1

Reclamantele, HEG Ltd și Graphite India Ltd, sunt societăți indiene producătoare și exportatoare ale produsului vizat. Acesta este constituit din electrozii din grafit și baretele acestora cu o densitate aparentă de 1,65 g/cm3 și cu o rezistență electrică de 6 μΩm sau mai mică, ceea ce le dă un nivel foarte ridicat de alimentare electrică (denumit în continuare „produsul vizat”).

2

În urma unor plângeri depuse în iulie 2003 de European Carbon and Graphite Association (Asociația Europeană a Carbonului și a Grafitului), care acționa în numele societății SGL Carbon Group GmbH (denumită în continuare „SGL”) și al societății UCAR SA, reprezentând o proporție importantă din sectorul comunitar care fabrică produsul vizat, Comisia a anunțat la 21 august 2003, prin două avize distincte, deschiderea unei proceduri antidumping și a unei proceduri antisubvenții privind importul produsului vizat originar din India (JO C 197, p. 2 și, respectiv, p. 5). Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2002 și 31 martie 2003 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1999 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

3

Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute ca fiind vizate și tuturor celorlalte părți care s-au făcut cunoscute în termenele stabilite în avizele de deschidere a procedurii, precum și autorităților publice indiene. Aceasta a primit răspunsuri de la cele două reclamante, de la cei doi producători comunitari aflați la originea plângerii, de la opt societăți utilizatoare și de la doi importatori independenți. În plus, o societate a prezentat observații scrise care conțin anumite date exprimate în cifre, iar două asociații de utilizatori au depus comentarii în scris.

4

Au fost efectuate verificări la fața locului la cinci producători comunitari, la doi importatori independenți din Comunitate, la patru utilizatori și la cele două reclamante.

5

La 13 noiembrie 2003, a avut loc o primă reuniune între reclamante și Comisie.

6

La 3 și la 4 decembrie 2003 și la 26 februarie 2004, reclamantele au adresat Comisiei comentarii suplimentare.

7

La 15 aprilie 2004, Comisia a publicat un aviz privind aplicarea unor măsuri antidumping și antisubvenții în vigoare în Comunitate de către Republica Cipru, Republica Estonia, Republica Ungară, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovacă, Republica Slovenia și Republica Cehă (JO C 91, p. 2, denumit în continuare „avizul privind eventuala reexaminare a măsurilor cauzate de extindere”).

8

La 27 aprilie 2004, Comisia a adresat reclamantelor trei documente de informare specifică.

9

La 19 mai 2004, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1008/2004 de instituire a unui drept compensatoriu provizoriu la importurile de anumite sisteme de electrozi din grafit originare din India (JO L 183, p. 35), precum și Regulamentul (CE) nr. 1009/2004 de instituire a unui drept antidumping provizoriu la importurile de anumite sisteme de electrozi din grafit originare din India (JO L 183, p. 61) (denumite în continuare „regulamentul antisubvenții provizoriu” și, respectiv, „regulamentul antidumping provizoriu” și, împreună, „regulamentele provizorii”). În aceeași zi, aceasta a adresat reclamantelor o scrisoare în care detaliază observațiile privind comentariile efectuate de reclamante în cursul procedurii.

10

La 27 mai 2004, reclamantele au adresat Comisiei observațiile lor privind documentele de informare specifică și regulamentele provizorii.

11

La 14 iunie 2004, a avut loc a doua reuniune între reclamante și Comisie.

12

La 22 iunie 2004, reclamantele au adus la cunoștința Comisiei observațiile lor în urma reuniunii din 14 iunie 2004.

13

Prin scrisoarea din 9 iulie 2004, Comisia a transmis reclamantelor două documente de informare generală privind faptele și considerentele esențiale care întemeiază propunerile de impunere a taxelor antidumping și compensatorii definitive, precum și un document de informare generală privind aspectele celor două proceduri referitoare la prejudiciu, la legătura de cauzalitate și la interesul Comunității.

14

Prin scrisoarea din 19 iulie 2004, reclamantele au prezentat observații privind diferitele documente ale Comisiei. De asemenea, acestea au solicitat organizarea unei noi reuniuni și au evocat eventualitatea încheierii unor angajamente.

15

La 13 septembrie 2004, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1628/2004 de instituire a unui drept compensatoriu definitiv și privind perceperea definitivă a dreptului provizoriu instituit la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India (JO L 295, p. 4, Ediție specială, 11/vol. 36, p. 119) și Regulamentul (CE) nr. 1629/2004 de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importurile de anumite sisteme de electrozi de grafit originare din India (JO L 295, p. 10, Ediție specială, 11/vol. 36, p. 125) (denumite în continuare „regulamentul antisubvenții atacat” și, respectiv, „regulamentul antidumping atacat” și, împreună, „regulamentele atacate”).

16

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 30 noiembrie 2004, reclamantele au introdus prezenta acțiune.

17

Prin actul înregistrat la grefa Tribunalului la 21 aprilie 2005, Comisia a solicitat să intervină în susținerea concluziilor Consiliului. Prin Ordonanța din 7 iunie 2005, președintele Camerei întâi a Tribunalului a admis această intervenție. Prin scrisoarea din 17 iunie 2005, Comisia a informat Tribunalul că a renunțat să depună un memoriu în intervenție, dar că va lua eventual parte la ședința de judecată.

18

Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a cincea, căreia, în consecință, i-a fost repartizată prezenta cauză.

19

Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a cincea) a decis deschiderea procedurii orale.

20

În cadrul măsurilor de organizare a procedurii, Tribunalul a invitat Consiliul să depună anumite înscrisuri. Consiliul s-a conformat acestor solicitări.

21

Pledoariile părților și intervenientei și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 4 iunie 2008.

22

Reclamantele au solicitat Tribunalului:

23

Consiliul a solicitat Tribunalului:

24

Intervenienta a solicitat Tribunalului respingerea acțiunii.

25

Reclamantele invocă cinci motive, primul, întemeiat pe deschiderea unei anchete numai împotriva importurilor din India ale produsului vizat, al doilea, întemeiat pe un viciu al anchetelor care constă în aceea că au fost efectuate pe baza unei Comunități compuse din numai 15 state membre, al treilea, întemeiat pe erori în calificarea drept subvenție care a fost dată mecanismului indian de creditare a taxelor la import și în stabilirea valorii taxelor compensatorii, și al patrulea și al cincilea, întemeiate în special pe neluarea în considerare atât a efectelor practicilor anticoncurențiale din trecut, cât și a efectelor importurilor produsului vizat originar din alte țări în analiza prejudiciului cauzat industriei comunitare.

26

Reclamantele consideră că instituțiile au încălcat articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), articolul 9 alineatul (2) din Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (JO L 336, p. 103, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 112, denumit în continuare „Codul antidumping din 1994”) și principiul nediscriminării și au săvârșit erori vădite de apreciere prin efectuarea unei anchete antidumping numai împotriva importurilor din India ale produsului vizat.

27

În esență, reclamantele susțin că instituțiile au încălcat principiul nediscriminării prin faptul că nu au deschis din oficiu o anchetă împotriva importurilor din alte state care ar putea cauza un dumping sau că nu au determinat depunerea unei plângeri care să permită deschiderea unei proceduri paralele. În opinia reclamantelor, Comisia nu putea accepta să examineze numai plângerea care le privea și ar fi trebuit fie să deschidă din oficiu o anchetă paralelă împotriva importurilor din alte state în temeiul articolului 5 alineatul (6) din Regulamentul nr. 384/96, fie să aducă la cunoștința reclamantelor care au depus plângerea informații privind finalizarea procedurii, cu excepția cazului în care acestea nu formulează de asemenea o plângere împotriva celorlalte țări vizate. Acestea susțin că petentele au legături economice strânse cu fabricanții din țările terțe vizate, legături care merg până la participarea comună la o înțelegere sancționată de Comisie, ceea ce explică faptul că plângerea a fost îndreptată numai împotriva importurilor din India. Reclamantele mai susțin că diverse elemente prezente fie în plângere, fie în informațiile pe care le-au furnizat Comisiei demonstrează existența unui dumping privind produsele vizate originare din alte state decât India (Statele Unite, Polonia, Japonia, Rusia, China, Mexic).

28

Reclamantele consideră că respectarea principiului nediscriminării se impune și în cazul adoptării deciziei de deschidere a unei anchete. Deși textul articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul nr. 384/96 vizează numai statele în privința cărora s-a constatat că erau la originea unui dumping prejudiciabil, ar rezulta din coroborarea acestui articol cu principiul nediscriminării că este avută în vedere și diferența de tratament care rezultă din ancheta efectuată împotriva importurilor originare numai dintr-un stat membru, în timp ce elementele de probă prezentate după inițierea procedurii conduc, prima facie, la ideea că ar trebui incluse și unele importuri originare din alte state.

29

În această privință, reclamantele amintesc faptul că articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul nr. 384/96 este deosebit de important, întrucât își are originea în articolul 9 alineatul (2) din Codul antidumping din 1994, care constituie în sine o expresie a principiului națiunii celei mai favorizate. În domeniul dumpingului, acest principiu ar exprima necesitatea ca taxele antidumping să nu limiteze în mod inechitabil accesul pe piață al mărfurilor originare dintr-un stat membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în timp ce astfel de taxe nu s-ar aplica unor importuri originare din alte state, deși cauzează dumping și prejudiciu. Or, Comisia nu poate stabili existența unui dumping și întinderea exactă a unui prejudiciu aparent fără a efectua o anchetă.

30

În plus, reclamantele consideră că instituțiile au săvârșit erori vădite de apreciere considerând că dovezile prezentate nu justificau deschiderea unor anchete privind importurile originare din alte state decât India. De asemenea, această lipsă a unei anchete ar constitui o încălcare a principiului bunei administrări.

31

Reclamantele impută, de asemenea, Comisiei că a adoptat o atitudine discriminatorie în ceea ce privește stabilirea produsului vizat. Importurile originare din China ar fi fost excluse din anchetă pentru motivul că produsele în cauză nu erau fabricate prin folosirea cocsului acicular de calitate superioară, în timp ce, în privința importurilor din India, Comisia nu ar fi acceptat să excludă din anchetă electrozii din grafit și baretele acestora fabricate fără cocs acicular de calitate superioară, întrucât definirea produsului vizat este determinată de caracteristicile fizice și tehnice esențiale ale produsului final și utilizările finale ale acestuia în mod independent de materiile prime utilizate. Acestea arată că produsele chinezești sunt destinate aceleiași utilizări finale precum gama inferioară a produsului vizat.

