COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 5.3.2024

COM(2024) 150 final

2024/0061(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare și a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea și furnizarea la timp a produselor din domeniul apărării („EDIP”)

(Text cu relevanță pentru SEE)

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Temeiurile și obiectivele propunerii

La 24 februarie 2022, Rusia a lansat o invazie militară la scară largă a Ucrainei, cu consecințe devastatoare pentru Ucraina și poporul său. Doi ani de lupte intense, bombardamente cu artilerie grea și atacuri aeriene au dus la un număr mare de victime în rândul civililor și la o suferință umană imensă. Războiul de agresiune al Rusiei a cauzat daune considerabile infrastructurii critice civile și de apărare, capacităților de producție și serviciilor din Ucraina și, în unele părți ale țării, distrugeri masive ale orașelor. Din cauza crizei umanitare produse, milioane de ucraineni au fost strămutați din casele lor și mulți au nevoie disperată de hrană, adăpost și asistență medicală. Chiar și în prezent, atacurile aeriene rusești continuă să vizeze obiective în întreaga țară. Va fi nevoie de ani, sau chiar de decenii, pentru a vindeca traumele provocate de acest război lipsit de sens. UE sprijină independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional, dreptul său inerent la autoapărare și urmărirea unei păci cuprinzătoare, juste și durabile, în conformitate cu dreptul internațional și cu Carta ONU. Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei reprezintă o amenințare fundamentală nu numai pentru Ucraina, ci și pentru securitatea europeană și mondială. Contribuția UE la autoapărarea Ucrainei este o investiție esențială în propria securitate a UE. În acest sens, Uniunea Europeană și statele membre vor contribui, împreună cu partenerii, la viitoarele angajamente în materie de securitate față de Ucraina, care vor ajuta Ucraina să se apere, să reziste eforturilor de destabilizare și să descurajeze actele de agresiune în viitor. Nu există apărare fără o industrie a apărării. Ucraina depinde în mare măsură de sprijinul militar pus la dispoziție de UE și de statele sale membre, inclusiv din cauză că baza sa industrială de apărare a fost în mare parte distrusă.

Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a marcat revenirea dramatică a conflictului teritorial și a războiului de mare intensitate pe teritoriul european. Capacitatea de producție a bazei industriale și tehnologice de apărare europeană (EDTIB) a fost adaptată pentru a răspunde în primul rând nevoilor limitate ale statelor membre, în principal de-a lungul liniilor de demarcație națională, din cauza a decenii întregi de investiții publice insuficiente. Într-un astfel de scenariu, întreprinderile din domeniul apărării s-au confruntat adesea cu necesitatea de a reduce ratele de producție pentru a menține liniile de producție pe linia de plutire și pentru a menține personalul calificat, producând în același timp o cantitate limitată de sisteme de apărare pentru clienții naționali. În prezent, pentru multe întreprinderi europene din domeniul apărării, exportul de echipamente de apărare către clienți din afara UE este o piață majoră.

Creșterea cererii de anumite produse din domeniul apărării în Europa, cauzată de schimbarea radicală a mediului de securitate, a avut loc în acest context al unei EDTIB constrânse de capacitatea de producție limitată pe „timp de pace”. Pe termen lung, această situație ridică problema pregătirii industriale în domeniul apărării în Europa, și anume capacitatea EDTIB de a răspunde eficient (în timp și la scară) la schimbările cererii europene de produse din domeniul apărării. Acest lucru este strâns legat de provocarea mai amplă pe care o reprezintă securitatea aprovizionării cu echipamente de apărare în Europa. Deși acest subiect nu este nou pentru statele membre ale UE, recentul plan privind muniția l-a adus în centrul atenției, ridicând problema capabilității EDTIB de a asigura securitatea aprovizionării cu echipamente de apărare a Europei, atât pe timp de pace, cât și în timpul războiului.

În mai 2022, în urma izbucnirii războiului și a invitării la Declarația de la Versailles din martie 2022, Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate („Înaltul Reprezentant”)/șeful Agenției Europene de Apărare (AEA) au adoptat Comunicarea comună privind analiza deficitelor de investiții în domeniul apărării și calea de urmat (JOIN/2022/24 final). Comunicarea comună a subliniat că ultimele decenii de investiții insuficiente în apărare din partea statelor membre au condus atât la deficite în materie de capabilități, cât și la deficite industriale în cadrul Uniunii.

De la prezentarea comunicării comune din mai 2022, au fost propuse mai multe măsuri pentru a reacționa la cele mai imediate consecințe ale războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei:

–După cum s-a anunțat în Comunicarea comună din mai 2022, Comisia și Înaltul Reprezentant/șeful agenției au instituit Grupul operativ pentru achiziții publice comune în domeniul apărării (DJPTF) pentru a colabora cu statele membre în vederea sprijinirii coordonării nevoilor pe termen foarte scurt ale acestora în materie de achiziții publice. Grupul operativ s-a axat pe eliminarea conflictelor și pe coordonare cu scopul de a evita concurența în ceea ce privește obținerea de comenzi. De asemenea, Grupul operativ a efectuat o estimare globală a nevoilor și a cartografiat și evidențiat necesitatea de a dezvolta capacitățile de producție industrială ale UE necesare pentru a răspunde nevoilor respective.

–De asemenea, astfel cum s-a anunțat în Comunicarea comună din mai 2022, în iulie 2022, Comisia a prezentat Actul privind consolidarea industriei europene de apărare prin achiziții publice în comun (EDIRPA), care vizează stimularea, prin sprijin financiar, a cooperării statelor membre cu privire la achiziționarea celor mai urgente și critice echipamente de apărare. EDIRPA a fost adoptat de colegiuitori la 18 octombrie 2023 și contribuie la consolidarea adaptării industriei de apărare a Uniunii la schimbările structurale ale pieței. EDIRPA va fi în vigoare până la 31 decembrie 2025.

–Lacunele în materie de capabilități evidențiate în Comunicarea comună din mai 2022 au fost diverse, dar, având în vedere evoluția situației din Ucraina, a apărut o nevoie presantă specifică de muniție sol-sol și muniție de artilerie, precum și de rachete. Acest lucru a fost recunoscut în mod oficial de Consiliu, care, la 20 martie 2023, a convenit asupra unei abordări pe trei direcții pentru livrarea și achiziționarea în comun de muniție pentru Ucraina. În acest context, în mai 2023, Comisia a prezentat o nouă propunere de regulament privind sprijinirea producției de muniții (ASAP) pentru a face față creșterii bruște a cererii pentru aceste produse și pentru a permite urgent disponibilitatea lor în timp util, prin mobilizarea bugetului UE pentru a sprijini investițiile în creșterea capacităților de producție ale EDTIB în acest domeniu. ASAP a fost adoptat de colegiuitori la 20 iulie 2023 și va fi în vigoare până la 30 iunie 2025.

Pe lângă că a generat provocări urgente pentru UE și statele sale membre, durata războiului ilegal al Rusiei împotriva Ucrainei continuă să agraveze problemele structurale care afectează competitivitatea EDTIB și pune sub semnul întrebării capacitatea sa de a asigura un nivel suficient de securitate a aprovizionării pentru statele membre. Prin urmare, UE trebuie acum să treacă de la răspunsuri punctuale în situații de urgență (ilustrate de măsurile descrise mai sus) la pregătirea industriei de apărare a UE, de la asigurarea disponibilității consumabilelor în volumele necesare în perioadele de criză, la asigurarea furnizării la timp a capabilităților critice de vârf ale viitorului în următorii ani. Acesta este scopul exact al Strategiei privind industria europeană de apărare (EDIS), prezentată la 5 martie. Pentru a pune în aplicare orientările stabilite în EDIS, precum și acțiunile pe care le anunță, Comisia propune un nou regulament privind Programul privind industria europeană de apărare (EDIP). Anunțat în Comunicarea comună din mai 2022 și solicitat de Consiliul European, EDIP va avea drept scop reconcilierea modului în care se răspunde unor situații de criză urgente cu o abordare pe termen mai lung, prin menținerea sprijinului UE pentru EDTIB în cadrul financiar multianual (CFM) și prin consolidarea pregătirii industriei apărării a UE pentru viitor. În acest sens, EDIP va traduce, de fapt, o parte din EDIS, întrucât acțiunea sa este structurată în jurul a 3 piloni principali.

-Consolidarea competitivității și a capacității de reacție a EDTIB. Pentru a intensifica eforturile de agregare a cererii europene de echipamente de apărare din partea EDTIB și de armonizare a cerințelor aferente, EDIP propune un cadru juridic gata de utilizare, și anume Structurile pentru un program european de armament (SEAP), în scopul cooperării și gestionării în comun a echipamentelor de apărare pe parcursul întregului lor ciclu de viață. Într-o logică similară, EDIP extinde logica EDIRPA după 2025, pentru a continua să defragmenteze și să armonizeze cererea europeană. EDIP reproduce, de asemenea, logica ASAP de a sprijini investițiile productive ale EDTIB, ajută EDTIB să treacă la capacități de producție mai flexibile și asigură faza de producție a proiectelor FEA. Pentru a îmbunătăți accesul la finanțare pentru EDTIB, EDIP prevede, de asemenea, crearea unui fond care să mobilizeze și să accelereze investițiile necesare pentru a spori capacitățile de producție în domeniul apărării ale IMM-urilor și ale întreprinderilor mici cu capitalizare medie cu sediul în UE și să reducă riscurile legate de aceste investiții, pe baza experienței Comisiei în ceea ce privește „fondul de accelerare a producției” prevăzut în cadrul ASAP, precum și a instituirii cu succes a mecanismului de capitaluri proprii în domeniul apărării al EUDIS.

-Consolidarea capacității EDTIB de a asigura disponibilitatea și aprovizionarea în timp util a produselor din domeniul apărării. Obiectivele EDIP sunt de a sprijini eforturile statelor membre în urmărirea celui mai înalt nivel posibil de securitate a aprovizionării în ceea ce privește echipamentele de apărare, prin crearea unui regim de securitate a aprovizionării la nivelul UE. Acesta din urmă ar spori, de asemenea, încrederea statelor membre în lanțurile de aprovizionare transfrontaliere, creând, în același timp, un avantaj competitiv esențial pentru EDTIB. Un cadru cuprinzător de gestionare a crizelor ar permite coordonarea răspunsurilor la posibile crize viitoare de aprovizionare cu echipamente de apărare specifice sau de-a lungul lanțurilor lor de aprovizionare.

-Contribuirea la redresarea, reconstrucția și modernizarea bazei industriale și tehnologice de apărare a Ucrainei (DTIB ucraineană). Nevoile actuale ale Ucrainei în materie de echipamente militare depășesc cu mult capacitățile sale de producție industrială, în timp ce UE și statele sale membre oferă asistență militară din propriile stocuri – în mare măsură epuizate – și cu o industrie a apărării adaptată la timp de pace. În acest context, interesele ambelor industrii sunt de a se angaja într-o cooperare mai aprofundată. Incapacitatea de a crea o relație puternică între bazele industriale respective poate duce la pierderea unei oportunități de afaceri pe termen scurt și la dependențe economice și strategice pe termen mediu și lung. Având în vedere viitoarea aderare a Ucrainei la UE, este necesar ca EDIP să consolideze cooperarea cu Ucraina la nivel industrial. Ca parte a viitoarelor angajamente ale UE în materie de securitate față de Ucraina 1 , UE ar trebui să promoveze o cooperare mai strânsă cu DTIB ucraineană pentru a spori capacitatea acesteia de a răspunde nevoilor imediate, precum și pentru a depune eforturi în vederea alinierii standardelor și a îmbunătățirii interoperabilității. O cooperare mai strânsă cu DTIB ucraineană va contribui la consolidarea capacității Ucrainei de a se apăra și va aduce beneficii capacității EDTIB de a sprijini atât nevoile statelor membre, cât și pe cele ale Ucrainei.

•Coerența cu dispozițiile de politică deja existente în domeniul de politică vizat

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

EDIP va genera sinergii cu politica de apărare a UE și cu punerea în aplicare a Busolei strategice pentru securitate și apărare. Programul va fi, de asemenea, pus în aplicare în deplină concordanță cu planul UE de dezvoltare a capabilităților (PDC) care identifică prioritățile în materie de capabilități de apărare la nivelul UE, precum și cu procesul anual coordonat al UE de revizuire privind apărarea (coordinated annual review on defence – CARD), care, printre altele, identifică noi oportunități de cooperare în domeniul apărării. EDIP va facilita, de asemenea, eforturile de cooperare ale statelor membre în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO). Acesta ar trebui să servească punerii în aplicare a proiectelor PESCO și să contribuie la accelerarea, facilitarea și sprijinirea îndeplinirii angajamentelor mai stricte asumate de statele membre în acest context. EDIP va completa acțiunea preexistentă a Agenției Europene de Apărare (AEA) în domeniul securității aprovizionării. EDIP se va baza, de asemenea, în special pe componenta de activitate a AEA privind activitățile strategice esențiale, pentru a contribui la discuțiile purtate în cadrul Consiliului pentru pregătirea industriei apărării. De asemenea, EDIP va fi pus în aplicare în deplină concordanță cu asistența militară a UE pentru Ucraina în contextul Instrumentului european pentru pace (IEP). EDIP va completa în mod util obiectivele de redresare și reconstrucție urmărite de UE în cadrul Mecanismului pentru Ucraina, în special prin consolidarea capacității Ucrainei de a se apăra bazându-se pe o DTIB rezilientă și reactivă. În sens mai larg, trebuie să se țină seama de activitățile relevante desfășurate de Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), precum și de alți parteneri, în cazul în care acestea servesc intereselor de securitate și apărare ale Uniunii și nu împiedică niciun stat membru să participe.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

EDIP stabilește un set de măsuri și un buget menit să sprijine pregătirea pentru apărare a Uniunii și a statelor sale membre prin consolidarea competitivității, a capacității de reacție și a capacității EDTIB de a asigura disponibilitatea și furnizarea în timp util a produselor din domeniul apărării și de a contribui la redresarea, reconstrucția și modernizarea DTIB ucraineană. Prin urmare, regulamentul se bazează pe 3 temeiuri juridice diferite:

–Articolul 173 din TFUE referitor la competitivitatea EDTIB

–Articolul 114 din TFUE referitor la piața europeană a echipamentelor de apărare (EDEM)

–Articolul 212 din TFUE referitor la consolidarea DTIB ucrainene

–Articolul 322 din TFUE referitor la dispozițiile financiare.

Pentru a reflecta aceste temeiuri juridice multiple, EDIP este structurat în jurul a 3 piloni, fiecare corespunzând unuia dintre temeiurile juridice ale prezentului regulament.

–Primul pilon este alcătuit din măsuri menite să asigure existența condițiilor necesare pentru competitivitatea EDTIB, temeiul juridic adecvat pentru astfel de măsuri fiind articolul 173. Astfel cum se descrie în EDIS, războiul ilegal de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a modificat drastic și structural mediul de securitate din Europa, ceea ce duce la o nouă situație a pieței pentru EDTIB. Cu toate acestea, la doi ani de la izbucnirea războiului nejustificat al Rusiei în Ucraina, EDTIB încă trebuie să se adapteze la această nouă realitate. De asemenea, astfel cum se menționează în EDIS, EDTIB trebuie să adopte un aparat de producție flexibil, capabil să se adapteze și să se ajusteze la evoluția cererii europene. Prin urmare, în conformitate cu articolul 173 alineatul (1), Comisia poate lua măsuri menite să accelereze adaptarea industriei apărării la schimbările structurale. Măsuri precum extinderea logicii EDIRPA și ASAP, instituirea cadrului juridic SEAP, precum și instituirea fondului vor urmări să ajute EDTIB să se adapteze la noua realitate a pieței. În cele din urmă, în conformitate cu articolul 173 alineatul (2), Comisia poate lua orice inițiativă utilă pentru a promova coordonarea între statele membre în domeniul politicii industriale de apărare.

–Al doilea pilon este alcătuit din măsuri care au ca obiect funcționarea pieței interne și, în special, a EDEM, temeiul juridic adecvat pentru astfel de măsuri fiind articolul 114. Asigurarea siguranței publice pe teritoriul Uniunii constituie un obiectiv prioritar de ordine publică, iar această siguranță depinde, de asemenea, de disponibilitatea bunurilor și serviciilor de apărare în cantități suficiente. Astfel cum se descrie în EDIS, contextul geopolitic actual duce la o creștere generală a echipamentelor de apărare și la un potențial vârf viitor al cererii de produse specifice din domeniul apărării în Uniune și, eventual, la nivel mondial. Această situație afectează funcționarea pieței interne a acestor produse și amenință securitatea aprovizionării cu acestea. Statele membre sunt principalele responsabile de asigurarea securității aprovizionării din punct de vedere militar, ca o chestiune de apărare națională. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat în EDIS, securitatea aprovizionării are o dimensiune din ce în ce mai europeană. De asemenea, în special după cum se arată în criza aprovizionării cu muniție abordată de ASAP, legislațiile naționale divergente, în special în ceea ce privește certificarea produselor din domeniul apărării și abordările divergente în ceea ce privește securitatea națională, s-au dovedit a fi blocaje pentru lanțurile europene de aprovizionare cu produse din domeniul apărării și obstacole în calea interoperabilității. Prin urmare, asigurarea funcționării pieței interne, prin evitarea deficitelor de produse din domeniul apărării în Uniune, poate fi abordată cel mai bine prin intermediul legislației de armonizare a Uniunii în temeiul articolului 114 din tratat. Instituirea unui regim de securitate a aprovizionării la nivelul UE pentru echipamentele de apărare se bazează pe mai multe aspecte. În primul rând, EDIP include măsuri de îmbunătățire a gradului de pregătire a statelor membre în noul context geopolitic, caracterizat în special de necesitatea de a realimenta stocurile și de a extinde în continuare capabilitățile de apărare cât mai curând posibil; EDIP include în special măsuri de simplificare a redeschiderii contractelor-cadru existente și viitoare cu EDTIB către alte state membre. În al doilea rând, EDIP prevede măsuri de identificare și de monitorizare a produselor critice și a capacităților industriale din lanțurile de aprovizionare cu anumite produse relevante din domeniul apărării. În sfârșit, atunci când apare o criză în materie de aprovizionare, EDIP prevede un cadru modular și gradual de gestionare a crizelor, cu posibilitatea oferită Consiliului pentru pregătirea industriei apărării de a decide cu privire la maniera cea mai adecvată în care trebuie gestionată o criză și, în cazul crizelor mai grave, cu privire la măsurile care urmează să fie activate. Prin urmare, EDIP va asigura faptul că întreruperile în aprovizionare sunt bine anticipate și abordate fără întârziere, pentru a menține funcționarea pieței interne și pentru a asigura un nivel adecvat de securitate a aprovizionării pentru statele membre.

–Al treilea pilon constă în măsuri care contribuie la redresarea, reconstrucția și modernizarea DTIB ucraineană și la integrarea progresivă în EDTIB. Temeiul juridic adecvat pentru astfel de măsuri este articolul 212. Se acordă o atenție deosebită obiectivului de a sprijini Ucraina să se alinieze treptat la normele, standardele, politicile și practicile Uniunii („acquis-ul”) în vederea viitoarei aderări la Uniune. Prin acest al treilea pilon, operațiunile Uniunii le vor completa și le vor consolida pe cele ale statelor membre.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Statele membre se bazează în mod critic pe capacitatea EDTIB de a răspunde nevoilor forțelor lor armate în timp și la scară largă. Amploarea daunelor cauzate Ucrainei și bazei industriale de apărare a Ucrainei de războiul de agresiune al Rusiei este de așa natură încât Ucraina va avea nevoie de un sprijin amplu și susținut pe care niciun stat membru nu îl poate furniza singur. Prin urmare, este esențial să se asigure că atât EDTIB, cât și DTIB ucraineană sunt capabile să îndeplinească acest rol strategic. Acțiunea la nivel european pare a fi cea mai potrivită în acest domeniu.

În ceea ce privește sprijinirea competitivității EDTIB:

–Uniunea și statele sale membre se confruntă, pe de o parte, cu o schimbare brutală a mediului lor de securitate, ceea ce duce la o creștere a cererii europene de echipamente de apărare și, pe de altă parte, cu o EDTIB limitată de capacitatea de producție limitată a „timpului de pace”. Dacă această situație persistă pe termen lung, ea va continua să afecteze structural și să înrăutățească competitivitatea EDTIB. Deși la nivelurile inferioare, lanțurile de aprovizionare ale EDTIB tind să se întindă dincolo de frontiere, acestea din urmă rămân împărțite structural în funcție de liniile naționale la nivelurile superioare. Acest lucru rezultă din cererea statelor membre ale UE de echipamente de apărare, care, în pofida creșterii sale recente, rămâne fundamental fragmentată și, prin urmare, privează EDTIB de beneficiile unei piețe de apărare a UE extrem de funcționale. Statele membre nu au atins niciodată criteriul de referință colectiv de a dedica 35 % din totalul achizițiilor lor de echipamente de apărare achizițiilor publice colaborative europene, pe care l-au stabilit pentru ele însele în 2007. Acest lucru demonstrează că statele membre se confruntă cu dificultăți considerabile care le împiedică să își intensifice achizițiile comune de echipamente de apărare. Prin urmare, Uniunea este cea mai în măsură să ia măsuri pentru a stimula agregarea și armonizarea cererii UE de echipamente de apărare, precum și pentru a facilita cooperarea pe termen lung a statelor membre pe parcursul întregului ciclu de viață al echipamentelor de apărare.

–De asemenea, lipsa de coordonare și concentrarea excesivă a cererii statelor membre asupra aceluiași tip de produse din domeniul apărării, în același interval de timp și, eventual, combinate cu deficite de aprovizionare, ar duce la creșterea prețurilor și la un efect de excludere (și anume, dificultăți pentru statele membre cu o putere de cumpărare mai limitată în ceea ce privește securizarea articolelor necesare pentru apărare). Prin urmare, prin prevenirea potențialelor conflicte între eforturile naționale paralele de achiziții publice, măsurile instituite la nivel european pentru a agrega cererea statelor membre ale UE vor consolida, de asemenea, solidaritatea între statele membre.

–Cererea necoordonată reduce, de asemenea, vizibilitatea tendințelor pieței. La rândul său, lipsa de vizibilitate și de previzibilitate a cererii europene afectează capacitatea industriei de a investi într-un sector bazat în întregime pe cerere. Cu toate acestea, sub presiunea unui nou mediu de securitate, Uniunea nu își poate permite să aștepte până când EDTIB va avea suficientă previzibilitate a comenzilor pentru a investi în adaptarea capacității sale de producție. Industria europeană a apărării trebuie să se adapteze cât mai curând posibil la noua situație a pieței. Aceasta înseamnă că este necesar să se sprijine reducerea riscurilor legate de investițiile industriei în capacități de producție flexibile. O intervenție de acest tip la nivelul statelor membre ar putea duce la dezechilibre în distribuția geografică a investițiilor și la o creștere a fragmentării lanțurilor de aprovizionare. Nivelul european pare a fi, de asemenea, cel mai adecvat pentru a lua măsuri de reducere riscurilor legate de investițiile în EDTIB, în întreaga Uniune și pentru a ajuta sectorul să dezvolte un mecanism de producție flexibil.

–De asemenea, este important ca competitivitatea EDTIB să valorifice rezultatele FEA, atât în ceea ce privește produsele sau tehnologiile care rezultă din proiectele programelor, cât și în ceea ce privește deschiderea lanțurilor de aprovizionare obținute datorită acestora. Cu toate acestea, mai multe aspecte ar putea împiedica sau chiar descuraja achizițiile publice în comun de produse finite care decurg din activitățile de C&D efectuate în cadrul FEA. Aceasta înseamnă că rezultatele proiectelor FEA se pot confrunta cu un nou „decalaj de comercializare” în etapele post-C&D, pe care statele membre nu le pot aborda singure. Uniunea este cel mai bine plasată să ia măsuri pentru a se asigura că eforturile de colaborare inițiate în cadrul FEA continuă dincolo de faza de C&D.

În ceea ce privește securitatea aprovizionării cu echipamente de apărare în Europa:

-Chiar dacă securitatea aprovizionării în domeniul apărării a fost definită în primul rând la nivelul statelor membre, întrucât apărarea este o competență națională, securitatea aprovizionării are o dimensiune din ce în ce mai europeană, deoarece lanțurile de aprovizionare industriale se extind din ce în ce mai mult pe piața internă a UE și dincolo de aceasta. Acest lucru este valabil în special pentru componentele critice și materiile prime de care statele membre sunt, de asemenea, din ce în ce mai interdependente. De asemenea, după cum arată planul privind munițiile, statele membre au o vizibilitate redusă în ceea ce privește capacitățile generale și lanțurile de aprovizionare ale EDTIB, ceea ce le împiedică să ia decizii în cunoștință de cauză. Prin urmare, pentru a asigura un nivel suficient de securitate a aprovizionării, inclusiv în perioade de criză, este oportun să se aibă în vedere instituirea, la nivelul Uniunii, a unui regim de securitate a aprovizionării la nivelul UE în cadrul EDIP. Un astfel de cadru va îmbunătăți coordonarea răspunsurilor la crizele de aprovizionare cu produse din domeniul apărării și încrederea statelor membre în lanțurile de aprovizionare transfrontaliere, precum și consolidarea rezilienței EDTIB, în beneficiul tuturor statelor membre, într-un mod mai eficace decât printr-un mozaic de măsuri naționale paralele.

În ceea ce privește consolidarea DTIB ucrainene:

-Industria de apărare a Ucrainei este un sector important din punct de vedere strategic al economiei ucrainene. Această țară încearcă să își mențină și să își sporească capacitatea de producție pentru a răspunde nevoilor sale de echipamente naționale de apărare. Cu toate acestea, amploarea daunelor cauzate de războiul de agresiune al Rusiei infrastructurilor DTIB ucrainene este de așa natură încât Ucraina va avea nevoie de un sprijin specific pe care niciun stat membru nu l-ar putea oferi singur. Măsurile propuse în cadrul EDIP vor consolida în mod direct DTIB ucraineană și cooperarea sa industrială cu EDTIB. Prin EDIP, UE se află într-o poziție unică pentru a încuraja, în timp și la scară largă, ambele DTIB-uri să răspundă, în cadrul unui efort comun, nevoilor Ucrainei și ale statelor membre. Prin prezența sa pe teren în Ucraina prin intermediul delegației sale, UE poate asigura un acces cuprinzător la informații privind evoluțiile care afectează această țară. UE este un actor major în domeniul asistenței militare acordate Ucrainei și participă, de asemenea, la majoritatea proceselor multilaterale menite să abordeze provocările în materie de apărare cu care se confruntă Ucraina. Acest lucru permite UE să fie în permanență conștientă de noile nevoi în ceea ce privește echipamentele de apărare ale Ucrainei și circumstanțele capacităților sale de producție în domeniul apărării și, prin urmare, să adapteze sprijinul în funcție de evoluția nevoilor, coordonându-se îndeaproape cu alte părți interesate de la nivel național sau industrial. Obiectivul pregătirii țărilor candidate și potențial candidate pentru aderarea la Uniune poate fi, de asemenea, abordat cel mai bine la nivelul Uniunii.

