a lipsei unei erori vădite de apreciere și a lipsei abuzului de putere ( 100 ). Prin urmare, Tribunalul s-a limitat, în mod întemeiat, să verifice dacă motivarea Comisiei ținea cont în mod corespunzător de argumentele și de elementele de probă prezentate de GSK.

189.

Prima etapă a acestei verificări constă în stabilirea condițiilor care trebuie îndeplinite. În cadrul celei de a doua etape, Tribunalul trebuie să verifice în ce măsură argumentele prezentate de întreprindere erau relevante pentru a demonstra că aceste condiții erau îndeplinite ( 101 ). În cadrul celei de a treia etape, acesta trebuie să examineze dacă, în măsura în care nu acceptă argumentele întreprinderii, Comisia a luat în considerare și a respins în mod corespunzător toate argumentele și elementele de probă relevante prezentate de aceasta. Măsura în care trebuie fundamentată motivarea Comisiei depinde în special de argumentele relevante prezentate de întreprindere ( 102 ). Prin urmare, se face referire la o scară variabilă.

190.

În consecință, considerarea motivării deciziei în litigiu ca insuficientă, la punctele 269, 277, 281, 286 și 313 din hotărârea atacată, nu reprezintă o apreciere proprie a Tribunalului cu privire la exactitatea materială a concluziei Comisiei referitoare la neîndeplinirea primei condiții prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE. Acesta doar a examinat dacă motivarea Comisiei a reprodus și a respins în mod convingător argumentele și elementele de probă relevante prezentate de GSK.

191.

În acest context, în opinia noastră, aceste puncte nu demonstrează nici aplicarea unui criteriu de apreciere asimetric, nici o altă eroare de drept în demersul Tribunalului. Totuși, va trebui să se examineze, pe de altă parte, dacă Tribunalul a apreciat în mod corect sau dacă a denaturat conținutul deciziei în litigiu ( 103 ).

192.

În continuare, Comisia obiectează împotriva constatărilor Tribunalului de la punctele 249 și 252 din hotărârea atacată. Aceasta susține că Tribunalul a stabilit existența unui avantaj obiectiv semnificativ în funcție de probabilitatea ca, având în vedere argumentele și elementele de probă prezentate de GSK, acordul în discuție să permită sau să nu permită obținerea unor astfel de avantaje. Comisia reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a derogat de la criteriul de apreciere potrivit căruia este necesară existența unui avantaj obiectiv semnificativ.

193.

Acest motiv este neîntemeiat. Tribunalul a definit criteriul de apreciere la punctul 247 din hotărârea atacată, în care a constatat că acordul în discuție trebuie să prezinte avantaje obiective semnificative ( 104 ). În opinia noastră, trebuie ca punctul 249 din hotărârea atacată să fie înțeles în sensul că o exceptare în cadrul Regulamentului nr. 17, acordată ex ante pentru o anumită perioadă, poate necesita o analiză prospectivă a existenței avantajelor implicate de acord și, prin urmare, poate cuprinde un element de pronostic ( 105 ). În final, un pronostic nu este niciodată 100% sigur ( 106 ). Prin urmare, este suficient ca, pe baza elementelor concrete, Comisia să ajungă la convingerea că probabilitatea ca avantajul obiectiv semnificativ să se concretizeze este suficientă pentru a prezuma că acordul implică un astfel de avantaj. Prin urmare, stabilirea existenței avantajului în funcție de probabilitatea ca acesta să se concretizeze, astfel cum a făcut Tribunalul la punctul 249 din hotărârea atacată, nu constituie, în sine, o eroare de drept. Desigur în acest context se ridică întrebarea referitoare la gradul de probabilitate necesar pentru a prezuma existența unui avantaj obiectiv semnificativ. În opinia noastră, acest grad de probabilitate ar trebui să fie stabilit la un nivel ridicat. Aceasta întrucât trebuie să se considere că încălcarea articolului 81 alineatul (1) CE produce pierderi ale eficienței sub forma unei restrângeri a concurenței. Totuși, gradul de probabilitate impus nu are relevanță în speță. Astfel, Tribunalul nu și-a întemeiat hotărârea atacată pe faptul că a fost impus de către Comisie un grad de probabilitate prea ridicat. Acesta s-a întemeiat, dimpotrivă, pe faptul că nu au fost motivate în mod suficient de către Comisie concluziile referitoare la lipsa unui avantaj obiectiv semnificativ prin nerespingerea sau prin neluarea în considerare în mod suficient a argumentelor și a elementelor de probă prezentate de GSK, relevante pentru aprecierea existenței unui avantaj obiectiv semnificativ.

194.

Motivul Comisiei potrivit căruia, la punctul 252 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că era suficient ca acordul să facă posibilă obținerea unui avantaj obiectiv semnificativ nu este întemeiat, pentru simplul fapt că Tribunalul nu a menționat nimic în acest sens la respectivul punct. Dimpotrivă, acest punct din hotărârea Tribunalului reproduce conținutul deciziei în litigiu. În consecință, de la punctul 252 din hotărârea atacată reiese doar că, potrivit Tribunalului, în decizia în litigiu, Comisia a ajuns la concluzia că argumentele și elementele de probă prezentate de GSK nu demonstrau în mod suficient că ar fi fost posibil să se obțină un avantaj obiectiv semnificativ.

195.

În plus, Comisia reproșează Tribunalului că a solicitat acesteia o examinare deosebit de diligentă pentru motivul factorului structural rezultat din reglementările naționale privind prețurile.

196.

În această privință, în primul rând, Comisia contestă constatarea Tribunalului de la punctele 276 și 301 din hotărârea atacată, potrivit căreia aceasta ar fi trebuit să ia în considerare contextul juridic și economic al sectorului farmaceutic atunci când a examinat pierderea eficienței cauzate de comerțul paralel și creșterea de eficacitate obținută datorită condițiilor generale de vânzare. Aceasta reproșează Tribunalului că a considerat la aceste puncte ale hotărârii că îi revenea o sarcină îngreunată a probei ca urmare a caracterului structural al diferențelor de preț.

197.

În final, acest motiv nu poate fi reținut. Trebuie să se arate că punctul 301 din hotărârea atacată este legat de punctul 300. La acest punct, Tribunalul a insistat în special pe importanța concurenței prin inovație între producătorii de produse farmaceutice și, prin urmare, pe importanța cercetării și dezvoltării în acest sector. Acesta nu a arătat la respectivul punct efectul reglementărilor naționale privind prețurile în diferitele state membre decât cu titlu complementar („în plus”). Pentru acest motiv, în opinia noastră, considerând că ar fi trebuit să fie examinată mai minuțios de către Comisie probabilitatea ca avantajul invocat de GSK să se concretizeze, la punctul 301 din hotărârea atacată, Tribunalul urmărește mai ales luarea în considerare a concurenței prin inovație între producătorii de produse farmaceutice. Consolidarea obligației de diligență a Comisiei ca urmare a reglementărilor naționale privind prețurile reproșată de aceasta nu reiese de la punctul 301 din hotărârea atacată.

198.

Nu acesta este cazul la punctul 276 din hotărârea atacată. Tribunalul a considerat la acest punct că, având în vedere contextul juridic și economic al sectorului farmaceutic, în care concurența era denaturată de reglementări naționale, era deosebit de grav să fi fost omisă de către Comisie examinarea probabilității concretizării avantajului citat anterior. O legătură cu reglementările naționale privind prețurile rezultă în mod evident la acest punct.

199.

Desigur, trebuie să subscriem argumentului Comisiei conform căruia denaturarea concurenței cauzată de reglementările naționale privind prețurile nu privește în mod direct avantajele pe care le pot aduce condițiile generale de vânzare. Reglementările naționale privind prețurile afectează în mod direct consecințele restrângerii concurenței cauzate de condițiile generale de vânzare.

200.

Totuși, considerăm că ideea de bază a Tribunalului de la punctul 276 din hotărârea atacată nu este viciată de o eroare de drept. În această privință, în primul rând, trebuie să se considere că, în speță, pierderile eficienței rezultate din limitarea comerțului paralel constituie „pasivul” aprecierii de ansamblu a situației concurenței în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE, în timp ce „activul” include în special creșterile de eficiență care pot rezulta dintr-o promovare a progresului tehnic. În plus, trebuie să se observe că se solicită Comisiei să țină cont de natura specială a diferitelor sectoare economice și de dificultățile proprii acestor sectoare în cadrul competenței sale în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE pentru acordarea exceptărilor de la interdicțiile prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE ( 107 ). Astfel, în cadrul unei analize pe care trebuie să o realizeze în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE, Comisia trebuie să ia în considerare împrejurări care pot face mai puțin grave efectele limitării comerțului paralel. Întrucât o diminuare a „pasivului” poate influența aprecierea de ansamblu a situației în materie de concurență, în astfel de cazuri trebuie să se dea dovadă de o diligență specială în stabilirea creșterilor de eficiență care constituie „activul” acestei aprecieri. Pe baza doar a acestei reflecții, considerăm că nu este eronată constatarea Tribunalului de la punctul 276 din hotărârea atacată.

201.

