COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 8.4.2024

COM(2024) 153 final

2024/0084(NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii Europene în cadrul Convenției privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenția OSPAR) în ceea ce privește decizia de modificare a Deciziei OSPAR 98/3 privind eliminarea instalațiilor offshore scoase din uz

EXPUNERE DE MOTIVE

1.Obiectul propunerii

Prezenta propunere se referă la decizia de stabilire a poziției care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul Comisiei pentru protecția mediului marin din Atlanticul de Nord-Est în legătură cu adoptarea preconizată a unei decizii de modificare a Deciziei OSPAR 98/3 privind eliminarea instalațiilor offshore scoase din uz în cadrul Convenției pentru protecția mediului marin din Atlanticul de Nord-Est.

2.Contextul propunerii

2.1.Convenția OSPAR

Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est („acordul”) vizează protejarea zonei maritime a Atlanticului de Nord-Est împotriva efectelor negative ale activităților umane în scopul protejării sănătății umane, al conservării ecosistemelor marine și, atunci când este posibil, al refacerii zonelor marine care au fost afectate negativ. Convenția are 16 părți contractante: Belgia, Danemarca, UE 1 , Finlanda, Franța, Germania, Islanda, Irlanda, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Regatul Unit, Luxemburg și Elveția. Acordul a fost deschis spre semnare la 22 septembrie 1992, cu ocazia reuniunii ministeriale a Comisiilor de la Oslo și de la Paris, și a intrat în vigoare la 25 martie 1998.

2.2.Comisia OSPAR

Comisia OSPAR (instituită în conformitate cu articolul 10 din convenție) este alcătuită din reprezentanți ai fiecărei părți contractante și se reunește la intervale regulate și în orice moment, dacă apar circumstanțe speciale. Printre atribuțiile Comisiei OSPAR se numără supravegherea punerii în aplicare a convenției și analizarea stării zonei maritime, a eficacității măsurilor adoptate, a priorităților și a necesității întreprinderii unor măsuri suplimentare sau diferite.

În conformitate cu articolul 20 din convenție, fiecare parte contractantă are un vot în cadrul Comisiei OSPAR. UE are dreptul la un număr de voturi egal cu numărul statelor sale membre care sunt părți contractante la convenție. UE nu își exercită dreptul de vot atunci când statele sale membre îl exercită pe al lor și viceversa.

2.3.Actul avut în vedere spre adoptare de către Comisia OSPAR

La 24 iunie 2024, în cadrul celei de a 27-a sa sesiuni/reuniuni, Comisia OSPAR urmează să adopte o decizie de modificare a Deciziei OSPAR 98/3 privind eliminarea instalațiilor offshore scoase din uz („actul avut în vedere”).

Se propune modificarea definiției „instalației din beton” din Decizia OSPAR 98/3 privind eliminarea instalațiilor offshore scoase din uz pentru a clarifica faptul că din instalație nu face parte conținutul niciunei celule din cadrul structurii portante. Celulele din asemenea instalații [denumite „structuri gravitaționale din beton (concrete gravity-based structures - CGBS)] sunt utilizate pentru depozitarea hidrocarburilor, iar materialele reziduale din aceste celule, cu o compoziție în mare parte necunoscută, sunt în principal lichide, conținând cantități mari de petrol. Un asemenea conținut al celulelor reprezintă deșeuri periculoase care, dacă este abandonat în mare după dezafectarea instalației, prezintă riscuri ridicate pentru mediu, pentru ecosisteme și, potențial, și pentru sănătatea umană.

Decizia OSPAR 98/3 impune, în principiu, eliminarea completă a instalațiilor scoase din uz, dar permite derogări.

Conținutul celulelor structurilor gravitaționale din beton nu face parte din instalația offshore și, prin urmare, nu ar trebui să facă obiectul unei derogări în temeiul Deciziei 98/3; pentru a oferi claritate cu privire la această chestiune, juriștii-lingviști ai OSPAR au recomandat modificarea definiției „instalației din beton” de la punctul 1 din Decizia OSPAR 98/3 după cum urmează: „instalație din beton înseamnă o instalație offshore scoasă din uz, construită în întregime sau în principal din beton; Conținutul niciunei celule din cadrul structurii de rezistență nu face parte din instalație și este reglementat de dispozițiile anexei III la Convenția OSPAR”. Adăugarea părții cu caractere cursive, prin excluderea explicită a conținutului celulelor din definiția „instalației din beton”, elimină orice posibilitate de a permite, printr-o derogare de la obligația de eliminare completă stabilită în temeiul Deciziei 98/3, abandonarea în mare a unui astfel de conținut al celulelor după dezafectare.

3.Poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii

În urma incidentului Brent Spar de la mijlocul anilor nouăzeci (în cursul căruia, în fața protestelor opiniei publice, Shell a trebuit să își schimbe decizia de a arunca în mare o instalație dezafectată de extracție a petrolului), reuniunea ministerială OSPAR din 1998 de la Sintra (Portugalia) a adoptat Decizia OSPAR 98/3 privind eliminarea instalațiilor offshore scoase din uz; această decizie interzice descărcarea și abandonarea totală sau parțială a instalațiilor offshore scoase din uz în zona maritimă OSPAR.