32

În sfârșit, în cadrul acestui motiv, reclamantele susțin că dreptul lor la apărare ar fi fost încălcat din cauza excluderii din versiunea neconfidențială a plângerii a anumitor elemente de probă pentru motivul că acestea ar prejudicia interesele comerciale esențiale ale unui concurent. În acest caz este vorba, în plus, de un element suplimentar care demonstrează înțelegerea dintre reclamantele care au depus plângerea și anumiți importatori ai produsului vizat implantați în state terțe, care justifică neluarea în considerare a acestor elemente de probă.

33

Consiliul contestă argumentele reclamantelor.

34

Acest motiv trebuie respins de la bun început ca neîntemeiat în fapt. Pe de o parte, reiese din considerentele (11)-(14) ale regulamentului antidumping provizoriu, la care face trimitere considerentul (6) al regulamentului antidumping atacat, că instituțiile nu au făcut din utilizarea cocsului acicular de calitate superioară un element al definiției produsului vizat. Pe de altă parte, reclamantele nu dovedesc că instituțiile s-ar fi întemeiat pe circumstanța că importurile originare din China nu sunt produse prin utilizarea cocsului acicular de calitate superioară pentru a le exclude din anchetă.

35

Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul general al egalității de tratament și al nediscriminării interzice, pe de o parte, tratarea în mod diferit a situațiilor comparabile și, pe de altă parte, tratarea în același mod a situațiilor diferite, cu excepția cazului în care motive obiective justifică un astfel de tratament (a se vedea Hotărârea Curții din 15 aprilie 2005, Belgia/Comisia, C-110/03, Rec., p. I-2801, punctul 71 și jurisprudența citată).

36

Este adevărat că, în anumite circumstanțe speciale, Comisia are dreptul să deschidă o anchetă din proprie inițiativă, în temeiul articolului 5 alineatul (6) din Regulamentul nr. 384/96. De asemenea, este cert că există o practică a Comisiei de a cere unui reclamant, în anumite circumstanțe, să extindă domeniul de aplicare al plângerii. Totuși, nu este necesar să se pună întrebarea dacă aceasta ar fi trebuit să procedeze astfel în speță. Într-adevăr, o diferență de tratament care constă în inițierea unei proceduri antidumping numai împotriva importurilor din India, deși existau indicii de natură să justifice ca și alte importuri să facă obiectul unei anchete, chiar presupunând că ar fi fost adevărat, nu poate constitui o încălcare nici a articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul nr. 384/96, nici a articolului 9 alineatul (2) din Codul antidumping din 1994, nici a principiului general al egalității de tratament.

37

În primul rând, în ceea ce privește articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul nr. 384/96, acesta precizează că „[a]supra importurilor unui produs, indiferent de sursa acestora, care s-a constatat că fac obiectul unui dumping și cauzează un prejudiciu, cu excepția importurilor care provin din surse din partea cărora a fost acceptat un angajament în temeiul prezentului regulament, se impune o taxă antidumping a cărei valoare este adecvată fiecărui caz și care este stabilită în mod nediscriminatoriu”.

38

Din însuși modul de redactare a acestei dispoziții reiese că se interzice un tratament discriminatoriu între importurile care au făcut obiectul unor taxe antidumping pentru importul aceluiași produs [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2002, Europe Chemi-Con (Deutschland)/Consiliul, T-89/00, Rec., p. II-3651, punctul 58]. Or, în speță se pune în discuție o pretinsă diferență de tratament între importuri care au făcut obiectul unor taxe antidumping și importuri care nu au făcut obiectul unei anchete. Prin urmare, faptele din speță nu intră în domeniul de aplicare al articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul nr. 384/96.

39

În al doilea rând, în ceea ce privește articolul 9 alineatul (2) din Codul antidumping din 1994, este suficient să se sublinieze că acesta dispune de un domeniu de aplicare echivalent cu cel al articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul nr. 384/96, întrucât interzice un tratament discriminatoriu în perceperea taxelor antidumping impuse unui produs în funcție de sursa importurilor în cauză. Prin urmare, nu este aplicabil în speță.

40

În al treilea rând, nici argumentul întemeiat pe o încălcare a principiului general al egalității de tratament nu poate fi admis.

41

Desigur, circumstanța că articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul nr. 384/96 constituie o ilustrare a principiului egalității de tratament [Hotărârea Europe Chemi-Con (Deutschland)/Consiliul, punctul 38 de mai sus, punctul 51] nu exclude ca instituțiile să fie obligate să respecte acest principiu cu ocazia aplicării celorlalte dispoziții din Regulamentul nr. 384/96 [a se vedea, în ceea ce privește articolul 2 alineatul (7) litera (b) din același regulament, Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2003, Changzhou Hailong Electronics & Light Fixtures și Zhejiang Yankon/Consiliul, T-255/01, Rec., p. II-4741, punctele 60 și 61].

42

Totuși, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul egalității de tratament trebuie conciliat cu respectarea principiului legalității, potrivit căruia nimeni nu poate invoca, în beneficiul său, o nelegalitate săvârșită în favoarea altuia (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 16 noiembrie 2006, Peróxidos Orgánicos/Comisia, T-120/04, Rec., p. II-4441, punctul 77 și jurisprudența citată). Or, acesta este sensul argumentării reclamantelor care se întemeiază în întregime pe circumstanța că ar fi trebuit efectuată o anchetă și împotriva altor importuri. Prin urmare, principiul egalității de tratament nu este aplicabil în speță, iar nedeschiderea unei anchete împotriva altor surse eventuale de dumping nu produce efecte asupra legalității regulamentului antidumping atacat.

43

În consecință, trebuie respinse și argumentele reclamantelor întemeiate pe încălcarea principiului bunei administrări și pe erori vădite de apreciere în evaluarea elementelor de probă prezentate de reclamante, din moment ce prin acestea se urmărește să se demonstreze că ar fi trebuit deschisă o anchetă de către Comisie împotriva importurilor originare din țări terțe. Pentru același motiv, criticile reclamantelor privind circumstanța că reclamantele care au depus plângerea ar fi vizat numai importurile din India nu produc efecte asupra legalității regulamentului antidumping atacat.

44

Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul respectării dreptului la apărare este un principiu fundamental al dreptului comunitar (Hotărârea Curții din 27 iunie 1991, Al-Jubail Fertilizer/Consiliul, C-49/88, Rec., p. I-3187, punctul 15, și Hotărârea Tribunalului din 18 decembrie 1997, Ajinomoto și NutraSweet/Consiliul, T-159/94 și T-160/94, Rec., p. II-2461, punctul 81).

45

În temeiul acestui principiu, întreprinderilor vizate de o procedură de anchetă anterioară adoptării unui regulament antidumping trebuie să li se fi oferit posibilitatea, în cursul procedurii administrative, să își exprime în mod util punctul de vedere asupra realității și a pertinenței faptelor și a circumstanțelor invocate și asupra elementelor de probă reținute de Comisie în susținerea afirmației sale privind existența unei practici de dumping și a prejudiciului care ar rezulta din aceasta (Hotărârea Al-Jubail Fertilizer/Consiliul, punctul 44 de mai sus, punctul 17, Hotărârea Tribunalului din 17 decembrie 1997, EFMA/Consiliul, T-121/95, Rec., p. II-2391, punctul 84, și Hotărârea Ajinomoto și NutraSweet/Consiliul, punctul 44 de mai sus, punctul 83).

46

În speță, trebuie observat că anumite elemente de probă cuprinse în versiunea confidențială a plângerii nu au fost rezumate în versiunea neconfidențială a acesteia. Este cazul în special al anexelor 1, 5-7, 9-11, 15-18, 20, 21, 23, 26, 28-31 și 33-44 la plângere, care cuprinde 45 de anexe.

47

Totuși, reclamantele aveau obligația să ofere instituțiilor posibilitatea de a aprecia problemele pe care le-ar putea avea din cauza lipsei din versiunea neconfidențială a plângerii a unui rezumat al elementelor de probă în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea Ajinomoto și NutraSweet/Consiliul, punctul 44 de mai sus, punctele 109 și 110).

48

În speță, din documentele prezentate de reclamante în anexa la cererea introductivă reiese că, deși au invocat în câteva cuvinte această lipsă a unui rezumat la începutul procedurii, în observațiile pe care le-au depus la 3 octombrie 2003 cu privire la plângere, acestea nu le-au mai menționat în scrisorile următoare.

49

Prin urmare, întrucât nu au alertat suficient Comisia și apoi Consiliul, reclamantele nu pot invoca o încălcare a dreptului lor la apărare.

50

Rezultă din toate cele de mai sus că primul motiv trebuie respins.

51

Reclamantele critică faptul că taxele instituite prin regulamentele atacate acoperă teritoriul celor 10 state membre noi, deși nicio anchetă nu a fost efectuată în aceste state și, prin urmare, consideră că nu există temei legal pentru adoptarea unor astfel de taxe. Acest aspect ar diferenția situația actuală de cea a taxelor adoptate înainte de extindere, pentru care a fost efectuată o anchetă pe o bază teritorială corectă.

52

O astfel de extindere automată a taxelor antidumping și antisubvenții la 10 state membre noi ar fi contrară articolului 1 alineatele (1) și (2), articolelor 2-7 și articolului 9 alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 384/96, precum și articolului 1 alineatul (1) și articolelor 8-12, 15 și 31 din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 288, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 15, p. 180). În esență, reclamantele susțin că aceste diferite dispoziții, referindu-se fie la Comunitate, fie la industria comunitară, implică faptul că ancheta trebuie efectuată pe baza unui teritoriu bine definit, cel al Comunității, și nu pe baza unui părți din teritoriul Comunității. Aceasta ar rezulta și din dispozițiile pertinente din Codul antidumping din 1994 și din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii încheiat în cadrul OMC (JO 1994, L 336, p. 156, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 166, denumit în continuare „Acordul SMC”). În plus, reclamantele arată că o anchetă care să includă cele 10 state membre noi ar fi fost necesară pentru a stabili cu exactitate marja de dumping și prejudiciul pe care l-ar cauza sau care ar fi cauzat de pretinsele subvenții. În sfârșit, acestea reamintesc faptul că inițierea unei proceduri antidumping trebuie întemeiată pe informații privind evoluția volumului de importuri, efectul acestora asupra prețurilor produsului similar și efectul lor asupra industriei comunitare, astfel încât măsurile adoptate pe baza a 15 state membre nu pot fi impuse în mod automat într-o Comunitate de 25 de state membre fără a verifica dacă procedurile ar fi putut fi inițiate pe baza unor informații similare pentru o Comunitate extinsă.

53

În esență, în opinia reclamantelor, Comisia avea posibilitatea legală de a efectua o anchetă care să ia în considerare iminența extinderii Comunității din moment ce nicio dispoziție din Regulamentele nr. 384/96 și nr. 2026/97 nu îi interzicea să adreseze cereri de informații.

