1

Atribuirea contractelor de achiziții publice de servicii de către Consiliul Uniunii Europene este supusă prevederilor titlului V din partea I a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198, denumit în continuare „Regulamentul financiar”), precum și prevederilor Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului financiar (JO L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3, denumit în continuare „Normele de aplicare”). Aceste prevederi se inspiră din directivele comunitare în materie, în special din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50), din Directiva 93/36/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri (JO L 199, p. 1) și din Directiva 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări (JO L 199, p. 54), astfel cum au fost modificate.

2

Articolul 97 din Regulamentul financiar prevede:

„(1)   Criteriile de selecție pentru evaluarea capacității candidaților sau a ofertanților și criteriile de atribuire pentru evaluarea conținutului ofertelor se definesc în prealabil și se precizează în invitația la licitație.

(2)   Contractele pot fi atribuite prin procedura de adjudecare automată sau prin procedura ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic.”

3

Articolul 99 din Regulamentul financiar prevede:

„În timpul derulării procedurii de achiziționare, toate contactele dintre autoritatea contractantă și candidați sau ofertanți trebuie să îndeplinească acele condiții care garantează transparența și tratamentul egal. Aceste contacte nu pot conduce la modificarea condițiilor contractului și nici a termenilor prevăzuți în oferta inițială.”

4

Articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar prevede:

„(2)   Autoritatea contractantă notifică tuturor candidaților sau ofertanților ale căror candidaturi sau oferte au fost respinse motivele pe care s-a întemeiat această decizie și comunică tuturor ofertanților ale căror oferte sunt admisibile și care au depus o cerere scrisă caracteristicile și avantajele relative ale ofertei reținute, precum și numele ofertantului căruia îi este atribuit contractul.

Cu toate acestea, se impune a nu divulga anumite detalii în cazul în care dezvăluirea acestora ar împiedica aplicarea legii, ar fi contrară interesului public sau ar dăuna intereselor legitime de afaceri ale întreprinderilor publice sau private sau ar putea denatura concurența loială între întreprinderi.”

5

Articolul 101 primul paragraf din Regulamentul financiar prevede:

„Înainte de semnarea contractului, autoritatea contractantă fie poate renunța la achiziționare, fie poate anula procedura de adjudecare, fără ca ofertanții sau candidații să aibă dreptul de a solicita compensații.”

6

Articolul 122 alineatul (2) al doilea paragraf din Normele de aplicare, în forma aplicabilă la data faptelor, prevedea că licitațiile:

„[…] sunt restrânse atunci când toți agenții economici interesați pot solicita să participe, dar numai candidații care îndeplinesc criteriile de selecție prevăzute la articolul 135 și care sunt invitați simultan, în scris, de către autoritățile contractante, pot depune o ofertă.”

7

Articolul 128 alineatele (1) și (3) din Normele de aplicare, care vizează procedura restrânsă cu invitație pentru exprimarea interesului, prevede în special:

„(1)   Invitația pentru exprimarea interesului constituie mijlocul de preselectare a candidaților care vor fi invitați să depună oferte ca urmare a unor invitații restrânse ulterioare […];

(3)   Dacă se adjudecă un anumit contract, autoritatea contractantă invită toți candidații înscriși pe listă sau numai o parte dintre aceștia, pe baza unor criterii de selecție obiective și nediscriminatorii specifice contractului, să depună o ofertă.”

8

Articolul 130 alineatul (1) din Normele de aplicare, în forma aplicabilă la data faptelor, prevedea:

„(1)   Documentele de invitație la licitație includ cel puțin:

[…]”

9

Articolul 130 alineatul (3) literele (a) și (b) din Normele de aplicare, în forma aplicabilă la data faptelor, prevedea:

„(3)   Caietul de sarcini precizează cel puțin:

[…]”

10

Articolul 138 din Normele de aplicare, în forma aplicabilă la data faptelor, prevedea:

„(1)   Contractele se adjudecă în unul dintre următoarele două moduri:

(2)   Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic este cea cu cel mai bun raport calitate-preț, ținând seama de criterii justificate de obiectul contractului, precum prețul oferit, meritul tehnic, caracteristici estetice și funcționale, caracteristici de mediu, costuri de funcționare, rentabilitate, termene de finalizare sau de livrare, servicii postvânzare și asistența tehnică.

(3)   Autoritatea contractantă precizează, în notificarea de contractare sau în caietul de sarcini, ponderea aplicată fiecărui criteriu pentru determinarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere tehnico-economic.

Ponderea aplicată prețului față de celelalte criterii nu poate conduce la neutralizarea criteriului prețului în alegerea contractantului.

Dacă, în cazuri excepționale, ponderarea este practic imposibilă, în special datorită obiectului contractului, autoritatea contractantă precizează numai ordinea descrescătoare a importanței în care criteriile urmează a fi aplicate.”

11

Articolul 139 alineatul (1) din Normele de aplicare, în forma aplicabilă la data faptelor, prevedea:

„(1)   Dacă, pentru un anumit contract, ofertele par să fie anormal de mici, înainte de a respinge ofertele în cauză numai din acest motiv, autoritatea contractantă solicită în scris detalii privind elementele constitutive ale ofertei pe care le consideră relevante și verifică aceste elemente constitutive, după audierea părților, ținând cont de explicațiile primite.

Autoritatea contractantă poate să ia în considerare în special explicațiile privind:

12

Articolul 148 alineatele (1) și (3) din Normele de aplicare prevede:

„(1)   Pe parcursul procedurii de adjudecare a contractului, pot avea loc contacte între autoritatea contractantă și ofertanți în mod excepțional, în condițiile prevăzute la alineatele (2) și (3).

(3)   Dacă, după deschiderea ofertelor, sunt necesare clarificări cu privire la o ofertă sau dacă trebuie corectate greșeli evidente de redactare în ofertă, autoritatea contractantă poate să contacteze ofertantul, deși acest contact nu poate conduce la o modificare a condițiilor din ofertă.”

13

La 4 martie 2004, acționând în temeiul Regulamentului financiar și al Normelor de aplicare, Consiliul a publicat în Suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2004, S 45) o cerere de ofertă cu referința UCA-033/04, potrivit procedurii restrânse, pentru prestarea de servicii de curățenie și de întreținere a două clădiri ocupate de Secretariatul General al Consiliului la Bruxelles. Contractul era compus din două loturi, fiecare corespunzând unui loc specific de executare a prestațiilor, clădirea „Woluwé Heights” (lotul nr. 1) și, respectiv, clădirea „Frère Orban” (lotul nr. 2).

14

Conform caietului de sarcini, criteriul de atribuire reținut era acela al ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic. Evaluarea finală a ofertelor pentru fiecare lot trebuia să se facă atribuindu-se fiecărei oferte un număr de puncte calculat astfel: „Număr de puncte «calitate» x 100/index de preț”. Oferta considerată drept cea mai avantajoasă din punct de vedere economic trebuia să fie aceea care a obținut, la sfârșitul acestei evaluări finale, cel mai mare număr de puncte, respectând în același timp numărul minim de puncte impus la rubrica intitulată „Calitate”.

15

Conform aceluiași caiet de sarcini, calitatea fiecărei oferte trebuia să fie apreciată dintr-un maxim de 100 de puncte și în baza a opt criterii. Cel de al optulea criteriu, creditat cu un maxim de 50 de puncte, viza „Prestațiile în ore potrivit datelor reflectate de totalurile A, B, C și D din centralizatorul prevăzut la anexa 3”.