•Proporționalitate

Propunerea respectă principiul proporționalității prin faptul că nu depășește nivelul minim necesar pentru realizarea la nivel european a obiectivului specificat și ceea ce este necesar în acest scop.

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Consultările cu părțile interesate

O consultare oficială a părților interesate nu a putut fi efectuată din cauza caracterului urgent al pregătirii propunerii, astfel încât aceasta să poată fi adoptată în timp util de către colegiuitori pentru ca să devină operațională de la începutul anului 2025, când vor trebui satisfăcute noi nevoi legate de situația geopolitică, precum și de redresarea și reconstrucția bazei industriale de apărare a Ucrainei.

Comisia, în strânsă cooperare cu Înaltul Reprezentant, a desfășurat un proces cuprinzător de consultare cu statele membre, industria, sectorul financiar și grupurile de reflecție pentru a contribui la lucrările privind EDIS. Consultarea s-a bazat pe contribuții ale părților interesate în timpul evenimentelor (ateliere, reuniuni) și pe contribuții scrise. Înaintea acestor ateliere, Comisia a partajat documente de poziție (publicate pe site-ul Comisiei Europene), care acoperă în special teme referitoare la măsurile EDIP, pentru a servi drept bază pentru discuțiile din timpul evenimentelor. Aceleași documente de poziție au servit, de asemenea, drept bază pentru contribuțiile scrise care au fost transmise de părțile interesate consultate Comisiei și Înaltului Reprezentant. Toți cetățenii UE care doresc să participe la consultare au fost invitați să trimită o contribuție scrisă la o adresă de e-mail specifică. În total, peste 270 de contribuții scrise din partea a peste 90 de părți interesate diferite au fost trimise Comisiei și Înaltului Reprezentant și au fost analizate pentru a contribui la lucrările pregătitoare ale EDIS. De asemenea, a fost organizată o reuniune cu reprezentanții Ucrainei, iar aceștia din urmă au transmis, de asemenea, contribuții scrise pentru a-și exprima opiniile cu privire la viitoarea EDIS.

Întrucât scopul EDIP este de a începe punerea în aplicare a viziunii dezvoltate în cadrul EDIS și de a transpune în practică acțiunile anunțate în această strategie, contribuțiile primite în contextul EDIS au fost luate în considerare în mare măsură pentru a concepe măsurile EDIP. În termeni generali, contribuțiile primite în legătură cu principalele acțiuni ale EDIP pot fi descrise după cum urmează:

–În ceea ce privește sprijinul pentru adaptarea EDTIB la schimbările structurale generate de noua situație în materie de securitate, majoritatea părților interesate au sprijinit ideea. Extinderea logicii de intervenție a ASAP și EDIRPA, precum și necesitatea de a valorifica rezultatele FEA, au fost adesea percepute pozitiv. Aceste poziții în cea mai mare parte convergente au fost luate în considerare de Comisie, după cum o demonstrează, printre altele, propunerea de măsuri de extindere a logicii ASAP și EDIRPA și de asigurare a pătrunderii pe piață a produselor FEA.

–În ceea ce privește securitatea aprovizionării, majoritatea părților interesate au subliniat importanța acestei chestiuni la nivelul UE. Majoritatea contribuțiilor au subliniat, de asemenea, că ar trebui găsit un echilibru satisfăcător între necesitatea de a îmbunătăți securitatea aprovizionării la nivelul UE și respectarea suveranității și prerogativelor statelor membre în domeniul apărării. Pentru a ajunge la un astfel de echilibru, Comisia propune, în special, un regim treptat și proporțional pentru securitatea aprovizionării, în care statele membre sunt implicate pe deplin și în mod constant și în care interesele economice ale industriei sunt luate în considerare în mod corespunzător și protejate în mod proporțional.

–În ceea ce privește integrarea unei culturi a pregătirii industriei apărării, majoritatea părților interesate s-au consultat cu privire la necesitatea de a asigura un acces suficient la finanțare pentru sectorul apărării și, în special, pentru IMM-urile care își desfășoară activitatea în cadrul EDTIB. Comisia a acordat o atenție deosebită opiniilor exprimate în această privință, în special propunând fondul pentru accelerarea transformării lanțurilor de aprovizionare în domeniul apărării (FAST), care, prin concepție, va aduce beneficii IMM-urilor și întreprinderilor mici cu capitalizare medie.

–În ceea ce privește cooperarea cu Ucraina în domeniul industriei apărării, majoritatea părților interesate au fost în favoarea acestei idei. Comisia a luat în considerare contribuțiile părților interesate, precum și opiniile Ucrainei de a adapta în modul cel mai adecvat acțiunile specifice din cadrul EDIP.

•Obținerea și utilizarea expertizei

•Studiul de impact

Având în vedere caracterul urgent al propunerii, care este menită să sprijine adaptarea rapidă a industriei europene a apărării la noul mediu geopolitic și să ofere asistență, de la începutul anului 2024, unei țări aflate în război, nu a putut fi efectuată nicio evaluare a impactului.

Contextul geopolitic și, în special, continuarea în timp a agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei au determinat Comisia să decidă să treacă rapid de la adoptarea unor răspunsuri punctuale de urgență în iulie (și anume, ASAP) și octombrie (și anume EDIRPA) 2023, la adoptarea unei abordări mai structurale pentru a lua în calcul consecințele pe termen lung cu care se confruntă EDTIB și să sprijine în continuare Ucraina.

În plus, Consiliul European a solicitat, în concluziile sale din 14 și 15 decembrie 2023, să prezinte „rapid” o propunere privind EDIP și a indicat în concluziile sale din 1 februarie 2024 că „va reveni asupra chestiunii securității și apărării, inclusiv asupra necesității Europei de a-și spori gradul general de pregătire pentru apărare și de a-și consolida și mai mult baza tehnologică și industrială de apărare, în cadrul următoarei sale reuniuni din martie 2024, cu scopul de a conveni asupra unor măsuri suplimentare pentru a face industria de apărare europeană mai rezilientă, mai inovatoare și mai competitivă”.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

•Drepturile fundamentale

–În primul rând, EDIP prevede dispoziții privind cererile de informații și mecanismele de stabilire a priorităților (comenzi prioritare și cereri prioritare) care sunt strict condiționate de activarea celui mai adecvat regim de criză prin adoptarea unui act de punere în aplicare al Consiliului în ceea ce privește un mod de criză a aprovizionării și în ceea ce privește un mod de criză a aprovizionării legată de securitate.

–În al doilea rând, obligația de a comunica informații specifice Comisiei, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții, respectă substanța libertății de a desfășura o activitate comercială și nu o va afecta în mod disproporționat (articolul 16 din cartă). Orice cerere de informații servește obiectivului de interes general al Uniunii de a permite colectarea de informații cu privire la capabilitățile de producție, capacitățile de producție și perturbările primare ale potențialelor măsuri de atenuare a deficitelor care afectează producția de produse relevante în situații de criză sau de produse din domeniul apărării. Aceste solicitări de informații sunt adecvate și eficace pentru atingerea obiectivului, furnizând informațiile strict necesare pentru evaluarea crizei în cauză. În principiu, Comisia solicită informațiile dorite doar organizațiilor reprezentative și poate adresa, în plus, solicitări unor întreprinderi individuale numai dacă acest lucru este necesar. Întrucât informațiile privind situația aprovizionării nu sunt disponibile în alt mod, nu există nicio altă măsură la fel de eficace pentru a obține informațiile de care au nevoie factorii de decizie europeni ca să ia măsuri de atenuare. Având în vedere consecințele economice și societale grave ale deficitului de produse din domeniul apărării și importanța măsurilor de atenuare, solicitările de informații sunt proporționale cu obiectivul urmărit. În plus, limitarea libertății de a desfășura o activitate comercială și a dreptului de proprietate sunt compensate prin garanții adecvate. Orice cerere de informații poate fi lansată numai pentru produse, materii prime sau componente ale acestora relevante în situații de criză, care sunt identificate în mod specific de Comisie printr-un act de punere în aplicare și care sunt afectate de perturbări sau de perturbări potențiale care conduc la deficite semnificative.

–În al treilea rând, obligația de a accepta comenzile prioritare și de a le acorda prioritate respectă substanța libertății de a desfășura o activitate comercială și a libertății contractuale (articolul 16 din cartă), precum și a dreptului de proprietate (articolul 17 din cartă) și nu le afectează în mod disproporționat. Această obligație servește obiectivului de interes general al Uniunii de a aborda întreruperile aprovizionării cu produse relevante în situații de criză. Obligația este adecvată și eficace pentru atingerea acestui obiectiv prin asigurarea faptului că resursele disponibile sunt utilizate în mod preferențial pentru producția de astfel de produse relevante din domeniul apărării. Nu există nicio altă măsură la fel de eficace. În ceea ce privește produsele relevante în situații de criză identificate ca fiind afectate de o criză a aprovizionării, este proporțional să se impună întreprinderilor care sunt implicate în lanțul de aprovizionare al acestora din urmă să accepte anumite comenzi și să le acorde prioritate. Printr-o serie de garanții adecvate, se asigură faptul că niciun impact negativ al obligației de a acorda prioritate libertății de a desfășura o activitate comercială, a libertății contractuale și a dreptului de proprietate nu constituie o încălcare a acestor drepturi. Orice obligație de a acorda prioritate anumitor comenzi poate fi lansată numai pentru produse relevante în situații de criză, care sunt identificate în mod specific de Comisie printr-un act de punere în aplicare și care sunt afectate de perturbări sau de perturbări potențiale care conduc la deficite semnificative. Întreprinderea în cauză poate solicita Comisiei revizuirea comenzii prioritare dacă nu este în măsură să execute comanda sau dacă executarea comenzii ar constitui o sarcină economică disproporționată și ar genera dificultăți deosebite. În plus, entitatea supusă obligației este exonerată de orice răspundere pentru daunele cauzate de încălcarea obligațiilor contractuale care rezultă din respectarea obligației.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și modalități de monitorizare, evaluare și raportare

2024/0061 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare și a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea și furnizarea la timp a produselor din domeniul apărării („EDIP”)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special, articolul 114 alineatul (1), articolul 173 alineatul (3), articolul 212 alineatul (2) și articolul 322 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 2 ,

având în vedere avizul Curții Europene de Conturi 3 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Șefii de stat sau de guvern din UE, reuniți la Versailles la 11 martie 2022, s-au angajat să întărească capabilitățile de apărare ale Europei, având în vedere războiul de agresiune neprovocat și nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei. Aceștia au convenit să majoreze cheltuielile pentru apărare, să intensifice cooperarea prin proiecte comune și achiziții publice în comun de capabilități de apărare, să elimine deficiențele, să stimuleze inovarea și să consolideze și să dezvolte industria de apărare a UE, inclusiv prin instituirea unui program privind industria europeană de apărare (denumit în continuare „programul”).

(2)Deteriorarea pe termen lung a nivelurilor de amenințare regionale și globale necesită o schimbare radicală a amplorii și vitezei cu care baza industrială și tehnologică de apărare a Europei (EDTIB) poate dezvolta și produce întregul spectru de capabilități militare. Revenirea războiului de mare intensitate și a conflictului teritorial în Europa are un impact negativ asupra securității Uniunii și a statelor membre și necesită o sporire semnificativă a capacității statelor membre de a-și consolida capabilitățile de apărare.

(3)La 14 și 15 decembrie 2023, Consiliul European, în concluziile sale, după ce a luat în considerare activitatea desfășurată pentru punerea în aplicare a Declarației de la Versailles și a Busolei strategice pentru securitate și apărare, a subliniat că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a îndeplini obiectivele Uniunii de creștere a gradului de pregătire în materie de apărare. Pentru a obține o astfel de pregătire și pentru a apăra Uniunea, o industrie a apărării puternică este o condiție prealabilă pentru a face industria europeană a apărării mai rezilientă, mai inovatoare și mai competitivă.

(4)La 18 mai 2022, Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate au prezentat o comunicare comună referitoare la analiza deficitelor de investiții în domeniul apărării și calea de urmat, subliniind existența, în Uniune, a unor deficite în domeniul apărării de ordin financiar, industrial și în materie de capabilități. La 18 octombrie 2023, a fost adoptat Regulamentul (UE) 2023/2418 al Parlamentului European și al Consiliului 4 de instituire a unui instrument privind consolidarea industriei europene de apărare prin achiziții publice în comun (EDIRPA), menit să sprijine colaborarea dintre statele membre în faza de achiziții publice pentru a soluționa, într-un mod colaborativ, deficitele cele mai urgente și mai critice, în special pe cele generate de răspunsul la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. La 20 iulie 2023, a fost adoptat Regulamentul (UE) 2023/1525 al Parlamentului European și al Consiliului 5 de sprijinire a producției de muniții (ASAP), cu scopul de a sprijini urgent creșterea capacităților de producție ale industriei europene de apărare, de a securiza lanțurile de aprovizionare, de a facilita proceduri de achiziții eficiente, de a aborda deficiențele în ceea ce privește capacitățile de producție și de a promova investițiile.

(5)EDIRPA și ASAP au fost concepute ca programe de răspuns în situații de urgență și programe pe termen scurt, ambele urmând să expire în 2025 (30 iunie 2025 pentru ASAP și 31 decembrie 2025 pentru EDIRPA). Programul ar trebui să se bazeze pe realizările EDIRPA și ASAP și să extindă logica acestora până în 2027, oferind sprijin financiar pentru consolidarea EDTIB, într-un mod previzibil, continuu și în timp util, pe baza unei abordări integrate. Având în vedere situația actuală în materie de securitate, este necesar să se extindă sprijinul Uniunii pentru o gamă mai largă de echipamente de apărare, inclusiv consumabile, cum ar fi sistemele fără pilot la bord, care joacă un rol decisiv în războiul din Ucraina.

(6)Consiliul European din 23 iunie 2022 a decis să acorde Ucrainei statutul de țară candidată, aceasta exprimându-și voința fermă de a corela reconstrucția cu reformele pe calea sa europeană. În decembrie 2023, liderii UE au decis să înceapă negocierile de aderare cu Ucraina. La 15 decembrie 2023, Consiliul European a declarat că Uniunea și statele membre rămân angajate să contribuie, pe termen lung și împreună cu partenerii, la angajamente în materie de securitate față de Ucraina, ceea ce va ajuta Ucraina să se apere, să reziste eforturilor de destabilizare și să descurajeze actele de agresiune în viitor. Sprijinul ferm acordat Ucrainei constituie o prioritate-cheie pentru Uniune și un răspuns adecvat la angajamentul politic ferm al Uniunii de a sprijini Ucraina atât timp cât este necesar.

(7)Daunele provocate de războiul de agresiune al Rusiei economiei, societății și infrastructurii ucrainene și, în special, daunele cauzate bazei industriale și tehnologice de apărare a Ucrainei (DTIB ucraineană) necesită un sprijin cuprinzător pentru reconstruirea acesteia din urmă. Acest lucru este esențial pentru a oferi statului ucrainean capacitatea de a-și menține funcțiile esențiale și de a permite redresarea, reconstrucția și modernizarea rapidă a țării și de a promova integrarea acesteia pe piața europeană a echipamentelor de apărare. O DTIB ucraineană puternică este vitală pentru securitatea pe termen lung a Ucrainei, precum și pentru reconstrucția acesteia.

(8)În acest sens, ar trebui finanțate acțiuni de sprijinire a consolidării bazei industriale și tehnologice de apărare ucrainene. Acest sprijin este complementar celui acordat în cadrul Mecanismului pentru Ucraina, precum și sprijinului militar acordat Ucrainei în cadrul Instrumentului european pentru pace și prin intermediul asistenței bilaterale din partea statelor membre.

(9)Rusia trebuie să fie trasă pe deplin la răspundere și să plătească pentru daunele masive cauzate de războiul său de agresiune împotriva Ucrainei, care constituie o încălcare flagrantă a Cartei Organizației Națiunilor Unite. Uniunea și statele sale membre ar trebui, în strânsă cooperare cu alți parteneri internaționali, să continue să depună eforturi în vederea atingerii acestui obiectiv, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional, ținând seama de încălcarea gravă de către Rusia a interdicției de utilizare a forței consacrate la articolul 2 alineatul (4) din Carta Organizației Națiunilor Unite și de principiul responsabilității statului pentru fapte ilicite la nivel internațional, inclusiv obligația de a compensa daunele care pot fi evaluate din punct de vedere financiar. Este important ca, printre altele, să fie înregistrate progrese, în coordonare cu partenerii internaționali, în ceea ce privește modul în care veniturile extraordinare deținute de entități private, care provin direct din activele blocate ale Rusiei, ar putea fi direcționate pentru a sprijini Ucraina, inclusiv baza sa industrială și tehnologică, într-un mod care să fie în concordanță cu obligațiile contractuale aplicabile și în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional. În cazul în care Consiliul ar adopta o decizie PESC în temeiul articolului 29 din TUE la propunerea Înaltului Reprezentant de a transfera Uniunii soldurile extraordinare de numerar ale depozitarilor centrali de titluri de valoare generate de veniturile neprevăzute și extraordinare provenite din activele suverane imobilizate ale Rusiei, un astfel de sprijin suplimentar ar putea fi obținut din aceste venituri, în conformitate cu obiectivele politicii externe și de securitate comune a Uniunii.

(10)Ar trebui încheiat un acord-cadru cu Ucraina pentru a stabili principiile cooperării dintre Uniune și Ucraina în temeiul prezentului regulament. De asemenea, ar trebui încheiate acorduri de grant sau achiziții comune cu Ucraina și cu entități juridice stabilite în Ucraina pentru a defini condițiile de eliberare a fondurilor.

(11)Pentru a finanța acțiunile care vizează consolidarea competitivității, a capacității de reacție și a capacității EDTIB în temeiul articolului 173 din TFUE și a acțiunilor de cooperare cu Ucraina pentru consolidarea DTIB ucraineană în temeiul articolului 212 din TFUE, prezentul regulament ar trebui să stabilească obiective comune și mecanisme financiare comune, diferențiind în același timp în mod clar două linii bugetare corespunzătoare fiecăruia dintre obiectivele urmărite, precum și să instituie un program care să stabilească condițiile pentru acordarea sprijinului financiar din partea Uniunii în temeiul articolului 173 din TFUE și un Instrument de sprijin pentru Ucraina care să stabilească condițiile specifice pentru sprijinul financiar din partea Uniunii în temeiul articolului 212 din TFUE.

(12)Prezentul regulament prevede un pachet financiar pentru întreaga durată a programului, care urmează să constituie principala valoare de referință, în înțelesul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, pentru Parlamentul European și Consiliu pe parcursul procedurii bugetare anuale.

(13)Posibilitățile prevăzute la articolul 73 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului ar putea fi aplicate cu condiția ca proiectul să respecte normele prevăzute în regulamentul respectiv și domeniul de aplicare al Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului social european Plus, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentele (UE) 2021/1058 și (UE) 2021/1057 ale Parlamentului European și ale Consiliului. Acest lucru ar putea fi valabil, în special, atunci când producția de produse relevante din domeniul apărării se confruntă cu disfuncționalități specifice ale pieței sau cu situații de investiții sub nivelul optim pe teritoriile statelor membre, în special în zonele vulnerabile și îndepărtate, iar aceste resurse contribuie la realizarea obiectivelor programului din care sunt transferate. În conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2021/1060, Comisia evaluează programele modificate transmise de statul membru și poate formula observații în termen de două luni de la prezentarea programului modificat.

(14)Având în vedere necesitatea de a investi mai bine și împreună în capabilitățile de apărare ale statelor membre și ale țărilor asociate, precum și în redresarea, reconstrucția și modernizarea bazei industriale de apărare a Ucrainei, ar trebui să fie posibil ca statele membre, țările terțe, organizațiile internaționale, instituțiile financiare internaționale sau alte surse să contribuie la punerea în aplicare a programului. Aceste contribuții ar trebui să fie puse în aplicare în conformitate cu aceleași norme și condiții și ar trebui să constituie venituri alocate externe în sensul articolului 21 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și literele (d) și (e) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. În plus, statele membre ar trebui să poată utiliza flexibilitatea în punerea în aplicare a alocărilor lor care fac obiectul gestiunii partajate oferite de Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului. Prin urmare, ar trebui să fie posibil să se transfere anumite niveluri de finanțare între alocările care fac obiectul gestiunii partajate și program, sub rezerva condițiilor prevăzute în dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului. Resursele neangajate cel târziu în 2028 pot fi transferate înapoi către unul sau mai multe programe sursă respective, la cererea statului membru, în conformitate cu condițiile stabilite în dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2021/1060.

(15)Întrucât programul urmărește să sporească competitivitatea și eficiența industriei de apărare a Uniunii și a Ucrainei, pentru a beneficia de program, beneficiarii sprijinului financiar ar trebui să fie entități juridice care sunt stabilite în Uniune, în țări asociate sau în Ucraina și care nu sunt supuse controlului de către țări terțe neasociate, altele decât Ucraina, sau de către entități din țări terțe neasociate. În cazul în care statele membre, țările asociate sau Ucraina sunt beneficiarii sprijinului financiar, în special pentru acțiunile de achiziții publice în comun, aceste norme ar trebui să se aplice mutatis mutandis contractanților sau subcontractanților contractelor de achiziții publice. În acest context, controlul ar trebui să fie interpretat ca fiind capacitatea de a exercita o influență decisivă asupra unei entități juridice în mod direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor entități juridice intermediare. În plus, pentru a se asigura protecția intereselor esențiale de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, infrastructura, instalațiile, activele și resursele entităților juridice implicate în acțiuni care sunt utilizate în scopul acțiunilor respective ar trebui să fie situate pe teritoriul unui stat membru sau al unei țări asociate sau al Ucrainei.

(16)În anumite împrejurări, ar trebui să se poată deroga de la principiul că entitățile juridice implicate într-o acțiune sprijinită din program nu pot fi controlate de o țară terță neasociată sau de o entitate dintr-o țară terță neasociată. În acest context, o entitate juridică stabilită în Uniune sau într-o țară terță asociată și controlată de o țară terță neasociată sau de o entitate dintr-o țară terță neasociată poate participa în calitate de beneficiar dacă sunt îndeplinite condiții stricte referitoare la interesele de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, astfel cum sunt stabilite în cadrul politicii externe și de securitate comune în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), inclusiv în ceea ce privește consolidarea bazei industriale și tehnologice de apărare europeană.

(17)În plus, produsele din domeniul apărării care fac obiectul acțiunilor sprijinite de program nu ar trebui să facă obiectul unui control sau al unei restricții din partea unei țări terțe neasociate sau a unei entități dintr-o țară terță neasociată.

(18)Având în vedere specificitățile industriei apărării, în cazul căreia cererea este generată aproape exclusiv de state, care controlează în același timp toate achizițiile de produse și tehnologii din domeniul apărării, inclusiv exporturile, modul de funcționare a sectorului industriei apărării nu urmează normele convenționale și modelele de afaceri care reglementează piețele mai tradiționale. Prin urmare, industria nu se angajează în investiții industriale substanțiale autofinanțate, ci doar ca urmare a unor comenzi ferme. În timp ce comenzile ferme din partea statelor membre reprezintă o condiție prealabilă pentru orice investiție, Comisia poate interveni prin compensarea complexității cooperării pentru achizițiile publice și reducerea riscurilor aferente investițiilor industriale prin intermediul granturilor și al împrumuturilor, permițând o adaptare mai rapidă la schimbările structurale de pe piață în curs de derulare. Ca regulă generală, sprijinul din partea Uniunii ar trebui să acopere până la 100 % din costurile directe eligibile sau 100 % din cuantumul stabilit pentru acțiunile care aplică opțiunea de finanțare nelegată de costuri. Sprijinul din partea Uniunii pentru acțiunile de consolidare a industriei ar trebui să acopere până la 50 % din costurile directe eligibile, pentru a le permite beneficiarilor să pună în aplicare acțiunile cât mai curând posibil, pentru a reduce riscurile asociate investițiilor acestora și, prin urmare, pentru a accelera disponibilitatea produselor relevante din domeniul apărării.

(19)Programul ar trebui să ofere sprijin financiar, prin mijloacele prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, acțiunilor care contribuie la disponibilitatea și furnizarea în timp util a produselor relevante din domeniul apărării, cum ar fi cooperarea autorităților publice în vederea achizițiilor publice, activitățile de coordonare și interrelaționare în cadrul industriei de profil inclusiv rezervarea și constituirea de stocuri de produse din domeniul apărării, accesul la finanțare pentru întreprinderile implicate în producția de produse relevante din domeniul apărării, rezervarea capacităților de producție („ever warm facilities - instalații mereu disponibile”), procesul industrial de recondiționare a produselor expirate, extinderea, optimizarea, modernizarea, îmbunătățirea sau reorientarea capacităților de producție existente sau crearea de noi capacități de producție în domeniul respectiv, precum și formarea personalului.

(20)Granturile acordate în cadrul programului pot lua forma unei finanțări nelegate de costuri, bazate pe obținerea de rezultate, prin referire la pachetele de activități, jaloanele sau țintele procesului comun de achiziții publice, pentru a crea efectul stimulativ necesar.

(21)În cazul în care grantul din partea Uniunii ia forma unei finanțări nelegate de costuri, Comisia ar trebui să stabilească în programul de lucru condițiile de finanțare pentru fiecare acțiune, în special (a) o descriere a acțiunii care implică cooperarea pentru achiziții publice în comun în vederea abordării celor mai urgente și critice nevoi în materie de capacitate, (b) etapele pentru punerea în aplicare a acțiunii și (c) contribuția maximă disponibilă a Uniunii.