54

Acestea resping argumentarea Consiliului întemeiată pe metoda preconizată în aviz cu privire la o eventuală reexaminare a măsurilor din cauza extinderii. Acest aviz nu poate justifica faptul că instituțiile se îndepărtează de la reglementarea pertinentă. Deși reclamantele admit că s-a afirmat că procedurile în curs vor putea conduce la aplicarea unor taxe în toate statele membre noi, acestea consideră, în esență, că soluțiile preconizate și în special posibilitatea de a obține din partea Comisiei o reexaminare intermediară nu prezintă importanță în ceea ce privește procedurile nefinalizate în momentul extinderii Comunității. În această privință, reclamantele amintesc faptul că o reexaminare intermediară nu poate fi solicitată înainte de expirarea unei perioade de cel puțin un an de la instituirea măsurilor pertinente.

55

Circumstanța că în anumite cazuri extinderea analizei la noile state membre nu ar modifica în mod radical concluziile anchetei ar fi lipsită de pertinență în afara situațiilor examinate.

56

Consiliul consideră că măsurile antidumping și antisubvenții au fost aplicate în mod întemeiat Comunității extinse. Din importanța economică globală limitată a extinderii Comunității ar rezulta că, în principiu, concluziile anchetelor care au fost efectuate pentru Comunitatea compusă din 15 state membre ar fi valabile și pentru Comunitatea extinsă, ceea ce ar demonstra numărul limitat de cereri de reexaminare intermediară. Acesta susține că o reexaminare sistematică a tuturor măsurilor antidumping și antisubvenții existente ar fi constituit o sarcină de lucru considerabilă și cheltuieli suplimentare pentru toate operațiunile vizate și nu ar putea fi realizată în practică.

57

Consiliul susține că avizul privind eventuala reexaminare a măsurilor cauzate de extindere instituie o soluție tranzitorie complexă, care se încadrează în marja de apreciere recunoscută Comunității și care se întemeiază pe un mecanism de reexaminare în două etape ce permite să se asigure posibilitatea de a efectua adaptări atunci când se justifică.

58

Pe de o parte, ar rezulta că, de la 1 mai 2004, toate măsurile antidumping și antisubvenții aflate în vigoare se aplică în mod automat importurilor în Comunitatea extinsă la 25 de state membre și că, în cazul în care anchetele aflate în curs la această dată ar trebui să fie finalizate prin instituirea unor măsuri, acestea ar fi aplicabile și importurilor în cele 25 de state membre ale Comunității.

59

Pe de altă parte, s-ar fi prevăzut un mecanism de reexaminare pentru a se asigura posibilitatea de a efectua corecții. În această privință, Consiliul reamintește că, la cererea oricărei părți interesate, Comisia era pregătită să reexamineze în totalitate sau în parte măsurile antidumping și antisubvenții în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 384/96 și cu articolul 19 din Regulamentul nr. 2026/97, fără a aștepta curgerea termenului de un an, din moment ce aceasta a făcut cunoscut în mod public faptul că și-ar exercita dreptul de a efectua o reexaminare din proprie inițiativă. Consiliul arată că reclamantele nu au utilizat această posibilitate și apreciază că motivul acestei inacțiuni îl constituie faptul că reclamantele nu aveau convingerea că o reexaminare intermediară ar fi condus la rezultate care le-ar fi mai favorabile.

60

În plus, acesta consideră că obiecțiile reclamantelor vizează numai forma, întrucât nu susțin că o anchetă care acoperă cele 25 de state membre ar fi avut rezultate diferite și nu ar fi prezentat nici cel mai mic element de probă în acest sens.

61

În sfârșit, Consiliul subliniază că, pentru motive de exhaustivitate, Comisia a analizat efectele extinderii Comunității în toate cauzele aflate în curs, inclusiv în cele două proceduri în cauză, și că rezultatele nu erau în mod sensibil diferite.

62

Este cert că, deși perioada de anchetă a fost cuprinsă între 1 aprilie 2002-31 martie 2003, perioadă în care Comunitatea era constituită din numai 15 state membre, regulamentele provizorii au fost adoptate la 19 mai 2004, iar regulamentele atacate, la 13 septembrie 2004, date la care Comunitatea era alcătuită din 25 de state membre.

63

Trebuie amintit că taxele antidumping și compensatorii nu constituie o sancțiune pentru un comportament anterior, ci o măsură de apărare și de protecție împotriva concurenței neloiale care rezultă din practici de dumping și de subvenționare (a se vedea, în ceea ce privește taxele antidumping, Hotărârea Tribunalului din 14 noiembrie 2006, Nanjing Metalink/Consiliul, T-138/02, Rec., p. II-4347, punctul 60). În plus, potrivit articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 384/96 și articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2026/97, stabilirea existenței unui prejudiciu trebuie să se bazeze pe elemente de probă pozitive și să implice o examinare obiectivă, pe de o parte, a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unei subvenții și a efectului acestor importuri asupra prețului produselor similare pe piața Comunității și, pe de altă parte, a efectului acestor importuri asupra industriei comunitare.

64

Rezultă de aici că, în ceea ce privește stabilirea acestor taxe, trebuie luată în considerare alcătuirea Comunității în momentul adoptării taxelor antidumping și compensatorii. În măsura în care Comisia, în cursul perioadei de anchetă, nu a obținut informații în perspectiva extinderii și, așadar, acestea privesc numai Comunitatea constituită din 15 state membre, este de competența Comisiei, cu ocazia adoptării regulamentelor provizorii și, eventual, de competența Consiliului, cu ocazia adoptării regulamentelor atacate, să verifice dacă aceste informații erau pertinente și în privința Comunității constituite din 25 de state membre.

65

Desigur, articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 384/96 și articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2026/97 implică o interzicere a luării în considerare a elementelor posterioare perioadei de anchetă. Totuși, în speță, faptul că extinderea Comunității constituie un eveniment posterior perioadei de anchetă nu poate în niciun caz exonera instituțiile de obligația menționată la punctul precedent.

66

Astfel cum Tribunalul a avut ocazia de a sublinia în ceea ce privește articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 384/96, perioada de anchetă și interzicerea luării în considerare a elementelor ulterioare acesteia urmăresc să garanteze că rezultatele anchetei sunt reprezentative și fiabile, asigurând că elementele pe care se întemeiază stabilirea dumpingului și a prejudiciului nu sunt influențate de comportamentul producătorilor interesați după inițierea procedurii antidumping și, prin urmare, că taxa definitivă impusă la sfârșitul procedurii poate remedia în mod real prejudiciul care rezultă din dumping (Hotărârea Nanjing Metalink/Consiliul, punctul 63 de mai sus, punctul 59).

67

În plus, prin utilizarea termenului „în mod normal”, articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 384/96 permite existența unor excepții de la interdicția luării în considerare a informațiilor privind o perioadă ulterioară perioadei de anchetă. În ceea ce privește circumstanțele favorabile întreprinderilor vizate de anchetă, s-a considerat că nu poate fi de competența instituțiilor comunitare luarea în considerare a elementelor aferente unei perioade ulterioare celei a anchetei, cu excepția cazului în care aceste elemente evidențiază noi evoluții care fac în mod vădit inadecvată instituirea unei taxe antidumping avută în vedere (Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 1996, Sinochem Heilongjiang/Consiliul, T-161/94, Rec., p. II-695, punctul 88, și Hotărârea Tribunalului din 20 iunie 2001, Euroalliages și alții/Comisia, T-188/99, Rec., p. II-1757, punctul 75). În schimb, în cazul în care elemente referitoare la o perioadă ulterioară perioadei de anchetă, prin faptul că reflectă comportamentul actual al întreprinderilor vizate, justifică impunerea sau majorarea unei taxe antidumping, trebuie constatat, în temeiul celor de mai sus, că instituțiile au dreptul, chiar obligația, de a ține seama de aceste elemente (Hotărârea Nanjing Metalink/Consiliul, punctul 63 de mai sus, punctul 61). Același raționament poate fi utilizat în ceea ce privește aplicarea articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2026/97, a cărei redactare este identică în această privință cu cea a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 384/96.

68

În plus, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile comunitare dispun de o putere largă de apreciere datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care acestea trebuie să le analizeze (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 28 octombrie 2004, Shanghai Teraoka Electronic/Consiliul, T-35/01, Rec., p. II-3663, punctul 48 și jurisprudența citată). Or, potrivit de asemenea unei jurisprudențe constante, atunci când instituțiile dispun de o astfel de competență, respectarea garanțiilor conferite de ordinea juridică comunitară în procedurile administrative dobândește o importanță cu atât mai mare și că printre aceste garanții figurează, între altele, obligația instituției competente de a examina atent și imparțial toate elementele relevante ale cauzei (Hotărârea Curții din 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C-269/90, Rec., p. I-5469, punctul 14, și Hotărârea Tribunalului din 18 septembrie 1995, Nölle/Consiliul și Comisia, T-167/94, Rec., p. II-2589, punctul 73).

69

Trebuie constatat că aderarea celor 10 state membre noi între sfârșitul perioadei de anchetă și adoptarea regulamentelor atacate constituie un element pertinent pe care instituțiile erau obligate să îl respecte în sensul jurisprudenței citate la punctul 68 de mai sus, în scopul de a-i evalua efectele asupra celor două proceduri în curs.

70

Contrar celor susținute de Consiliu, unica referire la importanța economică globală presupus limitată a extinderii Comunității nu poate exonera instituțiile de obligația menționată anterior, din moment ce o astfel de considerație de ordin general nu vizează sectorul economic specific în care se încadrează importurile în cauză.

71

În ceea ce privește avizul privind eventuala reexaminare a măsurilor cauzate de extindere adoptat de Comisie, acesta nu poate nicidecum constitui o luare în considerare suficientă a efectelor extinderii Comunității asupra procedurilor în curs. Dimpotrivă, această metodă constă în a nu se examina din oficiu efectele extinderii, rezervând în același timp posibilitatea de a se reexamina ulterior măsurile în cauză. Or, singura posibilitate a unei astfel de reexaminări, lăsată la discreția Comisiei și care intervine după adoptarea regulamentelor, nu poate exonera instituțiile de obligația de a se asigura că extinderea Comunității nu putea avea efecte asupra cuantumului taxelor antidumping și antisubvenții.