16

Cele 50 de puncte atribuite în baza acestui ultim criteriu erau atribuite în mod proporțional cu diferența dintre, pe de o parte, numărul total de ore propuse pe an în oferta evaluată (Ho) și, pe de altă parte, media tuturor orelor propuse, pentru fiecare exercițiu anual, de fiecare dintre ofertele declarate admisibile (Hm). Media Hm trebuia să fie calificată drept satisfăcătoare și să primească 40 de puncte (și anume 80 % din plafonul de 50 de puncte). În temeiul caietului de sarcini, depășirea acestui prag Hm cu până la 12,5 % era recompensată cu atribuirea de puncte suplimentare, cu respectarea plafonului de 50 de puncte. În schimb, o diminuare în raport cu același prag Hm mai mare de 12,5 % era penalizată cu scăderea de puncte până la un minim eliminatoriu de 30 de puncte.

17

În plus, caietul de sarcini prevedea că tariful mediu pe oră prevăzut de fiecare ofertă nu putea fi, sub sancțiunea eliminării, mai mic decât tariful mediu pe oră stabilit de Union générale belge de nettoyage (Uniunea generală belgiană a societăților furnizoare de servicii de curățenie, denumită în continuare „UGBN”) în ceea ce privește categoria 1A de preț de producție și în vigoare la data depunerii ofertei. La data de 1 iulie 2004, acest tarif mediu pe oră era stabilit la 19,6962 euro.

18

La 23 iunie 2004, caietul de sarcini referitor la cererea de ofertă în cauză a fost transmis candidaților.

19

La 23 iulie 2004, Belfass SPRL, reclamanta, a depus două oferte referitoare la fiecare dintre cele două loturi a căror atribuire se urmărea în cadrul cererii de ofertă UCA-033/04. Valoarea totală a prețului anual înscrisă în oferta reclamantei pentru lotul nr. 1 era de 234059,67 euro.

20

Printr-o scrisoare din 13 octombrie 2004, Consiliul a informat reclamanta de respingerea celor două oferte ale sale pentru următoarele motive: „[…] În ceea ce privește lotul [nr.] 1, calculul tarifului mediu pe oră prevăzut în oferta dumneavoastră conduce la un rezultat mai mic decât minimul stabilit de UGBN la 19,6962 euro la [1 iulie 2004]. În ceea ce privește lotul [nr.] 2, oferta dumneavoastră nu a obținut minimul cerut de puncte calitate care trebuie atribuite de comisia de evaluare potrivit criteriilor menționate în caietul de sarcini […]”.

21

La 15 octombrie 2004, reclamanta a solicitat Consiliului să îi transmită informații suplimentare și detaliate cu privire la condițiile de respingere a ofertei sale referitoare la lotul nr. 2.

22

La 22 octombrie 2004, Consiliul a răspuns acestei solicitări arătând, în special, cele ce urmează:

„[…] oferta dumneavoastră, întrucât are ca obiect un număr de ore mai mic cu 20 % față de numărul de ore mediu al tuturor ofertelor, a fost eliminată așadar în acest stadiu, conform formulei prevăzute la pagina 2.”

23

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 23 decembrie 2004, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

24

Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a cincea) a decis deschiderea procedurii orale.

25

La 13 decembrie 2006, ca răspuns la o cerere de prezentare de documente din partea Tribunalului din 28 noiembrie 2006, cu titlu de măsuri de organizare a procedurii, Consiliul a comunicat Tribunalului anunțul de participare și caietul de sarcini referitoare la cererea de ofertă UCA-033/04, precum și raportul inițial de evaluare (versiunea neconfidențială) privind această cerere de ofertă.

26

Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 21 iunie 2007.

27

Reclamanta a solicitat Tribunalului:

28

Consiliul a solicitat Tribunalului:

29

Consiliul, fără a invoca în mod formal o excepție de inadmisibilitate, susține că acțiunea împotriva Deciziei din 13 octombrie 2004, în ceea ce privește lotul nr. 2, este inadmisibilă. Acesta afirmă că reclamanta nu contestă decizia de a o elimina de la încheierea contractului ca atare, ci legalitatea deciziei Consiliului de a include, în caietul de sarcini, criteriul care a determinat eliminarea sa, și anume, media numărului total de ore propuse de ofertanți.

30

În ședința publică, Consiliul a precizat că din jurisprudența Curții reiese că o persoană care consideră că specificațiile unei cereri de ofertă, astfel cum sunt stabilite prin decizia autorității contractante, sunt discriminatorii în defavoarea sa nu poate să aștepte notificarea deciziei de atribuire a contractului în cauză pentru a o ataca, susținând tocmai caracterul discriminatoriu al respectivelor specificații, fără a aduce atingere obiectivelor de rapiditate și de eficacitate ale Directivei 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237), astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/50 (Hotărârea Curții din 12 februarie 2004, Grossmann Air Service, C-230/02, Rec., p. I-1829, punctul 37).

31

Or, Consiliul consideră că, întrucât caietul de sarcini a fost transmis în mod individual candidaților, și prin urmare reclamantei, la 23 iunie 2004, termenul de două luni pentru contestarea legalității deciziei de includere a criteriului menționat expirase la data introducerii prezentei acțiuni.

32

Reclamanta susține, în principal, că un caiet de sarcini nu este un act atacabil în sensul articolul 230 CE. Într-adevăr, ar fi vorba despre un act pregătitor de aplicabilitate generală și, potrivit unei jurisprudențe constante, un astfel de act nu ar putea face niciodată obiectul unei acțiuni în anulare, oricare ar fi momentul la care ar interveni.

33

Aceasta arată de asemenea că un caiet de sarcini se adresează tuturor întreprinderilor care, aparținând unei categorii definite în termeni generali și abstracți, doresc să candideze pentru obținerea unui contract de achiziții publice. În speță, caietul de sarcini nu ar fi nici o decizie al cărei destinatar era reclamanta, nici o decizie care să o vizeze în mod direct și individual. Aceasta concluzionează că numai o acțiune împotriva deciziei de atribuire a contractului era de natură să îi permită să conteste legalitatea criteriului înscris în caietul de sarcini referitor la numărul total de ore propuse de ofertanți.

34

Cu titlu subsidiar, reclamanta invocă, în ceea ce privește caietul de sarcini, beneficiul excepției de ilegalitate în sensul articolului 241 CE.

35

Cu titlu preliminar, Tribunalul constată că poziția Consiliului constă în a contesta admisibilitatea prezentei acțiuni întrucât, potrivit acestei instituții, acțiunea ar viza în realitate numai caietul de sarcini, care ar fi un act atacabil a cărui legalitate nu ar fi fost contestată în termen.

36

Trebuie constatat totuși că prezenta acțiune urmărește anularea Deciziei Consiliului din 13 octombrie 2004 de a respinge ofertele reclamantei depuse ca urmare a cererii de ofertă și că reclamanta contestă legalitatea caietului de sarcini în scopul acestei cereri de anulare, așadar, cu titlu incidental.

37

Astfel, problema care se ridică nu este cea a admisibilității acțiunii în anulare în măsura în care se pretinde că aceasta ar viza caietul de sarcini, ci cea a admisibilității excepției de ilegalitate a acestui document invocate în cadrul acestei acțiuni în anulare.

38

În scopul pronunțării cu privire la această ultimă problemă, trebuie să se stabilească dacă un document privind invitația la licitație, precum caietul de sarcini în cauză, este, astfel cum susține Consiliul, un act care poate face obiectul unei acțiuni directe în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE și, prin urmare, dacă reclamanta ar fi trebuit să acționeze împotriva caietului de sarcini în temeiul acestei dispoziții și în termenul de două luni stabilit la al cincilea paragraf din acesta.

39

În temeiul prevederilor articolului 230 al patrulea paragraf CE, orice persoană fizică sau juridică poate formula o acțiune împotriva deciziilor al căror destinatar este și împotriva deciziilor care, deși luate sub aparența unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc în mod direct și individual.

