HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCŢIEI PUBLICE

(Camera a doua)

24 aprilie 2008

Cauza F‑61/05

Raffaele Dalmasso

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Agenți contractuali – Recrutare – Încadrare într‑o anumită grupă de funcții – Cerere de revizuire a încadrării și a remunerației stabilite la momentul recrutării – Fost agent auxiliar angajat ca agent contractual – Articolul 3a și articolul 80 alineatele (2) și (3) din RAA – Sarcini aparținând diferitor grupe de funcții – Egalitate de tratament – Acțiune nefondată”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Dalmasso solicită, pe de o parte, anularea deciziei autorității abilitate să încheie contractele de muncă din 21 martie 2005 de respingere a cererii sale din 7 decembrie 2004, recalificată drept reclamație, introdusă împotriva deciziei de stabilire a încadrării și a remunerației avute la momentul angajării sale ca agent contractual și, în măsura necesară, a deciziei originare de stabilire a aceleiași încadrări și remunerații potrivit contractului semnat la 16 septembrie 2004, precum și, pe de altă parte, acordarea de daune interese evaluate la 25 000 de euro

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenţi contractuali – Încadrare

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 53 al treilea paragraf și art. 80 alin. (2)]

2.      Funcționari – Regimul aplicabil celorlalți agenți – Aplicabilitate a titlului IV, referitor la agenții contractuali, nesubordonată adoptării prealabile a descrierii funcțiilor și atribuțiilor corespunzătoare fiecărui tip de atribuție din diferitele grupe de funcții pentru acești agenți

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 52, art. 80 alin. (3) și titlul IV; Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]

3.      Funcționari – Regimul aplicabil celorlalți agenți – Egalitate de tratament – Diferențe între regimul financiar al agenților auxiliari și cel al agenților contractuali – Lipsa discriminării

4.      Funcționari – Egalitate de tratament – Tratament diferențiat al diferitelor categorii de agenți în ceea ce privește garanțiile prevăzute de statut și avantajele în materie de asigurări sociale – Lipsa discriminării

1.      Administrația nu comite o eroare vădită de apreciere prin faptul că încadrează în grupa de funcții I un agent contractual căruia i‑au fost atribuite sarcini care includ deplasarea de pereți despărțitori și de uși, organizarea operațiunilor de mutare, comandarea de mobilier nou sau organizarea unor activități de reparații, gestionarea logistică a arhivelor, stabilirea de contacte cu șefii de imobile referitoare la aspecte legate de activitățile de supraveghere și de pază, de parcări, de întreținere și de curățenie, aprovizionarea regulată și în cantități suficiente a serviciilor cu materiale de birou, urmărirea modului de utilizare a creditelor, organizarea de reuniuni și rezervarea de săli, supravegherea cererilor de aprovizionare cu băuturi și cu gustări. Astfel, sarcinile de acest tip cuprind atribuții manuale și atribuții de birou care nu depășesc, ca intensitate, nivelul unei activități de sprijin administrativ în sensul articolului 80 alineatul (2) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, în ceea ce privește grupa de funcții I. În plus, gradul de inițiativă și de autonomie acordate agentului contractual pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor menționate anterior nu este de natură să repună în discuție calificarea acestora drept „atribuții manuale sau de sprijin administrativ”, în sensul dispoziției citate, și nu împiedică astfel exercitarea unui control de către funcționari sau de către agenții temporari.

De altfel, chiar presupunând că agentul contractual exercita anterior aceleași funcții în calitate de agent auxiliar încadrat în grupa de funcții VII categoria C, funcțiile‑tip ale acestei categorii, precum cea de secretar, dactilograf, telefonist sau agent însărcinat cu executarea unor sarcini simple de birou, precum cele prevăzute la articolul 53 al treilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți, corespund celor descrise la articolul 80 alineatul (2) din reglementarea menționată referitor la grupa de funcții I.