72

Cu toate acestea, din documentul de informare generală privind aspectele din cele două proceduri referitoare la prejudiciu, la legătura de cauzalitate și la interesul Comunității reiese că, în speță, Comisia a evaluat consecințele extinderii asupra pertinenței datelor obținute în cursul perioadei de anchetă. În acest document, Comisia observă – fără ca reclamantele să conteste constatările acesteia – că, pe de o parte, importurile din India către noile state membre erau realizate la un preț ceva mai mic decât prețurile constatate în cursul perioadei de anchetă și că, pe de altă parte, atât în termeni de vânzare și de producție, cât și în termeni de import al produsului vizat, cota celor 10 state membre noi era minimă. În plus, în același document se menționează că singurele două situri de producție despre care se știe că fabrică produsul vizat în noile state membre sunt situate în Polonia și că au fost obținute de Comisie informații care provin de la o anchetă antidumping efectuată de autoritățile poloneze în 2003, din care reiese că prețurile la importurile din India în Polonia sunt cu 4 % mai mici decât cele ale importurilor destinate Comunității.

73

Prin efectuarea unei astfel de verificări ulterioare perioadei de anchetă, Comisia s-a asigurat că informațiile obținute cu ocazia anchetei rămâneau reprezentative pentru Comunitate în alcătuirea acesteia în momentul adoptării taxelor antidumping și compensatorii. Procedând astfel, Comisia și-a îndeplinit obligația de a examina toate elementele relevante ale cauzei.

74

În ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că instituțiile ar fi trebuit să verifice dacă informațiile aflate în posesia lor ar fi permis deschiderea unei anchete într-o Comunitate extinsă, reiese din constatările de mai sus că acest argument trebuie respins. Într-adevăr, din aceste constatări trebuie să rezulte că informațiile pe baza cărora Comisia a decis să deschidă procedurile în cauză erau, de asemenea, de natură să justifice deschiderea unei anchete într-o Comunitate constituită din 25 de state membre.

75

În ceea ce privește dispozițiile din Codul antidumping din 1994 și din Acordul SMC, este suficient să se constate că reclamantele nu demonstrează în ce anume constă diferența dintre aceste dispoziții și cele din Regulamentele nr. 384/96 și nr. 2026/97 care transpun obligațiile specifice conținute de acestea.

76

Reiese din cele de mai sus că al doilea motiv trebuie respins.

77

Reclamantele susțin că regulamentul antisubvenții atacat este contrar principiului proporționalității, articolului 1 alineatul (1), articolului 2 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) și articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2026/97, precum și anexei III la acesta și articolului 1 alineatul (1) litera (a) punctul 1 subpunctul (ii) și articolului 19 alineatul (3) din Acordul SMC și conține o eroare vădită de apreciere și vicii de procedură din cauza instituirii unor taxe compensatorii cu o valoare neadecvată.

78

Cu titlu introductiv, acestea reamintesc faptul că mecanismul indian de creditare a taxelor la import (denumit în continuare „DEPB”) permite unui exportator să primească un credit la import corespunzător valorii taxelor plătite pentru importul materiilor prime necesare fabricării produsului exportat pe o bază unitară, în conformitate cu normele numite „standard technical input-output” (denumite în continuare „norma SION”). Reclamantele subliniază importanța unei rambursări a taxelor prelevate cu ocazia importului elementelor necesare fabricării produsului vizat și în special a celui mai scump dintre acestea, cocsul acicular de calitate superioară, care nu este disponibil în India.

79

Reclamantele contestă calificarea drept subvenție reținută în regulamentul antisubvenții atacat. În orice ipoteză, chiar și în cazul în care prezența unor elemente de subvenție în DEPB ar putea fi discutată, s-ar fi decis în mod greșit că beneficiul care face obiectul unor măsuri compensatorii constituie o scutire de la totalul drepturilor de import datorate în mod normal la toate importurile. Numai excedentul încasat ar constitui o subvenție.

80

În primul rând, o astfel de concluzie ar decurge din coroborarea articolului 2 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din Regulamentul nr. 2026/97 și a literei (i) din anexa (I) la acest regulament. Punctul I 2 din anexa II ar întări, de asemenea, această analiză. Ar rezulta de aici că ar putea exista subvenție numai în cazul în care un sistem de drawback ar da loc unui drawback excesiv și până la nivelul valorii în exces. Așadar, este de competența Comisiei să demonstreze existența unui drawback excesiv, înainte de a o califica eventual drept subvenție. Aceeași abordare ar fi utilizată de definiția care figurează la punctul I din anexa III. Într-adevăr, în opinia reclamantelor, din moment ce DEPB trebuie calificat drept sistem de drawback cu privire la inputurile de substituire, se aplică anexa III la Regulamentul nr. 2026/97, anexă pe care Consiliul ar fi omis să o analizeze.

81

Argumentul Consiliului potrivit căruia o subvenție ar putea exista chiar și în lipsa unei plăți excesive, în cazul în care sistemul în discuție nu era strict în conformitate cu dispozițiile anexelor I-III din Regulamentul nr. 2026/97, s-ar întemeia pe premisa greșită că aceste anexe enunță diferitele condiții pe care un sistem de drawback trebuie să le îndeplinească pentru a fi perfect, în timp ce ar fi vorba mai degrabă de linii directoare care urmăresc să stabilească existența unor garanții împotriva posibilității de a efectua un drawback excesiv.

82

În al doilea rând, s-ar fi considerat în mod greșit că DEPB nu este un mecanism de rambursare a taxelor corect constituit, din cauza lipsei unei proceduri în India prin care să se verifice dacă acest mecanism a fost corect aplicat. În opinia reclamantelor, un astfel de mecanism există și este constituit din următoarele elemente: pe de o parte, stricta aplicare a normei SION și, pe de altă parte, circumstanța că creditele sunt date cu ocazia exporturilor și nu pot fi utilizate decât pentru importuri de materie primă, potrivit normelor numite „input-output”. De asemenea, reclamantele susțin că majoritatea exportatorilor indieni utilizează mecanismul DEPB în același mod precum un sistem de drawback care impune obligația strictă de a utiliza fiecare drawback pentru a achita taxele datorate la importul inputurilor consumate pentru fabricarea produselor exportate, din moment ce, din punct de vedere economic, este judicios să se procedeze astfel. Acest sistem, care se bazează pe incitarea actorilor economici, ar răspunde astfel unor considerente practice și necesității de simplificare administrativă pe tot teritoriul indian.

83

În al treilea rând, reclamantele critică instituțiile că nu au efectuat o anchetă în scopul de a se asigura că exista un exces în luarea în considerare a inputurilor și că, astfel, au încălcat principiul bunei administrări, precum și principiile fundamentale din Regulamentul nr. 2026/97. În esență, în opinia acestora, Comisia are o obligație specifică de a examina dacă autoritățile publice ale țării exportatoare au instaurat un sistem sau o procedură care permite să se confirme care sunt inputurile consumate în procesul de fabricare ale produsului exportat și care este valoarea acestora. Din moment ce s-a considerat că în India nu exista un astfel de sistem, este de competența Comisiei să efectueze o anchetă în scopul de a verifica, pe de o parte, dacă DEPB funcționa în practică și, pe de altă parte, în ce măsură acesta putea acorda exportatorilor o rambursare excedentară în scopul de a aplica un cuantum compensatoriu numai cu privire la aceasta. Ar fi lipsit de logică să se considere că este de competența autorităților indiene să efectueze o nouă examinare, din moment ce această examinare presupune existența unor sisteme de verificare suficiente care, dacă ar fi existat, ar fi împiedicat acordarea unui drawback excesiv. În orice caz, reclamantele reamintesc faptul că sarcina de a stabili existența unei subvenții și, în cazul unui răspuns afirmativ, a cuantumului acesteia revine instituțiilor comunitare.

84

În al patrulea rând, reclamantele se referă la existența unui principiu de drept internațional, consacrat prin Acordul SMC și prin sistemul vamal comunitar, potrivit căruia un fabricant nu este obligat să suporte taxele aplicate mărfurilor importate numai în scopul de a fi tratate și ulterior reexportate. Totuși, la nivel internațional, nu ar exista o definiție cu caracter obligatoriu a condițiilor care ar trebui îndeplinite de un astfel de regim. Abordarea utilizată de instituțiile comunitare ar echivala cu a impune Indiei, țară în curs de dezvoltare care nu dispune de un sistem vamal dezvoltat, un sistem care corespunde cu exactitate celui organizat de Codul vamal comunitar.

85

În al cincilea rând și în subsidiar, în cazul în care s-ar decide că subvenția este constituită din valoarea totală a drawback-ului, indiferent dacă acesta este sau nu este excesiv, reclamantele reamintesc faptul că tot Comisia are obligația de a calcula cuantumul subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii. Acestea susțin că, potrivit articolului 5 din Regulamentul nr. 2026/97, cuantumul respectiv este constituit numai din avantajul conferit beneficiarului. Întrucât s-ar recunoaște în mod general că materiile prime importate care sunt consumate la fabricarea unui produs exportat sunt scutite de taxe la import, un avantaj ar putea fi conferit numai dacă un exportator ar obține un drawback superior cuantumului taxelor la import plătite pentru inputurile consumate pentru fabricarea produsului exportat.

86

Consiliul contestă temeinicia acestui motiv.

87

În cadrul acestui motiv, în esență, reclamantele critică instituțiile pentru săvârșirea unei erori de drept în interpretarea noțiunii de subvenție, a unei erori în calificarea juridică a DEPB și, în sfârșit, pentru încălcarea unei obligații de natură procedurală prin neefectuarea unei anchete privind modul real de funcționare a DEPB.

88

Titlul prezentului motiv vizează și principiul proporționalității. Totuși, în niciun moment, reclamantele nu explică modul în care calificarea drept subvenție a DEPB ar fi contrară principiului proporționalității. O astfel de obiecție nu corespunde, așadar, cerințelor menționate la articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, întrucât nu este suficient de clară și de precisă pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului, să se pronunțe cu privire la acțiune, dacă este cazul, fără alte informații, și, prin urmare, trebuie declarată inadmisibilă (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 14 mai 1998, Mo och Domsjö/Comisia, T-352/94, Rec., p. II-1989, punctele 333 și 334).

89

Potrivit articolului 2 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din Regulamentul nr. 2026/97: „Se consideră că există subvenție […] în cazul în care există o contribuție financiară a autorităților publice ale țării de origine sau de export, și anume atunci când […] se anulează sau nu sunt percepute încasări publice care în mod normal sunt exigibile (de exemplu, în cazul stimulentelor fiscale precum creditele fiscale); în această privință, exonerarea, în favoarea produsului exportat, a impozitelor sau a taxelor care se aplică produsului similar, în cazul în care acesta este destinat consumului intern ori reducerea impozitelor sau a taxelor până la concurența sumelor datorate nu este considerată subvenție atât timp cât a fost acordată în conformitate cu dispozițiile anexelor I-III.”