40

Potrivit unei jurisprudențe constante, o persoană fizică sau juridică diferită de destinatarul unui act nu ar putea să pretindă că este avută în vedere în mod individual, în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE, decât dacă este vizată de actul în cauză datorită anumitor calități specifice sau datorită unei situații de fapt care o caracterizează în raport cu orice altă persoană și, prin urmare, o individualizează ca și cum ar fi destinatarul actului (Hotărârea Curții din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia, 25/62, Rec., p. 197, 223, Hotărârea Curții din 25 iulie 2002, Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul, C-50/00 P, Rec., p. I-6677, punctul 36, și Hotărârea Curții din 1 aprilie 2004, Comisia/Jégo-Quéré, C-263/02 P, Rec. p. I-3425, punctul 45).

41

În speță, Tribunalul apreciază că nu se poate considera că respectivul caiet de sarcini o privește pe reclamantă în mod individual.

42

Pe de o parte, Tribunalul consideră că, spre deosebire de ceea ce susține Consiliul, faptul că acest caiet de sarcini a fost transmis în mod individual, la 23 iunie 2004, candidaților preselecționați și prin urmare reclamantei, în cadrul procedurii restrânse, nu ar putea să o individualizeze pe aceasta din urmă în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE. Într-adevăr, caietul de sarcini, ca și toată documentația privind invitația la licitație elaborată în speță de Consiliu și din care acesta face parte, se aplică unor situații determinate în mod obiectiv și produce efecte juridice față de categorii de persoane privite în mod general și abstract. Prin urmare, acesta prezintă un caracter general și nu s-ar putea considera că transmiterea sa individuală întreprinderilor preselecționate de autoritatea contractantă permite individualizarea, în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE, a fiecăreia dintre aceste întreprinderi în raport cu orice altă persoană.

43

Pe de altă parte, Consiliul se întemeiază în mod greșit pe Hotărârea Grossmann Air Service, punctul 30 de mai sus, pentru a demonstra că era admisibil ca reclamanta să atace caietul de sarcini în cauză. Într-adevăr, trebuie amintit că această hotărâre a Curții a fost pronunțată ca urmare a unei întrebări preliminare referitoare la interpretarea articolului 1 alineatul (3) și a articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/665. Or, fără ca acest fapt să fie contestat de Consiliu, prevederile Directivei 89/665, astfel cum a fost modificată, nu obligă decât statele membre, nu și instituțiile comunitare. În plus, astfel cum a admis Consiliul în ședință, trebuie să se constate că reglementarea comunitară în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii de către instituțiile comunitare, în forma aplicabilă în speță, nu cuprinde nicio dispoziție comparabilă cu cele prevăzute de Directiva 89/665. În sfârșit, Tribunalul arată că, spre deosebire de situația de fapt din acțiunea principală în Hotărârea Grossmann Air Service, punctul 30 de mai sus, în speță, criteriul prevăzut în caietul de sarcini și contestat de reclamantă nu a împiedicat-o pe aceasta să participe în mod util la procedura de atribuire a contractului în cauză. Dimpotrivă, din elementele dosarului reiese că reclamanta, în aceeași măsură ca și ceilalți candidați reținuți pe lista stabilită după faza de preselecție, a avut posibilitatea să prezinte o ofertă referitoare la lotul nr. 2. Prin urmare, interpretarea dată de Curte prevederilor Directivei 89/665, astfel cum a fost modificată, în Hotărârea Grossmann Air Service, punctul 30 de mai sus, nu ar putea fi utilizată ca raționament prin analogie și în vederea aprecierii admisibilității prezentei acțiuni în ceea ce privește lotul nr. 2.

44

Din aprecierile de mai sus reiese că, întrucât caietul de sarcini în cauză nu o viza pe reclamantă în mod individual, aceasta nu dispunea de dreptul de a introduce o acțiune în anulare în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE împotriva acestui caiet de sarcini. Prin urmare, Consiliul invocă în mod greșit caracterul pretins atacabil al acestui caiet de sarcini de către reclamantă pentru a se opune contestării, cu titlu incidental, a legalității documentului respectiv de către aceasta, în cadrul prezentei acțiuni.

45

În susținerea acțiunii sale în anulare împotriva Deciziei din 13 octombrie 2004 în ceea ce privește lotul nr. 1, reclamanta invocă un motiv unic întemeiat pe o eroare vădită de apreciere.

46

În esență, reclamanta susține că, prin faptul că nu și-a îndeplinit obligația de examinare vigilentă a ofertei sale în ceea ce privește lotul nr. 1, Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere.

47

Într-adevăr, spre deosebire de ceea ce a considerat Consiliul, reclamanta susține că tariful mediu pe oră prevăzut în oferta sa se ridica la 22,123 euro și era, așadar, superior tarifului mediu pe oră minim de 19,6962 euro, stabilit de UGBN.

48

Desigur, reclamanta admite că această eroare săvârșită de Consiliu este legată de o eroare de calcul din oferta sa în ceea ce privește totalul categoriilor A, B, C și D (234059,67 euro în loc de 271811,67 euro).

49

Totuși, reclamanta consideră că, în temeiul principiului bunei administrări, cu ocazia examinării ofertei sale, Consiliul ar fi trebuit să se asigure că oferta supusă examinării nu conținea o asemenea eroare materială evidentă, pe care ar fi putut să o corecteze din proprie inițiativă.

50

Aceasta atrage atenția că o simplă verificare a calculului ar fi permis Consiliului să constate că tariful corect pe oră prevăzut în oferta sa era de minim 20,92 euro, astfel cum reiese în mod clar și precis de la pagina 40 a ofertei.

51

Reclamanta apreciază că, în măsura în care eroarea respectivă era evidentă și corectarea sa nu ar fi modificat nici condițiile contractului, nici oferta inițială, Consiliul ar fi putut cel puțin, cu respectarea articolului 99 din Regulamentul financiar și astfel cum prevedea articolul 10 din caietul de sarcini al cererii de ofertă în cauză, să facă uz de dreptul său de a o contacta.

52

Reclamanta consideră că, spre deosebire de ceea ce afirmă Consiliul, concluziile la care a ajuns Tribunalul în Hotărârea din 8 mai 1996, Adia interim/Comisia (T-19/95, Rec., p. II-321, punctul 47), nu ar putea fi preluate în speță. Într-adevăr, reclamanta arată că în această hotărâre era vorba de o eroare sistematică de calcul, dificil de detectat de autoritatea contractantă. Or, în speță, reclamanta consideră că eroarea în cauză este o simplă eroare de calcul în ceea ce privește suma categoriilor A, B, C și D, eroare pe care Consiliul ar fi putut ușor să o detecteze și să o corecteze.

53

De asemenea, reclamanta afirmă că, din moment ce prețul total corect, și prin urmare corectat, figurează în analizele comparative „ordinară” și „teoretică” ale ofertei, atașate în anexă la memoriul său în apărare, Consiliul nu poate pretinde că nu a cunoscut această eroare.

54

În plus, reclamanta susține că nici principiul general consacrat de Curte în Hotărârea din 13 iulie 1972, Bernardi/Parlamentul European (90/71, Rec., p. 603, punctul 10), în temeiul căruia o parte nu ar putea invoca în fața Curții neregularitățile care ar fi putut fi consecința propriului comportament, nu este aplicabil în cazul său. Într-adevăr, aceasta observă că respectivul comportament nu era nici dolosiv și nici nu se afla la originea erorii săvârșite de Consiliu. Reclamanta adaugă că nu avea niciun interes ca eroarea sa, în cazul de față, o simplă eroare de calcul involuntară, să nu fie corectată.

55

În plus, în replică la argumentarea Consiliului, reclamanta susține că, deși notificarea prevăzută la articolul 100 din Regulamentul financiar îi conferă ofertantului a cărui ofertă a fost respinsă dreptul de a atrage atenția autorității contractante asupra eventualelor erori de apreciere care ar fi putut vicia evaluarea ofertei sale, principiul bunei administrări și principiul transparenței impun autorității contractante obligația de a informa expres destinatarul de existența acestui drept prin notificarea respectivă. Or, reclamanta apreciază că, prin scrisoarea din 13 octombrie 2004, Consiliul nu a informat-o de existența unui astfel de drept. Din acest fapt ar rezulta o încălcare a principiului egalității de tratament.