(22)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru adoptarea unor programe de lucru pentru stabilirea priorităților de finanțare și a condițiilor de finanțare aplicabile. Ar trebui luate în considerare particularitățile sectorului apărării, în special responsabilitatea statelor membre, a țărilor asociate sau a Ucrainei pentru procesul de planificare și achiziție. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

(23)În conformitate cu articolul 193 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, se poate acorda un grant pentru o acțiune deja începută, cu condiția ca solicitantul să poată demonstra necesitatea demarării acțiunii înainte de semnarea acordului de grant. Cu toate acestea, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile, cu excepția cazurilor excepționale, justificate în mod corespunzător. Pentru a permite continuitatea perspectivei de finanțare pentru acțiunile care ar fi putut fi sprijinite prin finanțare în 2024 în cadrul ASAP și EDIRPA, în decizia de finanțare ar trebui să fie posibil să se prevadă contribuții financiare în legătură cu acțiunile care acoperă o perioadă începând cu 5 martie 2024.

(24)Atunci când evaluează propunerile transmise de solicitanți, Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită contribuției lor la obiectivele programului. Propunerile ar trebui evaluate în special în raport cu contribuția lor la creșterea gradului de pregătire industrială în domeniul apărării, în special la creșterea capacităților de producție și la eliminarea blocajelor. De asemenea, acestea ar trebui evaluate în raport cu contribuția lor la promovarea rezilienței industriale de apărare, prin referire la considerații precum disponibilitatea și aprovizionarea în timp util a tuturor amplasamentelor, consolidarea securității aprovizionării în întreaga Uniune, inclusiv pentru statele membre cele mai expuse riscului de materializare a amenințărilor militare convenționale. Evaluările ar trebui să se refere, de asemenea, la contribuția la cooperarea industrială în domeniul apărării prin cooperarea veritabilă în domeniul armamentului între statele membre, țările asociate și Ucraina și la dezvoltarea și operaționalizarea cooperării transfrontaliere a întreprinderilor, în special, într-o măsură semnificativă, a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și a întreprinderilor mici cu capitalizare medie care își desfășoară activitatea în lanțurile de aprovizionare în cauză.

(25)La conceperea, acordarea și execuția sprijinului financiar al Uniunii, Comisia ar trebui să se asigure în mod deosebit că sprijinul respectiv nu afectează în mod negativ condițiile de concurență de pe piața internă.

(26)Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și modificările ulterioare se aplică acestui program. Regulamentul prevede norme de execuție a bugetului Uniunii, printre care și normele privind granturile, premiile, achizițiile publice, execuția indirectă și instrumente financiare.

(27)În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95, (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE) 2017/1939 ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului. În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată, în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, reprezentanților EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(28)Țările terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE) pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării stabilite în temeiul Acordului privind Spațiul Economic European, care prevede implementarea programelor pe baza unei decizii adoptate în temeiul acordului menționat. Prezentul regulament ar trebui să cuprindă o dispoziție specifică prin care să se solicite țărilor terțe respective să acorde accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF și Curtea de Conturi să își exercite în mod cuprinzător competențele care le revin. În temeiul articolului 85 din Decizia (UE) 2021/1764 a Consiliului, persoanele fizice și organismele și instituțiile stabilite în țări și teritorii de peste mări (TTPM) sunt eligibile pentru a beneficia de finanțare sub rezerva respectării normelor și a obiectivelor programului și a unor eventuale măsuri aplicabile statului membru de care este legat TTPM respectiv.

(29)Bazându-se, printre altele, pe experiența mecanismului de capitaluri proprii în domeniul apărării, instituit în contextul Fondului european de apărare ca operațiune de finanțare mixtă InvestEU, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a institui un mecanism specific ca parte a programului, care să fie denumit „Fondul pentru accelerarea transformării lanțului de aprovizionare în domeniul apărării («FAST»)”. FAST ar trebui să fie implementat prin gestiune indirectă. FAST va mobiliza, va reduce riscurile și va accelera investițiile necesare pentru a spori capacitățile de producție în domeniul apărării ale IMM-urilor și ale întreprinderilor mici cu capitalizare medie cu sediul în UE, sub forma unei operațiuni de finanțare mixtă care oferă sprijin sub formă de creanțe și/sau de capitaluri proprii. FAST ar trebui instituit rapid ca operațiune de finanțare mixtă, inclusiv în cadrul Programului InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului, în strânsă cooperare cu partenerii săi de implementare.

(30)FAST ar trebui să obțină un efect multiplicator satisfăcător, în conformitate cu mixul de creanțe și capitaluri proprii și să contribuie la atragerea de finanțare atât din sectorul public, cât și din cel privat. Pentru a contribui la obiectivul general de consolidare a competitivității EDTIB, FAST ar trebui, de asemenea, să ofere sprijin IMM-urilor (inclusiv întreprinderilor nou-înființate și celor în curs de extindere) și întreprinderilor mici cu capitalizare medie din întreaga UE, care produc tehnologii și produse din domeniul apărării, precum și întreprinderilor care fac parte efectiv sau potențial din lanțul de aprovizionare al industriei de apărare, care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțare. De asemenea, FAST ar trebui să accelereze investițiile în domeniul fabricării de tehnologii și produse din domeniul apărării și, prin urmare, să consolideze securitatea aprovizionării lanțurilor valorice ale industriei de apărare a Uniunii.

(31)Programele de cooperare în domeniul armamentului din Uniune se confruntă cu provocări semnificative, fiind instituite în cea mai mare parte ad-hoc și fiind afectate de complexitate, întârzieri și depășiri de costuri. Pentru a remedia această situație și pentru a asigura angajamentul continuu al statelor membre pe parcursul întregului ciclu de viață al capabilităților de apărare, este necesară o abordare mai structurată la nivelul UE. Pentru a realiza acest lucru, Comisia ar trebui să sprijine eforturile statelor membre prin punerea la dispoziție a unui nou cadru juridic – structura pentru un program european de armament (SEAP) – pentru a susține și a consolida cooperarea în domeniul apărării. Acțiunile întreprinse în acest cadru ar trebui să se consolideze reciproc cu cele desfășurate în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC), în special în contextul Planului de dezvoltare a capabilităților (CDP) și al PESCO.

(32)În cadrul acestei structuri pentru un program european de armament, statele membre ar trebui să beneficieze de proceduri standardizate pentru inițierea și gestionarea programelor de apărare în cooperare. O cooperare în acest cadru ar trebui, de asemenea, să permită statelor membre, în anumite condiții, să beneficieze de o rată de finanțare majorată, de proceduri de achiziții simplificate și armonizate și, în cazul în care statele membre dețin în comun echipamentele achiziționate, de o scutire de TVA. Statutul de organizație internațională ar trebui, de asemenea, să permită statelor membre, dacă doresc acest lucru, să emită obligațiuni pentru a asigura planul de finanțare pe termen lung al programelor de armament. Deși Uniunea nu ar fi răspunzătoare pentru emisiunea de titluri de creanță de către statele membre, contribuțiile din cadrul EDIP la funcționarea SEAP ar putea îmbunătăți condițiile de finanțare de către statele membre a programelor de armament, care sunt eligibile pentru sprijin din partea Uniunii.

(33)Pentru a permite o procedură eficientă de instituire a unei SEAP, este necesar ca statele membre, țările asociate sau Ucraina care doresc să înființeze o SEAP să depună o cerere la Comisie, care ar trebui să evalueze dacă statutul propus pentru programul de armament este în conformitate cu prezentul regulament. O astfel de cerere ar trebui să conțină o declarație a statului membru gazdă prin care se recunoaște SEAP ca organism sau organizație internațională în scopul aplicării Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și a Directivei (UE) 2020/262 a Consiliului din 19 decembrie 2019 de stabilire a regimului general al accizelor, de la instituirea sa.

(34)Din motive de transparență, decizia de constituire a unei SEAP ar trebui să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Din același motiv, elementele esențiale din statutul acesteia ar trebui să fie anexate la decizia respectivă.

(35)Pentru a-și putea îndeplini obiectivele în modul cel mai eficient, o SEAP ar trebui să aibă personalitate juridică și cea mai amplă capacitate juridică de la data la care intră în vigoare decizia de constituire. Aceasta ar trebui să aibă un sediu statutar, pentru a stabili legea aplicabilă, pe teritoriul acelui membru al SEAP care este un stat membru.

(36)O SEAP ar trebui să fie compusă din cel puțin trei state membre și poate include țări asociate și Ucraina.

(37)În scopul punerii în aplicare a SEAP, statutul ar trebui să prevadă dispoziții mai detaliate pe baza cărora Comisia urmează să examineze conformitatea solicitării cu normele instituite prin prezentul regulament.

(38)Este necesar să se asigure, pe de o parte, că o SEAP dispune de flexibilitatea necesară pentru a-și modifica statutul și, pe de altă parte, că anumite elemente esențiale, în special cele care au fost necesare pentru acordarea statutului SEAP, sunt menținute printr-un control necesar la nivelul Uniunii. În cazul în care o modificare vizează un element esențial din statut anexat la decizia de constituire a SEAP, respectiva modificare ar trebui să fie aprobată, înainte de a intra în vigoare, printr-o decizie a Comisiei, adoptată potrivit procedurii similare celei de constituire a SEAP. Orice altă modificare ar trebui să fie notificată Comisiei, care ar trebui să aibă posibilitatea de a formula obiecții în cazul în care consideră modificarea ca fiind contrară prezentului regulament.

(39)SEAP ar trebui să poată numi un agent de achiziții care acționează în nume propriu. O SEAP ar trebui să fie în măsură să achiziționeze produse din domeniul apărării în nume propriu sau în numele membrilor săi. În cazul în care achiziționează în nume propriu, SEAP ar trebui să fie considerată o organizație internațională care achiziționează în scopuri proprii, în sensul articolului 12 litera (c) din Directiva 2009/81/CE, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. În cazul în care achiziționează în numele membrilor săi, pentru a asigura un stimulent adecvat pentru ca statele membre să se angajeze într-o cooperare în cadrul SEAP, SEAP ar trebui să fie în măsură să își definească propriile norme privind achizițiile publice prin derogare de la Directiva 2009/81/CE. Aceste norme ar trebui să asigure respectarea principiilor dreptului primar al UE aplicabile achizițiilor publice, în special a celor privind transparența, nediscriminarea și concurența. 

(40)O SEAP s-ar putea califica pentru finanțare în conformitate cu titlul VI din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. Finanțarea în cadrul politicii de coeziune ar trebui să fie, de asemenea, posibilă în conformitate cu legislația comunitară relevantă.

(41)În scopul de a-și îndeplini sarcinile cu eficiență maximă și ca o consecință logică a faptului că deține personalitate juridică, SEAP ar trebui să răspundă pentru creanțele sale. Pentru a permite membrilor să găsească soluțiile corespunzătoare cu privire la răspunderea pe care o au, statutul ar trebui să ofere opțiuni privind diferite regimuri de răspundere dincolo de răspunderea limitată la contribuția membrilor.

(42)Întrucât o SEAP este instituită în temeiul dreptului Uniunii, aceasta ar trebui să fie reglementată de dreptul Uniunii, pe lângă legislația statului în care își are sediul statutar. SEAP poate avea, însă, un sediul operațional într-un alt stat. În ceea ce privește anumite aspecte definite în statutul SEAP, ar trebui să respecte legislația statului respectiv. De asemenea, SEAP ar trebui să respecte normele de punere în aplicare în conformitate cu statutul său.

(43)Pentru a asigura controlul suficient al respectării prezentului regulament, SEAP ar trebui să transmită anual raportul său Comisiei și autorităților publice relevante, precum și orice informații care pun în pericol îndeplinirea sarcinilor care îi revin. În cazul în care Comisia obține indicii, prin intermediul raportului anual sau în alt mod, cu privire la încălcarea de către SEAP a prezentului regulament sau a oricăror altor norme legale aplicabile, aceasta ar trebui să solicite din partea SEAP și/sau membrilor acestuia explicații sau adoptarea unor măsuri. În cazuri extreme în care nu este luată nicio măsură corectivă, Comisia poate abroga decizia de constituire a SEAP; acest lucru atrage după sine lichidarea SEAP în cauză.

(44)La adoptarea ASAP, Parlamentul European și Consiliul au invitat Comisia să ia în considerare propunerea unui cadru juridic menit să asigure securitatea aprovizionării (Declarația comună din 11 iulie 2023). Această declarație comună a colegiuitorilor a reiterat concluziile Consiliului European din decembrie 2013 prin care se solicită un regim cuprinzător de securitate a aprovizionării la nivelul UE și recomandarea Parlamentului European din 8 iunie 2022 prin care Comisia este invitată să prezinte, fără întârziere, un astfel de regim.

(45)În plus, criza actuală care rezultă din războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei nu numai că a demonstrat deficiențe în sectorul industriei de apărare a Uniunii, ci a generat și provocări pentru funcționarea pieței interne a produselor din domeniul apărării. Într-adevăr, degradarea constantă a contextului geopolitic actual a dus deja la o creștere semnificativă și de lungă durată a cererii, care ar putea afecta funcționarea pieței interne a producției și vânzării în Uniune de anumite produse din domeniul apărării și de componente ale acestora. În timp ce anumite state membre au luat măsuri sau este probabil că vor lua măsuri pentru a-și conserva propriile stocuri din considerente de securitate națională, altele se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul la mărfurile necesare pentru producția sau achiziționarea de produse relevante din domeniul apărării. Uneori, dificultatea de a avea acces la o materie primă sau la o anumită componentă obstrucționează întregul lanț de producție. Pentru a asigura funcționarea pieței interne în orice condiții și pentru a o face rezilientă la orice șoc, este necesar să se stabilească, în mod coordonat, norme armonizate pentru îmbunătățirea securității aprovizionării cu produse din domeniul apărării. Măsurile respective ar trebui să se bazeze pe articolul 114 din TFUE.

(46)Pentru a urmări obiectivul general de politică publică de asigurare a securității, este necesar ca instalațiile de producție a produselor relevante din domeniul apărării să fie pregătite cât mai curând posibil, menținând totodată sarcina administrativă la un nivel minim. Din acest motiv, statele membre ar trebui să trateze în cel mai rapid mod posibil cererile legate de planificarea, construirea și exploatarea fabricilor și a instalațiilor destinate producției de produse relevante din domeniul apărării. Cererilor de acest tip ar trebui să li se acorde prioritate atunci când se pun în balanță interesele juridice în cazuri individuale.

(47)Având în vedere obiectivul prezentului regulament, precum și situația de urgență și contextul excepțional al adoptării sale, statele membre ar trebui să ia în considerare utilizarea exonerărilor aferente domeniului apărării în temeiul dreptului intern și al dreptului aplicabil al Uniunii, de la caz la caz, în cazul în care consideră că utilizarea unor astfel de exonerări ar facilita realizarea obiectivului respectiv. Acest lucru s-ar putea aplica, în special, în ceea ce privește dreptul Uniunii privind aspectele de mediu, de sănătate și de siguranță, care este indispensabil pentru îmbunătățirea protecției sănătății umane și a mediului, precum și pentru realizarea unei dezvoltări durabile și sigure. Cu toate acestea, punerea în aplicare a dreptului respectiv ar putea, de asemenea, să genereze bariere de reglementare care obstrucționează potențialul industriei de apărare a Uniunii de a accelera producția și livrările de produse relevante din domeniul apărării. Este o responsabilitate colectivă a Uniunii și a statelor sale membre să analizeze de urgență orice acțiune pe care ar putea să o întreprindă pentru a atenua eventualele obstacole. Ar trebui ca orice astfel de acțiune, fie la nivelul Uniunii, fie la nivel regional sau național, să nu compromită mediul, sănătatea și siguranța.

(48)Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului vizează armonizarea procedurilor de achiziții publice pentru atribuirea contractelor de achiziții publice în domeniul apărării și securității, permițând astfel îndeplinirea cerințelor de securitate ale statelor membre și a obligațiilor care decurg din TFUE. Directiva respectivă prevede, în special, dispoziții specifice care reglementează situațiile de urgență generate de o criză, în special termenele mai scurte pentru primirea ofertelor și posibilitatea de a utiliza procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Cu toate acestea, în caz de urgență extremă, în special în timpul unor crize de aprovizionare și de securitate, aceste norme ar putea fi incompatibile chiar și cu dispozițiile respective în cazurile în care două sau mai multe state membre intenționează să se angajeze într-o procedură de achiziții publice în comun. În unele cazuri, singura soluție care asigură respectarea intereselor de securitate ale respectivelor state membre este să se permită participarea la un acord-cadru existent autorităților/entităților contractante ale statelor membre care nu erau inițial părți la acesta, chiar dacă această posibilitate nu a fost prevăzută în acordul-cadru inițial.

(49)În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, modificările aduse unui contract de achiziții publice trebuie să se limiteze strict la ceea ce este absolut necesar în circumstanțele relevante, respectând în cea mai mare măsură posibilă principiile nediscriminării, transparenței și proporționalității. În acest sens, ar trebui să se poată deroga de la Directiva 2009/81/CE prin creșterea cantităților prevăzute într-un acord-cadru, permițând în același timp participarea la acord a autorităților/entităților contractante din alte state membre. În ceea ce privește respectivele cantități suplimentare, respectivele autorități/entități contractante ar trebui să beneficieze de aceleași condiții ca și autoritatea/entitatea contractantă inițială care a încheiat acordul-cadru inițial. În astfel de cazuri, autoritatea/entitatea contractantă inițială ar trebui să permită, de asemenea, oricărui operator economic care îndeplinește condițiile autorității/entității contractante prevăzute inițial în procedura de achiziții publice pentru acordul-cadru, inclusiv criteriile calitative de selecție, astfel cum sunt menționate la articolele 39-46 din Directiva 2009/81/CE, să participe la acordul-cadru respectiv. În plus, ar trebui să fie luate măsuri adecvate de asigurare a transparenței pentru a se asigura informarea tuturor părților potențial interesate.

(50)Deși răspunsul UE și al statelor sale membre la provocarea imediată reprezentată de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a fost rapid și decisiv, este momentul ca UE să treacă de la răspunsul de urgență la consolidarea pregătirii pe termen lung a UE. Reziliența este o condiție prealabilă pentru pregătirea și competitivitatea EDTIB. UE a elaborat deja instrumente și cadre pentru a spori gradul de pregătire și reziliență al industriei pentru a face față viitoarelor situații de criză. Cu toate acestea, astfel de măsuri nu sunt disponibile pentru a sprijini EDTIB.

(51)Prin urmare, este necesar să se instituie un regim european modular și progresiv de securitate a aprovizionării pentru a spori solidaritatea și eficacitatea ca răspuns la tensiunile existente de-a lungul lanțurilor de aprovizionare sau la crizele în materie de securitate și pentru a permite identificarea în timp util a potențialelor blocaje. Un astfel de regim ar trebui să permită UE și statelor sale membre să anticipeze și să abordeze consecințele crizelor de aprovizionare, în cazul în care penuria de componente civile sau cu dublă utilizare sau de materii prime amenință grav disponibilitatea și aprovizionarea la timp cu produse din domeniul apărării, precum și consecințele crizelor de aprovizionare care sunt direct legate de existența unei crize de securitate în Uniune sau în vecinătatea acesteia și care conduc la deficite de anumite produse din domeniul apărării.

(52)Pentru a permite anticiparea potențialelor deficite, autoritățile naționale competente ar trebui să avertizeze Comisia în cazul în care iau cunoștință de existența unui risc de perturbare gravă a aprovizionării cu produse relevante în situații de criză sau când au informații concrete și fiabile cu privire la materializarea oricărui alt factor de risc sau eveniment relevant. Pentru a asigura o abordare coordonată, în cazul în care află de un risc de perturbare gravă a aprovizionării cu produse din domeniul apărării sau când dispune de informații concrete sau fiabile cu privire la materializarea oricărui alt factor sau eveniment de risc relevant, Comisia ar trebui să convoace o reuniune extraordinară a Consiliului pentru pregătirea industriei apărării pentru a discuta gravitatea perturbărilor și posibila inițiere a procedurii de activare a stării de criză a aprovizionării și dacă ar putea fi oportun, necesar și proporțional ca statele membre să inițieze un dialog cu părțile interesate, în vederea identificării, pregătirii și, eventual, coordonării unor astfel de măsuri preventive. Acolo unde este relevant, Comisia ar trebui să consulte și să coopereze cu țările terțe relevante pentru a aborda în comun perturbările din lanțul internațional de aprovizionare, în conformitate cu obligațiile internaționale și fără a aduce atingere cerințelor procedurale.

(53)Având în vedere complexitățile lanțurilor de aprovizionare cu produse din domeniul apărării și riscul de penurii viitoare, prezentul regulament ar trebui să prevadă instrumente pentru o abordare coordonată în ceea ce privește cartografierea și monitorizarea lanțurilor de aprovizionare cu anumite produse din domeniul apărării și pentru abordarea eficace a posibilelor perturbări ale pieței în mod proporționat.

(54) Obiectivul unei cartografieri a lanțurilor de aprovizionare din domeniul apărării ale Uniunii ar trebui să fie acela de a furniza o analiză a punctelor forte și a punctelor slabe ale acestora, în vederea asigurării securității aprovizionării și a rezilienței. În acest scop, Comisia ar trebui să identifice produsele, componentele și materiile prime care sunt considerate esențiale pentru aprovizionarea cu produse din domeniul apărării care sunt deosebit de importante pentru interesele în materie de apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre (produse relevante în situații de criză), pe baza factorilor de producție și a recomandărilor Consiliului pentru pregătirea industriei apărării. Cartografierea ar trebui să se bazeze pe date disponibile public și contra cost și, dacă este necesar, pe date obținute în urma unor cereri voluntare de informații adresate întreprinderilor, în consultare cu Consiliul pentru pregătirea industriei apărării.

(55)Pentru a anticipa și a se pregăti pentru viitoare perturbări ale diferitelor etape ale lanțului de aprovizionare din domeniul apărării în Uniune și ale comerțului din Uniune, Comisia, asistată de Consiliul pentru pregătirea industriei apărării și pe baza rezultatelor cartografierii strategice, ar trebui să identifice indicatorii de avertizare timpurie și să elaboreze o listă a acestora. Astfel de indicatori ar putea include creșteri atipice ale termenelor de execuție, disponibilitatea materiilor prime, a produselor intermediare și a capitalului uman necesare pentru fabricarea produselor relevante în situații de criză sau a echipamentelor de producție adecvate, cererea estimată, creșterile prețurilor care depășesc fluctuațiile normale ale prețurilor, efectul crizelor de securitate, al accidentelor, al atacurilor, al dezastrelor naturale sau al altor evenimente grave, efectul politicilor comerciale, al tarifelor, al restricțiilor la export, al barierelor comerciale și al altor măsuri legate de comerț, precum și efectul închiderii întreprinderilor, al delocalizărilor sau al achizițiilor principalilor actori de pe piață. Activitățile de monitorizare ale Comisiei ar trebui să se axeze pe acești indicatori de avertizare timpurie.

(56)Pentru a reduce la minimum sarcina asupra întreprinderilor care participă la monitorizare și pentru a se asigura că informațiile obținute pot fi compilate în mod pertinent, Comisia ar trebui să prevadă mijloace standardizate și securizate pentru orice activitate de colectare de informații. Aceste mijloace ar trebui să asigure faptul că toate informațiile colectate sunt tratate în mod confidențial, asigurându-se secretul de afaceri și securitatea cibernetică.

(57)Pe această bază, Comisia ar trebui să întocmească o listă care să identifice produsele, materiile prime sau componentele acestora relevante în situații de criză care sunt afectate de perturbări sau de perturbări potențiale ale funcționării pieței unice și ale lanțurilor sale de aprovizionare care conduc la deficite semnificative. Comisia ar trebui să actualizeze periodic această listă, pentru a se concentra numai asupra posibilelor perturbări sau blocaje care afectează securitatea aprovizionării cu produse relevante din domeniul apărării, precum și cu materii prime și componente ale acestora.

(58)Având în vedere caracterul sensibil al deciziei de a activa starea de criză a aprovizionării sau starea de criză a aprovizionării legată de securitate, precum și al măsurilor potențiale care pot fi luate în consecință, inclusiv impactul semnificativ pe care astfel de măsuri l-ar putea avea asupra întreprinderilor private din Uniune, ar trebui să i se confere Consiliului competența de a adopta un act de punere în aplicare în ceea ce privește activarea, prelungirea și încheierea acestor stări de criză.

(59)În cazul activării stării de criză a aprovizionării sau a stării de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia ar trebui să poată solicita să primească informațiile necesare pentru a asigura disponibilitatea în timp util a produselor relevante în situații de criză de la întreprinderi care desfășoară activități legate de aceste produse, materii prime sau componente ale acestora, în acord cu statul membru în care sunt stabilite. Este necesar ca aceste informații să stea la baza deciziei Comisiei privind măsurile adecvate care decurg din prezentul regulament pentru a aborda posibilele perturbări sau impedimente care afectează securitatea aprovizionării cu produse relevante din domeniul apărării, precum și cu materii prime și componente relevante.

(60)Un astfel de mecanism de identificare, cartografiere și monitorizare continuă ar trebui să permită o analiză în timp aproape real a capacității de producție din Uniune, a factorilor critici care afectează securitatea aprovizionării cu produse relevante din domeniul apărării și a situației stocurilor. Este necesar ca, în plus, el să permită Comisiei să conceapă măsuri de răspuns de urgență la deficitele efective sau anticipate.

(61)Evitarea deficitelor de produse relevante din domeniul apărării este esențială pentru a menține obiectivul de interes general privind asigurarea securității Uniunii și a statelor sale membre și justifică, dacă este necesar, ingerințe proporționale în drepturile fundamentale ale întreprinderilor care furnizează produse relevante în situații de criză, cum ar fi libertatea de a desfășura o activitate comercială în conformitate cu articolul 16 din cartă și dreptul de proprietate în conformitate cu articolul 17 din cartă, cu respectarea articolului 52 din cartă. Astfel de ingerințe pot fi justificate în particular în cazul în care mai multe state membre au depus eforturi specifice pentru a consolida cererea prin achiziții publice comune, contribuind astfel la integrarea mai accentuată și la buna funcționare a pieței interne a produselor relevante din domeniul apărării.

(62)Ca instrument de ultimă instanță pentru a se asigura că sectoarele critice pot continua să funcționeze într-o perioadă de criză și numai atunci când acest lucru este necesar și proporțional în acest scop, Comisia ar putea solicita întreprinderilor relevante să accepte și să acorde prioritate comenzilor de produse relevante în situații de criză. Decizia privind o comandă prioritară ar trebui luată în conformitate cu toate obligațiile juridice aplicabile ale Uniunii, având în vedere circumstanțele cazului. Obligația de a onora o comandă prioritară ar trebui să prevaleze asupra oricărei obligații de executare în temeiul dreptului privat sau public, cu excepția celor direct legate de comenzile militare, și ar trebui să țină seama de obiectivele legitime ale întreprinderilor și de costurile și eforturile necesare pentru orice modificare a secvenței de producție. Fiecare comandă prioritară ar trebui să fie plasată la un preț echitabil și rezonabil, care ar trebui să țină seama de costurile de oportunitate ale întreprinderii în raport cu contractele existente. 