90

Contrar celor susținute de reclamante, din această dispoziție rezultă că anexele I-III din Regulamentul nr. 2026/97 nu sunt simple linii directoare care urmăresc să stabilească existența unor garanții împotriva posibilității de a efectua un drawback excesiv, ci conțin dispoziții a căror respectare este necesară pentru ca o rambursare sau o scutire de taxă să nu fie considerată subvenție. Această concluzie se impune din perspectiva termenilor deosebit de clari din articolul 2 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din Regulamentul nr. 2026/97. În plus, din economia acestui articol reiese că derogarea acordată scutirilor sau rambursărilor de taxă este o excepție de la principiul potrivit căruia anularea sau faptul de a nu percepe încasări publice care în mod normal sunt exigibile constituie o subvenție. Prin urmare, această dispoziție este de strictă interpretare.

91

În consecință, a decide, în considerentele (8) și (9) ale regulamentului antisubvenții atacat, că, în cazul nerespectării dispozițiilor cuprinse în anexele I-III la Regulamentul nr. 2026/97, avantajul care face obiectul unor măsuri compensatorii era constituit din toate taxele la import în mod normal exigibile pentru toate importurile, Consiliul nu a săvârșit o eroare de drept în interpretarea Regulamentului nr. 2026/97. Astfel, limitarea calificării drept subvenție numai la excedentul perceput, precum susțin reclamantele, presupune în prealabil ca sistemul de rambursare sau de scutire de taxă să fie compatibil cu articolul 2 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din Regulamentul nr. 2026/97 și, prin urmare, cu anexele I-III la acesta.

92

Pentru aceleași motive, trebuie respins argumentul întemeiat pe o pretinsă încălcare a articolului 5 din Regulamentul nr. 2026/97, potrivit căruia „[v]aloarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii este […] calculată în termeni de avantaj conferit beneficiarului, astfel cum s-a constatat și s-a determinat pentru perioada în care se efectuează ancheta”. Într-adevăr, acesta se întemeiază pe aceeași premisă greșită că exportatorii au dreptul de a beneficia de un drawback aferent taxelor aplicate pentru inputurile utilizate în fabricarea produselor exportate, deși rezultă din cele de mai sus că acest drept este condiționat de respectarea articolului 2 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din Regulamentul nr. 2026/97.

93

Această concluzie nu este infirmată de trimiterea la anexa I litera (i), la anexa II punctul I 2 și la anexa III punctul I, în care, în esență, se precizează că un sistem de drawback poate constitui o subvenție dacă determină plata unor sume superioare celor încasate. Este suficient să se sublinieze că aceste diferite dispoziții reamintesc principiul enunțat la articolul 2 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din Regulamentul nr. 2026/97, însă nu au ca obiect să precizeze criteriile care trebuie îndeplinite de un sistem de drawback pentru a fi compatibil cu acest articol, acestea fiind enunțate în alte dispoziții din anexele II și III la Regulamentul nr. 2026/97.

94

În sfârșit, în ceea ce privește articolul 1 alineatul (1) și articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2026/97, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul 1 subpunctul (iii) și articolul 19 alineatul (3) din Acordul SMC, la care face trimitere cuprinsul prezentului motiv, reclamantele nu explică în ce ar consta efectul pe care acestea l-ar avea asupra analizei condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească un sistem de scutire sau de rambursare a taxei la import pentru a nu fi calificată drept subvenție.

95

Potrivit punctului II 4 din anexa II la Regulamentul nr. 2026/97: „În cazurile în care se pretinde că […] un sistem de drawback se transformă într-o subvenție datorită unei reduceri sau a unui drawback excesiv pentru impozitele indirecte sau pentru impunerile la import aplicate asupra unor inputuri consumate în producerea produsului exportat, autoritățile însărcinate cu investigația trebuie, mai întâi, să determine dacă autoritățile publice ale membrului exportator au introdus și aplică un sistem sau o procedură care permite să se verifice care inputuri sunt consumate în producerea unui produs exportat și în ce cantități. În cazurile în care stabilesc că un sistem sau o procedură de acest tip este aplicată, ele vor trebui să le examineze pentru a vedea dacă sunt rezonabile, eficace pentru atingerea scopului urmărit și dacă sunt bazate pe practici comerciale general acceptate în țara de export.” Punctul II 2 din anexa III la Regulamentul nr. 2026/97 are un cuprins similar, fiind vorba de un sistem de drawback pentru inputurile de substituire.

96

Din punctul II 5 din anexa II la Regulamentul nr. 2026/97 reies următoarele: „În cazul în care nu există un sistem sau o procedură de acest tip, în situația în care un astfel de sistem sau o astfel de procedură nu sunt rezonabile sau când s-a stabilit și sunt considerate rezonabile, dar se constată că nu sunt aplicate sau nu sunt aplicate eficient, statul membru exportator trebuie să procedeze la o nouă examinare bazată pe inputurile reale respective pentru a determina dacă a existat o plată excesivă. În cazul în care autoritățile însărcinate cu investigația consideră necesar, este efectuată o nouă examinare în conformitate cu alineatul [II] 4.” Punctul II 3 din anexa III la Regulamentul nr. 2026/97 are un cuprins similar, fiind vorba de un sistem de drawback pentru inputurile de substituire.

97

Pentru a considera că DEPB nu putea fi considerat sistem autorizat de drawback pentru inputuri sau pentru inputuri de substituire, Consiliul s-a întemeiat în special pe circumstanța descrisă în considerentul (9) al regulamentului antisubvenții atacat, potrivit căreia:

„[A]utoritățile publice indiene nu au aplicat niciun sistem sau procedură care să permită verificarea efectivă a inputurilor consumate în procesul de producție a produsului exportat ([punctul] II […] 4 din anexa II la Regulamentul [nr. 2026/97] și, în cazul sistemelor drawback pentru inputurile de înlocuire, [punctul] II […] 2 din anexa III la Regulamentul [nr. 2026/97]). De asemenea, nu au efectuat o verificare ulterioară exportului, bazată pe inputurile efective în cauză, pentru a determina dacă s-a efectuat o plată excesivă, cu toate că au în mod normal obligația de a o face în lipsa unui sistem de verificare eficace ([punctul] II […] 5 din anexa II și [punctul] II […] 3 din anexa III la Regulamentul [nr. 2026/97]).”

98

Trebuie constatat că este corect modul în care Consiliul a interpretat criteriile menționate în anexele II și III la Regulamentul nr. 2026/97, criterii al căror obiect este acela de a verifica dacă sistemul de drawback existent în țara exportatoare permite să se asigure o evaluare reală a consumului de inputuri sau de inputuri de substituire. Primul criteriu constă în existența unui sistem sau a unei proceduri care să permită efectuarea unei astfel de verificări. Al doilea criteriu, care se aplică în subsidiar, în eventualitatea în care o astfel de procedură sau un astfel de sistem nu ar exista sau nu ar funcționa, constă în efectuarea de către țara exportatoare a unei examinări întemeiate pe realitatea inputurilor utilizate sau a tranzacțiilor realizate.

99

Consiliul a considerat în mod corect că DEPB nu corespundea criteriilor prevăzute în anexele II și III la Regulamentul nr. 2026/97.

100

Pe de o parte, din descrierea mecanismului DEPB, astfel cum a fost făcută în considerentele (23)-(30) ale regulamentului antisubvenții provizoriu – descriere confirmată de Consiliu în considerentul (6) al regulamentului antisubvenții atacat și care nu este contestată de reclamante – nu reiese că autoritățile publice indiene au instituit o procedură sau un mecanism de verificare. Contrar celor susținute de reclamante, asocierea mai multor factori, printre care se regăsesc aplicarea normei SION, utilizarea creditelor pentru importurile de inputuri și circumstanța invocată de acestea în înscrisurile lor potrivit căreia majoritatea exportatorilor indieni utilizează mecanismul DEPB în același mod precum un sistem de drawback care impune obligația strictă de a utiliza fiecare drawback pentru achitarea taxelor datorate la importul de inputuri consumate efectiv pentru fabricarea produselor exportate, nu poate fi asemănată cu o procedură sau cu un sistem de verificare în sensul punctului II 4 din anexa II și al punctului II 2 din anexa III la Regulamentul nr. 2026/97.

101

Pe de altă parte, este neîndoielnic faptul că autoritățile indiene nu au efectuat o examinare ulterioară exporturilor, astfel cum erau obligate să procedeze în lipsa unei proceduri sau a unui sistem de verificare în temeiul punctului II 5 din anexa II la Regulamentul nr. 2026/97 și al punctului II 3 din anexa III la același regulament. De altfel, acest aspect este confirmat de argumentarea reclamantelor potrivit căreia este de competența Comunității să efectueze o astfel de examinare.

102

Așadar, Consiliul a putut considera în mod corect că DEPB nu îndeplinea criteriile enunțate în anexele II și III la Regulamentul nr. 2026/97 și că, prin urmare, nu poate fi calificat drept sistem autorizat de drawback pentru inputuri sau pentru inputuri de substituire în sensul articolului 2 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din același regulament.

103

Această concluzie nu este afectată prin utilizarea adverbului „în mod normal” în anexele II și III la Regulamentul nr. 2026/97. Deși utilizarea acestui adverb implică faptul că, în circumstanțe speciale, instituțiile pot eventual utiliza alte criterii, aceasta nu pot fi lipsite de posibilitatea de a se întemeia pe lipsa criteriilor prevăzute, în scopul de a constata caracterul neautorizat al unui sistem de drawback pentru inputuri sau pentru inputuri de substituire.

104

În ceea ce privește argumentele reclamantelor întemeiate pe lipsa unei definiții cu caracter obligatoriu, la nivel internațional, a unui sistem de drawback al taxelor și pe circumstanța că India este o țară în curs de dezvoltare, acestea nu sunt de natură să infirme respectiva concluzie. În această privință, este suficient să se sublinieze că anexele II și III la Regulamentul nr. 2026/97 sunt conforme cu anexele II și III la Acordul SMC și că acestea din urmă nu fac nicio distincție în favoarea țărilor în curs de dezvoltare.

105

Cu titlu suplimentar, se poate arăta ca DEPB nu este întemeiat pe realitatea inputurilor sau a inputurilor de substituire utilizate în produsul exportat, ci pe o simplă estimare a cantității acestora. În acest fel, sistemul nu conține o condiție de utilizare efectivă a inputurilor în produsul exportat. Or, existența unei astfel de condiții decurge în mod implicit, dar necesar din articolul 2 punctul 1 litera (a) subpunctul (ii) din Regulamentul nr. 2026/97, precum și din anexele II și III la acesta.