Numai pentru anumite categorii și sub rezerva unei evaluări în conformitate cu anexa 2 la Decizia 98/3, autoritatea competentă a părții contractante OSPAR în cauză poate emite o autorizație de derogare care să permită abandonarea in situ a instalațiilor sau a unor părți ale instalațiilor existente. Printre categoriile de instalații offshore scoase din uz pentru care se pot avea în vedere derogări se numără, de exemplu, instalațiile din oțel cu o greutate mai mare de zece mii de tone în aer sau structurile gravitaționale din beton (CGBS).

În perioada 2019-2020, a avut loc un proces de consultare în temeiul Deciziei OSPAR 98/3 cu privire la intenția Regatului Unit de a emite o autorizație de derogare privind abandonarea in situ a fundațiilor structurilor gravitaționale din beton ale instalațiilor Brent Alpha Steel Jacket și Brent Bravo, Brent Charlie și Brent Delta; o astfel de autorizație ar include conținutul celulelor structurilor gravitaționale din beton ale instalațiilor.

Comisia, reprezentând UE, împreună cu alte părți contractante la OSPAR, s-a opus intenției Regatului Unit, deoarece un astfel de conținut constituie deșeuri periculoase care nu ar trebui abandonate în mare; în plus, ar trebui instituit un program adecvat de monitorizare a mediului marin în jurul părților instalației dezafectate rămase în mare; în plus, pentru a preveni abandonarea oricărei părți în mare după dezafectare, în concordanță cu spiritul Deciziei 98/3, ar trebui accelerată dezvoltarea de soluții tehnologice pentru eliminarea completă; acordarea de derogări fără o justificare adecvată nu stimulează o astfel de dezvoltare.

Procesul de consultare s-a reflectat, printre altele, în noua strategie OSPAR, adoptată în cadrul reuniunii ministeriale OSPAR din 2021 de la Cascais (Portugalia), care are drept obiectiv „revizuirea și, dacă este cazul, modificarea categoriilor de instalații offshore scoase din uz în cazul cărora pot fi luate în considerare derogări în temeiul Deciziei OSPAR 98/3 privind eliminarea instalațiilor offshore scoase din uz, cu scopul de a reduce domeniul de aplicare al eventualelor derogări. Revizuirea se va baza, printre altele, pe progresele înregistrate de tehnologiile de dezafectare și pe cele mai bune cunoștințe științifice disponibile.” Strategia conține, de asemenea, obiectivul de promovare a tehnologiilor de dezafectare; de asemenea, OSPAR are în curs de elaborare o metodologie armonizată pentru evaluarea opțiunilor de dezafectare.

În acest context, scopul modificării propuse este de a furniza un temei juridic solid pentru a preveni abandonarea in situ a conținutului contaminat al celulelor după dezafectare. Acest lucru este în concordanță nu numai cu obiecțiile sus-menționate ale Comisiei și ale altor părți contractante la OSPAR la derogările acordate în privința conținutului celulelor, ci și cu politicile conexe ale UE, cum ar fi Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării, care vizează reducerea, până în 2050, a poluării apei la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale, Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, care prevede realizarea unei stări ecologice bune în apele marine ale UE, Directiva-cadru privind deșeurile, care interzice deversarea deșeurilor, și Directiva privind siguranța activităților offshore, care ia în considerare și aspectele de mediu ale dezafectării. Niciuna dintre aceste politici nu poate fi pusă în aplicare în mod corespunzător dacă în Atlanticul de Nord-Est sunt prezente surse de poluare transfrontalieră potențial gravă și de durată, cum ar fi conținutul contaminat al celulelor instalațiilor petroliere scoase din uz.

Având în vedere reuniunea Comisiei OSPAR prevăzută să aibă loc în perioada 24-28 iunie 2024, Uniunea trebuie să ia o poziție în această privință, întrucât decizia avută în vedere care urmează să fie adoptată este un text cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic. Întrucât decizia va facilita punerea în aplicare a politicilor și a legislației UE și va preveni daunele aduse mediului marin, se propune ca Uniunea să sprijine adoptarea deciziei votând în favoarea acesteia.

4.Temei juridic

4.1.Temeiul juridic procedural

4.1.1.Principii

Articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede posibilitatea adoptării unor decizii de stabilire „a pozițiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepția actelor care modifică sau completează cadrul instituțional al acordului.”

Conceptul de „acte cu efecte juridice” include actele care au efecte juridice în temeiul normelor de drept internațional aplicabile organismului în cauză. Sunt, de asemenea, incluse instrumentele care nu au un caracter obligatoriu în temeiul dreptului internațional, dar care „au vocația de a influența în mod decisiv conținutul reglementării adoptate de legiuitorul Uniunii” 2 .