În al doilea rând, Comisia critică punctul 284 din hotărârea atacată. Aceasta reproșează Tribunalului că a denaturat conținutul deciziei în litigiu afirmând că, potrivit constatărilor Comisiei, fenomenul comerțului paralel se explica prin existența unor prețuri diferite în diferite state membre pentru același medicament și că fluctuațiile monetare ciclice complicau puternic acest fenomen. Potrivit Comisiei, decizia în litigiu s-a limitat să constate că acest comerț paralel depindea de doi factori independenți.

202.

Acest motiv este admisibil, întrucât este posibil să se invoce o denaturare a conținutului deciziei în litigiu în cadrul unui recurs în fața Curții ( 108 ).

203.

Totuși, acesta este neîntemeiat. În primul rând, trebuie să se arate că punctul 284 din hotărârea atacată constituie un element din motivarea Tribunalului de la punctele 281-293 din respectiva hotărâre. La aceste puncte, Tribunalul a examinat dacă respectiva concluzie formulată în subsidiar de Comisie, potrivit căreia comerțul paralel cu medicamente al GSK nu producea suficiente efecte semnificative asupra cheltuielilor pentru cercetare și pentru dezvoltare ale acestei întreprinderi, era suficient motivată. Tribunalul a verificat astfel dacă GSK prezentase argumente și elemente de probă relevante în această privință și dacă acestea au fost suficient examinate și respinse de către Comisie ( 109 ). În această privință, la punctul 283 din hotărârea atacată, Tribunalul a reprodus în esență argumentele prezentate de GSK, potrivit cărora, chiar dacă fluctuațiile monetare determină amploarea financiară a comerțului paralel, existența acestui comerț paralel între Spania și Regatul Unit nu rezultă doar din aceste fluctuații, ci și din diferențele structurale de prețuri dintre statele membre. La punctul 284 din hotărârea atacată, Tribunalul a declarat că acest argument al GSK era relevant pentru a aprecia existența unui avantaj obiectiv semnificativ și era confirmat de considerentele (31), (32) și (53) ale deciziei în litigiu.

204.

În opinia noastră, constatarea faptului că acest argument al GSK a fost confirmat de conținutul deciziei în litigiu nu constituie o denaturare a conținutului acestei decizii. Astfel, în considerentele (31) și (32) ale deciziei în litigiu, Comisia a explicat că acest comerț paralel rezulta din interacțiunea a doi factori. După cum a arătat Comisia în considerentul (31) al deciziei în litigiu, există un factor structural potrivit căruia, în lipsa armonizării la nivel comunitar, statele membre adoptă și impun reglementări care urmăresc controlul direct sau indirect al prețurilor de vânzare ale producătorilor de produse farmaceutice și stabilirea prețurilor pentru consumatorii finali și pentru bugetul de stat. În considerentul (32) al deciziei în litigiu, Comisia a evocat celălalt factor, al fluctuațiilor monetare, care au un caracter ciclic. În opinia noastră, distincția dintre un factor structural și un factor ciclic este că factorul structural are un caracter permanent. Nu considerăm că Tribunalul a dorit să exprime în substanță altceva la punctul 284 din hotărârea atacată. În consecință, nu vedem nicio diferență esențială între conținutul deciziei în litigiu și constatarea Tribunalului de la punctul 284 din hotărârea atacată.

205.

Pe de altă parte, și acest motiv ar fi inoperant, întrucât Tribunalul a motivat de asemenea relevanța argumentelor prezentate de GSK, arătând că a fost confirmată de către Comisie existența acestui factor în Comunicarea acesteia privind piața unică a produselor farmaceutice ( 110 ).

206.

Contrar motivului invocat de Comisie, nici punctul 284 din hotărârea atacată nu constituie o denaturare a considerentului (164) al deciziei în litigiu, în care Comisia a stabilit că, între anii 1996 și 1998, volumul comerțului paralel fusese în mod vădit mai influențat de fluctuațiile monetare decât de nivelul prețurilor în Spania. Astfel, la punctul 285 și următoarele din hotărârea atacată, Tribunalul a admis că, pe baza fluctuațiilor monetare, Comisia putea considera în principiu că respectivul comerț paralel dintre Spania și Regatul Unit între anii 1996 și 1998 constituia o excepție, însă a precizat că datele acesteia nu erau totuși suficient de întemeiate pentru a susține în mod convingător această concluzie, respingând argumentele și elementele de probă prezentate de GSK.

207.

În consecință, trebuie să se respingă ca neîntemeiat motivul prin care se reproșează Tribunalului că a denaturat decizia în litigiu la punctul 284 din hotărârea atacată.

208.

În sfârșit, în această privință, Comisia susține că punctul 292 din hotărârea atacată este viciat de o eroare de motivare prin faptul că face trimitere la Comunicarea Comisiei privind piața unică a produselor farmaceutice ( 111 ), fără a indica în mod precis la ce punct se face referire. Acest motiv este neîntemeiat. Este necesar ca punctul 292 să fie citit în coroborare cu punctul 264 din hotărârea atacată. La acest din urmă punct, Tribunalul a rezumat principalele observații ale acestei comunicări, indicând numerele paginilor corespunzătoare. Prin urmare, indicația figurează la punctul 264 a șasea și a șaptea liniuță din hotărârea atacată.

209.

În al treilea rând, Comisia reproșează Tribunalului, la punctele 281-293 din hotărârea atacată, că nu a considerat necesar să examineze întinderea pierderilor de eficacitate cauzate de comerțul paralel, având în vedere presupusa cauză structurală a acestuia. În opinia Comisiei, aceasta constituie de asemenea o interpretare eronată din punct de vedere juridic a criteriului de apreciere aplicabil, impunând demonstrarea existenței unor avantaje semnificative.

210.

Și acest motiv este neîntemeiat. La punctele 281-293 din hotărârea atacată, Tribunalul nu a pus în discuție necesitatea unui avantaj semnificativ. Acesta doar a constatat că, în redactarea concluziei potrivit căreia comerțul paralel nu producea efecte semnificative asupra cercetării și dezvoltării, Comisia se întemeiase pe o motivare care nu lua în considerare în mod suficient argumentele și elementele de probă prezentate de GSK sau care nu le respingea în mod suficient ( 112 ).

211.

În al patrulea rând, în măsura în care Comisia susține că existența sau inexistența unei legături de cauzalitate între comerțul paralel și evoluția progresului tehnic nu are nicio legătură cu împrejurarea dacă importurile paralele sunt sau nu sunt cauzate de un factor structural, trebuie să se observe mai întâi că Tribunalul nu se întemeiază în primul rând pe aceste considerații. Dimpotrivă, acesta a considerat în special că respectiva concluzie a Comisiei potrivit căreia nu exista un avantaj semnificativ a fost întemeiată pe o respingere insuficient motivată a existenței unei legături de cauzalitate sau a unei legături de cauzalitate considerabile între comerțul paralel, pe de o parte, și cercetare și dezvoltare, pe de altă parte, și că nu s-a analizat suficient de către Comisie dacă respectivele condiții generale puteau conduce la creșteri de eficiență prin promovarea progresului tehnic. În plus, trebuie să se observe, făcând trimitere la punctele 199 și 200 din prezentele concluzii, că, în cazul în care anumite împrejurări ar putea reduce, dacă este cazul, „pasivul” aprecierii globale în termeni de concurență, în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE, trebuie să se examineze cu o diligență specială probabilitatea existenței unui avantaj semnificativ, pe baza „activului”.

212.

Trebuie să se respingă motivul Comisiei potrivit căruia nu este justificabil ca întreprinderile să adopte în mod unilateral măsuri restrictive ale concurenței pentru a limita dezavantajele rezultate din reglementările naționale, întrucât GSK susține de asemenea că respectivele condiții generale de vânzare ar crea un avantaj obiectiv semnificativ prin promovarea progresului tehnic în sensul articolului 81 alineatul (3) CE. În sfârșit, contrar celor susținute de Comisie, motivarea Tribunalului nu este contradictorie în măsura în care acesta constată, pe de o parte, la punctul 192 din hotărârea atacată și, prin urmare, în cadrul examinării articolului 81 alineatul (1) CE, că particularitățile sectorului farmaceutic, în special existența reglementărilor naționale privind prețurile, nu exclude existența unei restrângeri a concurenței, dar observă, pe de altă parte, că aceste particularități trebuie să fie luate în considerare de către Comisie în cadrul competenței acesteia de a acorda exceptări, în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE, de la interdicțiile prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE.

213.

În plus, Comisia reproșează Tribunalului că a considerat, în special la punctele 292 și 293 din hotărârea atacată, că fluctuațiile monetare puteau justifica o restrângere a concurenței, singure sau împreună cu factorul structural rezultat din reglementările naționale privind prețurile. Tribunalul ar fi săvârșit astfel o eroare de drept.

214.