(63)Obligația de a acorda prioritate fabricării anumitor produse nu ar trebui să afecteze în mod disproporționat libertatea de a desfășura o activitate comercială și libertatea contractuală prevăzute la articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”) și nici dreptul de proprietate prevăzut la articolul 17 din cartă. În conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din cartă, orice restrângere a acestor drepturi ar trebui să fie prevăzută de lege, să respecte substanța acestor drepturi și libertăți și să respecte principiul proporționalității.

(64)În cazul în care se activează starea de criză a aprovizionării legată de securitate, pe baza evaluării efectuate de Comisie cu sprijinul Înaltului Reprezentant, măsurile disponibile în cadrul statului aflat în situație de criză a aprovizionării ar trebui, de asemenea, să fie disponibile. Pe lângă acestea din urmă, Consiliul ar trebui să activeze măsurile pe care le consideră adecvate crizei. În acest scop, Consiliul ar trebui să acorde o atenție deosebită necesității de a asigura un nivel ridicat de securitate a Uniunii, a statelor membre și a cetățenilor UE.

(65)În cazul în care se activează starea de criză a aprovizionării legată de securitate și pentru a aborda cazurile în care un stat membru se confruntă sau se poate confrunta cu dificultăți grave în ceea ce privește fie plasarea unui ordin, fie executarea unui contract de furnizare de produse din domeniul apărării din cauza unor deficite sau a unor riscuri grave de penurie de produse relevante în situații de criză, Consiliul ar trebui să poată să activeze măsuri la nivelul Uniunii menite să asigure disponibilitatea bunurilor relevante în situații de criză, cum ar fi cererile prioritare pentru a asigura buna funcționare a pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare pentru apărare.

(66)Ca instrument de ultimă instanță, cererile prioritare ar trebui să vizeze abordarea situațiilor în care producția sau furnizarea de produse relevante în situații de criză care sunt produse din domeniul apărării nu ar putea fi realizată prin alte măsuri. Cererea prioritară ar trebui să fie luată pe baza unor date obiective, faptice, măsurabile și justificate. Aceasta ar trebui să țină seama de interesele legitime ale întreprinderilor, precum și de costurile și eforturile necesare pentru orice modificare a secvenței de producție. Atunci când este acceptată, obligația de a da curs cererii prioritare ar trebui să prevaleze asupra oricărei obligații de executare în temeiul dreptului privat sau public. Fiecare comandă prioritară ar trebui efectuată la un preț echitabil și rezonabil.

(67)Pentru a sprijini Comisia în punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui instituit un Consiliu european pentru pregătirea industriei apărării, alcătuit din Comisie, Înaltul Reprezentant/șeful agenției și statele membre. În plus, în afara cadrului actualului regulament, Înaltul Reprezentant/șeful agenției și Comisia vor convoca și coprezida, la inițiativa lor, reuniuni ale membrilor în contextul consiliului pentru a exercita funcția de programare și achiziții publice comune și pentru a oferi orientări și consiliere strategică în vederea creșterii gradului de pregătire industrială în domeniul apărării a EDTIB, în conformitate cu Strategia privind industria europeană de apărare.

(68)Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere normelor Uniunii în materie de concurență, în special articolelor 101-109 din TFUE și actelor juridice care pun în aplicare articolele respective.

(69)În conformitate cu articolul 41 alineatul (2) din TUE, cheltuielile operaționale care decurg din punerea în aplicare a titlul V capitolul 2 din TUE sunt acoperite de bugetul Uniunii, cu excepția cheltuielilor aferente operațiunilor care au implicații militare sau în domeniul apărării.

(70)Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește un buget si prevede un set de măsuri menite să sprijine pregătirea industriei apărării a Uniunii și a statelor sale membre prin consolidarea competitivității, a capacității de reacție și a capacității bazei industriale și tehnologice de apărare (EDTIB) de a asigura disponibilitatea și furnizarea în timp util a produselor din domeniul apărării și să contribuie la redresarea, reconstrucția și modernizarea bazei industriale și tehnologice de apărare a Ucrainei (DTIB ucraineană), în special prin următoarele mijloace:

(1)instituirea Programului privind industria europeană de apărare (denumit în continuare „programul”), care cuprinde măsuri de consolidare a competitivității, a capacității de reacție și a capacității EDTIB, care poate include instituirea unui fond pentru accelerarea transformării lanțurilor de aprovizionare în domeniul apărării („FAST”);

(2)instituirea unui program de cooperare cu Ucraina în vederea redresării, reconstrucției și modernizării bazei industriale și tehnologice de apărare a Ucrainei („Instrumentul de sprijin pentru Ucraina”);

(3)un cadru juridic care stabilește cerințele, procedurile și efectele instituirii structurii pentru un program european de armament („SEAP”), astfel cum se prevede în capitolul III;

(4)un cadru juridic care vizează asigurarea securității aprovizionării, eliminarea obstacolelor și a blocajelor și sprijinirea producției de produse din domeniul apărării, astfel cum se prevede în capitolul IV;

(5)instituirea unui Consiliu pentru pregătirea industriei apărării, astfel cum se prevede în capitolul V.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1)„acord preliminar de achiziție” înseamnă un contract de achiziții publice încheiat cu una sau mai multe întreprinderi, care vizează sprijinirea dezvoltării și/sau a producției rapide a unui produs și în temeiul căruia dreptul de a cumpăra un anumit număr de produse într-un anumit interval de timp și la un anumit preț este condiționat de prefinanțarea unei părți din costurile inițiale suportate de întreprinderile în cauză. Deși un acord preliminar de achiziție este obligatoriu din punct de vedere juridic pentru autoritățile contractante participante și pentru contractant, acesta trebuie pus în aplicare în continuare prin încheierea de contracte cu contractanții în cauză;

(2)„blocaj” înseamnă un punct de congestionare dintr-un sistem de producție care oprește sau încetinește în mod semnificativ producția;

(3)„operațiune de finanțare mixtă” înseamnă o acțiune sprijinită din bugetul Uniunii, inclusiv în cadrul unui mecanism sau a unei platforme de finanțare mixtă, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 6 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2018/1046, care combină forme de sprijin nerambursabil și/sau instrumente financiare de la bugetul Uniunii cu forme de sprijin rambursabil din partea unor instituții de dezvoltare sau a altor instituții de finanțare publice, sau din partea unor instituții de finanțare și investitori comerciali;

(4)„achiziții publice în comun” înseamnă achiziții desfășurate în comun de cel puțin trei state membre;

(5)„control” înseamnă capacitatea de a exercita o influență decisivă asupra unei entități juridice în mod direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor entități juridice intermediare;

(6)„informații clasificate” înseamnă informații sau materiale, sub orice formă, a căror divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii de diferite grade intereselor Uniunii sau ale unuia sau mai multor state membre și care poartă un marcaj de clasificare UE sau un marcaj de clasificare corespunzător, astfel cum se prevede în acordul încheiat între statele membre ale Uniunii Europene, reunite în cadrul Consiliului, privind protecția informațiilor clasificate schimbate în interesul Uniunii Europene;

(7)„produse din domeniul apărării” înseamnă orice produse din domeniul apărării, astfel cum sunt menționate la articolul 2 din Directiva 2009/43/CE;

(8)„structură de conducere executivă” înseamnă un organ al unei entități juridice desemnat în conformitate cu dreptul intern și subordonat, după caz, directorului general, care este autorizat să stabilească strategia, obiectivele și direcția de ansamblu ale entității juridice și care supervizează și monitorizează procesul decizional în materie de management;

(9)„entitate juridică” înseamnă o persoană juridică constituită și recunoscută ca atare în temeiul dreptului Uniunii, al dreptului intern sau al dreptului internațional, care are personalitate juridică și capacitatea de a acționa în nume propriu, de a-și exercita drepturile și de a fi supusă unor obligații, sau o entitate care nu are personalitate juridică, astfel cum se menționează la articolul 197 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046;

(10)„acțiune de inovare în domeniul apărării” înseamnă o acțiune care constă în principal în activități care vizează în mod direct elaborarea unor planuri și măsuri sau proiecte de produse, procese sau servicii în domeniul apărării noi, modificate sau îmbunătățite, care poate include crearea de prototipuri, testarea, activitățile demonstrative, desfășurarea de proiecte-pilot, validarea pe scară largă a produselor și replicarea pe piață;

(11)„întreprindere cu capitalizare medie” sau „ICM” înseamnă o întreprindere care nu este un IMM și care are un număr de până la 3 000 de persoane angajate, număr calculat în conformitate cu articolele 3-6 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE;

(12)„entitate dintr-o țară terță neasociată” înseamnă o entitate juridică stabilită într-o țară terță neasociată sau o entitate juridică stabilită în Uniune sau într-o țară asociată, dar ale cărei structuri de conducere executivă se află într-o țară terță neasociată;

(13)„acord de preluare” înseamnă orice acord contractual între cel puțin [trei] state membre și cel puțin un producător de produse din domeniul apărării, care conține fie un angajament al statelor membre de a achiziționa o anumită cantitate de produse din domeniul apărării pentru o anumită perioadă de timp, fie un angajament al producătorului de produse din domeniul apărării de a oferi statelor membre opțiunea de a face acest lucru.

(14)„agent de achiziții publice” înseamnă o autoritate contractantă astfel cum este definită în articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/24/UE și articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, stabilită într-un stat membru sau într-o țară asociată, Agenția Europeană de Apărare, o structură pentru un program european de armament sau o organizație internațională care este desemnată de statele membre, țările asociate sau Ucraina să efectueze o achiziție publică în comun în numele acestora;

(15)„timp de execuție” înseamnă perioada de timp dintre plasarea unei comenzi de achiziționare și onorarea comenzii de către producător;

(16)„materii prime” înseamnă materialele necesare pentru a produce produse din domeniul apărării;

(17)„marcă de excelență” înseamnă o etichetă de calitate care atestă că o propunere prezentată ca urmare a unei cereri de propuneri din cadrul programului a depășit toate pragurile de evaluare stabilite în programul de lucru dar, în absența resurselor bugetare disponibile pentru cererea de propuneri respectivă, nu a putut fi finanțată în cadrul programului de lucru și care ar putea primi sprijin din alte surse de finanțare ale Uniunii sau naționale;

(18)„criză de securitate” înseamnă orice situație dintr-un stat membru, dintr-o țară terță asociată sau dintr-o țară terță neasociată în care s-a produs sau este considerat a fi iminent un eveniment dăunător, care depășește în mod clar dimensiunile evenimentelor dăunătoare din viața de zi cu zi și care pune în pericol sau restrânge în mod substanțial viața și sănătatea persoanelor sau care impune luarea de măsuri pentru a aproviziona populația cu produse esențiale sau care are un impact substanțial asupra valorilor imobiliare, inclusiv conflictele armate și războaiele;

(19)„informații sensibile” înseamnă informații și date, inclusiv informații clasificate, care trebuie protejate împotriva accesului sau divulgării neautorizate în virtutea obligațiilor prevăzute în dreptul Uniunii sau dreptul intern sau în vederea protejării vieții private sau a siguranței unei persoane fizice sau juridice;

(20)„întreprinderi mici și mijlocii” sau „IMM-uri” înseamnă întreprinderi mici și mijlocii astfel cum sunt definite la articolul 2 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei;

(21)„subcontractanți implicați în achizițiile publice în comun” înseamnă orice entitate juridică care furnizează factori de producție critici având atribute unice esențiale pentru funcționarea unui produs și căreia i se alocă cel puțin 15 % din valoarea contractului.

(22)„întreprindere mică cu capitalizare medie” înseamnă o întreprindere care nu este IMM și al cărei număr de angajați, calculat în conformitate cu articolele 3-6 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE, nu depășește 499 și a cărei cifră de afaceri anuală nu este mai mare de 100 de milioane EUR sau al cărei bilanț anual nu este mai mare de 86 de milioane EUR;

(23)„produse relevante în situații de criză” înseamnă produse din domeniul apărării sau componente-cheie ori materii prime ale acestora sau orice produse sau servicii esențiale pentru producția lor care au fost identificate ca fiind grav afectate de o perturbare sau de o perturbare potențială a funcționării pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare, care conduce la deficite semnificative reale sau potențiale.

Capitolul II

Secțiunea 1: Dispoziții generale aplicabile programului și Instrumentului de sprijin pentru Ucraina

Articolul 3

Utilizarea finanțării nelegate de costuri

1.Granturile pot lua forma finanțării nelegate de costuri, în temeiul articolului 180 alineatul (3) din Regulamentul UE, Euratom) 2018/1046.

2.În cazul în care grantul din partea Uniunii ia forma unei finanțări nelegate de costuri pentru acțiuni de consolidare a EDTIB, nivelul contribuției Uniunii atribuite fiecărei acțiuni poate fi definit pe baza unor factori precum:

(a)complexitatea achizițiilor publice în comun, pentru care o proporție din valoarea estimată a contractului de achiziții publice în comun și experiența dobândită în acțiuni similare pot servi drept indicatori inițiali;

(b)caracteristicile cooperării care ar putea genera rezultate mai bune în materie de interoperabilitate și semnale de investiții pe termen lung pentru industrie, în special în cazul în care achizițiile publice în comun acoperă activități care ar fi eligibile pentru finanțare de la bugetul Uniunii, de exemplu cercetare și dezvoltare, testare și certificare, producție inițială sau activități de sprijin în exploatare;

(c)numărul de state membre și țări asociate participante sau includerea de state membre sau țări asociate suplimentare în cadrul cooperării existente;

(d)efortul legat de creșterea capacităților de producție necesare;

(e)achiziționarea de cantități suplimentare pentru alte state membre (rezerva de pregătire a industriei apărării).

3.În cazul în care grantul din partea Uniunii ia forma unei finanțări nelegate de costuri pentru acțiuni de consolidare a DTIB ucrainene, nivelul contribuției Uniunii, în plus față de factorii menționați la alineatul (2), poate fi definit pe baza unor factori precum:

(a)complexitatea procesului de aderare a Ucrainei, inclusiv reformele structurale și măsurile de promovare a convergenței cu acquis-ul Uniunii;

(b)eforturile de adaptare a proceselor ucrainene de achiziții publice în domeniul apărării și a mediului pentru industria ucraineană de apărare, inclusiv pentru a respecta standardele NATO;

(c)eforturile și riscurile asociate războiului de agresiune în curs, ținând seama de necesitatea de a reconstrui și moderniza infrastructura afectată de război într-un mod rezilient și, dacă este cazul, prin măsuri adecvate de evitare, prevenire sau reducere și, dacă este posibil, de compensare a acestor efecte.

Articolul 4

Obiective

1.Programul și Instrumentul de sprijin pentru Ucraina vizează creșterea gradului de pregătire industrială în domeniul apărării a EDTIB și a DTIB ucrainene, în special prin:

(a)inițierea și accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale, inclusiv prin crearea și intensificarea capacităților sale de producție și prin deschiderea lanțurilor de aprovizionare pentru cooperarea transfrontalieră și disponibilitatea și aprovizionarea efectivă în întreaga Uniune, implicând în special, într-o măsură semnificativă, IMM-urile, întreprinderile mici cu capitalizare medie și alte întreprinderi cu capitalizare medie;

(b)stimularea cooperării în domeniul achizițiilor publice în domeniul apărării pentru a contribui la solidaritate, a preveni efectele de excludere, a spori eficacitatea cheltuielilor publice și a reduce fragmentarea excesivă, conducând în cele din urmă la o creștere a standardizării sistemelor de apărare și la o mai mare interoperabilitate.

2.Acțiunile care contribuie la redresarea, reconstrucția și modernizarea DTIB ucrainene țin seama de posibila sa integrare viitoare în EDTIB, contribuind astfel la stabilitatea, securitatea, pacea, prosperitatea și durabilitatea reciproce.

3.Obiectivele stabilite la alineatul (1) litera (a) sunt urmărite cu accent pe inițierea și accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale rapide impuse de evoluția mediului de securitate. Aceasta poate include îmbunătățirea și accelerarea capacității de adaptare a lanțurilor de aprovizionare pentru produsele relevante în situații de criză, crearea de capacități de producție sau intensificarea acestora, precum și reducerea timpului lor de producție pentru produsele din domeniul apărării în întreaga Uniune, ținând seama de obiectivele Busolei strategice pentru securitate și apărare și de avizul Consiliului pentru pregătirea industriei apărării.

4.Obiectivele prevăzute la alineatul (1) litera (b) sunt urmărite cu accent pe dezvoltarea EDTIB în întreaga Uniune pentru a-i permite să răspundă, în special, nevoilor de produse din domeniul apărării ale statelor membre în ceea ce privește calitatea, disponibilitatea, timpul de livrare și localizarea, în conformitate cu prioritățile în materie de capabilități de apărare convenite de comun acord de statele membre în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC), în special în contextul planului de dezvoltare a capabilităților, ținând seama de obiectivele Busolei strategice pentru securitate și apărare și de recomandările Consiliului pentru pregătirea industriei apărării.

5.Obiectivele stabilite la alineatul (2) sunt urmărite cu accent pe consolidarea cooperării transfrontaliere dintre EDTIB și DTIB ucraineană, ținând seama de nevoile Ucrainei în materie de produse din domeniul apărării, prin crearea de capacități de producție sau intensificarea acestora în conformitate cu standardele NATO, protecția activelor, asistența tehnică și schimbul de personal, cooperarea sporită privind achizițiile publice în comun de produse din domeniul apărării pentru Ucraina și cooperarea în materie de producție prin intermediul parteneriatelor public-privat sau al altor forme de cooperare, de exemplu întreprinderile comune. Se acordă o atenție deosebită obiectivului de a sprijini Ucraina să se alinieze treptat la normele, standardele, politicile și practicile Uniunii („acquis-ul”) în vederea viitoarei aderări la Uniune.

Articolul 5

Buget

1.Pachetele financiare pentru punerea în aplicare a programului și a Instrumentului de sprijin pentru Ucraina sunt compuse din:

(a)pentru acțiunile de consolidare a EDTIB: 1 500 de milioane EUR în prețuri curente pentru perioada cuprinsă între [... – a se introduce o dată specifică] și 31 decembrie 2027, precum și contribuții suplimentare în conformitate cu articolul 6;

(b)pentru acțiunile de consolidare a DTIB ucrainene: cuantumul contribuțiilor suplimentare în conformitate cu articolul 6, în măsura în care acestea sunt prevăzute, sub rezerva încheierii acordului menționat la articolul 57.

2.Pentru a răspunde situațiilor neprevăzute sau noilor evoluții și nevoi, Comisia poate realoca suma alocată acțiunilor menționate la alineatul (1) în proporție de maximum 20 %, cu excepția resurselor financiare suplimentare menționate la articolul 6 alineatul (2), care nu se realocă.

3.Suma menționată la alineatele (1) și (5) din prezentul articol și cuantumurile contribuțiilor suplimentare menționate la articolul 6 pot fi utilizate, de asemenea, pentru asistență tehnică și administrativă pentru punerea în aplicare a programului, cum ar fi activități de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare, inclusiv investigații privind prețurile și sisteme și platforme corporative de tehnologie a informației, precum și toate celelalte cheltuieli de asistență tehnică și administrativă sau cheltuieli cu personalul suportate de Comisie pentru gestionarea programului/alte elemente care fac parte din obiectul prezentului regulament.

4.Pe lângă articolul 12 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, creditele de angajament și de plată neutilizate se reportează automat și pot fi angajate și utilizate, respectiv, până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor. Sumele reportate se utilizează primele în exercițiul financiar următor. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la creditele de angajament reportate, în conformitate cu articolul 12 alineatul (6) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

5.Prin derogare de la articolul 209 alineatul (3) primul, al doilea și al patrulea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, orice venituri și rambursări din instrumentele financiare instituite în temeiul prezentului regulament constituie venituri alocate interne, în sensul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, în favoarea programului sau a programului care îi succedă.

6.În plus față de articolul 15 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, creditele de angajament corespunzătoare cuantumului recuperărilor și dezangajărilor se repun la dispoziția programului sau a Instrumentului de sprijin pentru Ucraina sau a succesorilor acestora în contextul procedurii bugetare.

7.Angajamentele bugetare privind activitățile care se desfășoară pe parcursul mai multor exerciții financiare pot fi repartizate în tranșe anuale pe mai multe exerciții financiare.

8.În bugetul Uniunii pot fi înregistrate credite după 2027 pentru a acoperi cheltuielile necesare îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 4, astfel încât să se permită gestionarea acțiunilor nefinalizate până la sfârșitul programului, precum și cheltuielile care acoperă activitățile operaționale și serviciile esențiale.

Articolul 6

Resurse financiare suplimentare

1.Statele membre, instituțiile, organele și agențiile Uniunii Europene, țările terțe, organizațiile internaționale, instituțiile financiare internaționale sau alte părți terțe pot furniza contribuții financiare suplimentare la program, inclusiv la Fondul pentru accelerarea transformării lanțurilor de aprovizionare în domeniul apărării (FAST) menționat la articolul 19, în conformitate cu articolul 208 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. Aceste contribuții financiare constituie venituri alocate externe în sensul articolului 21 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) [litera (a) din RF reformat], litera (d) sau litera (e) sau al articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

2.Orice sume suplimentare primite în cadrul măsurilor restrictive relevante ale Uniunii sunt venituri alocate externe în sensul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și se utilizează pentru acțiuni din cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina, inclusiv pentru acțiuni de consolidare a DTIB ucrainene.

3.Resursele alocate statelor membre în cadrul gestiunii partajate pot fi transferate, la cererea acestora, către program, sub rezerva condițiilor prevăzute în dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului 6 . Comisia execută aceste resurse direct, în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2018/1046, sau indirect, în conformitate cu litera (c) de la paragraful menționat. Acestea se adaugă la resursele menționate la articolul 5 alineatul (3) litera (a). Resursele respective sunt utilizate în beneficiul statului membru în cauză.

4.În cazul în care Comisia nu și-a asumat un angajament juridic prin gestiune directă sau indirectă pentru resursele transferate în conformitate cu alineatul (3) și cel mai târziu în anul 2028, resursele neangajate corespunzătoare pot fi transferate înapoi către unul sau mai multe dintre programele sursă respective, la cererea statului membru, în conformitate cu condițiile prevăzute în dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului.

Secțiunea 2: PROGRAMUL

Articolul 7

Finanțare alternativă, combinată și cumulativă

1.Programul se implementează în sinergie cu alte programe ale Uniunii. O acțiune care a beneficiat de o contribuție din partea altui program al Uniunii poate primi o contribuție și în cadrul programului, cu condiția ca această contribuție să nu acopere aceleași costuri. Normele programului relevant al Uniunii se aplică contribuției corespunzătoare sau se poate aplica tuturor contribuțiilor un set unic de norme ale oricăruia dintre programele Uniunii care contribuie și se poate încheia un angajament juridic unic. Sprijinul cumulat din bugetul Uniunii nu depășește costurile eligibile totale ale acțiunii și poate fi calculat pe o bază proporțională, în conformitate cu documentele care stabilesc condițiile de acordare a sprijinului.

2.Pentru a li se acorda o etichetă „marcă de excelență” în cadrul programului, acțiunile trebuie să respecte toate condițiile următoare:

(a)au fost evaluate în cadrul unei cereri de propuneri lansate în cadrul programului;

(b)respectă cerințele minime în materie de calitate din respectiva cerere de propuneri;

(c)nu sunt finanțate în cadrul cererii de propuneri respective din cauza unor constrângeri bugetare.

3.În conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2021/1060, FEDR sau FSE+ pot sprijini propuneri prezentate ca urmare a unei cereri de propuneri în cadrul programului, cărora li s-a acordat eticheta „marcă de excelență” în conformitate cu programul.

Articolul 8

Implementare și forme de finanțare din partea Uniunii

1.Programul este pus în aplicare prin gestiune directă în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 sau prin gestiune indirectă cu organismele de finanțare menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

2.Finanțarea din partea Uniunii poate fi furnizată sub oricare dintre formele prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, în special granturi, premii, achiziții și instrumente financiare în cadrul operațiunilor de finanțare mixtă din cadrul programului InvestEU, în conformitate cu titlul X din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

3.Prin derogare de la articolul 192 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, activitățile menționate la articolul 11 alineatul (3) litera (d), pentru care se acordă finanțare din partea Uniunii sub formă de grant și se realizează profit, Comisia poate recupera procentul din profit corespunzător contribuției Uniunii la costurile eligibile suportate efectiv de beneficiarul care desfășoară acțiunea, până la valoarea finală a contribuției Uniunii. Profitul se calculează pe baza unui excedent de venituri față de costurile eligibile ale acțiunii, în cazul în care veniturile se limitează la finanțarea din partea Uniunii, la finanțarea din partea statelor membre, inclusiv achizițiile publice, la alte venituri generate în timpul acțiunii și la orice venituri rezultate din acțiune. Programul de lucru poate stabili detalii suplimentare.

4.Prin derogare de la articolul 193 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, contribuțiile financiare pot viza, în situațiile în care este relevant și necesar pentru implementarea unei acțiuni, acțiunile inițiate și costurile suportate înainte de data transmiterii propunerii pentru acțiunile respective, cu condiția ca acestea să nu fi început înainte de 5 martie 2024 și să nu fi fost finalizate înainte de semnarea acordului de grant.

Articolul 9

Țări terțe asociate la program

Pot participa în cadrul programului membrii Asociației Europene a Liberului Schimb care sunt membri ai SEE, în conformitate cu condițiile stabilite în Acordul privind Spațiul Economic European (denumiți în continuare „țări asociate”).

Articolul 10

Entități juridice eligibile

1.Criteriile de eligibilitate stabilite la alineatele (2)-(7) se aplică în plus față de criteriile stabilite în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046.

2.Beneficiarii finanțării din partea Uniunii trebuie să fie stabiliți în Uniune sau într-o țară asociată.

3.Infrastructura, instalațiile, activele și resursele beneficiarilor care sunt utilizate în scopul acțiunii trebuie să fie situate pe teritoriul unui stat membru sau al unei țări asociate. În cazul în care beneficiarii nu au la dispoziție alternative ușor accesibile sau infrastructuri, instalații, active și resurse relevante în Uniune sau într-o țară asociată, aceștia își pot utiliza infrastructura, instalațiile, activele și resursele care sunt amplasate sau deținute în afara teritoriului statelor membre sau al țărilor asociate, cu condiția ca această utilizare să nu aducă atingere intereselor în materie de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor membre și să se realizeze în concordanță cu obiectivele stabilite la articolul 4.