4.1.2.Aplicarea la cazul în discuție

Comisia OSPAR este un organism instituit printr-un acord, și anume Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est.

Actul pe care Comisia OSPAR este invitată să îl adopte este un act cu efecte juridice. Actul avut în vedere produce efecte juridice deoarece toate deciziile OSPAR sunt obligatorii din punct de vedere juridic pentru părțile contractante, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Convenția OSPAR, potrivit căruia: „La expirarea unui termen de două sute de zile de la adoptare, o decizie devine obligatorie pentru părțile contractante care au votat-o și care nu au notificat în scris secretarul executiv, în decursul acestui termen, asupra incapacității lor de a accepta decizia în cauză, cu condiția ca, până la expirarea termenului, trei sferturi din părțile contractante fie să fi votat decizia fără să își retragă acceptarea, fie să fi notificat în scris secretarul executiv că sunt în măsură să accepte decizia. Decizia în cauză este obligatorie pentru orice altă parte contractantă care a notificat în scris secretarul executiv că este în măsură să accepte decizia, fie începând de la data acestei notificări, fie la expirarea unui termen de două sute de zile de la adoptarea deciziei, în cazul în care expirarea se produce ulterior.”

Actul avut în vedere nu completează și nu modifică cadrul instituțional al acordului.

În consecință, temeiul juridic procedural al propunerii de decizie este articolul 218 alineatul (9) din TFUE.

4.2.Temeiul juridic material

4.2.1.Principii

Temeiul juridic material al unei decizii adoptate în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE depinde în primul rând de obiectivul și de conținutul actului avut în vedere cu privire la care o poziție este luată în numele Uniunii. În cazul în care actul avut în vedere urmărește două obiective sau include două elemente, iar unul dintre aceste obiective sau elemente poate fi identificat ca fiind obiectivul sau elementul principal, iar celălalt obiectiv sau element are mai degrabă un caracter accesoriu, decizia adoptată în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE trebuie să se întemeieze pe un singur temei juridic material, respectiv cel impus de obiectivul sau de elementul principal sau predominant.

4.2.2.Aplicarea la cazul în discuție

Obiectivul principal și conținutul actului avut în vedere se referă la protecția mediului.

Prin urmare, temeiul juridic material al deciziei propuse este articolul 192 alineatul (1) din TFUE.

4.3.Concluzie

Temeiul juridic al deciziei propuse ar trebui să fie articolul 192 alineatul (1), coroborat cu articolul 218 alineatul (9) din TFUE.

2024/0084 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii Europene în cadrul Convenției privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenția OSPAR) în ceea ce privește decizia de modificare a Deciziei OSPAR 98/3 privind eliminarea instalațiilor offshore scoase din uz

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1), coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est 3 („convenția”), la care Uniunea este parte contractantă, a intrat în vigoare la 25 martie 1998.

(2)În temeiul articolului 10 alineatul (3) din convenție, comisia instituită prin articolul 10 alineatul (1) din convenție („comisia OSPAR”) poate adopta decizii și recomandări în conformitate cu articolul 13 din convenție.

(3)În cursul celei de a 27-a sa sesiuni/reuniuni periodice din 24 iunie 2024, Comisia OSPAR urmează să adopte o decizie de modificare a Deciziei OSPAR 98/3 privind eliminarea instalațiilor scoase din uz.

(4)Decizia avută în vedere modifică definiția „instalației din beton” în sensul clarificării faptului că din instalație nu face parte conținutul niciunei celule din cadrul structurii portante.

(5)Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul Comisiei OSPAR, deoarece decizia care urmează să fie luată de aceasta va avea caracter obligatoriu pentru Uniune.

(6)Poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a vota în favoarea deciziei de modificare a Deciziei OSPAR 98/3, deoarece aceasta va facilita punerea în aplicare a politicilor și a legislației UE și va preveni daunele aduse mediului marin,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul celei de a 27-a sesiuni/reuniuni a Comisiei OSPAR este de a vota în sprijinul adoptării deciziei de modificare a Deciziei OSPAR 98/3 privind eliminarea instalațiilor offshore scoase din uz în ceea ce privește definiția „instalației din beton”.

Articolul 2

În funcție de evoluțiile din cadrul celei de a 27-a reuniuni a Comisiei OSPAR, reprezentanții Uniunii pot conveni, în consultare cu statele membre în cadrul reuniunilor de coordonare de la fața locului, asupra unei ajustări a poziției menționate la articolul 1, fără a mai fi necesară adoptarea unei noi decizii a Consiliului în această privință.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Comisiei.

Adoptată la Bruxelles,

(1)    Decizia 98/249/CE a Consiliului din 7 octombrie 1997 privind încheierea Convenției privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (JO L 104, 3.4.1998, p. 1).

(2)    Hotărârea Curții de Justiție din 7 octombrie 2014, Germania/Consiliul, C-399/12, ECLI:EU:C:2014:2258, punctele 61-64.

(3)    JO L 104, 3.4.1998, p. 2.