Și acest motiv este neîntemeiat. La punctele 292 și 293 din hotărârea atacată, Tribunalul nu a constatat că un acord care restrânge concurența, destinat doar să compenseze fluctuațiile monetare, ar putea fi justificat în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE. În primul rând, la punctul 286 din hotărârea atacată, Tribunalul a stabilit că nu a fost examinat de către Comisie faptul că proporția importurilor paralele de medicamente din Spania în Regatul Unit rămăsese stabilă, în pofida unor fluctuații monetare. Pentru acest motiv, Tribunalul a considerat că respectiva concluzie la care a ajuns Comisia în considerentul (165) și următoarele ale deciziei în litigiu, potrivit căreia comerțul paralel dintre Spania și Regatul Unit era cauzat în esență de fluctuațiile monetare, nu era suficient motivată. În al doilea rând, GSK nu se limitează să afirme că respectivele condiții generale de vânzare urmăresc compensarea fluctuațiilor monetare. Dimpotrivă, GSK afirmă că acestea generează o creștere de eficiență prin promovarea progresului tehnic în sensul articolului 81 alineatul (3) CE.

215.

În continuare, Comisia reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de aplicare a articolului 81 alineatul (3) CE, prin aplicarea în privința promovării progresului tehnic în sensul acestei dispoziții a unui criteriu de apreciere mai puțin strict, în contradicție cu jurisprudența.

216.

În această privință, Comisia susține în primul rând că, la punctele 255, 269, 281 și 300 din hotărârea atacată, Tribunalul a folosit un criteriu juridic potrivit căruia o majorare a profitului ar crește capacitatea de inovare. Tribunalul ar fi săvârșit astfel o eroare de drept. Astfel, întreprinderile pot folosi mijloace financiare suplimentare în alte scopuri, în special pentru distribuirea dividendelor către acționarii acestora.

217.

Acest motiv trebuie respins ca neîntemeiat. De la punctul 247 din hotărârea atacată reiese că Tribunalul nu a folosit un astfel de criteriu, însă a impus existența unui avantaj obiectiv semnificativ sub forma promovării progresului tehnic, care nu este echivalentă cu toate avantajele pe care întreprinderile care participă la acord le obțin în ceea ce privește activitatea lor, ci cu avantaje obiective semnificative, de natură să compenseze inconvenientele pentru concurență ce rezultă din acord. Acesta a constatat doar că nu era suficient motivată concluzia Comisiei potrivit căreia nu exista un avantaj obiectiv semnificativ. De asemenea, reiese în mod clar de la punctele 269, 281 și 300 din hotărârea atacată că Tribunalul a considerat că respectiva concluzie a Comisiei referitoare la capacitatea de inovare a GSK era afectată de o motivare insuficientă.

218.

În al doilea rând, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând că era suficient ca o parte din mijloacele financiare suplimentare să fie investite în cercetare și dezvoltare.

219.

Și acest motiv este neîntemeiat. În primul rând, trebuie să se arate că decizia în litigiu nu a fost întemeiată de către Comisie pe acest punct. Totuși, doar acest aspect nu este determinant. Dacă ar trebui să se considere în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE că există un avantaj obiectiv semnificativ doar dacă toate mijloacele financiare obținute de GSK ca urmare a limitării comerțului paralel sunt investite în promovarea cercetării și dezvoltării, argumentul prezentat de GSK nu ar mai fi relevant. Astfel, GSK a susținut că era suficient ca producătorii de medicamente să investească o parte din mijloacele financiare suplimentare în cercetare și dezvoltare pentru a genera o creștere de eficiență.

220.

Totuși, existența unui avantaj obiectiv semnificativ în sensul articolului 81 alineatul (3) CE nu presupune în mod necesar ca toate mijloacele financiare suplimentare să fie investite în cercetare și dezvoltare. Contrar celor susținute de Comisie, aceasta nu reiese din Hotărârea Verband der Sachversicherer/Comisia ( 113 ). Prima condiție prevăzută la articolul 81 alineatul (3) CE impune doar examinarea faptului dacă există o creștere de eficiență ale cărei efecte sunt resimțite dincolo de cercul beneficiarilor direcți și dacă acesta compensează cel puțin inconvenientele rezultate din restrângerea concurenței. Desigur, partea investită este importantă pentru a aprecia existența unui astfel de avantaj în termeni de eficacitate. Astfel, trebuie ca aceasta să fie suficientă pentru ca respectivele cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare, apreciind că existența acestora este foarte probabilă, să compenseze dezavantajele rezultate din limitarea comerțului paralel. Aceeași este situația în cazul examinării celei de a doua și a celei de a treia condiții prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE, care impun ca o parte echitabilă din beneficiul obținut să fie primită de consumatori și ca limitarea comerțului paralel să poată fi considerată indispensabilă. În consecință, în cadrul aprecierii sale, Comisia poate ține cont cu siguranță de faptul că doar o parte este investită în cercetare și dezvoltare. Totuși, aceasta nu ar justifica omisiunea totală a acestei examinări sau neacordarea unei atenții suficiente tuturor argumentelor și elementelor de probă în cadrul examinării.

221.

În al treilea rând, Comisia reproșează Tribunalului că, la punctele 274 și 300 din hotărârea atacată, a ținut seama în final de persoana care putea investi cel mai mult în cercetare și dezvoltare: un producător de produse farmaceutice, intermediari sau consumatori finali. Aceasta consideră că suntem în prezența unei erori de drept, întrucât, în acest mod, prima condiție prevăzută la articolul 81 alineatul (3) CE ar fi îndeplinită întotdeauna atunci când prin intermediul unui acord s-ar redistribui resurse financiare, care ar fi transferate de la intermediari sau de la consumatori la producătorul produselor farmaceutice.

222.

Și acest motiv este neîntemeiat. În primul rând, trebuie să se repete că Tribunalul s-a limitat să controleze motivarea Comisiei referitoare la lipsa unui avantaj obiectiv semnificativ sub forma progresului tehnic sau economic, fără a pronunța o teză proprie. Astfel, la punctul 274 din hotărârea atacată, după cum rezultă de la punctul 270, precum și la punctul 300 din hotărârea atacată, acesta a reprodus argumentele formulate de GSK.

223.

În plus, punctele 274 și 300 din hotărârea atacată nu cuprind nicio comparație între activitatea de cercetare și dezvoltare a producătorilor de produse farmaceutice, pe de o parte, și activitatea intermediarilor spanioli și a consumatorilor, pe de altă parte. GSK s-a limitat să susțină că trebuia să se compare următoarele elemente, în cazul aprecierii globale a condițiilor generale de vânzare, din punctul de vedere al concurenței și al redistribuirii mijloacelor financiare rezultate din acestea: pe de o parte, „activul”, creșterea de eficiență rezultată din promovarea progresului tehnic, așteptată datorită importanței concurenței prin inovație între producătorii de produse farmaceutice și, pe de altă parte, „pasivul”, pierderile de eficiență, așteptate ca urmare a limitării comerțului paralel. În această privință, GSK a arătat că, în cadrul aprecierii amplorii pierderilor de eficiență care puteau rezulta din limitarea comerțului paralel, Comisia trebuia să țină cont de faptul că, în temeiul structurii pieței medicamentelor, intermediarii păstrau o mare parte din veniturile rezultate din comerțul paralel ( 114 ).

224.

Prin urmare, trebuie să se respingă în întregime al doilea motiv al recursului Comisiei.

225.

În acest motiv, Comisia reproșează Tribunalului, în primul rând, că a denaturat conținutul deciziei în litigiu (i), în al doilea rând, că nu a permis luarea în considerare a evenimentelor din trecut (ii) și, în al treilea rând, că nu a permis luarea în considerare a datelor care nu erau disponibile la data adoptării deciziei (iii).

226.

Comisia contestă în primul rând motivele prezentate la punctul 261 din hotărârea atacată. La acest punct, Tribunalul a constatat că evaluarea de către Comisie a creșterilor de eficiență generate de condițiile generale de vânzare s-a limitat la considerentul (156) al deciziei în litigiu. Comisia susține că această constatare a Tribunalului constituie o denaturare a deciziei în litigiu.

227.

Acest motiv are o mare importanță. Astfel, motivarea hotărârii Tribunalului se întemeiază pe o motivare insuficientă a deciziei Comisiei. În cazul în care Tribunalul ar denatura în mod efectiv conținutul deciziei în litigiu, acest lucru ar putea pune în discuție constatările Tribunalului referitoare la respectiva motivare insuficientă.

228.

Acest motiv este admisibil, întrucât, în cadrul unui recurs, este posibil să se invoce o denaturare a conținutului unei decizii ( 115 ). În opinia noastră, motivul invocat privind denaturarea deciziei este de asemenea întemeiat, întrucât, la punctul 261 și următoarele din hotărârea atacată, Tribunalul nu a respectat conținutul deciziei în litigiu. Totuși, întrucât este corectă concluzia Tribunalului, potrivit căreia motivarea Comisiei este insuficientă, trebuie ca aceasta să fie confirmată prin înlocuirea motivării hotărârii atacate.

229.

În primul rând, trebuie să se sublinieze că Tribunalul și Comisia au în mod vădit puncte de vedere diferite în ceea ce privește metoda de apreciere care trebuie folosită.

230.

În considerentele (154)-(169) ale deciziei în litigiu, Comisia a examinat dacă se putea considera că acordul presupunea un avantaj obiectiv semnificativ. În primul rând, aceasta a arătat că întreprinderile aveau libertatea de a decide în legătură cu cheltuielile lor pentru cercetare și dezvoltare. Comisia a considerat că nu exista un avantaj obiectiv semnificativ, întrucât nu se putea considera că exista o legătură de cauzalitate directă, sau cel puțin semnificativă, între mijloacele financiare suplimentare pe care le-ar obține GSK prin limitarea comerțului paralel și o majorare a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare. Comisia și-a întemeiat această concluzie în special pe o analiză a datelor istorice ale GSK.