4.În scopul unei acțiuni sprijinite de program, beneficiarii nu sunt controlați de o țară terță neasociată sau de o entitate dintr-o țară terță neasociată.

5.Prin derogare de la alineatul (4), o entitate juridică stabilită în Uniune sau într-o țară asociată și controlată de o țară terță neasociată sau de o entitate dintr-o țară terță neasociată este eligibilă pentru a fi beneficiar dacă preluarea controlului său de către o țară terță neasociată sau de către o entitate dintr-o țară terță neasociată a făcut obiectul unei examinări în sensul Regulamentului (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului și, dacă este necesar, al unor măsuri de atenuare adecvate, ținând seama de obiectivele prevăzute la articolul 4 din prezentul regulament, sau dacă sunt puse la dispoziția Comisiei garanții aprobate de statul membru sau de țara asociată în care este stabilită în conformitate cu procedurile sale naționale.

Garanțiile oferă asigurări că implicarea în acțiune a unei astfel de entități juridice nu ar contraveni intereselor în materie de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, astfel cum sunt stabilite în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), sau obiectivelor stabilite la articolul 4. Garanțiile respectă, de asemenea, articolul 11 alineatul (8) litera (c). Garanțiile atestă în special faptul că, pentru scopurile urmărite de o acțiune, sunt în vigoare măsuri care să asigure că:

(a)controlul asupra entității juridice nu este exercitat într-un mod care împiedică sau limitează capacitatea acesteia de a desfășura acțiunea și de a genera rezultate, care impune restricții privind infrastructura, instalațiile, bunurile, resursele sale, drepturile de proprietate intelectuală sau know-how-ul de care este nevoie în scopul acțiunii ori care subminează capabilitățile și standardele necesare pentru desfășurarea acțiunii;

(b)accesul unei țări terțe neasociate sau al unei entități dintr-o țară terță neasociată la informații sensibile referitoare la acțiune este împiedicat, iar angajații sau alte persoane implicate în acțiune dețin autorizare de securitate națională emisă de un stat membru sau de o țară asociată, după caz;

Dacă statul membru sau țara asociată în care este stabilită entitatea juridică consideră oportun, pot fi furnizate garanții suplimentare.

Comisia informează comitetul menționat la articolul 58 cu privire la orice entitate juridică considerată a fi eligibilă în conformitate cu prezentul alineat.

6.Atunci când desfășoară o acțiune eligibilă, beneficiarii pot, de asemenea, să coopereze cu entități juridice stabilite în afara teritoriului statelor membre sau al țărilor asociate sau care sunt controlate de o țară terță neasociată sau de o entitate dintr-o țară terță neasociată, inclusiv prin utilizarea bunurilor, infrastructurii, instalațiilor și resurselor respectivelor entități juridice, cu condiția ca aceasta să nu contravină intereselor în materie de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre. O astfel de cooperare se realizează în concordanță cu obiectivele stabilite la articolul 4 și în conformitate cu articolul 11 alineatul (8) litera (c).

Nu se permite accesul neautorizat al unei țări terțe neasociate sau al unei alte entități dintr-o țară terță neasociată la informații clasificate care privesc desfășurarea acțiunii și sunt evitate eventualele efecte negative asupra securității aprovizionării cu factori de producție esențiali pentru acțiune.

Costurile asociate acestor activități nu sunt eligibile pentru a beneficia de sprijin din program.

7.Alineatele (2)-(6) nu se aplică:

(a)autorităților contractante ale statelor membre și ale țărilor asociate;

(b)organizațiilor internaționale;

(c)structurilor pentru un program european de armament;

(d)Agenției Europene de Apărare.

Articolul 11

Acțiuni eligibile

1.Sunt eligibile pentru finanțare numai acțiunile de punere în aplicare a obiectivelor prevăzute la articolul 4. O acțiune eligibilă se referă la una sau mai multe dintre activitățile menționate la alineatele (2)-(5):

2.Activitățile legate de cooperarea autorităților publice în cadrul proceselor de achiziții publice în domeniul apărării (acțiuni de cooperare în domeniul apărării) pot acoperi cooperarea pentru achiziții publice în comun de produse din domeniul apărării, pe parcursul întregului ciclu de viață al produselor din domeniul apărării, inclusiv în scopul creării unei rezerve de pregătire a industriei apărării, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (1) litera (b).

3.Activitățile legate de accelerarea ajustării la schimbările structurale a capacității de producție a produselor din domeniul apărării, inclusiv a componentelor acestora și a materiilor prime corespunzătoare, în măsura în care acestea sunt destinate sau utilizate integral pentru fabricarea de produse din domeniul apărării (acțiuni de consolidare a industriei) pot acoperi:

(a)optimizarea, extinderea, modernizarea, îmbunătățirea sau reorientarea capacităților de producție existente sau crearea de capacități noi de producție, în măsura în care respectivele componente și materii prime sunt destinate pentru sau sunt utilizate integral ca factori de producție direcți în producția de produse din domeniul apărării, în special în vederea creșterii capacității de producție sau a reducerii timpului de execuție, inclusiv pe baza unor proceduri de achiziții publice sau a achiziționării de mașini-unelte necesare și a oricăror alți factori de producție necesari;

(b)stabilirea de parteneriate industriale transfrontaliere, inclusiv prin parteneriate public-privat sau alte forme de cooperare industrială, în cadrul unui efort industrial comun, inclusiv activități care vizează coordonarea surselor sau a rezervării și stocării de produse, componente și materii prime aferente din domeniul apărării, în măsura în care respectivele componente și materii prime sunt destinate să fie utilizate sau sunt utilizate integral ca factori de producție direcți în producția de produse din domeniul apărării, precum și coordonarea capacităților de producție și a planurilor de producție;

(c)constituirea și punerea la dispoziție a capacităților de producție rezervate în caz de creștere bruscă a cererii de produse din domeniul apărării („instalații mereu disponibile”), a componentelor acestora și a materiilor prime aferente, în măsura în care respectivele componente și materii prime sunt destinate să fie utilizate sau sunt utilizate integral în producția de produse relevante din domeniul apărării, în conformitate cu volumele de producție comandate sau planificate;

(d)încurajarea industrializării și a comercializării produselor din domeniul apărării care au fost dezvoltate în cadrul acțiunilor finanțate de Uniune sau al altor activități de cooperare desfășurate cu sprijinul a cel puțin două state membre, inclusiv prin instituirea de parteneriate industriale transfrontaliere, parteneriate public-privat sau alte forme de cooperare industrială, intensificarea producției inițiale, precum și acordarea de licențe pentru producție, după caz;

(e)testarea, inclusiv infrastructura necesară, și, dacă este cazul, certificarea recondiționării produselor din domeniul apărării, cu scopul de a aborda obsolescența acestora și de a le face utilizabile de către utilizatorii finali.

4.Activități care vizează sprijinirea desfășurării unui proiect european de interes comun în domeniul apărării.

5.Activitățile de sprijin („acțiuni de sprijin”) pot include:

(a)activități care vizează creșterea interoperabilității și a interschimbabilității, inclusiv certificarea încrucișată a produselor din domeniul apărării și activități care conduc la recunoașterea reciprocă a certificării sau la facilitarea punerii în aplicare a standardelor militare;

(b)activități de consolidare a securității aprovizionării și a rezilienței, în special prin facilitarea accesului IMM-urilor, al întreprinderilor mici cu capitalizare medie, al altor întreprinderi cu capitalizare medie și al întreprinderilor nou-înființate la piața apărării și prin sprijinirea obținerii certificărilor necesare de calitate și de producție;

(c)formarea, recalificarea sau perfecționarea profesională a personalului în legătură cu activitățile menționate la prezentul articol);

(d)achiziționarea de sisteme de protecție fizică și cibernetică în legătură cu activitățile menționate la alineatul (3), inclusiv implicarea efectivă;

(e)coordonarea și acțiuni de sprijin (tehnic) pentru acțiuni, în special pentru cele care vizează blocajele identificate la nivelul capacităților de producție și al lanțurilor de aprovizionare, în vederea asigurării și a accelerării producției de produse relevante în situații de criză pentru a asigura aprovizionarea eficace și disponibilitatea în timp util a acestora;

(f)Sprijinul Uniunii pentru structurile pentru un program european de armament, în special în scopul gestionării și menținerii unei rezerve de pregătire a industriei apărării, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (1) litera (b);

(g)Activitățile de urgență, inclusiv acțiunile urgente de inovare în domeniul apărării, în cazul în care este activată măsura menționată la articolul 52.

6.Pentru activitățile menționate la alineatul (2), la alineatul (3) litera (d) și la alineatul (55) litera (a), acțiunea este desfășurată de entități juridice care cooperează în cadrul unui consorțiu format din cel puțin trei entități juridice eligibile care sunt stabilite în cel puțin trei state membre sau țări asociate diferite. Cel puțin trei dintre respectivele entități juridice eligibile stabilite în cel puțin două state membre sau țări asociate diferite nu sunt controlate, direct sau indirect, pe întreaga durată a desfășurării acțiunii, de către aceeași entitate juridică și nu se controlează reciproc.

7.Prin derogare de la alineatul (6), acțiunea poate fi realizată printr-o structură pentru un program european de armament.

8.Următoarele acțiuni nu sunt eligibile pentru finanțare în cadrul programului:

(a)acțiunile legate de bunuri sau servicii care sunt interzise de dreptul internațional aplicabil;

(b)acțiunile legate de arme autonome letale fără posibilitatea unui control uman semnificativ asupra deciziilor de selectare și de angajare atunci când se efectuează atacuri împotriva oamenilor;

(c)acțiuni legate de bunuri sau servicii care sunt supuse controlului sau restricționării de către țări terțe neasociate sau de către entități din țări terțe neasociate, direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor entități juridice intermediare, inclusiv în ceea ce privește transferul de tehnologie;

(d)acțiunile sau părți ale acestora care sunt deja finanțate integral din alte surse publice sau private.

Articolul 12

Dispoziții specifice aplicabile acțiunilor de achiziții publice în comun

1.Doar următoarele entități juridice sunt eligibile pentru finanțare în cadrul programului:

(a)autoritățile contractante publice ale statelor membre sau ale țărilor asociate;

(b)organizații internaționale;

(c)structurile pentru un program european de armament;

(d)Agenția Europeană de Apărare.

2.Statele membre și țările asociate participante la o achiziție publică în comun desemnează, prin unanimitate, o entitate juridică eligibilă în calitate de agent de achiziții publice care să acționeze în numele lor în scopul respectivei achiziții publice în comun. Agentul de achiziții publice desfășoară procedurile de achiziții și încheie contractele rezultate cu contractanții în numele țărilor participante. Agentul de achiziții publice poate să participe la acțiune în calitate de beneficiar și poate să acționeze în calitate de coordonator al consorțiului și, prin urmare, poate fi abilitat să gestioneze și să combine fonduri din cadrul programului și fonduri din partea statelor membre participante și a țărilor asociate participante.

3.Prezentul regulament nu aduce atingere normelor privind coordonarea procedurilor de atribuire a anumitor contracte de lucrări, contracte de furnizare de bunuri și contracte de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității prevăzute în Directiva 2009/81/CE.

4.Procedurile de achiziții menționate la alineatul (2) se bazează pe un acord care urmează să fie semnat de statele membre participante și țările asociate participante cu agentul de achiziții publice, în condițiile stabilite în programul de lucru. Acordul stabilește, în special, modalitățile practice care reglementează desfășurarea achizițiilor publice în comun și a procesului decizional în ceea ce privește alegerea procedurii, evaluarea ofertelor și atribuirea contractului.

5.Agentul de achiziții aplică condiții echivalente cu cele prevăzute la articolul 10, mutatis mutandis, procedurilor de achiziții publice și în contractele cu contractanții și subcontractanții în cadrul achizițiilor publice în comun.

6.Agenții de achiziții furnizează Comisiei garanțiile și măsurile de atenuare menționate la articolul 10 alineatul (6). Informații suplimentare privind garanțiile și măsurile de atenuare sunt puse la dispoziția Comisiei, la cerere. Comisia informează comitetul menționat la articolul 58 cu privire la orice notificare transmisă în conformitate cu prezentul alineat.

7.Contractul de achiziție în comun include dispoziții care reglementează achiziționarea de cantități suplimentare de produse din domeniul apărării pentru alte state membre, țări asociate sau Ucraina.

Astfel de norme nu aduc atingere dreptului aplicabil al Uniunii și sunt în conformitate cu actele cu putere de lege și reglementările naționale ale statelor membre privind exportul de produse din domeniul apărării.

Articolul 13

Dispoziții specifice aplicabile acțiunilor de consolidare a industriei

1.Pentru activitățile menționate la articolul 11 alineatul (3) literele (a), (b) și (c), pentru a fi eligibile pentru finanțare, acțiunile trebuie să fie legate exclusiv de capacitățile de producție ale produselor din domeniul apărării, inclusiv ale componentelor și materiilor prime ale acestora, în măsura în care sunt destinate sau utilizate integral pentru fabricarea de produse din domeniul apărării.

2.Aceste acțiuni nu aduc atingere normelor Uniunii în materie de concurență, în special articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Articolul 14

Dispoziții specifice aplicabile activităților care contribuie la un mecanism european de vânzări militare

1.Pentru a asigura disponibilitatea produselor UE din domeniul apărării în timp util și în volum, promovând astfel competitivitatea EDTIB, precum și, dacă este cazul, a DTIB ucrainene, Comisia sprijină următorul set de măsuri (EU MSM):

(a)stabilirea unui catalog unic, centralizat și actualizat al produselor din domeniul apărării dezvoltate de EDTIB;

(b)crearea unei rezerve de pregătire a industriei apărării, pentru a spori disponibilitatea și a accelera timpul de livrare a produselor din domeniul apărării fabricate în UE, asigurând o opțiune imediată și preferențială de cumpărare sau utilizare/închiriere pentru statele membre, țările asociate și Ucraina;

(c)facilitarea și accelerarea procedurilor de achiziții publice într-un spirit de solidaritate;

(d)sprijinirea consolidării capacității administrative legate de achizițiile publice de produse din domeniul apărării, cu scopul de a facilita achizițiile publice comune.

2.Comisia elaborează specificațiile tehnice pentru platforma informatică corporativă necesară pentru elaborarea catalogului menționat la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol și achiziționează platforma informatică corporativă, pe baza consultărilor cu Consiliul pentru pregătirea industriei apărării.

3.În cazul în care statele membre achiziționează în comun cantități suplimentare sau contribuie prin contribuții în natură la constituirea unei rezerve de pregătire a industriei apărării, astfel cum se menționează la alineatul (2) litera (b), în contextul unei structuri pentru un program european de armament, Comisia sprijină financiar inițiativa prin:

(a)sprijin pentru achizițiile publice în comun de cantități suplimentare, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (2);

(b)contribuția la costurile directe și indirecte ale gestionării și menținerii rezervei de pregătire a industriei apărării, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (5) litera (f);

(c)contribuția la consolidarea capacității administrative, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (5).

4.În scopul achiziționării de către statele membre, țările asociate sau Ucraina din rezerva de pregătire a industriei apărării gestionată de o structură pentru un program european de armament, achizițiile publice sunt considerate contracte interguvernamentale, astfel cum se menționează la articolul 13 litera (f) din Directiva 2009/81/CE.

Articolul 15

Dispoziții specifice aplicabile activităților care contribuie la proiectele de interes european comun în domeniul apărării

1.Comisia poate identifica proiecte de interes european comun în domeniul apărării pentru finanțare în programul de lucru menționat la articolul 18.

2.Atunci când identifică proiectele menționate la alineatul (1), Comisia:

(a)ia în considerare în mod corespunzător orientările furnizate în contextul Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, în special contribuția proiectului la prioritatea în materie de capabilități identificată în contextul PESC, în special al planului de dezvoltare a capacităților, precum și obiectivele Busolei strategice pentru securitate și apărare;

(b)identifică nevoile globale de finanțare și impactul potențial asupra bugetului Uniunii;

(c)ia în considerare orice opinii ale statelor membre.

3.Proiectele de interes european comun în domeniul apărării îndeplinesc următoarele criterii generale:

(a)proiectul vizează dezvoltarea capabilităților, inclusiv a celor care asigură accesul la domeniile strategice și la spațiile contestate, la facilitatorii strategici și, după caz, la sistemele care acționează ca infrastructură europeană de apărare de interes comun și de utilizare comună;

(b)beneficiile generale potențiale ale proiectului depășesc costurile acestuia, inclusiv pe termen lung.

4.Un proiect de interes european comun în domeniul apărării implică cel puțin patru state membre. Comisia Europeană este în măsură, dacă este cazul, să participe la proiect.

5.Se consideră că un proiect de interes european comun în domeniul apărării contribuie la capabilitățile de apărare esențiale pentru interesele de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre și, prin urmare, este în interesul public. Acestea pot fi instituite în cadrul structurilor pentru un program european de armament menționate în capitolul 3.

6.Fără a aduce atingere articolelor 107 și 108 din TFUE, statele membre pot aplica scheme de sprijin și pot oferi sprijin administrativ proiectelor de interes european comun în domeniul apărării.

7.Contribuția financiară a Uniunii menționată la articolul 17 nu depășește 25 % din cuantumul menționat la articolul 5 alineatul (1).

8.Punerea în aplicare a proiectelor de interes european comun poate fi considerată drept motiv imperativ de interes public major în sensul articolului 6 alineatul (4) și al articolului 16 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/43/CEE și de interes public major în sensul articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60. Prin urmare, planificarea, construcția și exploatarea instalațiilor de producție aferente pot fi considerate de interes public major, cu condiția ca celelalte condiții prevăzute în aceste dispoziții să fie îndeplinite.

Articolul 16

Criterii de atribuire

1.Fiecare propunere este evaluată pe baza următoarelor criterii:

(a)pregătirea industriei apărării: contribuția la competitivitate, creșterea capacităților de producție, reducerea termenelor de execuție, eliminarea blocajelor, sporind astfel interoperabilitatea și interschimbabilitatea;

(b)reziliența industriei apărării: contribuția la reziliență, creșterea disponibilității și a aprovizionării în timp util în toate locațiile, consolidarea securității aprovizionării în întreaga Uniune și independența față de sursele țărilor terțe neasociate.

(c)cooperarea industrială în domeniul apărării: promovarea unei cooperări veritabile în materie de armament între statele membre, țările asociate sau Ucraina și dezvoltarea și operaționalizarea cooperării transfrontaliere între întreprinderi stabilite în diferite state membre, țări asociate sau Ucraina, implicând în special, într-o măsură semnificativă, IMM-urile, întreprinderile mici cu capitalizare medie și alte întreprinderi cu capitalizare medie în calitate de beneficiari, în calitate de subcontractanți sau de alte întreprinderi din lanțul de aprovizionare;

(d)calitatea planului de implementare al acțiunii, în special a măsurilor de respectare a termenelor de livrare, inclusiv în ceea ce privește procesele și monitorizarea acestuia.

2.Programul de lucru stabilește detalii suplimentare privind aplicarea criteriilor de atribuire prevăzute la alineatul (1), inclusiv orice ponderare aplicabilă. Programul de lucru nu stabilește praguri individuale.

Articolul 17

Contribuția financiară a Uniunii

1.Prin derogare de la articolul 190 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, programul poate finanța până la 100 % din costurile eligibile. Cu toate acestea, pentru activitățile menționate la articolul 11 alineatul (3), sprijinul din program nu depășește 35 % din costurile eligibile.

2.O acțiune este eligibilă pentru o rată de finanțare majorată dacă îndeplinește unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

(a)acțiunea este dezvoltată în contextul unei structuri pentru un program european de armament SEAP, astfel cum se menționează în capitolul III din prezentul regulament sau în contextul unui proiect al PESCO, cu condiția ca acest proiect să respecte obligații comparabile cu cele prevăzute la articolul 22 alineatul (1), la articolul 23 alineatul (1), la articolul 25 și la articolul 26 din prezentul regulament și să nu fi beneficiat de o rată de finanțare majorată comparabilă în cadrul unui alt program de finanțare al UE;

(b)Ucraina este beneficiarul produselor din domeniul apărării produse sau achiziționate în cadrul programului, iar produsele respective fac obiectul unui sprijin financiar în cadrul Instrumentului european pentru pace;

(c)Statele membre convin asupra unei abordări comune a exporturilor de produse din domeniul apărării dezvoltate și achiziționate în contextul unei structuri pentru un program european de armament (SEAP);

(d)beneficiarul este un IMM sau o întreprindere mică cu capitalizare medie sau majoritatea beneficiarilor care participă la un consorțiu sunt IMM-uri sau întreprinderi mici cu capitalizare medie.

3.Programul de lucru stabilește detalii suplimentare, inclusiv, dacă este cazul, ratele de finanțare majorate menționate la alineatul (3).

Articolul 18

Programe de lucru

1.Programul este pus în aplicare prin programele de lucru menționate la articolul 110 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. Programele de lucru stabilesc acțiunile și bugetul aferent necesare pentru îndeplinirea obiectivelor programului și, după caz, suma totală rezervată operațiunilor de finanțare mixtă.

2.Programele de lucru sunt adoptate de Comisie prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 58 alineatul (3).

Articolul 19

Fondul pentru accelerarea transformării lanțurilor de aprovizionare în domeniul apărării (FAST)

1.Pentru a mobiliza, a reduce riscurile și a accelera investițiile necesare pentru creșterea capacităților de producție în domeniul apărării ale IMM-urilor și ale întreprinderilor mici cu capitalizare medie, se poate institui o operațiune de finanțare mixtă care să ofere sprijin sub formă de creanțe și/sau capital propriu [Fondul pentru accelerarea transformării lanțurilor de aprovizionare în domeniul apărării (FAST)]. Acesta este pus în aplicare în conformitate cu titlul X din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și cu Regulamentul (UE) 2021/523 7 .

2.Obiectivele specifice urmărite de FAST sunt următoarele:

(a)obținerea unui efect multiplicator satisfăcător, în conformitate cu mixul de datorii și capitaluri proprii și contribuirea la atragerea de finanțare atât din sectorul public, cât și din cel privat;

(b)oferirea de sprijin IMM-urilor (inclusiv întreprinderilor nou-înființate și celor în curs de extindere) și întreprinderilor mici cu capitalizare medie din întreaga Uniune, care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțare și care:

(i) industrializează tehnologiile de apărare și/sau fabrică produse din domeniul apărării sau au planuri iminente în acest sens; sau

(ii) fac parte din lanțul de aprovizionare al industriei apărării sau au planuri iminente de a deveni parte a acestuia.

(c)accelerarea investițiilor în domeniul fabricării de tehnologii și produse din domeniul apărării și, prin urmare, consolidează securitatea aprovizionării lanțurilor valorice ale industriei apărării a Uniunii.

Secțiunea 3: Instrumentul de sprijin pentru Ucraina

Articolul 20

Dispoziții specifice aplicabile Instrumentului de sprijin pentru Ucraina

1.Articolul 13 se aplică acțiunilor din cadrul Instrumentului de sprijin pentru Ucraina. Articolele 8, 11, 12, 14, 16, 17 și 18 se aplică mutatis mutandis.

2.Prin derogare de la articolul 17 alineatul (1) activitățile menționate la articolul 11 alineatul (3) pot finanța până la 100 % din costurile eligibile.

3.Trimiterile la țările asociate de la articolele 8, 9, 11, 12, 14 și 16 nu se aplică prezentei secțiuni.

4.Trimiterile la operațiunile de finanțare mixtă de la articolul 8 nu se aplică prezentei secțiuni.

Articolul 21

Entități juridice eligibile

1.Criteriile de eligibilitate stabilite la alineatele (2)-(7) se aplică în plus față de criteriile stabilite în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046.

2.Beneficiarii finanțării din partea Uniunii sunt stabiliți în Uniune sau în Ucraina.

3.Infrastructura, instalațiile, activele și resursele beneficiarilor care sunt utilizate în scopul acțiunii trebuie să fie situate pe teritoriul unui stat membru sau al Ucrainei. În cazul în care beneficiarii nu au la dispoziție alternative ușor accesibile sau infrastructuri, instalații, active și resurse relevante în Uniune sau în Ucraina, aceștia își pot utiliza infrastructura, instalațiile, activele și resursele care sunt amplasate sau deținute în afara teritoriului statelor membre sau al Ucrainei, cu condiția ca această utilizare să nu aducă atingere intereselor în materie de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor membre și să se realizeze în concordanță cu obiectivele stabilite la articolul 4.

4.În scopul unei acțiuni sprijinite de instrumentul de sprijin pentru Ucraina, beneficiarii nu sunt controlați de o țară terță neasociată sau de o entitate dintr-o țară terță neasociată.

5.Prin derogare de la alineatul (4), o entitate juridică stabilită în Uniune și controlată de o țară terță sau de o entitate dintr-o țară terță este eligibilă pentru a fi beneficiar dacă a făcut obiectul unei examinări în sensul Regulamentului (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului și, dacă este necesar, al unor măsuri de atenuare, ținând seama de obiectivele prevăzute la articolul 4 din prezentul regulament, sau dacă sunt puse la dispoziția Comisiei garanții aprobate de statul membru în care este stabilită în conformitate cu procedurile sale naționale.

Garanțiile oferă asigurări că implicarea în acțiune a unei astfel de entități juridice nu ar contraveni intereselor în materie de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, astfel cum sunt stabilite în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), sau obiectivelor stabilite la articolul 4. Garanțiile respectă, de asemenea, articolul 11 alineatul (8) litera (c). Garanțiile atestă în special faptul că, pentru scopurile urmărite de o acțiune, sunt în vigoare măsuri care să asigure că:

(a)controlul asupra entității juridice nu este exercitat într-un mod care împiedică sau limitează capacitatea acesteia de a desfășura acțiunea și de a genera rezultate, care impune restricții privind infrastructura, instalațiile, bunurile, resursele sale, drepturile de proprietate intelectuală sau know-how-ul de care este nevoie în scopul acțiunii ori care subminează capabilitățile și standardele necesare pentru desfășurarea acțiunii;

(b)se previne accesul unei țări terțe sau al unei entități dintr-o țară terță la informații sensibile referitoare la acțiune, iar angajații sau alte persoane implicate în acțiune sunt supuși procedurii naționale de autorizare de securitate a unui stat membru, dacă este cazul.

Dacă statul membru în care este stabilită entitatea juridică consideră oportun, pot fi furnizate garanții suplimentare.