106

Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 95 și 96 de mai sus, Comisia trebuie numai să stabilească dacă autoritățile publice din țara exportatoare au instituit și au aplicat un sistem sau o procedură de control. Contrar celor susținute de reclamante, Comisia nu este obligată să efectueze o anchetă în scopul de a verifica funcționarea în practică a mecanismului DEPB. Dimpotrivă, în lipsa unui sistem sau a unei proceduri de control adecvate, este de competența țării exportatoare, și nu a Comunității să efectueze o nouă examinare întemeiată pe inputurile efective și pe tranzacțiile reale în cauză. Prin urmare, prezenta obiecție trebuie respinsă.

107

Având în vedere cele de mai sus, al treilea motiv trebuie respins.

108

Reclamantele susțin că regulamentele atacate încalcă, pe de o parte, articolul 1 alineatul (1), articolul 3 alineatele (1), (6) și (7) și articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 384/96, precum și articolele 3 și 9 din Codul antidumping din 1994 și, pe de altă parte, articolul 1 alineatul (1), articolul 8 alineatele (1), (6) și (7) și articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2026/97, precum și articolele 15 și 19 din Acordul SMC și conțin o eroare vădită de apreciere, întrucât impun taxe definitive împotriva unor importuri ale produsului vizat în lipsa unei stabiliri corecte și adecvate a prejudiciului, în special întemeindu-se pe date care au devenit puțin fiabile din cauza existenței unui acord anticoncurențial.

109

Acestea reamintesc faptul că taxele antidumping și compensatorii pot fi impuse numai în urma unei anchete care a demonstrat existența unui prejudiciu important pentru industria comunitară. În temeiul normelor OMC, ar fi necesar să se asigure că recurgerea la măsuri de protecție comercială nu blochează accesul importurilor în cauză pe piața comunitară atunci când prejudiciul adus industriei comunitare a putut fi cauzat de alți factori. Prin urmare, un calcul precis al valorii exacte a prejudiciului ar fi necesar pentru a evita ca un prejudiciu cauzat de alți factori să fie imputat importurilor examinate și pentru a permite o aplicare efectivă a regulii taxei celei mai reduse.

110

De asemenea, acestea subliniază importanța acordată de instanța comunitară stabilirii rolului jucat de alți factori în prejudiciul cauzat industriei comunitare și, în special, de eventualele practici anticoncurențiale. Astfel, în Hotărârea din 11 iunie 1992, Extramet Industrie/Consiliul (C-358/89, Rec., p. I-3813), Curtea ar fi anulat o taxă, întrucât Comisia nu stabilise în mod corect prejudiciul cauzat de importuri, și nici nu a examinat dacă industria comunitară relevantă nu era la originea propriului prejudiciu din cauza propriilor fapte anticoncurențiale.

111

În opinia reclamantelor, în temeiul Hotărârii Tribunalului din 19 septembrie 2001, Mukand și alții/Consiliul (T-58/99, Rec., p. II-2521), este de competența Comisiei să verifice dacă piața care face obiectul anchetei era afectată de activitățile anticoncurențiale în cauză și, eventual, dacă era posibil să se ajungă la concluzii fiabile în ceea ce privește prejudiciul. De asemenea, acestea amintesc faptul că, în temeiul articolului 8 alineatele (6) și (7) din Regulamentul nr. 2026/97 și al articolului 3 alineatele (6) și (7) din Regulamentul nr. 384/96, instituțiile sunt obligate să nu impute importurilor examinate efectele negative asupra industriei comunitare rezultate din propriul comportament anticoncurențial. Reclamantele deduc de aici că, în cazul unei practici anticoncurențiale care conduce la stabilirea prețurilor pe piața comunitară a produselor care fac obiectul unei anchete antidumping sau antisubvenții, Comisia este obligată să încheie procedura din momentul în care această activitate anticoncurențială invalidează stabilirea prejudiciului și a legăturii de cauzalitate sau le face chiar imposibil de stabilit.

112

În speță, reclamantele susțin că ar fi trebuit luate în considerare comportamentele anticoncurențiale sancționate de Comisie în Decizia 2002/271/CE din 18 iulie 2001 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (JO 2002, L 100, p. 1). Pe de o parte, principalele efecte ar fi constat în prețuri ridicate artificial până în martie 1998. Această situație ar împiedica atât o stabilire exactă a pretinsului preț anormal de scăzut al importurilor din India, cât și niveluri de rentabilitate corespunzătoare ale industriei comunitare. Pe de altă parte, practicile anticoncurențiale ar fi avut ca efect și creșterea artificială a cotelor de piață ale producătorilor comunitari. Prin urmare, nu ar trebui trasă nicio concluzie din circumstanța că nivelul prețurilor ar fi scăzut. Reclamantele deduc de aici că era imposibil pentru Comisie să facă o evaluare fiabilă a indicatorilor prejudiciului. În opinia reclamantelor, Comisia ar fi trebuit chiar să examineze dacă dificultățile industriei comunitare nu se datorau propriilor fapte. Acestea susțin că circumstanțele din speță fac ca analiza să fie mai ușor de realizat decât în cauza în care s-a pronunțat Hotărârea Mukand și alții/Consiliul, punctul 111 de mai sus, din moment ce practicile anticoncurențiale produc efecte pe aceeași piață precum importurile în cauză. Reclamantele deduc de aici că este imposibil de realizat o comparație a prețurilor electrozilor din grafit comunitari și indieni.

113

Reclamantele contestă analiza potrivit căreia cartelul ar fi încetat să producă efecte la data la care a început perioada examinată, 1 ianuarie 1999. Ar fi iluzoriu să se considere că efectele unei înțelegeri privind stabilirea prețurilor și repartizarea piețelor pot dispărea imediat mai ales pe o piață oligopolistică. Acestea susțin că la 1 ianuarie 1999 tocmai începea ancheta Comisiei privind cartelul și că efectele acestuia erau la apogeu, din moment ce în special prețurile aplicate fuseseră convenite în cursul anilor precedenți și erau, așadar, la un nivel foarte ridicat. Scăderea prețurilor constatată ulterior ar trebui, prin urmare, să fie cu atât mai mult imputată încetării progresive a efectelor înțelegerii decât importurilor din India. În această privință, reclamantele susțin că au comunicat Comisiei elemente care demonstrează că efectele înțelegerii încă mai erau simțite pe piață, elemente constituite din dovezi privind creșteri simultane și identice ale prețurilor.

114

Reclamantele deduc din cele de mai sus că au fost săvârșite erori vădite de apreciere atât în stabilirea prejudiciului, cât și a legăturii de cauzalitate. Pe de o parte, Comisia nu ar fi fost în posesia unor indicatori adecvați și fiabili pentru a măsura prejudiciul. Reclamantele susțin, în esență, că, întrucât măsurile compensatorii și antidumping au în principiu ca efect restabilirea caracterului concurențial al unei piețe, Comisia trebuie să aibă o idee precisă privind nivelul concurenței care ar trebui să existe pe această piață. În speță, singura informație cuantificabilă ar fi constituit-o scăderea performanței industriei comunitare, care nu este asimilabilă unui prejudiciu important care să poată justifica instituirea unor taxe. Pe de altă parte, în ceea ce privește examinarea legăturii de cauzalitate, declinul performanțelor producătorilor comunitari ar trebui considerat ca fiind imputabil propriilor acțiuni, constituite din practicile lor anticoncurențiale, și nu importurilor indiene.

115

Consiliul susține că instituțiile au examinat dacă existența în trecut a unui cartel a avut o influență asupra datelor care trebuie luate în considerare cu privire la prejudiciu și au concluzionat în mod corect că nu a existat o astfel de influență.

116

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 384/96 prevede că poate fi supus unei taxe antidumping orice produs care face obiectul unui dumping în cazul în care punerea sa în liberă circulație în cadrul Comunității cauzează un prejudiciu.

117

Articolul 3 din același regulament prevede:

„(1)   În sensul prezentului regulament, prin termenul «prejudiciu» se înțelege, în cazul în care nu se specifică altfel, un prejudiciu important adus unei industrii comunitare, pericolul de prejudiciu important adus unei industrii comunitare sau o întârziere semnificativă în crearea unei industrii comunitare și se interpretează în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

[…]

(6)   Trebuie demonstrat cu ajutorul tuturor elementelor doveditoare pertinente […] că importurile care fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu în sensul prezentului regulament […]

(7)   Factorii cunoscuți, alții decât importurile, care fac obiectul unui dumping, care aduc în același timp un prejudiciu industriei comunitare, se analizează, de asemenea, de așa manieră încât prejudiciul adus de acești alți factori să nu fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping în sensul alineatului (6). Factorii care pot fi considerați ca pertinenți în acest sens includ […] volumul și prețul importurilor care nu sunt vândute la prețuri de dumping, […] practicile comerciale restrictive ale producătorilor din țări terțe și membre ale Comunității […]”

118

Conform articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 384/96, „[î]n cazul în care din constatarea definitivă a faptelor reiese că există dumping și prejudiciu care rezultă din acesta și că interesul Comunității necesită o acțiune […], se impune o taxă antidumping definitivă de către Consiliu”.

119

Articolele 1, 8 și 15 din Regulamentul nr. 2026/97 au un cuprins similar în ceea ce privește taxele compensatorii.

120

Potrivit unei jurisprudențe constante, întrebarea dacă industria comunitară a suferit un prejudiciu și dacă acesta poate fi imputat importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unei subvenții, precum și întrebarea dacă importurile care provin din alte țări sau, mai general, dacă alți factori cunoscuți au contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară presupun evaluarea unor aspecte economice complexe pentru care instituțiile dispun de o largă putere de apreciere. Prin urmare, controlul efectuat de instanța comunitară cu privire la aprecierile instituțiilor trebuie să se limiteze la verificarea respectării normelor de procedură, a exactității materiale a faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a lipsei unui abuz de putere (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 1995, Ferchimex/Consiliul, T-164/94, Rec., p. II-2681, punctul 131, și Mukand și alții/Consiliul, punctul 111 de mai sus, punctul 38).

121

În primul rând, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe pretinsa lipsă de fiabilitate a indicatorilor de prejudiciu, trebuie amintit că, în temeiul articolului 3 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 384/96 și al articolului 8 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 2026/97, stabilirea prejudiciului se face în special în funcție de creșterea importurilor, de evoluția prețurilor pe piața comunitară, precum și în funcție de evoluția rentabilității industriei comunitare. Prin urmare, este important ca indiciile pe care se întemeiază instituțiile să corespundă unor condiții normale de piață (a se vedea în acest sens Hotărârea Mukand și alții/Consiliul, punctul 111 de mai sus, punctul 46).