231.

În schimb, după cum reiese în special din constatarea de la punctul 295 din hotărârea atacată și din subtitlurile de dinaintea punctelor 269, 281, 294 și 304, Tribunalul a considerat că trebuia să se realizeze o structură a examinării după cum urmează. În primul rând, Comisia ar fi trebuit să examineze inconvenientele rezultate din pierderile de eficiență cauzate de comerțul paralel industriei farmaceutice în general și GSK în special. În această privință, Tribunalul a constatat că era insuficientă motivarea Comisiei potrivit căreia comerțul paralel nu genera o pierdere a eficienței care aducea atingere capacității de inovare a GSK ( 116 ). În al doilea rând, Comisia ar fi trebuit să examineze amploarea pierderii de eficiență cauzate de comerțul paralel. În această privință, Tribunalul a constatat că era viciată de o eroare de motivare și concluzia, formulată în subsidiar, potrivit căreia un astfel de efect al comerțului paralel, în măsura în care aducea atingere capacității de inovare a GSK, nu fusese în niciun caz demonstrat ( 117 ). În al treilea rând, Comisia ar fi trebuit să examineze creșterile de eficiență rezultate din condițiile generale de vânzare. Totuși, aceasta le-ar fi examinat doar în considerentul (156) al deciziei în litigiu, constatând în esență că obținerea unor mijloace financiare suplimentare nu genera în mod automat o creștere a investițiilor în cercetare și dezvoltare, întrucât producătorii de produse farmaceutice puteau decide în mod liber sumele pe care doreau să le investească în aceste domenii. Tribunalul a considerat că această motivare era insuficientă în raport cu argumentele și cu elementele de probă prezentate de GSK ( 118 ). În al patrulea rând, Comisia ar fi trebuit să realizeze o comparație între avantajul corespunzător și inconvenientul pentru concurență rezultat din faptul că respectivele condiții generale de vânzare încalcă articolului 81 alineatul (1) CE. Or, Comisia nu a făcut aceasta ( 119 ).

232.

Potrivit constatării Tribunalului de la punctul 295 din hotărârea atacată, structura examinării descrisă anterior nu putea fi evitată, având în vedere structura argumentelor prezentate de GSK și dezbaterea în această privință din timpul procedurii administrative.

233.

Această constatare a Tribunalului este eronată. Astfel, caracterul suficient sau insuficient al examinării unei motivări a Comisiei depinde în primul rând de condițiile care trebuie îndeplinite și doar în al doilea rând de împrejurarea dacă s-a acordat de către Comisie o atenție suficientă argumentelor și elementelor de probă relevante prezentate pentru a demonstra că aceste condiții erau îndeplinite ( 120 ).

234.

Prin urmare, potrivit structurii articolului 81 alineatul (3) CE, trebuia să se examineze în primul rând dacă se putea aprecia, cu o probabilitate rezonabilă, că respectivele condiții generale de vânzare promovau progresul tehnic. Astfel, contrar constatării Tribunalului de la punctul 295 din hotărârea atacată, nu era inevitabil să se examineze dacă acest comerț paralel genera o pierdere de eficiență pentru industria farmaceutică în general și pentru GSK în special.

235.

Desigur, din explicațiile precedente nu trebuie să se înțeleagă că abordarea propusă de Tribunal conduce la o concluzie eronată ( 121 ). Totuși, Tribunalul nu îi poate reproșa Comisiei o eroare de motivare doar pentru că examinarea acesteia urmează structura prevăzută la articolul 81 alineatul (3) CE. În plus, impunerea unei structuri de examinare calificată în mod incorect ca inevitabilă nu trebuie să conducă Tribunalul la denaturarea conținutului deciziei în litigiu, prin analiza acesteia doar „prin prisma” unei astfel de structuri. Totuși, exact așa a procedat Tribunalul la punctul 261 din hotărârea atacată, prin constatarea faptului că nu fuseseră examinate de către Comisie creșterile de eficiență generate de condițiile generale de vânzare decât în considerentul (156) al deciziei în litigiu, și aceasta doar în mod punctual. Astfel, Tribunalul nu a luat în considerare faptul că examinarea problemei de a ști dacă se poate afirma cu suficientă probabilitate că respectivele condiții generale de vânzare generau creșteri de eficiență a fost realizată de Comisie nu numai în considerentul (156) al deciziei în litigiu, ci și în considerentul (154) și următoarele, precum și în considerentele (157)-(169) ale deciziei în litigiu.

236.

În consecință, Comisia reproșează în mod întemeiat constatării Tribunalului, la punctul 261 din hotărârea atacată, că nu a respectat conținutul deciziei în litigiu.

237.

Totuși, în final, aceasta nu pune în discuție concluzia Tribunalului potrivit căreia Comisia nu și-a motivat suficient decizia. Astfel, o apreciere juridică a faptelor, întemeiată pe constatările Tribunalului, care nu sunt afectate nici de denaturarea conținutului deciziei în litigiu, menționată anterior, nici de alte erori de drept invocate, conduce la rezultatul că nu era suficient motivată concluzia Comisiei potrivit căreia nu exista un avantaj obiectiv semnificativ.

238.

La punctele 275-280 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că nu fusese suficient de motivată concluzia Comisiei potrivit căreia nu fusese demonstrată existența unei legături de cauzalitate între o creștere a resurselor financiare ale GSK rezultate din comerțul paralel și o creștere a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare. Astfel, în special la punctul 277 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că, în considerentul (157) al deciziei în litigiu, Comisia nu respinsese în mod suficient legătura invocată de GSK dintre nivelul general al profitului sau rentabilitatea prognozată a produselor, pe de o parte, și cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare, pe de altă parte. Întrucât GSK a prezentat elemente de probă pentru a susține că acești factori (nivelul general al profitului sau rentabilitatea prognozată a produselor) erau afectați de comerțul paralel, Comisia nu ar fi trebuit să omită examinarea acestor probe ( 122 ). La punctele 278 și următoarele din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat în special că nu fusese acordată de către Comisie o atenție suficientă argumentului prezentat de GSK, potrivit căruia aceasta din urmă avea tot interesul să investească în cercetare și dezvoltare, ca urmare a intensității concurenței bazate pe inovație care există între mărci, dar se afla în imposibilitate de a recupera tot rezultatul acestei investiții, pentru a reinvesti în cercetare și dezvoltare, din cauza comerțului paralel.

239.

În plus, la punctele 281-293 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că nu a fost suficient de motivată nici concluzia Comisiei potrivit căreia mijloacele financiare suplimentare nu ar produce efecte, cel puțin semnificative, asupra cercetării și dezvoltării. Astfel, la punctul 286 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că nu fusese respins de către Comisie argumentul formulat de GSK, potrivit căruia, cu siguranță, valoarea importurilor paralele în Spania s-a schimbat ca urmare a fluctuațiilor monetare, dar nu și proporția acestora. În plus, la punctul 291 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că, pentru a aprecia existența unui avantaj semnificativ, Comisia se întemeiase doar pe comerțul paralel dintre Spania și Regatul Unit, în timp ce, pentru a aprecia existența restrângerilor semnificative ale concurenței, Comisia a considerat că este important să fie luate în considerare efectele comerțului paralel și în alte state membre. În sfârșit, la punctul 292 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că pe viitor puteau interveni de asemenea fluctuații monetare care să poată afecta valoarea pierderilor cauzate GSK de comerțul paralel.

240.

Desigur, Comisia arată că, după cum reiese din considerentul (160) al deciziei în litigiu, pe baza datelor furnizate de GSK, aceasta nu a putut să constate, pentru trecut, nicio legătură directă între pierderea de resurse financiare suferită de GSK ca urmare a comerțului paralel, pe de o parte, și oprirea proiectelor de cercetare și dezvoltare, pe de altă parte. Aceasta a constatat de asemenea că partea din cheltuielile GSK consacrată cercetării și dezvoltării continuase să crească, chiar și în timpul anilor în care întreprinderea suferise pierderi de resurse financiare.

241.

Totuși, nu este posibil să se deducă de la articolul 81 alineatul (3) CE că întreprinderea nu poate dovedi existența unui avantaj obiectiv semnificativ decât prin demonstrarea existenței unei legături directe între comerțul paralel și cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare. Dimpotrivă, nu este exclus ca întreprinderea să aducă această dovadă în alt mod ( 123 ).

242.

Prin urmare, Comisia nu poate respinge argumentația unei întreprinderi, care se întemeiază pe elemente economice și furnizează date economice și econometrice relevante, doar pentru că nu a fost demonstrată existența unei legături directe ( 124 ). Desigur, aceasta poate respinge în termeni generali argumentația generală prezentată de o întreprindere. Totuși, dacă întreprinderea își prezintă argumentația relevantă în mod detaliat, Comisia trebuie să o examineze de asemenea în mod detaliat. În acest caz, nu este suficient să se indice că pot fi adăugate pur și simplu resurse suplimentare la profitul întreprinderii, întrucât întreprinderile hotărăsc în mod liber în legătură cu volumul investițiilor acestora în cercetare și dezvoltare. Astfel, o indicație atât de generală nu ia în considerare faptul că respectivul comportament al unei întreprinderi pe piață poate fi în mod considerabil influențat de concurența cu alte întreprinderi, care îi poate limita libertatea de decizie.