56

Reclamanta concluzionează că eroarea săvârșită de Consiliu, referitoare la calculul tarifului mediu pe oră prevăzut în oferta sa în ceea ce privește lotul nr. 1, rezultă din lipsa unei examinări vigilente a ofertei menționate de către acesta din urmă și că, în consecință, decizia finală de respingere a acestei oferte este viciată de o eroare vădită de apreciere deosebit de gravă.

57

Consiliul arată că tariful mediu pe oră, astfel cum rezultă din termenii caietului de sarcini al cererii de ofertă, este egal cu prețul total al ofertei avute în vedere împărțit la numărul total de ore înscris în oferta menționată. Pentru acest motiv, Consiliul arată că s-a limitat să efectueze calculul pornind de la prețul total de referință de 234059,67 euro, astfel cum a fost indicat de reclamantă în oferta sa.

58

Consiliul consideră că nu îi revenea sarcina de a proceda la o verificare a sumei categoriilor A, B, C și D menționate în oferta reclamantei și de a descoperi, cu această ocazie, că prețul total corect era 271811,67 euro. De asemenea, Consiliul apreciază că datele prezentate în analizele comparative „ordinară” și „teoretică” ale ofertei în cauză, atașate în anexă la memoriul său în apărare, nu ar putea fi admise pentru a demonstra că indicase această eroare în etapa examinării ofertei menționate. Într-adevăr, aceste evaluări ar fi fost realizate în etapa pregătirii memoriului său în apărare în prezenta cauză.

59

Acesta arată în plus că autoritatea contractantă nu poate lua inițiativa de a contacta ofertantul decât în vederea corectării unor erori materiale evidente. Or, în opinia sa, în prezenta cauză eroarea era atât de puțin evidentă încât nu a putut-o identifica.

60

În plus, Consiliul invocă principiul general de drept, recunoscut de Curte în Hotărârea Bernardi/Parlamentul European, punctul 54 de mai sus, în temeiul căruia o parte nu ar putea invoca în fața Curții neregularitățile care ar fi putut fi consecința propriului comportament.

61

De asemenea, acesta consideră că, inclusiv în situația în care ar fi trebuit să identifice eroarea în cauză, i-ar fi fost imposibil să contacteze ofertantul pentru a corecta eroarea menționată fără a risca să încalce dispozițiile articolului 99 din Regulamentul financiar și pe cele ale articolului 148 alineatul (3) din Normele de aplicare. În susținerea acestei considerații Consiliul se întemeiază în special pe Hotărârea Adia interim/Comisia, punctul 52 de mai sus.

62

În sfârșit, Consiliul consideră că unul dintre obiectivele notificării prevăzute la articolul 100 din Regulamentul financiar, care este ulterioară atribuirii contractului și precedă semnarea acestuia, este de a permite ofertantului a cărui ofertă a fost respinsă să atragă atenția autorității contractante cu privire la eventuale erori de apreciere care ar fi viciat evaluarea ofertei. Or, acesta arată că reclamanta nu a reacționat în niciun fel după primirea scrisorii din 13 octombrie 2004 prin care era informată în legătură cu motivele respingerii ofertei sale în privința lotului nr. 1.

63

Potrivit unei jurisprudențe constante, Consiliul dispune de o importantă putere de apreciere legată de elementele care trebuie luate în considerare în vederea luării deciziei de a atribui un contract de achiziții publice în urma unei cereri de ofertă, iar controlul Tribunalului trebuie să se limiteze la a verifica lipsa unei erori grave și vădite (Hotărârea Curții din 23 noiembrie 1978, Agence européenne d’intérims/Comisia, 56/77, Rec., p. 2215, punctul 20, Hotărârea Tribunalului Adia interim/Comisia, punctul 52 de mai sus, punctul 49, și Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2000, AICS/Parlamentul European, T-139/99, Rec., p. II-2849, punctul 39).

64

În plus, în temeiul dispozițiilor articolului 148 din Normele de aplicare, dacă, după deschiderea ofertelor, sunt necesare clarificări cu privire la o ofertă sau dacă trebuie corectate greșeli evidente de redactare în ofertă, autoritatea contractantă poate în mod excepțional să contacteze ofertantul.

65

În prezenta cauză trebuie să se verifice dacă eroarea materială săvârșită de reclamantă, și anume o eroare de calcul care se strecurase în oferta sa la nivelul totalului categoriilor A, B, C și D (234059,67 euro în loc de 271811,67 euro), reprezenta o eroare materială evidentă pe care Consiliul ar fi trebuit să o identifice.

66

În această privință, Tribunalul constată în primul rând că modul de calcul al tarifului pe oră al ofertei ofertanților nu impunea efectuarea unui nou calcul al sumei categoriilor A, B, C și D de către Consiliu. Într-adevăr, nu se contestă că acest calcul al tarifului mediu pe oră trebuia efectuat pornind de la prețul total al ofertei, precum și de la numărul total de ore de prestare propuse, astfel cum au fost menționate de reclamantă în oferta sa.

67

În al doilea rând, este exclus să se considere, precum reclamanta, că tariful pe oră corect din oferta sa era de minim 20,92 euro, sumă care figura în mod clar și precis la pagina 40 din ofertă, și că, în acest sens, Consiliul ar fi trebuit să se întrebe în legătură cu existența unei probabile erori de calcul al tarifului mediu pe oră al ofertei reclamantei. Într-adevăr, Tribunalul constată că suma respectivă, menționată la pagina 40 din oferta reclamantei, era inclusă în cadrul categoriei E, care se raporta în mod expres la tariful pe oră al lucrărilor suplimentare realizate la cerere de personalul de curățenie „în zilele lucrătoare (de luni până vineri) între orele 6.00 și orele 22.00”. Cuantumul tarifului pe oră astfel menționat, de 20,92 euro, privea în consecință un anumit tip de prestații specifice, respectiv lucrări suplimentare și, în consecință, distincte de prestațiile prevăzute la categoriile A, B, C și D.

68

În al treilea rând, spre deosebire de ceea ce a afirmat reclamanta, nu se poate considera că tabelele de evaluare „ordinară” și „teoretică” prezentate de către Consiliu în anexă la memoriul în apărare în prezenta cauză demonstrează că acesta din urmă cunoștea eroarea săvârșită de reclamantă. Într-adevăr, din documentele prezentate de Consiliu reiese în mod clar că acesta din urmă a întocmit tabelele menționate în folosul prezentei proceduri contencioase. În plus, Tribunalul subliniază că reclamanta nu a demonstrat contrariul.

69

Mai mult, spre deosebire de ceea ce invocă reclamanta, Tribunalul consideră că nu se poate imputa Consiliului faptul de a nu fi informat-o pe aceasta, în etapa notificării prevăzute la articolul 100 din Regulamentul financiar, despre dreptul său de a atrage atenția autorității contractante cu privire la eventualele erori de apreciere care ar fi putut vicia evaluarea ofertei sale. Într-adevăr, potrivit jurisprudenței, în lipsa unei dispoziții exprese în dreptul comunitar, nu s-ar putea recunoaște autorităților administrative sau jurisdicționale ale Comunității o obligație generală de a informa justițiabilii despre căile de atac disponibile, precum și despre condițiile în care pot fi exercitate acestea (Ordonanța Curții din 5 martie 1999, Guérin automobiles/Comisia, C-153/98 P, Rec., p. I-1441, punctul 15, și Hotărârea Tribunalului din 24 februarie 2000, ADT Projekt/Comisia, T-145/98, Rec., p. II-387, punctul 210). Or, în prezenta cauză, Tribunalul constată că articolul 100 din Regulamentul financiar nu prevede în mod expres o astfel de obligație.