Comisia informează comitetul menționat la articolul 58 cu privire la orice entitate juridică considerată a fi eligibilă în conformitate cu prezentul alineat.

6.Atunci când desfășoară o acțiune eligibilă, beneficiarii pot, de asemenea, să coopereze cu entități juridice stabilite în afara teritoriului statelor membre sau al Ucrainei sau care sunt controlate de o țară terță sau de o entitate dintr-o țară terță, inclusiv prin utilizarea bunurilor, infrastructurii, instalațiilor și resurselor respectivelor entități juridice, cu condiția ca aceasta să nu contravină intereselor în materie de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre. O astfel de cooperare se realizează în concordanță cu obiectivele stabilite la articolul 4 și în conformitate cu articolul 11 alineatul (8) litera (c).

Nu se permite accesul neautorizat al unei țări terțe sau al unei entități dintr-o țară terță la informații clasificate care privesc desfășurarea acțiunii și trebuie evitate posibilele efecte negative asupra securității furnizării factorilor de producție esențiali pentru acțiune.

Costurile asociate acestor activități nu sunt eligibile pentru a beneficia de sprijin din program.

7.Alineatele (2)-(6) nu se aplică:

(a)autorităților contractante ale statelor membre și ale Ucrainei;

(b)organizațiilor internaționale;

(c)structurilor pentru un program european de armament;

(d)Agenției Europene de Apărare.

Capitolul III

Structură pentru un program european de armament

Articolul 22

Obiectivul și activitățile specifice ale SEAP

1.O structură pentru un program european de armament (SEAP) promovează competitivitatea EDTIB și a DTIB ucrainene prin agregarea cererii de produse din domeniul apărării pe parcursul întregului lor ciclu de viață.

2.Pentru a atinge obiectivul menționat la alineatul (1), principalele sarcini ale SEAP sunt:

(a)achizițiile publice în comun de produse, tehnologii sau servicii din domeniul apărării, inclusiv C&D, testarea și certificarea în domeniul apărării, investiții nerecurente legate de producția inițială sau de sprijinul în exploatare;

(b)gestionarea comună a ciclului de viață al produselor din domeniul apărării, inclusiv achiziționarea de piese de schimb, servicii logistice și, dacă este cazul, instituirea de parteneriate public-privat pentru a asigura eficiența și disponibilitatea ridicată a produselor din domeniul apărării;

(c)gestionarea dinamică a disponibilității pentru cantități suplimentare, asigurând o opțiune imediată și preferențială de cumpărare sau utilizare/închiriere pentru statele membre, țările asociate sau Ucraina (rezerva de pregătire a industriei apărării).

Articolul 23

Cerințe privind înființarea unei SEAP

1.O SEAP trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)o SEAP sprijină dezvoltarea colaborativă și achiziționarea de produse și servicii din domeniul apărării în conformitate cu prioritățile în materie de capabilități stabilite de comun acord de statele membre în cadrul PESC, inclusiv în contextul planului de dezvoltare a capabilităților;

(b)o SEAP este instituită de cel puțin trei state membre, țări asociate sau Ucraina.

(c)o SEAP are ca membri cel puțin două state membre;

(d)o SEAP continuă ciclul de viață al produsului sau al tehnologiei din domeniul apărării până la dezafectarea acestuia.

2.O SEAP utilizează proceduri standardizate pentru inițierea și gestionarea programelor de apărare în cooperare și respectă toate orientările sau modelele furnizate de Comisie, inclusiv orientările privind gestionarea proiectelor, finanțarea și raportarea.

Articolul 24

Cerere privind înființarea unei SEAP

1.Statele membre care solicită înființarea unei SEAP (în calitate de „solicitanți”) transmit o cerere Comisiei. Cererea conține următoarele elemente:

(a)o solicitare adresată Comisiei cu privire la înființarea SEAP;

(b)statutul propus al SEAP menționat la articolul 27, semnat și adoptat în forma cuvenită de către toate entitățile juridice care solicită SEAP propusă;

(c)o descriere a echipamentelor, tehnologiei sau serviciului de apărare care urmează să fie achiziționate și gestionate în comun de SEAP, abordând în special cerințele prevăzute la articolul 23 alineatul (1) literele (a) și (d);

(d)o declarație a statului membru gazdă de recunoaștere a SEAP drept un organism internațional în sensul articolului 143 alineatul (1) litera (g) și al articolului 151 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE și drept organizație internațională în sensul articolului 11 alineatul (1) din Directiva (UE) 2020/262, de la data constituirii sale. Limitele și condițiile de exonerare prevăzute de dispozițiile respective sunt stabilite într-un acord între membrii SEAP.

2.Comisia evaluează cererea în conformitate cu cerințele prevăzute prin prezentul regulament. Rezultatul acestei evaluări se comunică solicitanților, care sunt invitați, după caz, să completeze sau să modifice cererea.

3.Ținând seama de rezultatele evaluării menționate la alineatul (2) și în conformitate cu procedura menționată la articolul 58 alineatul (3), Comisia adoptă un act de punere în aplicare:

(a)de înființare a SEAP după ce s-a asigurat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute în prezentul regulament; sau

(b)de respingere a cererii, în cazul în care ajunge la concluzia că cerințele stabilite în prezentul regulament nu sunt îndeplinite, inclusiv în absența declarației menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (d).

4.Decizia cu privire la cerere se notifică solicitanților. În caz de respingere, decizia se motivează solicitanților în termeni clari și preciși.

5.Decizia de constituire a SEAP se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L.

Articolul 25

Statutul și sediul SEAP

1.SEAP are personalitate juridică de la data la care intră în vigoare decizia de constituire a SEAP.

2.SEAP dispune, în fiecare stat membru, de capacitatea juridică cea mai extinsă acordată persoanelor juridice de dreptul intern al statului membru respectiv. Aceasta poate, în special, să încheie contracte și să se constituie parte în proceduri judiciare. Toate agențiile naționale de finanțare din statele membre consideră că aceasta (și nodurile sale naționale) reprezintă un beneficiar eligibil al contribuțiilor financiare naționale.

3.O SEAP are un sediu statutar, care se află pe teritoriul unui stat membru.

Articolul 26

Criterii privind componența

1.Următoarele entități juridice pot deveni membre ale unei SEAP:

(a)state membre;

(b)țări asociate;

(c)Ucraina.

2.Statele membre, țările asociate sau Ucraina pot adera în calitate de membri în orice moment după instituirea SEAP în condiții echitabile și rezonabile specificate în statutul menționat la articolul 27 și în calitate de observatori fără drept de vot în condițiile specificate în statut.

3.O SEAP poate coopera, de asemenea, cu țări terțe neasociate sau cu entități din țări terțe neasociate, inclusiv prin utilizarea activelor, a infrastructurii, a instalațiilor și a resurselor, cu condiția ca acest lucru să nu contravină intereselor în materie de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre.

Articolul 27

Statut

1.Statutul unei SEAP include cel puțin următoarele informații:

(a)lista membrilor, a observatorilor și, după caz, a entităților juridice care îi reprezintă pe membri, precum și condițiile și procedurile privind modificarea calității de membru și a reprezentării în conformitate cu articolul 26;

(b)obiectivul, sarcinile și activitățile specifice ale SEAP, în conformitate cu articolul 23;

(c)o listă a echipamentelor, tehnologiei și/sau serviciilor de apărare achiziționate în comun care urmează să fie deținute în comun, dacă este cazul, și care pot beneficia de o scutire de TVA și/sau de accize;

(d)sediul statutar al SEAP, în conformitate cu articolul 25;

(e)denumirea SEAP;

(f)durata și procedura de lichidare a SEAP în conformitate cu articolul 32;

(g)răspunderea părților, conform articolului 30;

(h)drepturile și obligațiile membrilor, inclusiv obligația de a contribui la un buget echilibrat și dreptul de vot;

(i)organismele membrilor, rolul, responsabilitățile, componența acestora și procedurile de luare a deciziilor, în special în ceea ce privește modificarea statutului, în conformitate cu articolul 28;

(j)identificarea limbii (limbilor) de lucru a (ale) SEAP;

(k)referințe la normele de aplicare a statutului;

(l)politica de securitate pentru gestionarea informațiilor clasificate.

2.În plus, în cazul în care membrii unei SEAP decid să utilizeze/să gestioneze o rezervă de pregătire a industriei apărării menționată la articolul 14 alineatul (1) litera (b), statutul include normele care reglementează gestionarea unei rezerve de pregătire a industriei apărării menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (b), inclusiv, dacă este cazul, o abordare comună a exportului.

Articolul 28

Modificarea statutului

1.Orice modificare a statutului în privința aspectelor menționate la articolul 27 alineatul (1) literele (a)-(h) se transmite de către SEAP Comisiei spre aprobare. Comisia aplică, mutatis mutandis, articolul 24 alineatul (2).

2.Orice modificări ale statutului, altele decât cele prevăzute la alineatul (1), se transmit Comisiei de către SEAP în termen de zece zile de la adoptare.

3.Comisia poate formula obiecții față de modificările menționate la alineatul (1) în termen în termen de 60 de zile de la transmitere, cu precizarea motivelor pentru care modificarea respectivă nu îndeplinește cerințele prezentului regulament.

4.Modificarea nu intră în vigoare înainte de expirarea termenului pentru formularea obiecțiilor sau înaintea anulării termenului de către Comisie sau înaintea ridicării obiecției formulate.

5.Solicitarea de introducere a unei modificări include următoarele elemente:

(a)textul modificării propuse sau, după caz, textul modificării astfel cum a fost adoptată, inclusiv data intrării sale în vigoare;

(b)versiunea consolidată a statutului modificată.

Articolul 29

Condiții specifice privind achizițiile publice

1.O SEAP poate numi un agent de achiziții publice care va acționa în numele său.

2.Atunci când achiziționează pentru o SEAP, agentul de achiziții publice este obligat să respecte aceleași norme ca și SEAP în cauză.

3.În cazul în care achiziționează un produs din domeniul apărării pe cont propriu și în nume propriu, o SEAP este considerată o organizație internațională în sensul articolului 12 litera (c) din Directiva 2009/81/CE. În cazul în care achiziționează un produs din domeniul apărării în numele membrilor săi, SEAP, prin derogare de la articolul 10 din Directiva 2009/81/CE, își definește propriile norme în conformitate cu principiile transparenței, nediscriminării și concurenței.

4.Achizițiile publice ale unei SEAP trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 12 alineatele (3)-(6).

Articolul 30

Răspundere și asigurare

1.O SEAP răspunde pentru datoriile sale.

2.Răspunderea financiară a membrilor pentru datoriile SEAP se limitează la contribuțiile lor respective la SEAP. Membrii pot specifica în statut că își vor asuma o răspundere prestabilită superioară contribuțiilor lor sau o răspundere nelimitată.

3.În cazul în care răspunderea financiară a membrilor este limitată, SEAP ia o asigurare adecvată pentru a acoperi riscurile specifice constituirii și gestionării capacității.

4.Uniunea nu este răspunzătoare, printre altele, pentru nicio datorie a SEAP.

Articolul 31

Dreptul și jurisdicția aplicabile

1.Înființarea și funcționarea internă a unei SEAP sunt reglementate de:

(a)dreptul Uniunii, în special de prezentul regulament, și de actele de punere în aplicare menționate la articolul 24 alineatul (3) litera (a);

(b)legislația statului în care se află sediul statutar al SEAP în cazul aspectelor care nu sunt reglementate sau sunt reglementate numai parțial de actele menționate la litera (a);

(c)statutul și normele de aplicare a acesteia.

2.Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe în litigiile dintre membri cu privire la SEAP, dintre membri și SEAP, precum și în orice alte litigii la care Uniunea este parte.

3.Legislația Uniunii cu privire la competență se aplică litigiilor dintre o SEAP și terți. În cazurile nereglementate de legislația Uniunii, instanța competentă pentru soluționarea litigiului este determinată de legislația statului în care se află sediul social al SEAP.

Articolul 32

Lichidare și insolvență

1.Statutul stabilește procedura care trebuie aplicată în cazul lichidării SEAP în urma unei decizii a adunării membrilor sau în cazul în care Comisia abrogă actul de punere în aplicare de instituire a SEAP, astfel cum se menționează la articolul 33 alineatul (6). Lichidarea poate determina transferul activităților către o altă entitate juridică.

2.SEAP comunică Comisiei decizia de lichidare a SEAP, fără întârzieri nejustificate după adoptarea respectivei deciziei de către adunarea membrilor și, în orice caz, în termen de 10 zile de la adoptarea unei asemenea decizii. Comisia publică un anunț referitor la decizia de lichidare în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

3.Comisia este notificată de către SEAP cu privire la procedura de lichidare, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 10 zile de la închiderea acesteia. Comisia publică un anunț referitor la închidere în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. SEAP își încetează existența de la data publicării anunțului respectiv.

4.În orice moment, în cazul în care SEAP nu este în măsură să își plătească datoriile, aceasta notifică imediat Comisia în această privință. Comisia publică un anunț în această privință în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 33

Raportare și control

1.SEAP întocmește un raport anual de activitate, care conține o descriere tehnică și un raport financiar al activităților sale menționate la articolul 22. Acesta se transmite Comisiei în termen de șase luni de la încheierea exercițiului financiar.

2.Comisia poate formula recomandări către SEAP cu privire la aspectele abordate în raportul anual de activitate.

3.SEAP și statele membre interesate informează Comisia cu privire la orice circumstanțe care pot afecta în mod negativ îndeplinirea obiectului de activitate al SEAP sau pot diminua capacitatea acestuia de a respecta cerințele prezentului regulament.

4.În cazul în care Comisia are indicii cu privire la încălcarea gravă de către SEAP a dispozițiilor prezentului regulament, a actului de punere în aplicare de instituire a acesteia, a statutului său sau a altor norme juridice aplicabile, Comisia solicită explicații de la SEAP și/sau de la membrii SEAP.

5.În cazul în care Comisia concluzionează, după ce a acordat SEAP și/sau membrilor SEAP un termen rezonabil pentru a-și prezenta observațiile, cu privire la încălcarea gravă de către SEAP a prezentului regulament, a actului de punere în aplicare de instituire a acesteia, a statutului său sau a altor norme juridice aplicabile, aceasta poate propune SEAP și/sau membrilor SEAP măsuri de remediere.

6.În cazul în care nu se iau măsuri de remediere, Comisia poate abroga actul de punere în aplicare de instituire a SEAP. Actul de abrogare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L. Publicarea actului declanșează lichidarea SEAP.

Capitolul IV

Siguranța aprovizionării

Secțiunea 1

Pregătire

Articolul 34

Condiții pentru deschiderea acordurilor-cadru către alte state membre

1.În cazul în care cel puțin două state membre încheie un acord pentru achiziționarea în comun de produse din domeniul apărării și în cazul în care urgența extremă a situației justifică acest lucru, normele prevăzute la alineatele (2)-(6) pot fi aplicate acordurilor-cadru care nu includ norme care reglementează posibilitatea modificării substanțiale a acestuia, astfel încât dispozițiile sale să se poată aplica autorităților/entităților contractante care nu sunt inițial părți la acordul-cadru.

2.Prin derogare de la articolul 29 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2009/81/CE, o autoritate/entitate contractantă poate modifica un acord-cadru existent cu o întreprindere care respectă dispozițiile articolului (10) alineatele (1) și (2) care a fost încheiat printr-una dintre procedurile prevăzute la articolul 25 din directiva menționată astfel încât dispozițiile sale să se poată aplica autorităților/entităților contractante care nu au fost inițial părți la acordul-cadru.

3.Prin derogare de la articolul 29 alineatul (2) al treilea paragraf din Directiva 2009/81/CE, o autoritate/entitate contractantă poate aduce modificări substanțiale cantităților stabilite într-un acord-cadru existent cu o întreprindere care respectă dispozițiile articolului (10) alineatele (1) și (2), în măsura în care ele sunt strict necesare pentru aplicarea alineatului (2) de la prezentul articol. În cazul în care cantitățile stabilite într-un acord-cadru existent sunt modificate substanțial în temeiul prezentului alineat, oricărui operator economic care îndeplinește condițiile stabilite de autoritatea/entitatea contractantă prevăzute inițial în procedura de achiziții publice pentru acordul-cadru, inclusiv criteriile calitative de selecție, astfel cum sunt menționate la articolele 39-46 din Directiva 2009/81/CE, și care respectă dispozițiile prevăzute la articolul (10) alineatele (1) și (2) i se acordă posibilitatea de a adera la acordul-cadru respectiv. Autoritatea/entitatea contractantă oferă această posibilitate prin intermediul unui anunț ad-hoc publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

4.Principiul nediscriminării se aplică contractelor și acordurilor-cadru menționate la alineatele (2) și (3) în ceea ce privește cantitățile suplimentare și, în special, raporturile dintre autoritățile/entitățile contractante ale statelor membre menționate la alineatul (1).

5.Autoritățile contractante care au modificat un contract în cazurile menționate la alineatele (2) și (3) de la prezentul alineat publică un anunț în acest sens în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Un astfel de anunț se publică în conformitate cu articolul 32 din Directiva 2009/81/CE.

6.Autoritățile/entitățile contractante nu pot recurge la posibilitatea prevăzută la alineatele (2) și (3) în mod necorespunzător sau astfel încât să împiedice, să restrângă sau să denatureze concurența.

Articolul 35

Achiziții

1.Prin derogare de la [articolul 168 din Regulamentul financiar reformat], statele membre, țările asociate și, dacă este cazul, Ucraina pot solicita Comisiei:

(a)să se angajeze într-o achiziție comună cu acestea, astfel cum se menționează la [articolul 168 alineatul (2) din Regulamentul financiar reformat], prin care statele membre, țările asociate sau Ucraina pot achiziționa, închiria sau lua în leasing integral produsele din domeniul apărării achiziționate în comun;

(b)să acționeze în calitate de organism central de achiziție pentru a achiziționa în numele statelor membre interesate sau în numele acestora produse din domeniul apărării, astfel cum se menționează la [articolul 168 alineatul (3) din Regulamentul financiar reformat].

2.Procedura de achiziții publice prevăzută la alineatul (1) îndeplinește următoarele condiții:

(a)participarea la lansarea procedurii de achiziții publice este deschisă tuturor statelor membre, țărilor asociate și Ucrainei, prin derogare de la [articolul 168 alineatul (2) și alineatul (3) din Regulamentul financiar reformat];

(b)Comisia invită cel puțin 4 experți cu experiență relevantă pentru negocieri din țările participante cu capacități de producție pentru produsul în cauză din domeniul apărării să formeze o echipă comună de negociere;

(c)țările participante precizează în mod explicit dacă decid să desfășoare în paralel procese de negociere pentru produsul respectiv. Decizia de a desfășura procese paralele de negociere pentru produsul respectiv face obiectul aprobării unanime de către țările participante;

3.În cadrul achizițiilor publice menționate la alineatul (1) litera (b), Comisia poate achiziționa componente și materii prime relevante ale produselor din domeniul apărării în scopul constituirii de rezerve strategice.

Atunci când acest lucru este justificat în mod corespunzător de urgența extremă a situației, Comisia poate, prin derogare de la articolul 172 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, să solicite livrarea de bunuri sau servicii de la data la care sunt trimise proiectele de contracte rezultate în urma achiziției efectuate în sensul prezentului regulament, care nu trebuie să depășească 24 de ore de la data atribuirii.

4.Pentru a încheia acorduri de achiziție cu operatori economici, reprezentanții Comisiei sau experții desemnați de Comisie pot efectua vizite la fața locului, în cooperare cu autoritățile naționale relevante, la amplasamentele instalațiilor de producție a produselor relevante din domeniul apărării.

5.Proprietatea și exportul produselor din domeniul apărării achiziționate în temeiul prezentului articol rămân de competența țărilor participante.

6.Comisia se asigură că țările participante sunt tratate în mod egal în cadrul desfășurării procedurilor de achiziții și la punerea în aplicare a acordurilor rezultate.

7.Utilizarea achizițiilor publice în temeiul alineatului (1) nu aduce atingere altor instrumente prevăzute în Regulamentul financiar.

8.În plus față de condițiile prevăzute în Regulamentul financiar, criteriile de eligibilitate echivalente cu cele prevăzute la articolul 10 din prezentul regulament se aplică, mutatis mutandis, ofertanților, contractanților și subcontractanților în contractele care rezultă din achizițiile efectuate în temeiul prezentului articol.

Articolul 36

Achiziționarea în avans de produse din domeniul apărării

1.Achiziționarea în comun menționată la articolul 35 poate lua forma unor acorduri preliminare de achiziție de produse din domeniul apărării negociate și încheiate în numele și în contul țărilor participante. Aceste acorduri pot include un mecanism de plată anticipată pentru fabricarea unor astfel de produse în schimbul dreptului la rezultat, care nu depășește părțile contractului privind costurile nerecurente și/sau rezervarea capacităților de producție.

2.În cazul în care acordurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol includ un mecanism de plată anticipată, plata în avans către contractant este acoperită de pachetul financiar menționat la articolul 5 alineatul (1). Contribuțiile țărilor participante menționate la articolul 6 sunt luate în considerare în mod egal pentru fiecare articol comandat de țările participante.

3.În cazurile în care sumele negociate depășesc cererea, Comisia, la cererea statelor membre în cauză, elaborează un mecanism de realocare către stocurile naționale sau de constituire a rezervei de pregătire a industriei apărării, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (1) litera (b).

Articolul 37

Facilitarea acordurilor de preluare

1.Comisia instituie un sistem pentru a facilita încheierea de acorduri de preluare legate de creșterea industrială a capacităților de producție ale EDTIB, precum și a celor ale DTIB ucrainene, ținând seama de avizul și de recomandările Consiliului pentru pregătirea industriei apărării și în conformitate cu normele în materie de concurență și achiziții publice.

2.Sistemul menționat la alineatul (1) permite statelor membre interesate, țărilor asociate și, dacă este cazul, Ucrainei să prezinte oferte indicând:

(a)volumul și calitatea produselor din domeniul apărării pe care intenționează să le achiziționeze;

(b)prețul sau intervalul de preț preconizat;

(c)durata prevăzută a acordului de preluare.

3.Sistemul menționat la alineatul (1) permite producătorilor de produse din domeniul apărării care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 10 să facă oferte indicând:

(a)volumul și calitatea produselor din domeniul apărării pentru care încearcă să încheie acorduri de preluare;

(b)prețul sau intervalul de preț la care sunt dispuși să vândă;

(c)durata prevăzută a acordului de preluare.

4.Pe baza ofertelor primite în temeiul alineatelor (2) și (3), Comisia pune în contact producătorii relevanți de produse din domeniul apărării cu statele membre și cu țările asociate interesate, precum și, dacă este cazul, cu Ucraina.

5.Pe baza contactului menționat la alineatul (4), statele membre interesate și țările asociate, precum și, după caz, Ucraina pot solicita Comisiei să se angajeze într-o procedură comună de achiziții publice sau într-o procedură de achiziții publice în numele și/sau în numele lor, în temeiul articolului 35.

6.Pachetul financiar menționat la articolul 5 alineatul (1) poate acoperi părțile din contract privind costurile nerecurente și/sau rezervarea capacităților de producție.

Articolul 38

Accelerarea procesului de acordare a autorizațiilor pentru disponibilitatea și furnizarea în timp util a produselor relevante din domeniul apărării

1.Statele membre asigură faptul că cererile administrative legate de planificarea, construirea și exploatarea instalațiilor de producție, de transferul de factori de producție în interiorul Uniunii, precum și de calificarea și certificarea produselor finite sunt prelucrate în mod eficient și în timp util. În acest scop, toate autoritățile naționale în cauză asigură faptul că astfel de cereri sunt tratate cât mai rapid posibil din punct de vedere juridic.

2.Statele membre asigură faptul că, în procesul de planificare și de acordare a autorizațiilor, se acordă prioritate construirii și exploatării fabricilor și instalațiilor pentru producția de produse relevante din domeniul apărării atunci când se pun în balanță interesele juridice în fiecare caz în parte.

Articolul 39

Facilitarea procesului de certificare încrucișată

1.Statele membre adoptă o listă a autorităților naționale de certificare în scopuri de apărare și o notifică Comisiei, care o pune la dispoziția statelor membre.

2.Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia întocmește și actualizează o listă oficială a autorităților naționale de certificare în scopuri de apărare, astfel cum au fost identificate de statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 58 alineatul (3).

3.O autoritate de certificare dintr-un stat membru poate solicita autorității de certificare a unui alt stat membru informații de bază cu privire la domeniul de aplicare al certificării unui anumit produs din domeniul apărării.

Secțiunea 2

Supravegherea și monitorizarea lanțului de aprovizionare

Articolul 40

Cartografierea lanțurilor de aprovizionare în domeniul apărării

1.Comisia realizează o cartografiere a lanțurilor de aprovizionare în domeniul apărării ale Uniunii, în cooperare cu Consiliul pentru pregătirea industriei apărării.

2.Consiliul pentru pregătirea industriei apărării întocmește o listă a produselor din domeniul apărării care sunt esențiale pentru interesele de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, în special consolidarea capabilităților de apărare ale statelor membre și pregătirea EDTIB („produse esențiale din domeniul apărării”). Lista respectivă se actualizează periodic, cel puțin o dată pe an.

3.După consultarea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, Comisia elaborează un cadru și o metodologie pentru identificarea produselor relevante în situații de criză, cu accent pe identificarea blocajelor, precum și a capacităților de producție aferente acestora din Uniune.

4.Cartografierea menționată la alineatul (1) și identificarea menționată la alineatul (6) de la prezentul articol furnizează o analiză a punctelor forte și a punctelor slabe ale Uniunii în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare cu produse relevante în situații de criză și contribuie la programarea programului instituit în temeiul capitolului II.

5.În acest scop, Comisia va folosi, printre altele, datele disponibile în mod public și comercial și informațiile neconfidențiale relevante furnizate de întreprinderi, rezultatul unor analize similare realizate, inclusiv în contextul dreptului Uniunii privind materiile prime și energia din surse regenerabile, precum și evaluările efectuate în temeiul articolului 66 alineatul (1). În cazul în care acest lucru nu este suficient pentru a identifica produsele relevante în situații de criză, Comisia poate adresa solicitări de informații voluntare actorilor relevanți implicați în lanțurile valorice în cauză și cu sediul în Uniune, după consultarea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării.

6.Comisia întocmește și actualizează periodic, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o listă a produselor relevante în situații de criză. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 58 alineatul (3).

7.Comisia informează periodic Consiliul pentru pregătirea industriei apărării cu privire la rezultatele agregate ale activităților desfășurate în temeiul alineatului (4). 