243.

În fapt, în primul rând, trebuie să se arate că, la punctul 256 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că GSK prezentase elemente de probă cu caracter economic și econometric. În plus, la punctul 264 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că, în Comunicarea privind piața unică a produselor farmaceutice ( 125 ), Comisia subliniase ea însăși importanța concurenței prin inovație în sectorul farmaceutic, afluxul permanent al noilor produse pe piață, particularitățile finanțării investițiilor în cercetare și dezvoltare, precum și raportul cu rentabilitatea întreprinderilor.

244.

Întemeindu-se pe această constatare de fapt, cu privire la care Tribunalul este singura instanță competentă, constatările acestuia nemaiputând fi, în principiu, puse în discuție în cadrul recursului, și având în vedere considerațiile juridice prezentate anterior, concluzionăm că Tribunalul a constatat în mod întemeiat, la punctul 301 din hotărârea atacată, că nu ar fi trebuit să fie respinse de către Comisie argumentele de fapt și elementele de probă prezentate de GSK fără analizarea acestora. În această privință, dorim să amintim că Tribunalul nu a considerat că, întemeindu-se pe argumentele și pe elementele de probă prezentate de GSK, Comisia era obligată să rețină că exista un avantaj obiectiv semnificativ. Acesta a constatat doar că ar fi trebuit să fie examinate de către Comisie argumentele și elementele de probă relevante prezentate de GSK pentru a demonstra existența unui avantaj obiectiv semnificativ și să fie respinse de aceasta în cazul în care nu le-a considerat suficiente.

245.

În consecință, Tribunalul a considerat în mod întemeiat că respectiva concluzie a Comisiei, potrivit căreia nu exista un avantaj obiectiv semnificativ, nu era suficient motivată. Prin urmare, trebuie să se respingă motivul Comisiei și să se înlocuiască motivarea hotărârii atacate.

246.

În plus, Comisia reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept refuzând să recunoască faptul că aceasta se putea întemeia pe evenimente din trecut pentru a realiza analiza prospectivă.

247.

Și acest motiv este neîntemeiat. Tribunalul nu a exclus posibilitatea Comisiei de a se întemeia pe evenimente din trecut. După cum am indicat anterior, acesta s-a limitat să constate că motivarea în discuție a Comisiei era insuficientă, întrucât nu acordase o atenție suficientă tuturor argumentelor și elementelor de probă relevante prezentate de GSK.

248.

În sfârșit, Comisia susține că, la punctele 58 și 59 din hotărârea atacată, Tribunalul nu i-a permis să se întemeieze, în cadrul procedurii în fața acestuia, pe date care nu existau la data la care a fost adoptată decizia în litigiu. Nu considerăm că aceasta constituie o eroare de drept. Astfel, după cum a arătat în mod întemeiat Tribunalul la aceste puncte, controlul deciziei în litigiu se apreciază exclusiv în funcție de elementele de fapt și de drept care existau la data adoptării acesteia ( 126 ). Pentru acest motiv nu reușim să înțelegem cum poate dori Comisia să remedieze motivarea insuficientă în analiza prospectivă care trebuia realizată la data adoptării deciziei în litigiu prin utilizarea de informații obținute după această dată și pe care, prin natura lucrurilor, aceasta nu le-a putut lua în considerare în motivarea sa.

249.

Prin urmare, trebuie de asemenea ca acest motiv să fie respins în întregime.

250.

În plus, Comisia susține că Tribunalul a aplicat în mod eronat criteriul de apreciere, în primul rând, prin crearea unui nou motiv de anulare (i) și, în al doilea rând, prin depășirea competențelor sale (ii).

251.

În primul rând, Comisia susține că, la punctele 269, 277, 281, 286 și 313 din hotărârea atacată, Tribunalul a creat un nou motiv de anulare a deciziilor, și anume lipsa analizei suficiente sau respingerea necorespunzătoare a argumentelor întreprinderii. Aceasta consideră că respectivul motiv de anulare este lipsit de fundament juridic.

252.

Acest motiv este neîntemeiat. După cum am arătat anterior, la punctul 188 din prezentele concluzii, în cazurile în care Comisia dispune de o putere de apreciere datorită complexității considerațiilor economice impuse, Tribunalul se limitează să verifice respectarea normelor de procedură, caracterul suficient al motivării, acuratețea situației de fapt, absența unei erori vădite de apreciere și a unui abuz de drept. Prin urmare, verificarea caracterului suficient al motivării Comisiei este conformă cu jurisprudența constantă a Curții, citată la nota de subsol 100 de la punctul 188 din prezentele concluzii.

253.

Trebuie să se respingă ca neîntemeiat motivul Comisiei potrivit căruia, la punctele 274 și 278 din hotărârea atacată, Tribunalul a înlocuit aprecierea deciziei cu propria apreciere. În primul rând, trebuie să se arate că de la punctul 270 din hotărârea atacată reiese că Tribunalul a reprodus, în special la punctul 274 din hotărârea atacată, argumentația formulată de GSK, potrivit căreia, într-un sector caracterizat printr-o concurență intensă, toți producătorii de produse farmaceutice aveau tot interesul să investească cel puțin o parte din beneficiile lor suplimentare în cercetare și dezvoltare. În plus, la punctul 278 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că nu fusese acordată de către Comisie o atenție suficientă acestui element și că aceasta nu a dat un răspuns suficient argumentării formulate de GSK. Prin urmare, reiese de asemenea de la acest punct că Tribunalul nu a înlocuit aprecierea Comisiei cu propria apreciere.

254.

În sfârșit, Comisia reproșează Tribunalului că a săvârșit erori de motivare referitoare la aprecierea elementelor de probă prezentate de GSK (i) și că nu a explicat de ce nu ar fi fost posibil să se investească în cercetare și dezvoltare fără condițiile generale de vânzare (ii).

255.

În această privință, în primul rând, Comisia contestă constatarea Tribunalului de la punctele 262 și 263 din hotărârea atacată. Aceasta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de motivare constatând în cadrul acestora că GSK îndeplinise sarcina probei care îi revenea, prin prezentarea elementelor citate la punctele 256-259 din hotărârea atacată. De fapt, o parte din argumentele și din mijloacele de probă menționate la punctul 258 ar fi fost contestate.

256.

Acest motiv este neîntemeiat. Trebuie, în primul rând, să se amintească faptul că Tribunalul nu a verificat existența unui avantaj obiectiv semnificativ, ci doar motivarea Comisiei referitoare la acest punct. În plus, reiese în special din subtitlul de dinaintea punctului 263 că, la punctul 263 și următoarele din hotărârea atacată, Tribunalul s-a limitat să verifice dacă elementele de probă prezentate de GSK erau relevante și trebuiau să fie examinate în acest sens sau, dacă este cazul, trebuiau să fie respinse de Comisie. În sfârșit, după cum am arătat deja, Tribunalul a examinat motivarea Comisiei și a constatat că aceasta nu acordase o atenție suficientă argumentelor și elementelor de probă prezentate de GSK. Tribunalul nu și-a întemeiat motivarea pe faptul că GSK ar fi dovedit anumite puncte. Acesta și-a întemeiat motivarea pe faptul că nu fusese acordată de către Comisie o atenție suficientă tuturor argumentelor și elementelor de probă prezentate de GSK.

257.

În al doilea rând, Comisia invocă o motivare contradictorie a Tribunalului.

258.

În primul rând, aceasta susține că, la punctul 273 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că, pentru consumatorul final, comerțul paralel nu cuprindea nici un avantaj semnificativ, în timp ce, la punctul 190, acesta indicase că respectivele condiții generale de vânzare generau prejudicii pentru consumatorii finali, lipsindu-i de avantajele generate de comerțul paralel. Acest motiv este neîntemeiat. Astfel, reiese în special de la punctul 270 din hotărârea atacată că, la punctul 273, Tribunalul a reprodus în special argumentele și elementele de probă prezentate de GSK.

259.

În plus, Comisia susține că, la punctele 133, 143 și 144 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că sectorul farmaceutic era protejat de jocul cererii și ofertei, în timp ce, la punctele 271 și 272, acesta descrisese în mod corect acest joc al cererii și ofertei. Întrucât Comisia nu contestă motivele prezentate la punctele 271 și 272 din hotărârea atacată, ci motivele prezentate la punctele 133, 143 și 144, trebuie să se respingă acest motiv ca inadmisibil, pentru argumentele indicate mai sus, la punctele 42-47 din prezentele concluzii. Pe de altă parte, trebuie să se arate că reiese de la punctul 270 din hotărârea atacată că, la punctele 271 și 272, Tribunalul a reprodus în special argumentația prezentată de GSK.

260.