70

În orice caz, trebuie constatat că, atunci când reclamanta a primit scrisoarea din 13 octombrie 2004 din partea Consiliului, în condițiile în care aceasta luase inițiativa de a formula o cerere de clarificare privind condițiile în care a fost respinsă oferta sa privind lotul nr. 2, nu a formulat nicio remarcă în ceea ce privește existența unei erori evidente de calcul în oferta sa privind lotul nr. 1.

71

Din observațiile de mai sus reiese că eroarea materială săvârșită de reclamantă nu era evidentă în sensul articolului 148 alineatul (3) din Normele de aplicare. Prin urmare, nu i se poate imputa Consiliului că nu a indicat această eroare și, în consecință, că nu a corectat-o sau că cel puțin nu contactat reclamanta pentru a-i permite să rectifice această eroare.

72

În consecință, motivul unic întemeiat pe o eroare vădită de apreciere săvârșită de Consiliu în Decizia din 13 octombrie 2004 nu este fondat în măsura în care privește lotul nr. 1. În consecință, acțiunea în anulare introdusă împotriva Deciziei din 13 octombrie 2004 trebuie respinsă în măsura în care privește lotul nr. 1.

73

În susținerea acțiunii sale împotriva Deciziei din 13 octombrie 2004 în măsura în care privește lotul nr. 2, reclamanta invocă trei motive, întemeiate pe o încălcare a principiului general al bunei administrări, pe o eroare vădită de apreciere și, respectiv, pe o încălcare a principiului nediscriminării. În plus, în cadrul replicii, reclamanta invocă un al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că, întrucât nu a contactat-o pe aceasta înainte de eliminarea ofertei, Consiliul a încălcat dispozițiile articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare.

74

Reclamanta susține în esență că primele trei motive întemeiate pe încălcarea principiului general al bunei administrări, pe principiul nediscriminării și, respectiv, pe o eroare vădită de apreciere sunt întemeiate în măsura în care oferta sa privind lotul nr. 2 a fost respinsă în mod automat, fără altă examinare, pentru unicul motiv că numărul total de ore de muncă menționat în oferta respectivă era inferior cu mai mult de 12,5 % din media numărului total de ore propuse în ofertele primite.

75

În primul rând, reclamanta consideră că, pentru motive similare, criteriul de selecție, menționat în caietul de sarcini, privind media numărului total de ore propuse pe care s-a întemeiat Consiliul pentru a respinge oferta sa, fără altă examinare, încalcă principiul bunei administrări și este viciat de o eroare vădită de apreciere. Într-adevăr, acesta ar conduce la privilegierea ofertelor care prevăd un volum al prestațiilor în ore superior cuantumului necesar în mod real și care, în consecință, sunt mai costisitoare.

76

În această privință, în primul rând, reclamanta afirmă că respectivul criteriu reținut de Consiliu nu permite evaluarea în mod obiectiv a ceea ce este necesar pentru a efectua prestațiile solicitate. Pe de o parte, reclamanta reamintește că, începând cu 1 ianuarie 1998, aceasta asigura, spre satisfacția deplină a Consiliului, curățenia și întreținerea clădirii vizate în cadrul lotului nr. 2 în baza unui volum total de ore echivalent celui înscris în oferta sa. Or, deși recunoaște că această experiență nu putea fi luată în considerare de Consiliu, aceasta apreciază că experiența respectivă permite în mod simplu să se demonstreze în mod obiectiv că numărul total de ore necesare pentru a efectua prestațiile solicitate, în condiții cel puțin echivalente, era inferior celui din oferta desemnată câștigătoare în final și, în consecință, că acest criteriu aplicat de către Consiliu încuraja o supraevaluare a acestui volum de ore.

77

Pe de altă parte, aceasta consideră că evaluarea importanței prestațiilor solicitate nu poate depinde în mod rezonabil de ofertele prezentate de ofertanții înșiși, aceștia din urmă putând avea un interes, în urma unei înțelegeri prealabile, de a crește în mod artificial volumul prestațiilor oferite. În sfârșit, volumul orelor de muncă nu ar putea constitui criteriul principal care să permită aprecierea calității muncii care urmează a fi efectuată. Cu privire la acest ultim punct, reclamanta arată că, dacă ar fi crescut artificial numărul de ore propuse în ofertă, aceasta nu ar fi fost respinsă din oficiu.

78

În al doilea rând, reclamanta subliniază că nu ar putea constitui un argument pentru Consiliu faptul că, în timp ce oferta societății desemnate câștigătoare era cu 3,7 % mai scumpă decât a sa, aceasta propunea un număr de ore superior cu 25,2 % în raport cu oferta sa. Într-adevăr, pe de o parte, aceasta reiterează constatarea sa potrivit căreia acest număr total de ore propuse de societatea desemnată câștigătoare era superior numărului de ore necesare în mod efectiv pentru a efectua, în condițiile de calitate impuse, munca prevăzută în caietul de sarcini. În consecință, prin această supraestimare a prestațiilor oferite de societatea desemnată câștigătoare s-ar fi adus un prejudiciu Consiliului și colectivității care îl finanțează. Pe de altă parte, aceasta precizează în plus că, în realitate, ofertantul selectat nu furnizează numărul total de ore care figurează în oferta sa, ceea ce, potrivit acesteia, confirmă faptul că numărul de ore pe care îl propusese corespundea numărului necesar pentru a realiza curățenia spațiilor incluse în lotul nr. 2.

79

În al doilea rând, reclamanta susține că acel criteriu de selecție care a fost reținut este discriminatoriu în măsura în care are ca rezultat respingerea din oficiu, fără altă examinare, a ofertelor avantajoase pe plan bugetar, din punct de vedere obiectiv, pentru Consiliu și pe deplin satisfăcătoare pe plan calitativ.

80

În al treilea rând, reclamanta susține că dispozițiile articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare au fost încălcate de către Consiliu. Într-adevăr, aceasta consideră că, înainte de a respinge oferta sa din cauza caracterului anormal de mic al numărului total de ore prestate propuse, Consiliul ar fi trebuit să procedeze la o verificare în contradictoriu a acestei oferte, în condițiile impuse de articolul 139 alineatul (1) din Normele de aplicare. În plus, din jurisprudență ar rezulta că ar fi interzisă respingerea din oficiu a ofertelor anormal de mici în cazul în care aceasta se bazează pe aplicarea unui criteriu matematic (Hotărârea Curții din 22 iunie 1989, Fratelli Costanzo, 103/88, Rec., p. I-1839).

81

Consiliul amintește că, potrivit jurisprudenței, atribuirea unui contract unui ofertant care a prezentat oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic nu presupune ca această ofertă declarată câștigătoare să fie în mod necesar cea mai ieftină.

82

Acesta adaugă faptul că o convocare la licitație care respectă cerințele legale are în special ca obiectiv să demonstreze că este posibil să se facă mai bine sau să se facă mai mult. Pe o piață competitivă, media numărului total de ore propuse de toți ofertanții ar corespunde, după toate probabilitățile, unei estimări temeinice și de încredere a mijloacelor necesare pentru a asigura buna executare a serviciului din punct de vedere calitativ. Într-adevăr, Consiliul consideră că, alocând un număr mai mare de ore curățeniei, se obține un mai mare grad de calitate. Or, în speță, Consiliul constată că, deși societatea desemnată câștigătoare prezentase o ofertă cu 3,7 % mai scumpă decât cea a reclamantei, în schimb, aceasta propunea cu 25,2 % ore de lucru în plus față de reclamantă. Mai mult, acesta remarcă faptul că, în timp ce criteriul prețului reprezenta aproximativ 50 % în evaluarea ofertei, criteriul contestat privind numărul total de ore propus nu reprezenta decât 25 % din numărul total de puncte care urmau a fi atribuite. Prin urmare, oferta societății declarate câștigătoare ar fi mai avantajoasă din punct de vedere economic, iar serviciile reclamantei ar fi mult mai scumpe. În plus, Consiliul afirmă că acele carduri de pontaj ale personalului societății declarate câștigătoare demonstrează că prestațiile furnizate corespund obligațiilor care rezultă din termenii contractului.