122

Analiza fragmentelor pertinente din regulamentele provizorii, confirmate de regulamentele atacate, nu demonstrează că instituțiile au săvârșit o eroare vădită de apreciere considerând că, la data la care a început perioada examinată, 1 ianuarie 1999, se atenuaseră efectele comportamentelor anticoncurențiale sancționate prin Decizia 2002/271 [considerentul (46) al regulamentului antidumping provizoriu și considerentul (90) al regulamentului antisubvenții provizoriu, confirmate de considerentul (18) al regulamentului antidumping atacat și, respectiv, de considerentul (27) al regulamentului antisubvenții atacat).

123

Într-adevăr, reiese din considerentele (77)-(81) ale regulamentului antidumping provizoriu și din considerentele (121)-(125) ale regulamentului antisubvenții provizoriu, confirmate de Consiliu în considerentul (21) al regulamentului antidumping atacat și în considerentul (29) al regulamentului antisubvenții atacat, că această concluzie este susținută de o analiză suficient de convingătoare fiind vorba de un domeniu în care instituțiile beneficiază de o largă putere de apreciere.

124

Astfel, pentru a reține că la 1 ianuarie 1999 cartelul încetase să producă efecte, dată aleasă ca punct de plecare a perioadei examinate, s-a observat că practic toate tranzacțiile efectiv facturate și achitate în 1999 și prețurile aferente rezultau din acorduri ulterioare datei la care a încetat cartelul (martie 1998). Însăși această constatare se întemeia pe următoarea circumstanță, amintită în considerentul (78) al regulamentului antidumping provizoriu și în considerentul (122) al regulamentului antisubvenții provizoriu:

„Ancheta a permis să se constate că în perioada 1998-1999 aproximativ 40 % din tranzacții au fost acoperite prin contracte anuale, 35 % prin contracte de șase luni și 25 % prin contracte de trei luni sau prin contracte unice. Contractele pe termen lung (de exemplu, de trei ani) au câștigat teren numai destul de recent, însă au fost marginale sau chiar total inexistente, în anii 1997-1998, ceea ce era logic pe o piață caracterizată prin prețuri ridicate.” [traducere neoficială]

125

În plus, Consiliul s-a întemeiat pe constatarea, expusă în considerentul (80) al regulamentului antidumping provizoriu și în considerentul (124) al regulamentului antisubvenții provizoriu, că o analiză a prețurilor pe termen lung ale produsului vizat pe piața comunitară demonstrase o creștere progresivă a acestora în cursul anilor ’90, atingând o creștere maximă în 1998, după care a scăzut cu 14 % între 1998 și 1999.

126

În plus, Comisia a explicat motivul pentru care evoluția prețurilor pe o altă piață, cea a electrozilor cu mare diametru (mai mare de 700 mm), nu era pertinentă [considerentul (79) al regulamentului antidumping provizoriu și considerentul (123) al regulamentului antisubvenții provizoriu].

127

Rămâne de verificat dacă argumentele reclamantelor infirmă considerentele precedente.

128

În primul rând, în scopul de a demonstra că înțelegerea producea încă efecte pe piața în cauză la 1 ianuarie 1999, reclamantele susțin că, la această dată, ancheta Comisiei privind cartelul tocmai începea și că efectele anticoncurențiale erau la apogeu. Este suficient să se constate că instituțiile s-au întemeiat în mod corect pe Decizia 2002/271 din care reiese că ancheta a început la 5 iunie 1997 [considerentul (32)] și că încălcarea a durat până în februarie/martie 1998 [considerentul (155)].

129

În al doilea rând, reclamantele se referă la structura oligopolistică a pieței relevante, precum și la circumstanța că pe această piață concurența lipsea sau era foarte redusă pentru a sublinia că reintroducerea concurenței nu se putea face brusc, ci numai în mod gradat. Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 122-126 de mai sus, simpla interpretare a regulamentelor provizorii și definitive nu permite demonstrarea existenței unei erori vădite de apreciere. Prin urmare, reclamantele au obligația să prezinte elementele de probă care să permită Tribunalului să ajungă la o concluzie diferită (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 17 decembrie 1997, EFMA/Consiliul, punctul 45 de mai sus, punctul 106, Hotărârea Tribunalului din 28 octombrie 1999, EFMA/Consiliul, T-210/95, Rec., p. II-3291, punctul 58, și Hotărârea Mukand și alții/Consiliul, punctul 111 de mai sus, punctul 41).

130

În această privință, reclamantele prezintă diferite elemente care, în opinia lor, ar demonstra existența unor majorări simultane ale prețurilor, efectuate de SGL și de UCAR după 1 ianuarie 1999 și, prin urmare, ar demonstra că nu s-a revenit la condițiile normale de piață. Reclamantele au reamintit aceste elemente în scrisoarea lor din 22 iunie 2004, ocazie cu care au prezentat și alte elemente.

131

Fără a fi necesar să se pună întrebarea privind valoarea probatorie a unora dintre aceste documente întemeiate pe pagini de internet (extrase de pe site-ul Yahoo Finance, de pe site-ul internet al UCAR și de pe cel al SGL), este suficient să se constate că acestea nu vizează elementul esențial reținut de Comisie și confirmat de Consiliu pentru a considera că la 1 ianuarie 1999 fuseseră restabilite condițiile normale de concurență, și anume scăderea importantă, de 14 %, a prețurilor constatate între 1998 și 1999. Într-adevăr, prin aceste documente, reclamantele urmăresc numai să demonstreze existența unor majorări de prețuri care au intervenit în mod simultan după 1 ianuarie 1999 și, în special, între 2002 și 2004. Prin urmare, aceste elemente nu repun în cauză raționamentul potrivit căruia la 1 ianuarie 1999 efectele comportamentelor anticoncurențiale din trecut erau atenuate și că, prin urmare, indicatorii prejudiciului erau suficient de fiabili. În lipsa unei contestări directe a acestei analize, nu se poate considera că această pretinsă majorare paralelă a prețurilor își găsește originea în practicile sancționate de Decizia 2002/271 sau că reprezintă dovada lipsei condițiilor normale de piață.

132

Prin aceasta, faptele din prezenta speță se deosebesc de cele din cauza în care s-a pronunțat Hotărârea Mukand și alții/Consiliul, punctul 111 de mai sus, invocată de reclamante, în care Consiliul nu contesta însăși existența elementului cu privire la care Tribunalul a considerat că diminua fiabilitatea analizei prețurilor produsului vizat.

133

În al doilea rând, și în consecință, celelalte argumente ale reclamantelor trebuie de asemenea respinse.

134

Mai întâi, instituțiile nu au săvârșit o eroare vădită de apreciere considerând că, din momentul în care erau atenuate efectele practicilor sancționate în Decizia 2002/271, piața comunitară se afla într-o situație normală de concurență.

135

Apoi, desigur, este adevărat că, potrivit unei jurisprudențe constante, la determinarea prejudiciului, Consiliul și Comisia au obligația de a examina dacă prejudiciul pe care înțeleg să îl rețină decurge efectiv din importuri care au făcut obiectul unui dumping și de a nu lua în considerare niciun prejudiciu care decurge din alți factori și în special pe cel care și-ar avea cauza în propriul comportament al producătorilor comunitari (Hotărârea Extramet Industrie/Consiliul, punctul 110 de mai sus, punctul 16, și Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2007, Aluminium Silicon Mill Products/Consiliul, T-107/04, Rep., p. II-669, punctul 72). Totuși, pentru motivele menționate mai sus, trebuie să se considere că prejudiciul pe care industria comunitară ar fi putut eventual să și-l cauzeze a încetat la data la care a început perioada de examinare.

136

În sfârșit, în ceea ce privește referirile făcute de reclamante la pretinse încălcări ale articolelor 3 și 9 din Codul antidumping din 1994 și ale articolelor 15 și 19 din acordul SMC, reiese că reclamantele nu susțin că aceste dispoziții au un conținut diferit de cel al dispozițiilor din Regulamentele nr. 384/96 și nr. 2026/97 care transpun obligațiile specifice conținute de acestea.

137

Având în vedere cele de mai sus, al patrulea motiv trebuie respins.

138

În esență, reclamantele critică instituțiile pentru că au imputat întregul prejudiciu importurilor din India, deși o anchetă adecvată în privința altor factori și în special a altor importuri care prezintă prețuri anormal de scăzute ar fi condus cu certitudine la recunoașterea unui dumping provenind din alte țări decât India și în special din Japonia. În consecință, atât regulamentele provizorii, cât și regulamentele atacate ar fi contrare fie articolului 3 alineatul (7) din Regulamentul nr. 384/96, fie articolului 8 alineatul (7) din Regulamentul nr. 2026/97.

139

În plus, reclamantele consideră că în prezenta cauză, în care este posibil ca alți factori să fi influențat scăderea prețurilor produselor, Comisia nu ar fi trebuit să calculeze marja de profit întemeindu-se pe un preț-țintă despre care se susține că ar corespunde celei care ar fi trebuit să existe în lipsa unui dumping și a unei subvenții (underselling price), ci ar fi trebuit mai degrabă să urmeze practica consacrată a subcotării prețurilor (undercutting price). În opinia reclamantelor, metoda preferată în speță de Comisie, care se întemeiază pe o comparație între prețurile exporturilor din India și prețurile-țintă ale industriei comunitare și care include o marjă de profit considerată rezonabilă, are drept consecință faptul că obligă importatorii indieni să suporte întregul prejudiciu despre care se presupune că a fost cauzat industriei comunitare, deși Comisia ar fi concluzionat că aceștia nu sunt singuri la originea prejudiciului. Această consecință ar fi exact cea pe care articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul nr. 384/96 și articolul 8 alineatul (7) din Regulamentul nr. 2026/97 au ca obiect să o evite.

140

În opinia reclamantelor, Consiliul pare să confunde noțiunile distincte de cauzalitate și de excludere a altor factori de la stabilirea prejudiciului. Acestea nu susțin că, într-un anumit caz de dumping sau de subvenții, existența altor factori la originea prejudiciului suferit de industria comunitară ar trebui să o lipsească de orice protecție, ci afirmă numai că, în temeiul articolului 3 alineatul (7) din Regulamentul nr. 384/96, prejudiciul cauzat de acești alți factori nu ar trebui imputat importurilor care fac obiectul unui dumping.

141

Consiliul consideră că prezentul motiv trebuie respins.

142

Potrivit articolului 3 alineatul (7) din Regulamentul nr. 384/96 și articolului 8 alineatul (7) din Regulamentul nr. 2026/97, factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții, care aduc în același timp un prejudiciu industriei comunitare, sunt de asemenea analizați, astfel încât prejudiciul adus de acești alți factori să nu fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții.

143

Astfel cum Curtea a avut ocazia să sublinieze, răspunderea pentru cauzarea unui prejudiciu poate fi atribuită importurilor avute în vedere, chiar dacă efectele acestora nu reprezintă decât o parte dintr-un prejudiciu mai mare imputabil altor factori, și în special unor importuri originare din țări terțe (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 5 octombrie 1988, Canon și alții/Consiliul, 277/85 și 300/85, Rec., p. 5731, punctul 62).