(a se vedea punctele 52-54, 56 și 57)

2.      Nicio prevedere din Regimul aplicabil celorlalți agenți sau din Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți nu impune ca aplicabilitatea titlului IV din acest regim, referitor la agenții contractuali, și în special a dispozițiilor referitoare la angajarea acestora să depindă de adoptarea descrierii funcțiilor și a atribuțiilor corespunzătoare fiecărui tip de sarcină ce caracterizează fiecare grupă de funcții căreia îi pot aparține agenții contractuali, prevăzută la articolul 80 alineatul (3) din regimul menționat. Dimpotrivă, articolul 52 din Regimul aplicabil celorlalți agenți – care prevede că durata efectivă a încadrării în muncă a agenților auxiliari, care urmează să fie înlocuiți prin agenți contractuali, astfel cum rezultă din considerentul (36) al Regulamentului nr. 723/2004, nu poate fi prelungită după data de 31 decembrie 2007 și că niciun nou agent auxiliar nu poate fi angajat în muncă după 31 decembrie 2006 – este de natură să confirme aplicabilitatea imediată a titlului IV menționat, în măsura în care nu se menționează în acest articol punerea în aplicare în prealabil a articolului 80 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(a se vedea punctul 59)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 9 iulie 2007, De Smedt/Comisia, T‑415/06 P, punctul 40

Tribunalul Funcției Publice: 19 octombrie 2006, De Smedt/Comisia, F‑59/05, RecFP, p. I‑A‑1-109 și II‑A-1-409, punctul 52

3.      Legiuitorul comunitar este liber să aducă în orice moment normelor din statut modificările pe care le apreciază, în conformitate cu interesul serviciului, și să adopte pentru viitor prevederi statutare mai puțin favorabile pentru funcționarii sau pentru agenții vizați, cu condiția însă ca drepturile dobândite în mod legal de aceștia să fie menținute și ca persoanele vizate în mod specific de noua reglementare să fie tratate identic. Prin urmare, legiuitorului nu i se poate reproșa că a recurs la crearea unei noi categorii de agenți, agenții contractuali, supuși unui regim financiar diferit de cel al agenților auxiliari, destinată să o înlocuiască pe cea a agenților auxiliari și a funcționarilor de categoria D, în măsura în care drepturile dobândite de funcționarii sau de agenții recrutați în temeiul vechiului statut nu au fost repuse în discuție în mod nelegal și în măsura în care agenții aparținând noii categorii au fost tratați identic. În plus, informațiile difuzate pe site‑ul intranet al Comisiei referitoare la un anumit nivel al reducerii remunerațiilor ca urmare a transformării contractelor de agent auxiliar în contracte de agent contractual nu pot da naștere unei încrederi legitime a persoanelor interesate cu privire la dreptul la o reducere exactă, fiind vorba despre o medie care urma să fie aplicată diferitelor situații individuale.

(a se vedea punctele 78, 79 și 81)

Trimitere la:

Curte: 19 martie 1975, Gillet/Comisia, 28/74, Rec., p. 463, punctele 5 și 6

Tribunalul de Primă Instanță: 30 septembrie 1998, Ryan/Curtea de Conturi, T‑121/97, Rec., p. II‑3885, punctele 98 și 104; 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia, T‑135/05, RecFP, p. II‑A‑2-1527, punctul 85

Tribunalul Funcției Publice: De Smedt/Comisia, citată anterior, punctul 71

4.      Nu pot fi puse în discuție diferențele de statut existente între diversele categorii de persoane angajate de Comunități, fie în calitate de funcționari propriu‑ziși, fie în cadrul diferitelor categorii de agenți care fac obiectul Regimului aplicabil celorlalți agenți. Astfel, definiția fiecăreia dintre aceste categorii corespunde nevoilor legitime ale administrației comunitare și naturii sarcinilor, permanente sau temporare, pe care aceasta trebuie să le îndeplinească. Prin urmare, nu poate fi considerat o formă de discriminare faptul că, din punctul de vedere al garanțiilor prevăzute de statut și al avantajelor în materie de asigurări sociale, anumite categorii de persoane angajate de Comunități pot beneficia de garanții sau de avantaje care nu sunt acordate altor categorii. Mai exact, situația agenților care fac obiectul Regimului aplicabil celorlalți agenți se caracterizează în general prin caracterul contractual al raportului de muncă, în timp ce raportul juridic dintre un funcționar și administrație este de natură statutară. Între diferitele categorii de persoane angajate de Comunități există diferențe juridice obiective, astfel încât principiul egalității de tratament nu își găsește aplicarea în această privință.

(a se vedea punctul 82)

Trimitere la:

Curte: 6 octombrie 1983, Celant și alții/Comisia, 118/82 și 123/82, Rec., p. 2995, punctul 22

Tribunalul de Primă Instanță: De Smedt/Comisia, citată anterior, punctele 54 și 55

Tribunalul Funcției Publice: De Smedt/Comisia, citată anterior, punctul 76