În al treilea rând, Comisia susține că există o insuficiență a motivării în cazul constatării de la punctul 265 din hotărârea atacată. La acest punct, Tribunalul a considerat că anumite argumente prezentate de GSK erau confirmate de Comunicarea Comisiei privind piața unică a produselor farmaceutice ( 127 ). Comisia susține că această constatare este incomprehensibilă, întrucât nu este posibil să se prevadă ce elemente ale argumentării prezentate de GSK au fost confirmate. Și acest motiv este neîntemeiat. Astfel, confruntarea argumentelor prezentate de GSK, citate la punctele 258 și 259 din hotărârea atacată, cu rezumatul principalelor observații din Comunicarea Comisiei privind piața unică a produselor farmaceutice, prezentat la punctul 264 din hotărârea atacată, arată în mod clar ce parte a argumentelor a fost confirmată de Comunicare, și anume, în special în ceea ce privește importanța concurenței prin inovație, afluxul permanent de noi produse pe piață, finanțarea investițiilor pentru cercetare și dezvoltare, legătura acestora cu rentabilitatea întreprinderilor, precum și factorul structural rezultat din reglementările cu privire la prețuri în statele membre. În plus, la punctul 284 din hotărârea atacată, Tribunalul a făcut referire la Comunicare pentru a justifica relevanța argumentului întemeiat pe acest factor structural. Pe de altă parte, o eroare de motivare nu ar fi esențială. Comisia trebuie să ia în considerare în mod suficient argumentația relevantă a unei întreprinderi în cazul în care aceasta din urmă prezintă argumente și elemente de probă în sprijinul acestei argumentări. În speță, conținutul Comunicării Comisiei nu a făcut decât să consolideze relevanța argumentării prezentate de GSK.

261.

În sfârșit, Comisia contestă punctele 278 și 297 din hotărârea atacată. Aceasta susține că Tribunalul a săvârșit în cadrul acestora o eroare de motivare, omițând să explice de ce GSK nu ar fi putut investi în mod suficient în cercetare și dezvoltare fără mijloace financiare suplimentare.

262.

Și acest motiv este neîntemeiat. În primul rând, trebuie să se amintească faptul că, la punctele 253-308 din hotărârea atacată, Tribunalul s-a limitat să examineze motivarea Comisiei referitoare la prima condiție prevăzută la articolul 81 alineatul (3) CE, și anume existența unui avantaj obiectiv semnificativ. La punctul 278 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că motivarea Comisiei, potrivit căreia GSK ar fi putut finanța cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare din alte resurse bugetare, nu acordase o atenție suficientă argumentației formulate de GSK, potrivit căreia aceasta avea tot interesul să investească în cercetare și dezvoltare, având în vedere concurența prin inovație existentă între producătorii de produse farmaceutice. Contrar celor afirmate de Comisie, nu este de competența Tribunalului să înlocuiască aprecierea Comisiei cu propria apreciere. Pe de altă parte, împrejurarea dacă un producător de produse farmaceutice poate reacționa la o scădere a rentabilității prin reducerea altor cheltuieli decât cele pentru cercetare și dezvoltare nu se referă la existența unui avantaj obiectiv semnificativ, ci la aspectul dacă era indispensabilă restrângerea concurenței pentru obținerea acestui avantaj și, prin urmare, pentru a îndeplini a treia condiție prevăzută la articolul 81 alineatul 3 CE.

263.

În sfârșit, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit erori de drept la punctul 309 din hotărârea atacată, în care a examinat motivarea Comisiei referitoare la celelalte condiții prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE.

264.

În primul rând, în măsura în care Comisia reproșează Tribunalului că nu a prezentat el însuși motivele care să justifice că erau indispensabile condițiile generale de vânzare, trebuie să se observe, după cum am indicat la punctul 188 din prezentele concluzii, că Tribunalul nu poate înlocui aprecierea Comisiei cu propria apreciere. În consecință, Tribunalul s-a limitat în mod întemeiat la un control al motivării deciziei Comisiei.

265.

În plus, contrar celor susținute de Comisie, la punctul 309 din hotărârea atacată, Tribunalul nu a denaturat conținutul considerentului (187) al deciziei în litigiu, constatând că erau insuficiente concluziile Comisiei potrivit cărora condițiile generale de vânzare nu erau indispensabile, fiind întemeiate pe constatarea că acestea din urmă nu generau niciun avantaj obiectiv semnificativ.

266.

Astfel, din considerentul (187) al deciziei în litigiu reiese că Comisia a ajuns la concluzia potrivit căreia condițiile generale de vânzare nu erau indispensabile pe baza faptului că nu era necesar să se examineze dacă era indispensabilă contribuția acestora, întrucât nu fusese dovedit că acestea generau un avantaj. Prin urmare, nu se poate considera că a fost efectiv examinat de către Comisie dacă erau indispensabile condițiile generale de vânzare.

267.

În măsura în care, în pofida acestei motivări, trebuia, cu titlu complementar, să fie examinată constatarea Comisiei din considerentul (157) al deciziei în litigiu, potrivit căreia GSK putea de asemenea finanța cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare din alte resurse bugetare, trebuie să se arate cele ce urmează: indispensabilitatea înseamnă mai mult decât posibilitatea de a contribui la atingerea obiectivelor pozitive ale acordului ( 128 ). Cu toate acestea, un acord este indispensabil nu doar în cazul în care avantajele urmărite nu pot fi obținute în alt mod, ci și în cazul în care nu este posibil să se obțină în alt mod avantaje la fel de importante, la fel de rapid sau cu aceeași certitudine. Realizând această apreciere, trebuie să se ia în considerare situația și datele economice ale pieței cu care se confruntă părțile la acord.

268.

Desigur, din motivarea Comisiei din considerentul (157) al deciziei în litigiu reiese că nu era exclus să se majoreze în alt mod investițiile în cercetare și dezvoltare. Totuși, această motivare nu arată în niciun caz dacă o astfel de majorare ar fi la fel de importantă și de sigură. În această privință, trebuie să se arate că, potrivit argumentației GSK, producătorii și-ar majora cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în valoare absolută în cazul în care veniturile acestora ar fi mai ridicate în valoare absolută. În consecință, luarea în considerare a motivării Comisiei, prezentată în considerentul (157) al deciziei în litigiu, nu ar pune în discuție constatarea Tribunalului de la punctul 309 din hotărârea atacată, potrivit căreia Comisia nu și-a motivat în mod suficient concluzia privind neîndeplinirea condiției.

269.

În consecință, trebuie de asemenea să se respingă acest motiv.

270.

Trebuie să se respingă în întregime recursul și recursul incident ale Comisiei formulate în cauzele C-513/06 P și C-501/06 P.

271.

EAEPC invocă trei motive în susținerea recursului formulat în cauza C-515/06 P.

272.

Primul motiv invocat de EAEPC contestă în esență constatarea Tribunalului de la punctul 261 din hotărârea atacată, potrivit căreia, în considerentul (156) al deciziei în litigiu, Comisia nu a abordat decât punctual aspectul dacă respectivele condiții generale de vânzare generau o creștere de eficiență. EAEPC susține că această constatare a Tribunalului este viciată de erori de drept, întrucât se întemeiază pe o reproducere denaturată a argumentației prezentate de GSK și a deciziei în litigiu.

273.

În sfârșit, acest motiv nu poate fi reținut. După cum am arătat la punctele 226-236 din prezentele concluzii, punctul 261 din hotărârea atacată este viciat de erori de drept, însă în final motivul trebuie să fie respins, întrucât Tribunalul a ajuns în mod întemeiat la concluzia că motivarea Comisiei era insuficientă (a se vedea în această privință punctele 237-245 din prezentele concluzii).

274.

În măsura în care, în al doilea motiv al recursului său, EAEPC reproșează în primul rând Tribunalului că a considerat, la punctul 258 din hotărârea atacată, că argumentele prezentate de GSK erau relevante, deși aceasta din urmă nu a demonstrat că mijloacele financiare suplimentare obținute ca urmare a limitării comerțului paralel ar fi condus în mod direct la o majorare a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare, trebuie să se respingă acest motiv ca neîntemeiat.

275.

În primul rând, trebuie să se arate că Tribunalul s-a limitat să verifice motivarea Comisiei. Punctul 186 din prezentele concluzii arată că Tribunalul a considerat în mod întemeiat că GSK trebuia să demonstreze prin argumente și elemente de probă că exista o probabilitate suficientă ca un avantaj obiectiv semnificativ să se concretizeze. Tribunalul nu a constatat că argumentele și elementele de probă prezentate de GSK demonstraseră existența unui avantaj obiectiv semnificativ. Acesta a constatat doar că Comisia nu respinsese sau nu respinsese în mod suficient argumentele și elementele de probă relevante prezentate de GSK, printre care studiile economice menționate la punctul 256 din hotărârea atacată, și că, în consecință, motivarea acesteia era insuficientă.

276.

Al doilea motiv invocat de EAEPC este îndreptat împotriva constatării Tribunalului de la punctul 274 din hotărârea atacată, potrivit căreia faptul că mijloacele financiare suplimentare sunt reținute de producătorul de medicamente va genera în mod probabil o creștere de eficiență față de situația în care profitul este împărțit cu intermediarul. Trebuie să se respingă de la început acest motiv ca neîntemeiat, întrucât de la punctul 270 din hotărârea atacată reiese că, înainte de toate, la punctele 271-274, Tribunalul a reprodus argumentația prezentată de GSK.

277.

Al treilea motiv invocat de EAEPC privește erori de drept în legătură cu răsturnarea sarcinii probei, erori de apreciere și denaturări ale situației de fapt.