83

În ceea ce privește afirmațiile reclamantei legate de existența unui risc de înțelegere între ofertanți, în sensul de a conveni să crească artificial volumul prestațiilor, Consiliul o invită pe aceasta să contacteze autoritățile responsabile în materia concurenței, în măsura în care dispune de probe în această privință.

84

În legătură cu al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării, Consiliul arată că acest principiu îi interzicea ca în cadrul desemnării ofertei câștigătoare să țină cont de calitatea serviciilor furnizate anterior de reclamantă.

85

În sfârșit, Consiliul susține că al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare, fiind invocat de reclamantă în cadrul replicii, ar fi nou și în consecință inadmisibil. În orice caz, Consiliul consideră că oferta reclamantei nu era anormal de mică. Într-adevăr, acesta afirmă în esență că respectarea procedurii în contradictoriu în cazul unei oferte anormal de mici în sensul articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare se impune numai în cazul în care este vizat prețul acestei oferte. Or, acesta observă că, deși reclamanta propunea în oferta sa un număr total de ore mai mic cu 25,2 % față de oferta societății declarate câștigătoare, prețul său era inferior numai cu 3,7 % celui propus de aceasta din urmă. Prin urmare, acesta consideră că serviciile reclamantei erau mult mai scumpe decât cele ale societății declarate câștigătoare.

86

Înainte de a examina temeinicia acțiunii în anulare introduse împotriva Deciziei din 13 octombrie 2004 în măsura în care privește lotul nr. 2, în primul rând trebuie ca instanța să se pronunțe în legătură cu admisibilitatea celui de al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare.

87

Potrivit unei jurisprudențe constante, din dispozițiile articolului 44 alineatul (1) litera (c) coroborate cu dispozițiile articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului reiese că cererea introductivă de instanță trebuie să cuprindă obiectul litigiului și expunerea sumară a motivelor invocate și că, pe parcursul procesului, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii. Cu toate acestea, un motiv care constituie dezvoltarea unui motiv enunțat anterior, direct sau implicit, în cererea introductivă de instanță și care prezintă o legătură strânsă cu acesta trebuie declarat admisibil (Hotărârea Curții din 30 septembrie 1982, Amylum/Consiliul, 108/81, Rec., p. 3107, punctul 25, Hotărârea Curții din 19 mai 1983, Verros/Parlamentul European, 306/81, Rec., p. 1755, punctul 9, Hotărârea Tribunalului din 17 decembrie 1997, Moles García Ortúzar/Comisia, T-216/95, RecFP, p. I-A-403 și II-1083, punctul 87).

88

În plus, potrivit jurisprudenței, de la articolul 139 alineatul (1) din Normele de aplicare reiese că autoritatea contractantă are obligația de a permite ofertantului să clarifice și chiar să justifice caracteristicile ofertei sale înainte de a o respinge, dacă aceasta apreciază că o ofertă este anormal de mică (Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2005, TQ3 Travel Solutions Belgium/Comisia, T-148/04, Rec., p. II-2627, punctul 49).

89

În speță, Tribunalul constată că, în susținerea acțiunii sale împotriva Deciziei din 13 octombrie 2004 în măsura în care privește lotul nr. 2, reclamanta invocă la punctul 17 din cererea introductivă în special o încălcare a principiului general al bunei administrări, a principiului nediscriminării și o eroare vădită de apreciere, în măsura în care oferta a fost respinsă fără altă examinare pentru singurul motiv că numărul total de ore de muncă menționat în oferta respectivă era inferior cu mai mult de 12,5 % mediei numărului total de ore propuse. De asemenea, la punctul 26 din cererea sa, aceasta susține că aplicarea criteriului respectiv este discriminatorie prin faptul că are drept rezultat respingerea din oficiu, fără altă examinare, de oferte mai avantajoase din punct de vedere obiectiv. De aici rezultă că în cadrul cererii introductive reclamanta a reproșat în mod expres Consiliul că a respins oferta sa fără altă examinare din cauza caracterului său anormal de mic.

90

Din considerațiile de mai sus reiese că, deși nu a fost invocat în mod expres de reclamantă decât în cadrul replicii, al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare reprezintă o dezvoltare a celor trei motive menționate în cererea introductivă și prezintă o legătură strânsă cu acestea. În consecință, se impune ca acest motiv să fie declarat admisibil.

91

Astfel cum s-a arătat la punctul 89 de mai sus, cele trei motive invocate în cererea introductivă și întemeiate pe încălcarea principiului bunei administrări, pe o eroare vădită de apreciere și, respectiv, pe încălcarea principiului nediscriminării tind, în esență, să demonstreze că în mod greșit Consiliul nu a invitat reclamanta, anterior eliminării automate a ofertei sale ca urmare a caracterului anormal de redus al numărului de ore pe care aceasta îl propunea și conform principiului verificării în contradictoriu prevăzut la articolul 139 alineatul (1) din Normele de aplicare, să îi prezinte o justificare care să permită dovedirea caracterului serios al ofertei sale. Prin urmare, trebuie să se examineze de la bun început cel de al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare.

92

Cu acest titlu, trebuie să se determine în primul rând dacă noțiunea de ofertă anormal de mică are în vedere, astfel cum susține Consiliul, numai criteriul prețului ofertei examinate de autoritatea contractantă sau dacă, astfel cum pretinde în esență reclamanta, aceasta noțiune vizează și alte criterii de evaluare a ofertelor.

93

Potrivit jurisprudenței, din moment ce condițiile prevăzute la articolul 29 alineatul (5) din Directiva 71/305/CEE a Consiliului din 26 iulie 1971 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări (JO L 185, p. 5), la articolul 37 alineatul (1) din Directiva 92/50 și la articolul 30 alineatul (4) din Directiva 93/37 sunt în esență identice cu cele impuse la articolul 139 alineatul (1) din Normele de aplicare, aprecierile care urmează sunt valabile și în ceea ce privește interpretarea acestei din urmă prevederi (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 27 noiembrie 2001, Lombardini și Mantovani, C-285/99 și C-286/99, Rec., p. I-9233, punctul 50).

94

În plus, trebuie arătat că, la punctul 67 din Hotărârea Lombardini și Mantovani, punctul 93 de mai sus, Curtea a constatat că nu se contesta faptul că articolul 30 alineatul (4) din Directiva 93/37/CEE nu definea noțiunea de ofertă anormal de mică și, a fortiori, nu determina un mod de calcul al unui prag de anomalie. În aceeași cauză, avocatul general a considerat că acest concept de ofertă anormal de mică nu este un concept abstract, ci o noțiune foarte precisă, care trebuia determinată pentru fiecare contract în funcție de obiectul specific în care consta prestația sa (Concluziile avocatului general M. Ruiz-Jarabo Colomer prezentate în cauza în care s-a pronunțat Hotărârea Lombardini și Mantovani, Rec., p I-9235, punctul 93 de mai sus, punctele 32 și 35).

95

În speță, pe de o parte, Tribunalul constată că în Regulamentul financiar și în Normele de aplicare nu figurează nicio definiție a pragului de anomalie și a noțiunii de ofertă anormal de mică în sensul articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare. Pe de altă parte, din prevederile acestui articol nu reiese în mod expres că noțiunea de ofertă anormal de mică nu ar putea fi aplicată altor criterii decât acela al prețului.

96

În consecință, definiția domeniului de aplicare ratione materiae al noțiunii de ofertă anormal de mică în sensul articolul 139 alineatul (1) din Normele de aplicare trebuie mai întâi să se întemeieze pe obiectivul urmărit de această prevedere.