8.Pe baza rezultatelor activităților efectuate în temeiul alineatului (4) și după consultarea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, Comisia elaborează o listă de indicatori de avertizare timpurie. După consultarea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, Comisia revizuiește periodic lista indicatorilor de avertizare timpurie, cel puțin o dată la doi ani.

9.Orice informație obținută în temeiul prezentului articol se tratează cu respectarea obligațiilor de confidențialitate prevăzute la articolul 61.

10.Prezentul articol nu aduce atingere protecției intereselor esențiale de securitate ale statelor membre, astfel cum se menționează la articolul 346 alineatul (1) litera (a) din TFUE.

Articolul 41

Monitorizarea

1.Comisia, în consultare cu Consiliul pentru pregătirea industriei apărării, efectuează o monitorizare periodică a capacităților de producție ale Uniunii necesare pentru furnizarea de produse relevante în situații de criză, identificate în conformitate cu articolul 40 alineatul (6), cu scopul de a identifica factorii care pot perturba, compromite sau afecta negativ aprovizionarea cu produsele esențiale din domeniul apărării pe care le furnizează. Monitorizarea constă în următoarele activități:

(a)monitorizarea indicatorilor de avertizare timpurie identificați în temeiul articolului 40 alineatul (8);

(b)monitorizarea de către statele membre a integrității activităților desfășurate de principalii actori de pe piață menționați la articolul 42 și raportarea de către statele membre cu privire la evenimentele majore care ar putea împiedica funcționarea normală a unor astfel de activități;

(c)identificarea celor mai bune practici pentru atenuarea preventivă a riscurilor și creșterea transparenței capacităților de producție ale Uniunii necesare pentru furnizarea de produse relevante în situații de criză.

Comisia, după consultarea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, stabilește frecvența monitorizării.

2.Comisia acordă o atenție deosebită IMM-urilor pentru a reduce la minimum sarcina administrativă care rezultă din colectarea de informații.

3.Comisia poate invita, după consultarea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, actorii-cheie de pe piață menționați la articolul 42, statele membre, asociațiile naționale ale industriei apărării și alte părți interesate relevante să furnizeze informații, în mod voluntar, în scopul desfășurării activităților de monitorizare în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a). 

4.În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (b), statele membre pot solicita informații, în mod voluntar, de la principalii actori de pe piață menționați la articolul 42, atunci când acest lucru este necesar și proporțional. 

5.În sensul alineatului (3), autoritățile naționale competente întocmesc și mențin o listă de contacte ale tuturor întreprinderilor relevante care contribuie efectiv sau potențial la furnizarea produselor esențiale din domeniul apărării, care sunt stabilite pe teritoriul lor. Lista respectivă este transmisă Comisiei. Comisia pune la dispoziție un format standardizat pentru lista de contacte în vederea asigurării interoperabilității.

6.Fără a aduce atingere intereselor lor esențiale în materie de securitate și protecției informațiilor comerciale confidențiale care rezultă din acordurile încheiate de statele membre, statele membre furnizează, după caz, Consiliului pentru pregătirea industriei apărării orice informații suplimentare relevante, în special cu privire la adoptarea potențială sau viitoare a unor măsuri la nivel național pentru achiziționarea prin achiziții publice, cumpărarea sau fabricarea de produse relevante în situații de criză.

7.Pe baza informațiilor colectate prin intermediul activităților menționate la alineatul (1), Comisia prezintă Consiliului pentru pregătirea industriei apărării un raport care cuprinde constatările agregate, sub forma unor actualizări periodice. Consiliul pentru pregătirea industriei apărării se reunește pentru a evalua rezultatele monitorizării. Dacă este cazul, președintele Consiliului pentru pregătirea industriei apărării poate invita la astfel de reuniuni asociații industriale naționale de apărare, actori-cheie de pe piață și experți din mediul academic și din societatea civilă.

8.Prezentul articol nu aduce atingere protecției intereselor esențiale de securitate ale statelor membre, astfel cum se menționează la articolul 346 alineatul (1) litera (a) din TFUE.

Articolul 42

Principalii actori de pe piață

1.Statele membre, în cooperare cu Comisia, identifică principalii actori de pe piață implicați în furnizarea de produse esențiale din domeniul apărării stabiliți pe teritoriul lor, ținând seama de următoarele elemente:

(a)cota de piață a Uniunii sau la nivel mondial a actorului principal de pe piața produsului respectiv;

(b)importanța unui actor de pe piață în menținerea unui nivel suficient al aprovizionării cu un produs în Uniune, ținând seama de existența în Uniune a unor mijloace alternative de furnizare a produsului respectiv;

(c)impactul pe care o întrerupere a aprovizionării cu produsul furnizat de actorul de pe piață l-ar putea avea asupra aprovizionării cu produse relevante în situații de criză.

2.Statele membre raportează cu privire la evenimentele majore care pot împiedica desfășurarea regulată a activităților menționate la alineatul (1).

Secțiunea 3

Criza aprovizionării – prevenire și atenuare

Articolul 43

Avertizări și acțiuni preventive

1.În cazul în care o autoritate națională competentă ia cunoștință de un risc de perturbare gravă a unui produs relevant în situații de criză sau deține informații concrete și fiabile cu privire la orice alt factor sau eveniment de risc relevant care afectează furnizarea unui produs relevant în situații de criză, aceasta avertizează fără întârzieri nejustificate Consiliul pentru pregătirea industriei apărării.

2.În cazul în care Consiliul pentru pregătirea industriei apărării sau Comisia constată un risc de perturbare gravă a unui produs relevant în situații de criză sau deține informații concrete și fiabile cu privire la orice alt factor sau eveniment de risc relevant care se materializează și care afectează furnizarea unui produs relevant în situații de criză, inclusiv pe baza unor indicatori de alertă timpurie, în urma unei alerte în temeiul alineatului (1) sau din partea partenerilor internaționali, Comisia întreprinde, fără întârzieri nejustificate, următoarele acțiuni preventive:

(a)convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului pentru pregătirea industriei apărării pentru a coordona următoarele acțiuni:

(1)discută gravitatea perturbărilor în ceea ce privește disponibilitatea și aprovizionarea cu produsele în cauză relevante în situații de criză;

(2)recomandă Comisiei să inițieze acțiuni în conformitate cu capitolul II din prezentul regulament;

(3)discută abordările autorităților naționale competente, inclusiv pentru a evalua gradul de pregătire al principalilor actori de pe piață;

(4)inițiază un dialog cu părțile interesate cu privire la capacitățile de producție ale Uniunii necesare pentru furnizarea de produse relevante în situații de criză, în vederea identificării, pregătirii și, eventual, coordonării măsurilor preventive;

(5)discută activarea stării de criză a aprovizionării menționate la articolul 44, atunci când acest lucru este necesar și proporțional.

(b)în numele Uniunii, inițiază consultări sau cooperări cu țări terțe și organizațiile internaționale relevante în vederea găsirii unor soluții întemeiate pe cooperare la perturbările lanțului de aprovizionare, cu respectarea obligațiilor internaționale, care pot implica, după caz, realizarea coordonării în cadrul forurilor internaționale relevante.

Articolul 44

Activarea stării de criză a aprovizionării

1.Se consideră că are loc o criză a aprovizionării atunci când:

(a)există perturbări grave în furnizarea de produse care nu sunt produse din domeniul apărării sau obstacole grave în calea comerțului cu astfel de produse în Uniune, care cauzează un deficit semnificativ; precum și

(b)astfel de deficite semnificative împiedică furnizarea, repararea sau întreținerea produselor din domeniul apărării, în măsura în care acest lucru ar avea un efect negativ grav asupra funcționării lanțurilor de aprovizionare din domeniul apărării ale Uniunii, afectând societatea, economia și securitatea Uniunii.

2.În cazul în care Comisia sau Consiliul pentru pregătirea industriei apărării iau cunoștință de o potențială criză a aprovizionării în temeiul articolului 43, Comisia evaluează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. Evaluarea respectivă ține seama de potențialele efecte și consecințe pozitive și negative ale crizei aprovizionării asupra lanțurilor de aprovizionare ale Uniunii în domeniul apărării, precum și de evaluările efectuate în alte cadre relevante ale Uniunii de gestionare a crizelor. În cazul în care respectiva evaluare oferă dovezi concrete și fiabile, Comisia, în urma consultării Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, poate propune Consiliului să declanșeze starea de criză a aprovizionării.

3.Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate declanșa starea de criză a aprovizionării prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului. Durata stării de criză a aprovizionării se precizează în actul de punere în aplicare și nu poate fi mai mare de 12 luni.

4.Comisia raportează periodic și cel puțin o dată la trei luni Consiliului și Parlamentului European cu privire la situația crizei.

5.Înainte de expirarea duratei crizei de aprovizionare, Comisia evaluează dacă este oportun să se prelungească starea de criză a aprovizionării. În cazul în care o astfel de evaluare oferă dovezi concrete și fiabile că sunt îndeplinite în continuare condițiile pentru activarea stării de criză a aprovizionării, Comisia poate, după consultarea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, să propună Consiliului prelungirea stării de criză a aprovizionării.

6.Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate prelungi starea de criză a aprovizionării prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului. Durata prelungirii este limitată și specificată în actul de punere în aplicare al Consiliului.

7.Comisia poate propune o dată sau mai frecvent prelungirea stării de criză a aprovizionării, atunci când acest lucru este justificat în mod corespunzător.

8.În timpul stării de criză a aprovizionării, Comisia, după consultarea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, evaluează adecvarea unei încetări anticipate a stării de criză. În cazul în care evaluarea indică acest lucru, Comisia poate propune Consiliului să pună capăt stării de criză.

9.Consiliul poate pune capăt stării de criză prin intermediul unui act de punere în aplicare al Consiliului.

10.Pe durata stării de criză, Comisia convoacă, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, ședințe extraordinare ale Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, atunci când este necesar. Statele membre colaborează îndeaproape cu Comisia, o informează la timp cu privire la toate măsurile naționale luate cu privire la lanțul de aprovizionare vizat din domeniu apărării în cadrul Consiliului pentru pregătirea industriei apărării și coordonează respectivele măsuri.

11.La expirarea perioadei pentru care este declanșată starea de criză a aprovizionării, sau în cazul încheierii sale anticipate în temeiul alineatului (8) de la prezentul articol, aplicarea măsurilor luate în conformitate cu articolele 46 și 47 încetează imediat.

12.Comisia actualizează cartografierea și monitorizarea lanțurilor Uniunii de aprovizionare din domeniul apărării în temeiul articolelor 40 și 41, ținând seama de experiența dobândită în urma crizei, în termen de cel mult șase luni de la expirarea duratei stării de criză a aprovizionării.

Articolul 45

Setul de instrumente de urgență în situații de criză în materie de aprovizionare

1.În cazul în care este declanșată starea de criză a aprovizionării în temeiul articolului 44 și dacă este necesar pentru a răspunde crizei de aprovizionare din Uniune, Comisia poate lua măsurile prevăzute la articolele 45 și 46, în conformitate cu condițiile stabilite la acestea.

2.După consultarea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, Comisia restricționează aplicarea măsurilor prevăzute la articolele 46 și 47 la produsele relevante în situații de criză perturbate sau amenințate de perturbări din cauza crizei de aprovizionare. Utilizarea măsurilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol este proporțională și limitată la ceea ce este necesar pentru abordarea perturbărilor grave care afectează lanțurile de aprovizionare cu produse relevante în situații de criză din Uniune și trebuie să fie în interesul Uniunii. Respectivele măsuri se utilizează evitând crearea unei sarcini administrative disproporționate, mai ales pentru IMM-uri.

3.În cazul în care starea de criză a aprovizionării este activată în temeiul articolului 44 și, după caz, pentru a aborda criza de aprovizionare din Uniune, Consiliul pentru pregătirea industriei apărării poate evalua măsuri de urgență adecvate și eficace și poate oferi consiliere cu privire la acestea.

4.Comisia informează cu regularitate Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice măsuri luate în conformitate cu alineatul (1) și explică motivele care stau la baza acțiunii în cauză.

5.După consultarea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, Comisia poate emite orientări privind punerea în aplicare și utilizarea măsurilor de urgență.

Articolul 46

Colectarea de informații

1.În cazul în care starea de criză a aprovizionării este activată în temeiul articolului 44, Comisia poate solicita întreprinderilor relevante care contribuie la producția de produse relevante în situații de criză, care nu sunt produse din domeniul apărării, cu acordul prealabil al statului membru în care sunt stabilite, să furnizeze, într-un termen stabilit, informații cu privire la capabilitățile și capacitățile lor de producție și la perturbările lor primare actuale. Informațiile solicitate se limitează la ceea ce este necesar pentru a evalua natura crizei de aprovizionare sau pentru a identifica și a evalua posibile măsuri de atenuare sau de urgență la nivelul Uniunii sau la nivel național. Solicitările de informații nu implică furnizarea de informații a căror divulgare ar fi contrară intereselor esențiale ale statelor membre în materie de securitate.

2.Înainte de a lansa o solicitare de informații, Comisia poate efectua o consultare voluntară a unui număr reprezentativ de întreprinderi relevante în vederea identificării conținutului adecvat și proporțional al unei astfel de solicitări. Comisia pregătește cererea de informații în cooperare cu Consiliul pentru pregătirea industriei apărării.

3.Comisia utilizează mijloace securizate pentru a lansa cererea de informații și pentru a trata orice informații obținute în conformitate cu articolul 61. În acest scop, autoritățile naționale competente transmit Comisiei lista de contacte elaborată în temeiul articolului 41 alineatul (5).

4.Comisia transmite fără întârziere nejustificată o copie a solicitării de informații autorității naționale competente a statului membru pe al cărui teritoriu se află locul de producție al întreprinderii în cauză. La solicitarea autorității naționale competente, Comisia transmite informațiile obținute de la întreprinderea în cauză, în conformitate cu dreptul Uniunii.

5.Solicitarea de informații precizează care este temeiul său juridic, se limitează la minimul necesar și este proporțională în ceea ce privește granularitatea și volumul datelor și frecvența accesului la datele solicitate, ține seama de obiectivele legitime ale întreprinderii, precum și de costurile și eforturile necesare pentru punerea la dispoziție a datelor și stabilește termenul în care trebuie furnizate informațiile. Solicitarea precizează și sancțiunile prevăzute la articolul 55.

6.Obligația de a furniza informațiile solicitate în numele întreprinderii sau al asociației de întreprinderi în cauză revine proprietarilor întreprinderilor sau reprezentanților acestora și, în cazul persoanelor juridice, al societăților sau al asociațiilor care nu au personalitate juridică, persoanelor autorizate să le reprezinte în temeiul legii sau statutului.

7.În cazul în care o întreprindere stabilită în Uniune primește, din partea unei țări terțe, o solicitare de informații referitoare la activitățile sale legate de lanțul critic de aprovizionare din domeniul apărării din Uniune, întreprinderea în cauză informează Comisia, în timp util, în așa fel încât să îi permită acesteia să solicite informații similare de la întreprindere. Comisia informează Consiliul pentru pregătirea industriei apărării cu privire la existența unei astfel de cereri din partea unei țări terțe.

8.În cazul în care o întreprindere furnizează informații incorecte, incomplete sau înșelătoare ca răspuns la o solicitare adresată în temeiul prezentului articol sau nu furnizează informațiile în termenul stabilit, se expune amenzilor stabilite în conformitate cu articolul 55, cu excepția cazului în care întreprinderea are motive suficiente de a nu furniza informațiile solicitate.

Articolul 47

Comenzi prioritare

1.În cazul în care starea de criză este activată în temeiul articolului 44, un stat membru care se confruntă sau se poate confrunta cu dificultăți grave fie în ceea ce privește plasarea unui ordin, fie executarea unui contract de furnizare a unor produse esențiale din domeniul apărării din cauza unor deficite sau a unor riscuri grave de penurie de-a lungul lanțului critic de aprovizionare din domeniul apărării al Uniunii poate solicita Comisiei să solicite unei întreprinderi să accepte sau să acorde prioritate unei comenzi de produse relevante în situații de criză care nu sunt produse din domeniul apărării („comandă prioritară”).

2.La cererea menționată la alineatul (1), Comisia poate, după consultarea statului membru de stabilire a întreprinderii în cauză și cu acordul acesteia, să notifice întreprinderii în cauză intenția sa de a impune o comandă prioritară.

3.Notificarea menționată la alineatul (2) include informații cu privire la temeiul juridic al cererii, precizează produsul, specificațiile și cantitățile în cauză, precum și calendarul și termenul în care ar trebui executată comanda și precizează motivele care justifică utilizarea comenzii prioritare.

4.De la notificarea menționată la alineatul (2), întreprinderea răspunde Comisiei în termen de cinci zile lucrătoare și precizează dacă poate accepta sau nu comanda. În cazul în care urgența situației o impune, Comisia, pe baza unei justificări a urgenței, poate să reducă termenul în care întreprinderea trebuie să răspundă.

5.În cazul în care întreprinderea refuză comanda prioritară, aceasta furnizează Comisiei o justificare detaliată în acest sens.

6.În cazul în care întreprinderea acceptă comanda prioritară, comanda este considerată acceptată în condițiile descrise în comanda Comisiei în conformitate cu sensul alineatului (1), iar întreprinderea are obligații juridice.

7.În cazul în care întreprinderea notificată refuză comanda prioritară, comanda se consideră refuzată. Ținând seama în mod corespunzător de justificările invocate de întreprindere, Comisia poate:

(a)să renunțe la comandă;

(b)să oblige, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, întreprinderile în cauză să accepte sau să execute comanda prioritară la un preț echitabil și rezonabil.

8.Comisia ține seama de obiecțiile formulate de întreprindere în temeiul alineatului (7) și precizează motivele pentru care, în conformitate cu principiul proporționalității și cu drepturile fundamentale ale întreprinderii în temeiul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii, a fost necesar să se adopte actul de punere în aplicare menționat la alineatul (7) litera (b), având în vedere circumstanțele descrise la alineatul (1).

9.Comisia precizează în actul de punere în aplicare menționat la alineatul (7) litera (b) temeiul juridic al comenzii prioritare, stabilește termenul în care trebuie executată comanda și stabilește produsul, specificațiile, volumul și orice alt parametru care trebuie respectat. Comisia precizează, în plus, sancțiunile prevăzute la articolul 55 pentru nerespectarea obligației.

10.În cazul în care întreprinderea a acceptat comanda prioritară a Comisiei în temeiul alineatului (6) sau în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul alineatului (7) litera (b), comanda prioritară:

(a)se plasează la un preț echitabil și rezonabil, ținând seama în mod corespunzător de costurile de oportunitate ale operatorului economic atunci când execută comenzile prioritare în raport cu obligațiile contractuale existente;

(b)prevalează asupra oricărei obligații de executare în temeiul dreptului privat sau public, cu excepția celor direct legate de comenzile militare.

11.Orice conflict între o comandă prioritară și o măsură din cadrul oricărui alt mecanism de stabilire a priorităților al Uniunii este soluționat de Comisie, pe baza evaluării comparative a interesului public.

12.În cazul în care întreprinderea a fost de acord cu comanda Comisiei în temeiul alineatului (6) sau în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul alineatului (7) litera (b), întreprinderea poate solicita Comisiei să revizuiască comanda prioritară în cazul în care consideră că aceasta este justificată în mod corespunzător, pe baza unuia dintre următoarele motive:

(a)întreprinderea nu este în măsură să execute comanda prioritară deoarece capabilitatea de producție sau capacitatea de producție este insuficientă, chiar și în cadrul tratamentului preferențial al comenzii;

(b)acceptarea comenzii ar impune o sarcină economică excesivă și ar crea dificultăți deosebite pentru întreprindere.

13.Întreprinderea furnizează toate informațiile relevante și întemeiate pentru a permite Comisiei să evalueze temeinicia obiecțiilor formulate.

14.Pe baza examinării motivelor și a dovezilor furnizate de întreprindere, Comisia poate, după consultarea statului membru de stabilire, să modifice actul său de punere în aplicare pentru a scuti, parțial sau total, întreprinderea în cauză de obligațiile care îi revin în temeiul prezentului articol.

15.Prezentul articol nu aduce atingere utilizării mecanismelor sau inițiativelor naționale cu efect echivalent.

16.În cazul în care o întreprindere stabilită în Uniune face obiectul unei măsuri luate de o țară terță care implică o comandă prioritară, acesta notifică Comisia în acest sens. Comisia informează apoi comitetul cu privire la existența unor astfel de măsuri.

17.În cazul în care o întreprindere acceptă sau este obligată să accepte o comandă prioritară și să acorde prioritate acesteia în conformitate cu alineatul (6) sau cu alineatul (7) litera (b), aceasta este protejată de orice răspundere contractuală sau extracontractuală în legătură cu respectarea cererilor prioritare. Răspunderea este exclusă numai în măsura în care încălcarea obligațiilor contractuale a fost necesară pentru respectarea obligației de a acorda prioritate comenzilor prioritare.

18.În cazul în care un operator economic, după ce a acceptat în mod expres sau a fost obligat să accepte să acorde prioritate comenzilor solicitate de Comisie, în mod intenționat sau din neglijență gravă, nu respectă obligația de a acorda prioritate comenzilor respective, acesta face obiectul amenzilor stabilite în conformitate cu articolul 54, cu excepția cazului în care întreprinderea are motive suficiente pentru a nu respecta obligația de a acorda prioritate comenzilor respective.

19.Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care se stabilesc modalitățile practice și operaționale pentru cererile prioritare.

20.Actele de punere în aplicare menționate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 58 alineatul (3).

Secțiunea 4

Starea de criză a aprovizionării legată de securitate

Articolul 48

Activarea stării de criză a aprovizionării legată de securitate

1.Se consideră că are loc o criză a aprovizionării legată de securitate atunci când:

(a)a apărut sau se consideră că a apărut o criză de securitate;

(b)există perturbări grave în furnizarea de produse sau obstacole grave în calea comerțului cu produse din domeniul apărării în Uniune, care cauzează deficite semnificative de produse din domeniul apărării sau de produse intermediare conexe ori de materii prime sau prelucrate.

2.În cazul în care apare o criză a aprovizionării legată de securitate sau Comisia sau Consiliul pentru pregătirea industriei apărării iau cunoștință de o potențială criză a aprovizionării legată de securitate în temeiul articolului 43, Comisia, împreună cu sprijinul Înaltului Reprezentant, evaluează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. Evaluarea respectivă ține seama de potențialele efecte și consecințe pozitive și negative ale crizei de aprovizionare legate de securitate asupra lanțurilor de aprovizionare ale Uniunii în domeniul apărării. În cazul în care respectiva evaluare oferă dovezi concrete și fiabile, Comisia poate propune Consiliului să declanșeze starea de criză a aprovizionării legată de securitate.

3.La propunerea Comisiei și hotărând cu majoritate calificată, Consiliul poate adopta un act de punere în aplicare care să activeze starea de criză a aprovizionării legată de securitate, atunci când acest lucru este adecvat pentru a face față crizei, ținând seama de necesitatea de a asigura un nivel ridicat de securitate a Uniunii, a statelor membre și a cetățenilor Uniunii.

4.Consiliul stabilește în actul de punere în aplicare prin care se activează starea de criză a aprovizionării legată de securitate care dintre măsurile prevăzute la articolele 54-49 sunt adecvate crizei, ținând seama de necesitatea de a asigura un nivel ridicat de securitate a Uniunii, a statelor membre și a cetățenilor Uniunii și care sunt, prin urmare, măsurile care trebuie activate.

5.Starea de criză a aprovizionării legată de securitate se activează pentru o perioadă maximă de douăsprezece luni. Cel târziu cu trei săptămâni înainte de expirarea perioadei pentru care a fost activată starea de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia, cu sprijinul Înaltului Reprezentant, prezintă Consiliului un raport în care evaluează dacă perioada respectivă ar trebui prelungită. Raportul analizează în special situația securității și consecințele economice ale crizei securității din Uniune în ansamblu și din statele membre, precum și impactul măsurilor activate anterior în temeiul prezentului regulament.

6.În cazul în care evaluarea menționată la alineatul (4) ajunge la concluzia că este oportună prelungirea duratei pentru care a fost activată starea de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia poate propune Consiliului prelungirea respectivă, precizând măsurile care ar trebui să fie prelungite. Prelungirea nu trebuie să depășească șase luni. Hotărând cu majoritate calificată, Consiliul poate decide în mode repetat să prelungească perioada în care este activată starea de criză a aprovizionării legată de securitate, atunci când acest lucru este adecvat pentru a face față crizei, ținând seama de necesitatea de a asigura un nivel ridicat de securitate a Uniunii, a statelor membre și a cetățenilor Uniunii.

7.După consultarea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, Comisia poate propune Consiliului să adopte un act de punere în aplicare care să activeze măsuri suplimentare sau să dezactiveze orice măsuri activate prevăzute la articolele 54-49, în plus față de măsurile pe care le-a activat deja, atunci când acest lucru este adecvat pentru a face față crizei, ținând seama de necesitatea de a asigura un nivel ridicat de securitate a Uniunii, a statelor membre și a cetățenilor Uniunii.

8.La expirarea perioadei de activare a stării de criză a aprovizionării legate de securitate, măsurile luate în conformitate cu articolele 54-49 încetează să se aplice.

În cursul pregătirii și punerii în aplicare a măsurilor prevăzute la articolele 54-49, Comisia acționează, ori de câte ori este posibil, în strânsă coordonare cu Consiliul pentru pregătirea industriei apărării, care oferă consiliere în timp util. Comisia informează Consiliul pentru pregătirea industriei apărării cu privire la acțiunile întreprinse.

9.În cazul în care se activează starea de criză a aprovizionării legată de securitate, Comisia poate lua măsura prevăzută la articolele 46 și 47, în condițiile prevăzute la articolele respective și la articolul 45.

Articolul 49

Colectarea de informații

În cazul în care Consiliul activează această măsură în conformitate cu articolul 48 alineatul (4), Comisia poate lua măsura prevăzută la articolul 46 în ceea ce privește produsele din domeniul apărării, în conformitate cu condițiile definite în acesta.

Articolul 50

Stabilirea priorității produselor din domeniul apărării (cereri prioritare)

1.Atunci când Consiliul activează această măsură în temeiul articolului 48 alineatul (4), un stat membru care se confruntă sau se poate confrunta cu dificultăți grave fie în ceea ce privește plasarea unei comenzi, fie executarea unui contract de furnizare a unor produse esențiale din domeniul apărării din cauza unor deficite sau a unor riscuri grave de penurie de-a lungul lanțului critic de aprovizionare din domeniul apărării al Uniunii poate cere Comisiei să solicite unei întreprinderi să accepte sau să acorde prioritate unei comenzi de produse relevante în situații de criză care nu sunt produse din domeniul apărării („cereri prioritare”). Aceste cereri se pot referi numai la produse din domeniul apărării.