278.

În măsura în care, în primul rând, EAEPC reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept considerând că sarcina probei revenea Comisiei, trebuie să se respingă acest motiv, făcându-se trimitere la punctele 187-191 din prezentele concluzii. Tribunalul doar a constatat că motivarea Comisiei nu luase în considerare în mod suficient toate argumentele și elementele de probă relevante prezentate de GSK. În această privință, trebuie să se respingă de asemenea argumentul formulat de EAEPC potrivit căruia, în speță, nu se putea considera că sarcina probei revenea Comisiei decât dacă argumentația formulată de GSK permitea să se prezume că exista un avantaj în termeni de eficiență. Aplicarea unui astfel de criteriu prezumtiv ar fi eronată, întrucât Tribunalul dispune de o putere de control limitată a aprecierii datelor economice complexe. Astfel, aceasta ar presupune ca Tribunalul să realizeze propria apreciere, ceea ce ar fi incompatibil cu competențele sale limitate.

279.

În al doilea rând, EAEPC invocă o denaturare a elementelor de probă la punctul 277 din hotărârea atacată. La acest punct, Tribunalul a observat că studiul Frontier Economics II constatase că, deși comerțul paralel nu avea efecte determinante asupra deciziilor referitoare la cercetare și dezvoltare, exista o legătură între nivelul general al profitului sau rentabilitatea prognozată a produselor, pe de o parte, și deciziile privind cercetarea și dezvoltarea, pe de altă parte. Întrucât GSK susținea că acești factori erau afectați de comerțul paralel, Comisia ar fi trebuit să aprofundeze examinarea elementelor de probă prezentate în această privință de întreprindere.

280.

Acest motiv al EAEPC este neîntemeiat, în măsura în care reproșează Tribunalului că a interpretat studiul în sensul că arăta existența unei legături directe între comerțul paralel și cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare. Dimpotrivă, de la punctul 277 din hotărârea atacată reiese că această legătură a fost divizată în două etape și că GSK s-a întemeiat pe studiu numai pentru prima etapă. Într-o primă etapă, GSK a invocat studiul pentru a stabili legătura dintre nivelul general al profitului sau rentabilitatea prognozată a produselor, pe de o parte, și cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare, pe de altă parte. În continuare, într-o a doua etapă, GSK a susținut, întemeindu-se pe alte elemente de probă, că acești factori (nivelul general al profitului, rentabilitatea produselor) erau afectați în mod negativ de comerțul paralel. În consecință, contrar celor susținute de EAEPC, nu reiese de la punctul 277 din hotărârea atacată că Tribunalul a dedus din studiu că exista o legătură directă între comerțul paralel și cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare.

281.

În plus, EAEPC contestă punctul 275 din hotărârea atacată. Aceasta susține că Tribunalul a denaturat decizia în litigiu prin constatarea faptului că fusese omisă de către Comisie realizarea unei examinări riguroase a argumentelor de fapt și a elementelor de probă prezentate de GSK, Comisia limitându-se la observații fragmentare și puțin relevante sau puțin convingătoare. Desigur, eroarea de drept analizată la punctele 226-236 din prezentele concluzii afectează de asemenea constatarea de la punctul 275 din hotărârea atacată. Totuși, în final, trebuie să se respingă acest argument pentru motivele prezentate la punctele 237-244 din prezentele concluzii, întrucât la sfârșit Tribunalul a ajuns în mod întemeiat la concluzia că motivarea Comisiei era insuficientă.

282.

În plus, EAEPC reproșează Tribunalului că nu a luat în considerare constatarea stabilită de Comisie în considerentul (157) al deciziei în litigiu, potrivit căreia GSK ar fi putut finanța cheltuieli suplimentare pentru cercetare și dezvoltare din alte venituri și că, în consecință, nu ar exista o indispensabilitate în sensul articolului 81 alineatul (3) CE. În măsura în care acest motiv este îndreptat împotriva punctului 275 din hotărârea atacată, acesta trebuie respins ca neîntemeiat, întrucât elementul în discuție nu este relevant în cadrul verificării existenței unui avantaj obiectiv semnificativ. Acest motiv al EAEPC nu poate fi admis nici în măsura în care este îndreptat împotriva constatării Tribunalului de la punctul 309 și următoarele din hotărârea atacată, potrivit căreia Comisia nu își motivase în mod suficient concluzia conform căreia condițiile generale de vânzare nu erau indispensabile. În primul rând, motivul ar fi inadmisibil întrucât EAEPC nu ar fi indicat în mod clar partea din hotărâre care este contestată ( 129 ). În al doilea rând, acesta ar trebui respins pentru motivele indicate anterior la punctele 265-268 din prezentele concluzii.

283.

În sfârșit, trebuie să se respingă ca neîntemeiat motivul, invocat de EAEPC împotriva punctului 273 din hotărârea atacată, care reproșează Tribunalului o interpretare eronată a noțiunii „consumator final”. Reiese de la punctul 270 din hotărârea atacată că, la punctele 271-274, Tribunalul a reprodus în special argumentația formulată de GSK.

284.

În sfârșit, pentru motivele indicate la punctele 42-47 din prezentele concluzii, trebuie să se respingă ca inadmisibil motivul formulat de EAEPC, potrivit căruia motivarea Tribunalului referitoare la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare este afectată de o eroare de drept.

285.

În consecință, trebuie să se respingă în întregime recursul formulat de EAEPC în cauza C-515/06 P.

286.

Aseprofar invocă două motive în susținerea recursului formulat în cauza C-519/06 P, primul fiind îndreptat împotriva motivării Tribunalului referitoare la prima condiție prevăzută la articolul 81 alineatul (3) CE (1), al doilea împotriva motivării Tribunalului referitoare la celelalte condiții prevăzute de respectiva dispoziție (2).

287.

Primul motiv al Aseprofar este îndreptat împotriva concluziei Tribunalului de la punctul 301 din hotărârea atacată. La acest punct, Tribunalul a constatat că de la început Comisia nu ar fi trebuit să se limiteze, astfel cum făcuse în considerentul (156) al deciziei în litigiu, la respingerea argumentelor pentru motivul că avantajul descris de GSK nu s-ar realiza în mod necesar.

288.

În această privință, Aseprofar susține că, în primul rând, considerentele (156)-(161) ale deciziei în litigiu nu cuprind o eroare vădită de apreciere. Aceasta consideră că, în speță, Comisia putea considera că existența unei legături de cauzalitate între comerțul paralel și cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare nu fusese dovedită. În opinia acesteia, constatarea Tribunalului de la punctul 301 din hotărârea atacată constituie, prin urmare, o eroare de drept.

289.

Trebuie să se respingă acest motiv, făcându-se trimitere la explicațiile de la punctul 251 și următoarele, precum și de la punctele 237-241 din prezentele concluzii. Deși Tribunalul a denaturat conținutul deciziei în litigiu, în final a constatat în mod întemeiat că respectiva decizie nu fusese suficient motivată de către Comisie, întrucât aceasta nu luase în considerare în mod suficient argumentele și mijloacele de probă relevante prezentate de GSK.

290.

În această privință, Aseprofar reproșează, în plus, Tribunalului că nu a ținut cont de faptul că GSK ar fi putut, dacă era necesar, să finanțeze cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare și prin împrumuturi. Acest motiv trebuie respins făcându-se trimitere la explicațiile de la punctele 265-269 din prezentele concluzii. În plus, trebuie să se arate că GSK a invocat motive pentru care aceste cheltuieli sunt de obicei, iar în cazul său, exclusiv, finanțate din capitalurile proprii, iar Comisia nu le-a examinat.

291.

De asemenea, trebuie să se respingă motivul potrivit căruia Tribunalul a săvârșit o eroare de motivare, în temeiul articolului 253 CE. Reiese în mod clar de la punctele 210-213 din hotărârea atacată că respectivele concluzii prezentate de Tribunal la punctul 301 din hotărârea atacată nu se referă la încălcarea condițiilor de formă prevăzute la articolul 253 CE, ci la incorectitudinea materială a motivării rezultată dintr-o luare în considerare insuficientă a argumentelor și a elementelor de probă prezentate.

292.

În sfârșit, trebuie să se respingă obiecția potrivit căreia Tribunalul a introdus un nou motiv de anulare, făcându-se trimitere la punctul 251 și următoarele din prezentele concluzii, precum și motivul potrivit căruia acesta a înlocuit în mod ilegal aprecierea Comisiei cu propria apreciere, făcându-se trimitere la punctul 188 din prezentele concluzii.

293.

Al doilea motiv invocat de Aseprofar este îndreptat împotriva punctelor 309-315 din hotărârea atacată. Tribunalul a constatat în cadrul acestora că motivarea Comisiei referitoare la celelalte condiții nu era suficientă. Aseprofar reproșează Tribunalului că nu a ținut cont de împrejurarea că întreprinderile trebuie să dovedească faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE. În consecință, aceasta consideră că Tribunalul nu ar fi trebuit să califice motivarea Comisiei ca fiind prea sumară fără să verifice în prealabil dacă GSK prezentase argumente și elemente de probă relevante referitoare la celelalte condiții.

294.