97

Astfel cum s-a amintit la punctul 88 de mai sus, în temeiul prevederilor articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare, autoritatea contractantă are obligația, dacă apreciază că o ofertă este anormal de mică, de a permite ofertantului să clarifice și chiar să justifice caracteristicile ofertei sale înainte de a o respinge. Mai precis, din jurisprudență reiese că este esențial ca fiecare ofertant care este suspectat că a prezentat o ofertă anormal de mică să dispună de posibilitatea de a-și susține punctul de vedere în mod util în această privință, oferindu-i-se posibilitatea de a prezenta orice justificări cu privire la diferitele elemente ale ofertei sale la un moment la care are cunoștință nu numai de pragul de anomalie aplicabil contractului în cauză și de faptul că oferta sa pare anormal de mică, ci și de punctele precise care au suscitat întrebări din partea autorității contractante (Hotărârea Lombardini și Mantovani, punctul 93 de mai sus, punctul 53). Cu aceeași ocazie, Curtea a declarat că existența unei astfel de dezbateri contradictorii efective constituia o cerință fundamentală în vederea evitării arbitrariului autorității contractante și a garantării unei concurențe sănătoase între întreprinderi (Hotărârea Lombardini și Mantovani, punctul 93 de mai sus, punctul 57).

98

Din cele de mai sus reiese că articolul 139 alineatul (1) din Normele de aplicare consacră o cerință fundamentală în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, care impune autorității contractante să verifice în contradictoriu, înainte de a o respinge, orice ofertă care prezintă un caracter anormal de mic, luând în considerare elementele care o compun.

99

În continuare, Tribunalul amintește că, în temeiul articolului 97 alineatul (2) din Regulamentul financiar, contractele pot fi atribuite prin procedura de adjudecare automată sau prin procedura ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic și că, în ceea ce privește cel de al doilea mod de atribuire, articolul 138 alineatul (2) din Normele de aplicare prevede că oferta reținută este cea cu cel mai bun raport calitate-preț, ținând seama de criterii justificate de obiectul contractului, precum prețul oferit, meritul tehnic, caracteristici estetice și funcționale, caracteristici de mediu, costuri de funcționare, rentabilitate, termene de finalizare sau de livrare, servicii postvânzare și asistența tehnică.

100

Prin urmare, Tribunalul consideră că, în cazul în care contractul este atribuit prin procedura ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, cerința fundamentală vizată la punctul 98 de mai sus se aplică nu numai criteriului prețului ofertei examinate, ci și celorlalte criterii prevăzute la articolul 138 alineatul (2) din Normele de aplicare, în măsura în care acestea permit să se determine un prag de anomalie sub care se suspectează că o ofertă depusă în cadrul contractului în cauză este anormal de mică în sensul articolul 139 alineatul (1) din Normele de aplicare.

101

În al doilea rând, trebuie să se examineze dacă în speță, având în vedere aprecierile de mai sus, Consiliul era obligat, după cum susține reclamanta, să respecte procedura de verificare în contradictoriu, astfel cum se prevede la articolul 139 alineatul (1) din Normele de aplicare.

102

În această privință, Tribunalul arată că modul de atribuire a contractului în cauză era acela al ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic. În plus, nu se contestă că, dintre criteriile reținute, cel referitor la media numărului total de ore propuse avea în vedere aspectul calitativ al ofertei reclamantei și reprezenta unul dintre diferitele elemente ale ofertei în sensul jurisprudenței amintite la punctul 97 de mai sus. În sfârșit, conform prevederilor caietului de sarcini menționate la punctul 16 de mai sus, criteriul respectiv permitea determinarea unui prag de anomalie sub care oferta în cauză era eliminată automat.

103

Or, astfel cum reiese din formularea scrisorii Consiliului din 22 octombrie 2004 și astfel cum Consiliul a confirmat expres în ședința publică, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal, oferta reclamantei a fost respinsă în temeiul acestui din urmă criteriu, pentru singurul motiv că numărul total de ore înscris în ofertă avea un caracter excesiv de mic. În plus, trebuie să se constate că, anterior eliminării automate a ofertei reclamantei, Consiliul nu a efectuat nicio verificare în contradictoriu a acesteia în sensul prevederilor articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare.

104

În aceste circumstanțe, Consiliul a încălcat prevederile articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare.

105

Această concluzie nu ar putea fi pusă în discuție de faptul că, astfel cum susține Consiliul în memoriul său în duplică, deși volumul total de ore al reclamantei era cu 25,2 % mai puțin ridicat decât cel al câștigătorului, prețul său total era, în schimb, cu 3,7 % mai mic decât cel al câștigătorului. Într-adevăr, este din nou suficient să se constate că, astfel cum reiese din scrisoarea Consiliului din 22 octombrie 2004, eliminarea ofertei reclamantei a intervenit numai pentru motivul caracterului excesiv de mic al numărului total de ore prevăzut în această ofertă.

106

Din argumentarea detaliată de mai sus rezultă că cel de al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea prevederilor articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare, este întemeiat.

107

În consecință, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la caracterul întemeiat al primelor trei motive invocate în susținerea acțiunii în anulare, decizia din 13 octombrie 2004 trebuie anulată în ceea ce privește lotul nr. 2.

108

Reclamanta apreciază că respingerea incorectă a celor două oferte ale sale de către Consiliu i-a cauzat un prejudiciu și solicită repararea prejudiciului respectiv, pe care îl evaluează, înmulțind prețul anual al ofertei sale cu durata contractului (3 ani), la 1481317,65 euro, sumă majorată cu dobânzile calculate la rata de 7 % pe an.

109

În ceea ce privește existența unei fapte ilicite, aceasta susține că în mod incontestabil Consiliul a săvârșit o eroare gravă și vădită, pe de o parte, în ceea ce privește lotul nr. 1, prin faptul că nu a verificat exactitatea ofertei sale și, pe de altă parte, în ceea ce privește lotul nr. 2, prin faptul că a încălcat prevederile Regulamentului financiar și ale Normelor de aplicare.

110

În ceea ce privește realitatea prejudiciului, reclamanta subliniază că respingerea nelegală a celor două oferte ale sale reprezintă un beneficiu nerealizat considerabil, care îi periclitează propria supraviețuire.

111

Pe de o parte, cu titlu subsidiar, reclamanta solicită Tribunalului ca, dacă acesta nu a fost convins, în acest stadiu al procedurii, cu privire la pretențiile sale de reparare a prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a respingerii celor două oferte ale sale, să îi acorde imediat o despăgubire în avans de 500000 de euro. Pe de altă parte, aceasta propune Tribunalului, înainte de a se pronunța definitiv cu privire la cuantumul prejudiciului, să desemneze un expert-contabil care să calculeze beneficiul direct și indirect pe care i l-ar fi adus atribuirea celor două contracte.

112

În ceea ce privește existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit, reclamanta este de părere că, în temeiul principiului echivalenței condițiilor, Tribunalul trebuie să examineze dacă ar fi suferit un prejudiciu identic în lipsa oricărei fapte ilicite săvârșite de Consiliu. În această privință, aceasta arată că, întrucât Consiliul a eliminat din oficiu cele două oferte ale sale, nu este posibil, în acest stadiu al procedurii, să se efectueze o asemenea examinare a prejudiciului.

113

În opinia reclamantei, întrucât Consiliul nu a anexat la memoriul său raportul inițial de evaluare, Tribunalului îi este imposibil să controleze raționamentul Consiliului și să verifice în ce temei ar fi putut fi înlăturate ofertele sale de la încheierea contractului în litigiu chiar în lipsa unei fapte ilicite săvârșite de Consiliu.

114

În ceea ce privește lotul nr. 1, Consiliul apreciază că nu a săvârșit nicio eroare vădită de apreciere. Acesta adaugă că, presupunând că ar fi responsabil pentru o asemenea eroare, reclamanta nu demonstrează nici caracterul grav și vădit al unei astfel de erori, nici realitatea prejudiciului, nici existența unei legături de cauzalitate între acestea.