144

Totuși, este de competența instituțiilor să verifice dacă efectele celorlalți factori nu au fost de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre, pe de o parte, importurile în cauză și, pe de altă parte, prejudiciul suferit de industria comunitară (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 1995, Koyo Seiko/Consiliul, T-166/94, Rec., p. II-2129, punctele 79, 81 și 82, și Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 1998, Sinochem/Consiliul, T-97/95, Rec., p. II-85, punctul 98).

145

De asemenea, este de competența acestora să se asigure că prejudiciul imputabil celorlalți factori nu este luat în considerare pentru stabilirea prejudiciului în sensul articolului 3 alineatul (7) din Regulamentul nr. 384/96 și a articolului 8 alineatul (7) din Regulamentul nr. 2026/97 și că, în consecință, taxa antidumping sau compensatorie aplicată nu depășește ceea ce este necesar pentru a conduce la dispariția prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping sau al unei subvenții [a se vedea în acest sens, în ceea ce privește aplicarea articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2423/88 al Consiliului din 11 iulie 1988 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții din partea unor țări care nu sunt membre ale Comunității Economice Europene (JO L 209, p. 1), a cărei formulare este asemănătoare cu cea a articolului 3 alineatul (7) din Regulamentul nr. 384/96 și a articolului 8 alineatul (7) din Regulamentul nr. 2026/97, Hotărârea din 28 octombrie 1999, EFMA/Consiliul, punctul 129 de mai sus, punctele 59 și 60].

146

Prin urmare, instituțiile sunt obligate să aprecieze efectele celorlalți factori cunoscuți și în special efectele importurilor produsului vizat originare din țări terțe nu numai cu ocazia analizării legăturii de cauzalitate care există între importurile examinate și prejudiciul suferit de industria comunitară, ci și cu ocazia stabilirii prejudiciului suferit de aceasta din urmă.

147

Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie analizate obiecțiile reclamantelor privind, pe de o parte, neluarea în considerare a efectelor altor factori și, pe de altă parte, alegerea metodei de calcul al nivelului de eliminare a prejudiciului.

148

Singura critică explicită a reclamantelor vizează neluarea în considerare a efectelor importurilor din Japonia.

149

Comisia, în regulamentele sale provizorii ale căror considerente relevante [(83)-(88) ale regulamentului antidumping provizoriu și (127)-(132) ale regulamentului antisubvenții provizoriu] au fost confirmate de Consiliu [considerentul (21) al regulamentului antidumping atacat și considerentul (29) al regulamentului antisubvenții atacat], a demonstrat că nimic nu arăta că importurile originare din anumite alte țări terțe decât India au contribuit la situația prejudiciabilă pentru industria comunitară.

150

Aceasta a ajuns la următoarea concluzie, expusă în considerentul (87) al regulamentului antidumping provizoriu și în considerentul (131) al regulamentului antisubvenții provizoriu:

„Având în vedere prețul mediu, volumul scăzut [al] importurilor [originare din alte țări terțe decât India], de cota de piață limitată a acestora și de considerentele menționate anterior în legătură cu gama de produse, nimic nu arată că aceste importuri din țări terțe, indiferent dacă provin sau nu provin din uzinele celor doi producători comunitari care se află la originea plângerii, au contribuit la situația prejudiciabilă pentru industria comunitară, în special în termeni de cote de piață, de volum de vânzări, de locuri de muncă, de investiții, de rentabilitate, de randament al investițiilor și de flux de lichidități.” [traducere neoficială]

151

Această concluzie se întemeiază pe mai multe elemente care nu sunt criticate explicit de reclamante.

152

Astfel, nu se contestă că numai importurile originare din 3 țări, altele decât India, în cazul de față Japonia, Polonia și Statele Unite, au reprezentat o cotă de piață în cadrul Comunității mai mare de 1 % în perioada de anchetă și prețul acestora franco frontieră comunitară (denumit în continuare „prețul caf”) era mai mare decât cel al importurilor din India. În ceea ce privește importurile originare din Polonia, se observă că prețul caf al acestora a fost mai mare decât cel al industriei comunitare. În ceea ce privește Statele Unite, regulamentele provizorii constată o scădere a cotei lor de piață de la 5,3 % la 4,7 %.

153

Este adevărat că în regulamentele provizorii figurează puține explicații privind importurile japoneze. Se menționează numai că „cota de piață a Japoniei a trecut de la 2,1 % la 2,6 %” [traducere neoficială] și că prețul caf al importurilor lor este mai mic decât cel al industriei comunitare, dar mai mare decât cel al Indiei [considerentul (128) al regulamentului antisubvenții provizoriu și considerentul (84) al considerentului antidumping provizoriu].

154

Desigur, deși astfel de importuri nu pot rupe legătura de cauzalitate dintre importurile examinate și prejudiciul industriei comunitare, este de competența instituțiilor să verifice dacă acestea nu cauzează un prejudiciu autonom industriei comunitare și, eventual, să nu îl impute importurilor examinate.

155

Chiar dacă motivarea din regulamentele atacate în ceea ce privește importurile din Japonia este succintă, reiese totuși, corespunzător cerințelor legale din regulamentele atacate și din regulamentele provizorii la care acestea fac trimitere, că un astfel de efect a fost considerat inexistent sau prea neglijabil pentru a fi la originea vreunui prejudiciu apreciabil.

156

Pe de o parte, din aceste regulamente reiese o interpretare corectă a obligației instituțiilor de a nu imputa importurilor examinate prejudiciul suferit de industria comunitară cauzat de alți factori și în special de importurile produsului vizat originare din țări terțe. Într-adevăr, în considerentul (117) al regulamentului antisubvenții provizoriu și, în mod similar, în considerentul (73) al regulamentului antidumping provizoriu se subliniază următoarele:

„Conform articolului 8 alineatele (6) și (7) din Regulamentul [nr. 2026/97], Comisia a examinat dacă importurile subvenționate au cauzat industriei comunitare un prejudiciu care poate fi considerat important. Au fost examinați și ceilalți factori cunoscuți în afara importurilor care fac obiectul subvențiilor care, în același moment, ar fi putut cauza un prejudiciu industriei comunitare, astfel încât prejudiciul eventual cauzat de acești alți factori să nu fie atribuit importurilor vizate.” [traducere neoficială]

157

Pe de altă parte, instituțiile au putut aprecia în mod corect că, în speță, efectele importurilor originare din țări terțe aveau numai un efect foarte limitat, chiar nul, și, în consecință, că acestea din urmă nu se aflau la originea vreunui prejudiciu apreciabil pe care s-ar fi străduit să nu îl impute importurilor examinate.

158

În această privință, în considerentul (136) al regulamentului antisubvenții provizoriu și în mod similar în considerentul (92) al regulamentului antidumping provizoriu se subliniază că „efectul scăderii cererii, legată de încetinirea înregistrată pe piața oțelului, al revenirii la condiții de concurență normale după desființarea cartelului, al rezultatelor celorlalți producători comunitari, al importurilor originare din alte țări terțe, al rezultatelor la export ale industriei comunitare a fost foarte limitat, chiar nul, și, prin urmare, nu este de natură să anuleze concluzia provizorie potrivit căreia există cu adevărat o relație strânsă de la cauză la efect între importurile subvenționate originare din țara vizată și prejudiciul important suferit de industria comunitară.” [traducere neoficială]

159

Or, o astfel de concluzie în privința importurilor al căror volum nu a crescut decât cu 0,5 % în toată perioada examinată și adoptată într-un domeniu în care, pentru motivele menționate la punctul 120 de mai sus, instituțiile dispun de o largă putere de apreciere nu pare să fie vădit eronată.

160

Prin urmare, prima obiecție a reclamantelor trebuie respinsă.

161

Alegerea metodei de calcul ține de libertatea de apreciere recunoscută instituțiilor în ceea ce privește stabilirea prejudiciului suferit de industria comunitară și se justifică prin aprecierile economice complexe care îi sunt inerente. Or, recurgerea mai degrabă la o metodă de calcul care se întemeiază pe marja de profit pe care ar fi putut conta industria comunitară în lipsa unor practici neloiale decât pe o metodă de calcul întemeiată numai pe subcotarea prețurilor nu este viciată de vreo eroare vădită de apreciere.

162

Este necesar ca marja de profit reținută de Consiliu pentru a calcula prețul indicativ de natură să elimine prejudiciul în cauză să fie limitată la marja de profit pe care industria comunitară ar fi putut conta în mod rezonabil în condiții normale de concurență, în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții (Hotărârea din 28 octombrie 1999, EFMA/Consiliul, punctul 129 de mai sus, punctul 60). Or, reclamantele nu au reușit să demonstreze că, în speță, situația era diferită.

163

Prin urmare, trebuie respinse această a doua obiecție și, în consecință, al cincilea motiv.

164

Rezultă din aceasta că recursul trebuie respins în întregime.

165

Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, potrivit articolului 87 alineatul (4) din acest regulament, instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.

166

Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, iar Consiliul a solicitat obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea reclamantelor să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată ale Consiliului. Comisia va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea)

declară și hotărăște:

Situația de fapt

Procedura și concluziile părților

În drept

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe deschiderea unei anchete numai împotriva importurilor din India ale produsului vizat

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

— Cu privire la pretinsa atitudine discriminatorie a instituțiilor în legătură cu determinarea produsului vizat

— Cu privire la lipsa unei anchete împotriva altor surse potențiale de dumping

— Cu privire la încălcarea principiului respectării dreptului la apărare

Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a cerințelor fundamentale de procedură prin faptul că anchetele au fost realizate pe baza unei Comunități compuse din numai 15 state membre

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la al treilea motiv, referitor la calificarea drept subvenție care a fost dată mecanismului indian de creditare a taxelor la import și în stabilirea valorii taxelor compensatorii

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

— Cu privire la pretinsa eroare de drept în interpretarea noțiunii de subvenție

— Cu privire la pretinsa eroare în calificarea DEPB drept subvenție

— Cu privire la lipsa unei anchete referitoare la funcționarea mecanismului DEPB

Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe neluarea în considerare a efectelor practicilor anticoncurențiale sancționate pe piața comunitară cu ocazia stabilirii prejudiciului

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la al cincilea motiv, referitor la neluarea în considerare a efectelor altor factori în momentul stabilirii prejudiciului și la alegerea metodei de calcul al prejudiciului respectiv

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

— Cu privire la obiecția întemeiată pe neluarea în considerare a efectelor altor factori

— Cu privire la obiecția referitoare la metoda de calcul al nivelului de eliminare a prejudiciului

Cu privire la cheltuielile de judecată