În primul rând, Aseprofar reproșează Tribunalului că a considerat în mod greșit drept insuficientă motivarea Comisiei referitoare la partea echitabilă rezervată consumatorilor. În opinia acesteia, GSK doar a susținut că nu erau generate de comerțul paralel avantaje pentru consumatori. În plus, aceasta consideră că GSK nu a demonstrat că respectivii consumatori ar profita de o parte substanțială din creșterea de eficiență. În sfârșit, aceasta susține că, în decizia în litigiu, Comisia a enumerat dezavantajele care ar fi fost generate de o limitare a comerțului paralel.

295.

Acest motiv este neîntemeiat. Tribunalul a constatat în mod întemeiat că motivarea Comisiei referitoare la partea echitabilă rezervată consumatorilor era insuficientă. GSK a susținut că acest comerț paralel ar genera pierderi de eficiență. Această argumentație implică faptul că respectivele creșteri de eficiență obținute sub forma promovării progresului tehnic sunt mai mari decât pierderile de eficiență rezultate din limitarea comerțului paralel ( 130 ). Comisia nu a acordat o atenție suficientă acestei argumentații. După cum a constatat în mod întemeiat Tribunalul, în considerentul (179) al deciziei în litigiu, Comisia s-a întemeiat în primul rând pe faptul că GSK nu ar fi demonstrat concretizarea unui avantaj obiectiv semnificativ. Comisia și-ar fi putut întemeia de asemenea decizia în litigiu pe faptul că GSK nu demonstrase că o parte echitabilă era rezervată consumatorilor. Totuși, pentru ca aceasta să constituie o motivare autonomă, independentă, a faptului că prima condiție este sau nu este îndeplinită, ar fi trebuit să fie examinat de către Comisie, în subsidiar, dacă a doua condiție era îndeplinită, în cazul în care ar fi îndeplinită și prima condiție. Comisia ar fi putut, de exemplu, să realizeze o astfel de examinare pornind de la ipoteza că avantajele invocate de GSK existau și constatând că, și în acest caz, dezavantajele generate de limitarea comerțului paralel ar fi predominante. Totuși, Comisia nu a procedat astfel. Descriind, în considerentele (183)-(186) ale deciziei în litigiu, pierderile de eficiență generate de limitarea comerțului paralel, Comisia a respins în primul rând argumentele prezentate de GSK, potrivit cărora comerțul paralel nu prezenta avantaje pentru consumatorii finali. Totuși, aceasta nu a realizat o comparare a creșterilor și a pierderilor (prezumate) de eficiență.

296.

Aseprofar reproșează în plus Tribunalului că a săvârșit o eroare de motivare și, prin urmare, o eroare de drept în ceea ce privește condiția de indispensabilitate. GSK doar ar fi arătat că erau necesare condițiile generale de vânzare pentru a compensa denaturarea concurenței cauzată de Spania. Aceasta nu ar fi declarat că nu exista altă posibilitate de a promova progresul tehnic.

297.

Și acest motiv este neîntemeiat. Desigur, întreprinderile trebuie să dovedească faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE. Totuși, trebuie să se arate că procedura urmată în temeiul articolului 4 din Regulamentul nr. 17 este o procedură administrativă guvernată de principiul conform căruia autoritatea publică este responsabilă pentru procedură („Offizialmaxime”) ( 131 ). În consecință, întreprinderile pot solicita examinarea în mod corect de către Comisie a cererilor acestora de exceptare a unui acord în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE. Astfel, Comisia nu se poate limita să solicite întreprinderilor dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute pentru exceptarea de la interdicția prevăzută la articolul 81 alineatul (3) CE, ci trebuie să își folosească propriile mijloace pentru stabilirea situației de fapt și a împrejurărilor relevante ( 132 ). Desigur, aceasta nu înseamnă că trebuie să se dovedească de către Comisie că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE. Totuși, în temeiul principiului bunei administrări și al principiilor generale de drept procedural, în cazul în care Comisia dorește să întemeieze o decizie de refuz pe o motivare referitoare la neîndeplinirea diferitelor condiții prevăzute de articolul 81 alineatul (3) CE, această motivare trebuie să aibă un minim de substanță. Respectivul minim de substanță include în primul rând constatarea că nu este îndeplinită condiția în discuție. În plus, trebuie să reiasă din motivare cel puțin că s-a verificat de către Comisie dacă era îndeplinită condiția în discuție.

298.

Totuși, motivarea Comisiei din considerentul (187) se limitează în final doar să constate că nu este necesar să se examineze indispensabilitatea condițiilor generale de vânzare, întrucât nu este îndeplinită prima condiție. Comisia a arătat astfel că nu examinase această condiție. Pentru acest motiv, la punctul 309 și următoarele din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat în mod întemeiat că motivarea în discuție a Comisiei nu era suficientă.

299.

În sfârșit, Aseprofar reproșează Tribunalului că a considerat în mod greșit drept insuficientă motivarea Comisiei referitoare la a patra condiție prevăzută de articolul 81 alineatul (3) CE, și anume posibilitatea de eliminare a concurenței. În primul rând, aceasta susține că, în considerentul (188) al deciziei în litigiu, Comisia a constatat că GSK nu prezentase elemente de probă în această privință. În continuare, aceasta susține că la acest punct Comisia a constatat că GSK dispunea de cote de piață importante pentru anumite produse în mai multe state membre. În plus, aceasta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, la punctul 315 din hotărârea atacată, considerând că ar fi trebuit să fie comparate de către Comisie restrângerea concurenței prin prețuri și concurența prin inovație. Comisia nu este obligată să respingă argumente pe care GSK nu le-a invocat în cadrul procedurii administrative. Pe de altă parte, aceasta susține că o comparare ar fi condus la concluzia că ar fi trebuit să se acorde prioritate concurenței prin prețuri. În sfârșit, aceasta consideră că observația Tribunalului de la punctul 314 din hotărârea atacată, potrivit căreia definiția pieței nu era suficient de clară, nu este convingătoare, întrucât este necesar să se prezume că, indiferent de definiția acestei piețe, GSK este foarte puternică pe această piață.

300.

Aceste motive trebuie de la început respinse, întrucât sunt inoperante. Tribunalul și-a întemeiat concluzia în primul rând pe punctul 312 din hotărârea atacată, în care a constatat că, în final, Comisia nu statuase cu privire la problema puterii pe piață a GSK. Întrucât Aseprofar nu contestă acest aspect al motivării, obiecțiile împotriva punctelor 314 și 315 din hotărârea atacată sunt inoperante.

301.

Pe de altă parte, motivul ar fi neîntemeiat. În primul rând, trebuie să se arate că, în mod contrar celor susținute de Aseprofar, în considerentul (188) al deciziei în litigiu, Comisia nu a constatat că GSK nu prezentase argumente referitoare la a patra condiție, ci doar că întreprinderea nu prezentase în această privință argumente pe care nu le susținuse în alt context. În plus, trebuie să se arate că, în temeiul principiului bunei administrări ( 133 ), Comisia nu poate să omită să examineze anumite elemente evidente sau care reies din argumentele părților doar pentru că acestea din urmă nu le-au exprimat în mod expres în legătură cu una dintre condițiile prevăzute de articolul 81 alineatul (3) CE. În consecință, Tribunalul a constatat în mod întemeiat că ar fi trebuit să se ia în considerare de către Comisie cel puțin faptul că expirarea brevetelor care protejează anumite medicamente ale acesteia expunea GSK la potențiala concurență din partea producătorilor de produse generice.

302.

Așadar, trebuie de asemenea să se respingă în întregime recursul formulat de Aseprofar.

303.

În concluzie, propunem să se respingă în întregime recursul formulat de Comisie în cauza C-513/06 P, recursul formulat de EAEPC în cauza C-515/06 P, recursul formulat de Aseprofar în cauza C-519/06 P, precum și recursurile incidente formulate de Comisie și de Aseprofar în cauza C-501/06 P.

304.

În această privință, am vrea totuși să subliniem în mod expres că trebuie să se anuleze articolul 2 din decizia în litigiu, întrucât motivarea Comisiei era insuficientă. Prin urmare, nu a fost adoptată nicio decizie referitoare la exceptarea condițiilor generale de vânzare în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE.

305.

În consecință, trebuie să se respingă recursurile formulate împotriva hotărârii atacate. Totuși, respingerea recursului formulat de GSK în cauza C-501/06 P, trebuie să fie însoțită de o înlocuire a motivării cu privire la obiectul anticoncurențial al condițiilor generale de vânzare, iar recursul formulat de Comisie, recursul formulat de EAEPC și recursul formulat de Aseprofar în cauzele C-513/06 P, C-515/06 P și, respectiv, C-519/06 P, precum și recursurile incidente formulate de Comisie și de Aseprofar în cauza C-501/06 P trebuie să fie însoțite de o înlocuire a aspectelor motivării în care Tribunalul a denaturat conținutul deciziei în litigiu.

1)

să respingă recursul formulat de GSK și recursurile incidente formulate de Comisie și de Aseprofar în cauza C-501/06 P;

2)

să respingă recursul formulat de Comisie în cauza C-513/06 P;

3)

să respingă recursul formulat de EAEPC în cauza C-515/06 P;

4)

să respingă recursul formulat de Aseprofar în cauza C-519/06 P.