115

În ceea ce privește lotul nr. 2, Consiliul este de părere că nu a încălcat principiile bunei administrări și nediscriminării și nici nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere. Acesta adaugă că, presupunând că ar fi considerat răspunzător pentru o asemenea încălcare, reclamanta nu demonstrează nici caracterul grav și vădit al unei astfel de erori, nici realitatea prejudiciului, nici existența unei legături de cauzalitate între acestea.

116

Acesta susține că, spre deosebire de ceea ce invocă reclamanta, criteriile de atribuire a punctelor, în ceea ce privește lotul nr. 2, i-au permis în mod incontestabil să efectueze evaluarea ofertei acesteia din urmă. Într-adevăr, Consiliul amintește că 75 % din aceste puncte erau atribuite în baza unor calcule întemeiate pe datele furnizate de ofertanți, iar cele 25 % de puncte rămase erau atribuite ca puncte de evaluare.

117

În sfârșit, întemeindu-se pe o evaluare „ordinară” (descrisă de Consiliu drept „bazată pe dosarul efectiv introdus de reclamantă presupunând că aceasta nu ar fi exclusă de la încheierea contractului”) și pe o evaluare „teoretică” (descrisă de Consiliu drept „bazată pe atribuirea către reclamantă [a numărului de puncte maxim atribuit] ofertantului clasat drept cel mai bun pentru fiecare criteriu, cu excepția cazului în care criteriul este bazat pe date matematice conținute în ofertă”), Consiliul pretinde că demonstrează, în ceea ce privește atât lotul nr. 1, cât și lotul nr. 2, că ofertele reclamantei nu ar fi ajuns pe primul loc și că, în consecință, condiția referitoare la realitatea prejudiciului nu este îndeplinită în speță.

118

În orice caz, în ceea ce privește atât lotul nr. 1, cât și lotul nr. 2, presupunând că, prin absurd, Tribunalul admite cererea de despăgubiri a reclamantei, Consiliul este de părere că despăgubirile solicitate de aceasta din urmă trebuie să fie recalculate și limitate la beneficiul anual net pe care îl poate dovedi în raport cu contractul în cauză.

119

Dintr-o jurisprudență constantă rezultă că angajarea răspunderii extracontractuale a Comunității pentru comportamentul ilicit al organelor sale, în sensul articolului 288 al doilea paragraf CE, este subordonată îndeplinirii unui ansamblu de condiții, și anume ilegalitatea comportamentului reproșat instituțiilor, realitatea prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între comportamentul pretins și prejudiciul invocat (Hotărârea Curții din 29 septembrie 1982, Oleifici Mediterranei/CEE, 26/81, Rec., p. 3057, punctul 16, Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 1996, International Procurement Services/Comisia, T-175/94, Rec., p. II-729, punctul 44, Hotărârea din 16 octombrie 1996, Efisol/Comisia, T-336/94, Rec., p. II-1343, punctul 30, și Hotărârea din 11 iulie 1997, Oleifici Italiani/Comisia, T-267/94, Rec., p. II-1239, punctul 20).

120

În cazul în care una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, acțiunea trebuie să fie respinsă în tot, fără a fi necesară examinarea celorlalte condiții (Hotărârea Curții din 15 septembrie 1994, KYDEP/Consiliul și Comisia, C-146/91, Rec., p. I-4199, punctele 19 și 81, și Hotărârea Tribunalului din 20 februarie 2002, Förde-Reederei/Consiliul și Comisia, T-170/00, Rec., p. II-515, punctul 37).

121

Cu toate că reclamanta invocă dreptul de a obține despăgubiri pentru prejudiciul pe care pretinde că l-a suferit ca urmare a respingerii celor două oferte ale sale considerate împreună, trebuie să se examineze cererea sa de despăgubiri făcându-se distincție după cum Decizia din 13 octombrie 2004 se referă, pe de o parte, la lotul nr. 1 și, pe de altă parte, la lotul nr. 2.

122

Potrivit unei jurisprudențe constante, cererea de reparare a unui prejudiciu trebuie respinsă în măsura în care prezintă o legătură strânsă cu cererea de anulare care a fost ea însăși respinsă (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 4 iulie 2002, Arne Mathisen/Consiliul, T-340/99, Rec., p. II-2905, punctul 134 și jurisprudența citată).

123

Întrucât, în lipsa ilegalității invocate de reclamantă, cererea de anulare a fost respinsă în ceea ce privește lotul nr. 1, iar cererea de despăgubiri prezintă o legătură strânsă cu aceasta, cererea de despăgubiri trebuie respinsă în ceea ce privește lotul nr. 1.

124

Tribunalul arată că reclamanta solicită despăgubiri egale cu sumele pe care le-ar fi facturat Consiliului în cazul în care contractul, și așadar în special lotul nr. 2, i-ar fi fost atribuit. O astfel de cerere trebuie interpretată în sensul că se întemeiază nu pe pierderea unei șanse de a încheia contractul, ci pe pierderea contractului însuși.

125

Totuși, reclamanta nu dovedește în niciun fel că, în lipsa ilegalității constatate cu privire la lotul nr. 2, ar fi obținut cu siguranță contractul în ceea ce privește acest lot. Cel mult, aceasta susține că, întrucât Consiliul nu atașase la cerere raportul său inițial de evaluare, nu ar fi posibil să se verifice în ce temei ar fi putut fi înlăturate ofertele sale de la încheierea contractului în litigiu, chiar în lipsa unei fapte ilicite săvârșite de Consiliu.

126

Or, cu privire la acest din urmă punct, întrucât Consiliul, în răspuns la o întrebare scrisă a Tribunalului, a prezentat raportul inițial de evaluare, care i-a fost comunicat reclamantei, Tribunalul nu poate decât să constate că aceasta din urmă, în lipsa ilegalității constatate la punctul 106 de mai sus, nu ar fi obținut oricum atribuirea contractului în ceea ce privește lotul nr. 2. Într-adevăr, oferta reclamantei este clasată, în raportul inițial de evaluare prezentat de Consiliu, în cea de a opta și ultimă poziție.

127

Din aprecierile de mai sus rezultă că prejudiciul pe care reclamanta pretinde că l-a suferit în ceea ce privește lotul nr. 2, și anume pierderea contractului însuși, nu este real și cert, ci ipotetic, astfel încât nu poate face obiectul unei despăgubiri, ceea ce este suficient, în sine, pentru respingerea cererii de despăgubiri. În plus, cu titlu suplimentar, niciun indiciu nu sugerează, iar reclamanta nu prezintă niciunul, că aceasta ar fi pierdut cel puțin o șansă de a obține contractul ca urmare a ilegalității constatate.

128

Pe cale de consecință, cererea de despăgubiri a reclamantei în ceea ce privește lotul nr. 2 trebuie respinsă.

129

Din ansamblul aprecierilor de mai sus rezultă că cererile de despăgubiri trebuie respinse în totalitate.

130

Potrivit articolului 87 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, în cazul în care părțile cad în pretenții cu privire la unul sau la mai multe capete de cerere, Tribunalul poate să repartizeze cheltuielile de judecată sau poate decide ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată. În circumstanțele din speță, se impune ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea)

declară și hotărăște:

Cadrul juridic

Situația de fapt

Procedura și concluziile părților

Cu privire la admisibilitatea acțiunii împotriva Deciziei din 13 octombrie 2004, în ceea ce privește lotul nr. 2

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la fond

Cu privire la acțiunea împotriva Deciziei din 13 octombrie 2004 în ceea ce privește lotul nr. 1

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la acțiunea împotriva Deciziei din 13 octombrie 2004 în măsura în care privește lotul nr. 2

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

— Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor articolului 139 alineatul (1) din Normele de aplicare

— Cu privire la fondul acțiunii împotriva Deciziei din 13 octombrie 2004, în ceea ce privește lotul nr. 2

Cu privire la cererea de despăgubiri

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la cererea de despăgubiri în ceea ce privește lotul nr. 1

Cu privire la cererea de despăgubiri în ceea ce privește lotul nr. 2

Cu privire la cheltuielile de judecată