2.La cererea menționată la alineatul (1), Comisia poate, după consultarea statului membru de stabilire a întreprinderii în cauză și cu acordul acestuia, să solicite întreprinderii în cauză să accepte cererile prioritare. Solicitarea Comisiei indică în mod explicit faptul că operatorul economic rămâne liber să refuze cererea.

3.În cazul în care întreprinderea căreia i se adresează cererea menționată la alineatul (1) a acceptat în mod expres cererea de a acorda prioritate cererilor, Comisia, după consultarea statului membru de stabilire a întreprinderii în cauză și cu acordul său prealabil, adoptă un act de punere în aplicare care prevede:

(a)temeiul juridic al cererilor prioritare pe care întreprinderea trebuie să îl respecte;

(b)produsele relevante în situații de criză care fac obiectul cererii prioritare și cantitatea în care urmează să fie furnizate;

(c)termenele în care trebuie completată cererea prioritară;

(d)beneficiarii cererii prioritare și

(e)exonerarea de răspundere contractuală în condițiile prevăzute la alineatul (5).

4.Cererile prioritare se plasează la un preț echitabil și rezonabil, ținând seama în mod corespunzător de costurile de oportunitate ale operatorului economic atunci când îndeplinește cererile prioritare în raport cu obligațiile contractuale existente. Cererile prioritare au prioritate față de orice obligație contractuală anterioară privată sau publică legată de produsele care fac obiectul unei cereri prioritare în temeiul dreptului privat sau public.

5.Operatorul economic care face obiectul respectivei cereri prioritare nu este răspunzător pentru nicio încălcare a obligațiilor contractuale care este reglementată de legislația unui stat membru, în cazul în care:

(a)încălcarea obligațiilor contractuale este strict necesară pentru respectarea priorității necesare,

(b)actul de punere în aplicare menționat la alineatul (3) a fost respectat și

(c)acceptarea cererii prioritare nu a fost efectuată numai în scopul de a evita în mod nejustificat o obligație de executare prealabilă.

6.În cazul în care un operator economic, după ce a acceptat în mod expres să acorde prioritate comenzilor solicitate de Comisie, în mod intenționat sau din neglijență gravă, nu respectă obligația de a acorda prioritate comenzilor respective, acesta face obiectul amenzilor stabilite în conformitate cu articolul 55, cu excepția cazului în care întreprinderea are motive suficiente pentru a nu respecta obligația de a acorda prioritate comenzilor respective.

7.Prezentul articol nu aduce atingere utilizării mecanismelor sau inițiativelor naționale cu efect echivalent.

8.În cazul în care o întreprindere stabilită în Uniune face obiectul unei măsuri luate de o țară terță care implică o comandă prioritară, acesta informează Comisia în acest sens. Comisia informează apoi comitetul cu privire la existența unor astfel de măsuri.

9.Actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 58 alineatul (3).

Articolul 51

Transferuri intra-UE de produse din domeniul apărării

1.În cazul în care Consiliul activează această măsură în conformitate cu articolul 48 alineatul (4) și fără a aduce atingere Directivei 2009/43/CE și prerogativelor statelor membre în temeiul directivei respective, statele membre se asigură că cererile legate de transferurile în interiorul UE sunt prelucrate în mod eficient și în timp util. În acest scop, toate autoritățile naționale în cauză se asigură că tratarea unei cereri nu depășește 2 zile lucrătoare.

2.Transferurile de produse relevante în situații de criză nu pot fi considerate sensibile în sensul articolului 4 alineatul (8) din Directiva 2009/43/CE.

3.Statele membre se abțin de la impunerea de restricții în ceea ce privește transferul în interiorul Uniunii al produselor din domeniul apărării, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 2009/43/CE. În cazul în care statele membre impun astfel de restricții din motive de securitate sau apărare, acestea se aplică numai în cazul în care respectivele restricții sunt:

(a)transparente, adică incluse în declarații/documente publice;

(b)motivate în mod corespunzător, adică trebuie să precizeze motivele și legătura cu securitatea sau apărarea;

(c)proporționale, adică nu depășesc ceea ce este strict necesar;

(d)relevante și specifice, și anume o restricție trebuie să fie specifică unui produs din domeniul apărării sau unei categorii de produse din domeniul apărării;

(e)nediscriminatorii.

Articolul 52

Sprijin pentru acțiunile urgente de inovare în domeniul apărării

În cazul în care Consiliul activează această măsură în conformitate cu articolul 48 alineatul (4), acțiunile de inovare legate de una dintre următoarele activități sunt considerate eligibile în cadrul programului, în conformitate cu dispozițiile de la capitolul II:

(a)activități care vizează adaptarea și modificarea rapidă a produselor civile pentru aplicațiile din domeniul apărării;

(b)activități care vizează reducerea semnificativă a termenului de livrare a produselor din domeniul apărării;

(c)activități care vizează simplificarea semnificativă a specificațiilor tehnice ale produselor din domeniul apărării pentru a permite producția de masă a acestora;

(d)activități care vizează simplificarea semnificativă a procesului de producție a produselor din domeniul apărării pentru a permite producția de masă a acestora.

Articolul 53

Certificarea în starea de criză a aprovizionării legată de securitate

1.În cazul în care Consiliul activează această măsură în conformitate cu articolul 48 alineatul (4), statele membre se asigură că procedurile administrative legate de certificare și, dacă este necesar, de adaptările tehnice sunt prelucrate în cel mai rapid mod posibil, în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative naționale aplicabile.

2.În cazul în care un astfel de statut există în dreptul intern, certificării produselor din domeniul apărării relevante în situații de criză i se acordă statutul de cea mai mare importanță națională posibilă.

3.În cazul în care această măsură este activată, produsele din domeniul apărării certificate într-un stat membru sunt considerate certificate într-un alt stat membru fără a fi supuse unor controale suplimentare.

4.Actul de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 48 alineatul (3) poate stabili dispoziții mai precise privind domeniul de aplicare al acestei măsuri.

5.Această măsură nu aduce atingere intereselor esențiale de securitate ale statelor membre.

Articolul 54

Accelerarea la nivel național a procedurilor de acordare a autorizațiilor

1.În cazul în care Consiliul activează această măsură în conformitate cu articolul 48 alineatul (4) și în cazul în care acest statut există în dreptul intern, planificarea, construcția și exploatarea instalațiilor de producție a produselor relevante în situații de criză beneficiază de statutul de cea mai mare importanță națională posibilă și sunt tratate ca atare în cadrul procedurilor de autorizare, inclusiv al celor legate de evaluările de mediu și, dacă dreptul intern prevede acest lucru, de amenajarea teritoriului.

2.Siguranța aprovizionării cu produse din domeniul apărării poate fi considerată drept motiv crucial de interes public major în sensul articolului 6 alineatul (4) și al articolului 16 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/43/CEE și de interes public major în sensul articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60. Prin urmare, planificarea, construcția și exploatarea instalațiilor de producție aferente pot fi considerate de interes public major, cu condiția ca celelalte condiții prevăzute în aceste dispoziții să fie îndeplinite.

Secțiunea 5

Sancțiuni

Articolul 55

Sancțiuni

1.Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia poate impune întreprinderilor sau asociațiilor, inclusiv proprietarilor întreprinderilor sau reprezentanților acestora, care sunt destinatarii măsurilor de colectare de informații menționate la articolele 46 și 48 sau ale oricăreia dintre obligațiile de a informa Comisia cu privire la obligația unei țări terțe în temeiul articolului 47 alineatul (16) și al articolului 50 alineatul (8) sau de a acorda prioritate producției de produse relevante în situații de criză în temeiul articolului 47 sau 49, în cazul în care consideră că este necesar și proporțional:

(a)amenzi care nu depășesc 300 000 EUR, în cazul în care o întreprindere furnizează, cu intenție sau din neglijență gravă, informații incorecte, incomplete sau înșelătoare atunci când răspunde la o solicitare adresată în temeiul articolelor 46 și 48 sau în cazul în care nu furnizează informațiile în termenul stabilit;

(b)amenzi care nu depășesc 150 000 EUR în cazul în care o întreprindere, cu intenție sau din neglijență gravă, nu respectă obligația de a informa Comisia cu privire la obligația impusă de o țară terță în temeiul articolului 47 alineatul (16) și al articolului 50 alineatul (8);

(c)penalitățile cu titlu cominatoriu care nu depășesc 1,5 % din cifra de afaceri zilnică medie din exercițiul financiar precedent pentru fiecare zi lucrătoare de neconformitate de la data stabilită în decizia în care a fost emisă comanda prioritară, în cazul în care, în mod intenționat sau din neglijență gravă, întreprinderea nu respectă obligația de a acorda prioritate producției de produse relevante în situații de criză în temeiul articolului 47. În cazul în care întreprinderea în cauză este un IMM, penalitățile cu titlu cominatoriu impuse nu depășesc 0,5 % din cifra sa de afaceri zilnică medie din exercițiul financiar precedent;

(d)amenzi care nu depășesc 300 000 EUR în cazul în care o întreprindere, cu intenție sau din neglijență gravă, nu respectă obligația de a acorda prioritate producției de produse relevante în situații de criză în temeiul articolului 49.

2.Înainte de a lua o decizie în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, Comisia oferă întreprinderilor și asociațiilor în cauză, inclusiv proprietarilor sau reprezentanților acestora, posibilitatea de a fi audiate în conformitate cu articolul 56. Pentru a stabili dacă amenzile sau penalitățile cu titlu cominatoriu sunt considerate necesare și proporționale, Comisia ia în considerare orice justificare motivată în mod corespunzător prezentată respectivele întreprinderi.

3.Actele de punere în aplicare menționate la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 58 alineatul (3).

4.La stabilirea cuantumului amenzii sau al penalităților cu titlu cominatoriu, Comisia ia în considerare natura, gravitatea și durata încălcării, inclusiv în cazul nerespectării obligației de a accepta și a acorda prioritate unei comenzi prioritare prevăzută la articolul 47 și dacă întreprinderile sau asociațiile, inclusiv proprietarii sau reprezentanții acestora menționați la alineatul (1), au respectat parțial comanda prioritară.

5.Amenzile constituie venituri alocate externe, în sensul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar, programului și Instrumentului de sprijin pentru Ucraina.

Articolul 56

Dreptul de a fi audiat pentru aplicarea de amenzi sau de penalități cu titlu cominatoriu

1.Înainte de adoptarea unei decizii în temeiul articolului 55, Comisia se asigură că întreprinderile și asociațiile în cauză, inclusiv proprietarii sau reprezentanții acestora, au avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la:

(a)constatările preliminare ale Comisiei, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecții;

(b)măsurile pe care Comisia ar putea intenționa să le adopte având în vedere constatările preliminare menționate la litera (a) de la prezentul alineat.

2.Întreprinderile și asociațiile în cauză, inclusiv proprietarii sau reprezentanții acestora, își pot prezenta observațiile cu privire la constatările preliminare ale Comisiei într-un termen care este stabilit de Comisie în concluziile sale preliminare și care nu poate fi mai mic de 14 zile lucrătoare.

3.Comisia își bazează impunerea de amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu numai pe obiecțiile cu privire la care întreprinderile și asociațiile în cauză, inclusiv proprietarii sau reprezentanții acestora, au fost în măsură să formuleze observații.

4.În cazul în care a informat întreprinderile și asociațiile în cauză, inclusiv proprietarii sau reprezentanții acestora, cu privire la constatările sale preliminare, astfel cum se menționează la alineatul (1), Comisia acordă acces, dacă i se solicită acest lucru, la dosarul Comisiei în condițiile unei divulgări negociate, sub rezerva interesului legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele de afaceri sau de a păstra secretele de afaceri sau alte informații confidențiale ale oricărei persoane. Dreptul de acces la dosar nu include accesul la informațiile confidențiale și la documente interne ale Comisiei sau ale autorităților statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondența dintre Comisie și autoritățile statelor membre. Nicio dispoziție din prezentul alineat nu împiedică Comisia să divulge și să utilizeze informațiile necesare pentru a dovedi o încălcare.

Capitolul V

Guvernanță, evaluare și control

Articolul 57

Consiliul pentru pregătirea industriei apărării

1.Se instituie Consiliul pentru pregătirea industriei apărării.

2.Sarcina generală a consiliului este de a asista și de a oferi consiliere și recomandări Comisiei în temeiul prezentului regulament, în special în temeiul capitolului IV [Securitatea aprovizionării] din acesta.

3.Pentru a asista Comisia la punerea în aplicare a măsurilor menționate în capitolul II, Consiliul pentru pregătirea industriei apărării o asistă pe aceasta în identificarea domeniilor prioritare de finanțare, ținând seama de prioritățile în materie de capabilități de apărare convenite de comun acord de statele membre în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC), în special în contextul planului de dezvoltare a capabilităților.

4.Comisia menține un flux regulat de informații către Consiliul pentru pregătirea industriei apărării cu privire la orice măsuri sau măsuri planificate care au fost luate în legătură cu activarea crizei de aprovizionare sau a stării de criză a aprovizionării legate de securitate. Comisia furnizează informațiile necesare prin intermediul unui sistem informatic securizat.

5.În scopul stării de criză a aprovizionării, astfel cum se menționează la articolul 44, Consiliul pentru pregătirea industriei apărării asistă Comisia în îndeplinirea următoarelor sarcini:

(a)analizarea informațiilor relevante în situații de criză obținute de statele membre sau de Comisie;

(b)evaluarea îndeplinirii criteriilor de activare sau de dezactivare a stării de criză a aprovizionării;

(c)furnizarea de orientări privind punerea în aplicare a măsurilor alese pentru a răspunde crizei de aprovizionare la nivelul Uniunii;

(d)efectuarea unei examinări a măsurilor naționale de criză;

(e)facilitarea schimburilor și a comunicării de informații, inclusiv cu alte organisme relevante în situații de criză la nivelul Uniunii, precum și cu țări terțe, după caz, acordând o atenție deosebită țărilor în curs de dezvoltare și organizațiilor internaționale.

6.În scopul stării de criză a aprovizionării legate de securitate, astfel cum se menționează la articolul 48, Consiliul pentru pregătirea industriei apărării:

(a)facilitează acțiunea coordonată a Comisiei și a statelor membre;

(b)adoptă avize și orientări, inclusiv măsuri de răspuns specifice, pentru statele membre, pentru a asigura disponibilitatea și furnizarea în timp util a produselor relevante în situații de criză;

(c)acordă asistență și oferă orientări cu privire la activarea măsurilor menționate la articolele 49-54;

(d)asigură un forum pentru coordonarea acțiunilor Consiliului, ale Comisiei și ale altor organisme relevante ale Uniunii.

7.Consiliul pentru pregătirea industriei apărării este alcătuit din reprezentanți ai Comisiei, ai Înaltului Reprezentant și șefi ai Agenției Europene de Apărare, ai statelor membre și ai țărilor asociate. Fiecare stat membru sau țară asociată desemnează un reprezentant și un reprezentant supleant. Consiliul este prezidat de Comisie în scopul îndeplinirii sarcinilor prevăzute în prezentul regulament. Secretariatul Consiliului pentru pregătirea industriei apărării este asigurat de Comisie.

8.Consiliul pentru pregătirea industriei apărării se reunește ori de câte ori situația impune acest lucru, la cererea Comisiei, a unui stat membru sau a unei țări asociate. Consiliul își adoptă regulamentul de procedură pe baza propunerii Comisiei.

9.Consiliul pentru pregătirea industriei apărării poate emite avize, la cererea Comisiei sau din proprie inițiativă. Consiliul pentru pregătirea industriei apărării depune eforturi pentru a găsi soluții care să beneficieze de un sprijin cât mai larg posibil.

10.Consiliul pentru pregătirea industriei apărării invită, cel puțin o dată pe an, reprezentanți ai asociațiilor industriale naționale de apărare și reprezentanți ai industriei selectați, ținând seama de necesitatea de a asigura o reprezentare geografică echilibrată (dialog structurat cu industria apărării). În cazul în care a fost activată starea de criză a aprovizionării menționată la articolul 44 sau starea de criză a aprovizionării legată de securitate menționată la articolul 48, Consiliul pentru pregătirea industriei apărării invită reprezentanți industriali la nivel înalt să se reunească într-o configurație specială pentru a discuta aspecte legate de produsele relevante în situații de criză.

11.Consiliul pentru pregătirea industriei apărării invită reprezentanții altor organisme relevante în situații de criză de la nivelul Uniunii în calitate de observatori la reuniunile relevante ale consiliului.

12.Consiliul pentru pregătirea industriei apărării invită, dacă este cazul și în special în vederea acțiunilor de consolidare a DTIB ucrainene, în conformitate cu regulamentul său de procedură și cu respectarea corespunzătoare a intereselor în materie de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, un reprezentant al Ucrainei să participe la reuniuni în calitate de observator.

13.Comisia asigură transparența și oferă tuturor membrilor consiliului acces egal la informații, pentru a se asigura că procesul decizional reflectă situația și nevoile tuturor statelor membre.

14.Comisia poate, din proprie inițiativă sau la propunerea Consiliului pentru pregătirea industriei apărării, să înființeze grupuri de lucru ad-hoc pentru a sprijini Consiliul pentru pregătirea industriei apărării în activitatea sa în scopul examinării unor chestiuni specifice pe baza sarcinilor menționate la alineatul (1). Statele membre numesc experți în cadrul grupurilor de lucru.

15.Comisia instituie un grup de lucru privind obstacolele juridice, de reglementare și administrative. Obiectivele acestui grup de lucru sunt:

(a)identificarea obstacolelor juridice, de reglementare și administrative existente sau potențiale la nivel internațional, la nivelul UE și la nivel național în calea realizării obiectivelor enumerate la articolul 4;

(b)identificarea soluțiilor potențiale și/sau a măsurilor de atenuare a obstacolelor identificate.

Articolul 58

Procedura comitetului

1.Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.AEA este invitată, în calitate de observator, să prezinte opinii și să ofere expertiză comitetului. SEAE este, de asemenea, invitat să asiste la lucrările comitetului.

3.Atunci când se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

4.În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 59

Acordul-cadru UE-UA

1.Comisia încheie un acord-cadru cu Ucraina pentru punerea în aplicare a acțiunilor prevăzute în prezentul regulament care privesc Ucraina sau entitățile juridice stabilite în Ucraina care primesc fonduri din partea Uniunii.

2.Acordul-cadru încheiat cu Ucraina, în ansamblu, și contractele și acordurile semnate cu entități juridice stabilite în Ucraina care primesc fonduri din partea Uniunii asigură îndeplinirea obligațiilor prevăzute la articolul 129 din Regulamentul financiar.

3.Acordul-cadru stabilește obligațiile autorităților și organismelor ucrainene cărora li s-au încredințat sarcini de execuție bugetară de a lua toate măsurile necesare, inclusiv măsuri legislative, de reglementare și administrative pentru a respecta principiile bunei gestiuni financiare, transparenței și nediscriminării, pentru a asigura vizibilitatea acțiunii Uniunii în gestionarea fondurilor Uniunii, pentru a îndeplini obligațiile corespunzătoare de control și audit și pentru a-și asuma responsabilitățile care decurg din acestea, precum și pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, în special prin dispoziții detaliate privind:

(a)activitățile legate de controlul, supravegherea, monitorizarea, evaluarea, raportarea și auditul finanțării din partea Uniunii în cadrul programului, precum și investigațiile, măsurile antifraudă și cooperarea;

(b)normele privind impozitele, taxele și alte impuneri, în conformitate cu articolul 27 alineatele (9) și (10) din Regulamentul (UE) 2021/947;

(c)dreptul Comisiei de a monitoriza activitățile din cadrul prezentului regulament desfășurate de entitățile juridice stabilite în Ucraina de-a lungul întregului ciclu al proiectului, inclusiv pentru cooperarea în vederea achizițiilor publice, de a participa la aceste activități în calitate de observator, după caz, și de a formula recomandări pentru îmbunătățirea acestor activități și angajamentul autorităților ucrainene de a depune toate eforturile pentru a pune în aplicare recomandările respective ale Comisiei și de a prezenta rapoarte referitoare la respectiva punere în aplicare;

(d)obligațiile menționate la articolul 64 alineatul (2), inclusiv norme și calendare precise privind colectarea datelor de către Ucraina și accesul Comisiei și al OLAF;

(e)conservarea intereselor în materie de securitate, inclusiv un nivel de protecție a informațiilor clasificate și de confidențialitate echivalent cu cel prevăzut la articolele 59 și 60;

(f)dispoziții privind protecția datelor cu caracter personal.

4.Finanțarea se acordă Ucrainei numai după intrarea în vigoare a acordului-cadru și după ce acțiunile necesare pentru punerea în aplicare a cerințelor pe care le stabilește au fost puse în aplicare de către părți.

Articolul 60

Aplicarea normelor privind informațiile clasificate

1.Generarea informațiilor noi clasificate generate în cadrul punerii în aplicare a acțiunilor eligibile enumerate la articolul 11 este responsabilitatea statelor membre participante, care vor stabili cadrul de securitate aplicabil în temeiul legislației naționale relevante.

2.Un astfel de cadru de securitate nu aduce atingere posibilității Comisiei de a avea acces la informațiile necesare pentru desfășurarea acțiunii.

3.Comisia protejează informațiile clasificate primite în conformitate cu normele de securitate prevăzute în Decizia (UE, Euratom) 2015/444 și în Decizia 2013/488/UE.

4.Cadrul de securitate aplicabil pentru acțiunea respectivă trebuie să fie în vigoare cel târziu înainte de semnarea acordului de grant sau a contractului. Documentele relevante fac parte integrantă din acordul de grant.

5.Comisia pune la dispoziție sistemele existente aprobate și acreditate pentru a facilita schimbul de informații clasificate între Comisie, Înaltul Reprezentant/șeful agenției, statele membre și țările asociate și, după caz, cu solicitanții și beneficiarii.

Articolul 61

Confidențialitatea și prelucrarea informațiilor

1.Informațiile primite ca rezultat al aplicării prezentului regulament se utilizează numai în scopul pentru care au fost solicitate.

2.Statele membre, Comisia și Înaltul Reprezentant/șeful agenției asigură protecția secretelor comerciale și de afaceri, precum și a altor informații sensibile și clasificate obținute și generate în cursul aplicării prezentului regulament în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern relevant.

3.Statele membre, Comisia și Înaltul Reprezentant/șeful agenției asigură faptul că informațiile clasificate transmise sau primite în temeiul prezentului regulament nu sunt modificate sau declasificate fără acordul prealabil scris al emitentului.

4.Comisia nu comunică nicio informație într-un mod care poate conduce la identificarea unei entități atunci când comunicarea informațiilor respective are ca rezultat un potențial prejudiciu comercial sau asupra reputației respectivei entități sau divulgarea oricăror secrete comerciale.

5.Comisia tratează informațiile care conțin orice date ale unei entități sau secrete comerciale într-un mod care nu este mai puțin strict decât gestionarea informațiilor sensibile neclasificate, inclusiv aplicarea principiului „necesității de a cunoaște” și manipularea și partajarea în medii criptate adecvate.

Articolul 62

Protecția datelor cu caracter personal

1.Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 ) și al Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 9 ) sau obligațiilor Comisiei și, dacă este cazul, ale altor instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, în ceea ce privește prelucrarea de către acestea a datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ), în cursul îndeplinirii responsabilităților care le revin.

2.Datele cu caracter personal nu se prelucrează și nu se comunică decât în cazurile în care este strict necesar în vederea aplicării prezentului regulament. În astfel de cazuri, Regulamentele (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725 se aplică în mod corespunzător.

3.În cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal nu este strict necesară pentru funcționarea mecanismelor stabilite prin prezentul regulament, datele cu caracter personal se anonimizează astfel încât persoana vizată să nu poată fi identificată.

Articolul 63

Audituri

Auditurile privind utilizarea contribuției Uniunii efectuate de persoane sau entități, inclusiv de alte persoane și entități decât cele mandatate de instituțiile, organele, birourile sau agențiile Uniunii, constituie baza asigurării generale în temeiul articolului 127 din Regulamentul financiar. Curtea de Conturi verifică totalitatea conturilor de venituri și cheltuieli ale Uniunii în conformitate cu articolul 287 din TFUE.

Articolul 64

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

1.În cazul în care o țară asociată participă la program printr-o decizie adoptată în temeiul Acordului privind Spațiul Economic European sau în temeiul oricărui alt instrument juridic, țara asociată în cauză acordă accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF și Curtea de Conturi să își exercite în mod cuprinzător competențele care le revin. În cazul OLAF, aceste drepturi includ dreptul de a efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013.

2.Acordul menționat la articolul 59 prevede obligațiile Ucrainei:

(a)de a lua măsurile adecvate pentru a preveni, detecta și corecta frauda, corupția, conflictele de interese și neregulile care afectează interesele financiare ale Uniunii, de a evita dubla finanțare și de a iniția acțiuni în justiție pentru recuperarea fondurilor care au fost deturnate;

(b)de a verifica periodic dacă finanțarea acordată a fost utilizată în conformitate cu normele aplicabile, în special în ceea ce privește prevenirea, detectarea și corectarea fraudelor, a corupției, a conflictelor de interese și a neregulilor;

(c)de a însoți o cerere de plată în cadrul programului de o declarație conform căreia fondurile au fost utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și în scopul preconizat și au fost gestionate în mod corespunzător, în special în conformitate cu normele ucrainene completate de standarde internaționale privind prevenirea, depistarea și corectarea neregulilor, a fraudelor, a corupției și a conflictelor de interese;

(d)de a autoriza în mod expres Comisia, OLAF, Curtea de Conturi și, dacă este cazul, EPPO să își exercite drepturile prevăzute la articolul 129 alineatul (1) din Regulamentul financiar, în aplicarea principiului proporționalității.

Articolul 65

Informare, comunicare și publicitate

1.Beneficiarii fondurilor din partea Uniunii recunosc originea fondurilor și asigură vizibilitatea fondurilor din partea Uniunii, în special cu ocazia promovării acțiunilor și a rezultatelor acestora, prin oferirea de informații specifice coerente, concrete și proporționale unor categorii de public diverse, care includ mass-media și publicul larg.

2.Comisia pune în aplicare acțiuni de informare și comunicare privind programul, acțiunile întreprinse în temeiul programului și rezultatele obținute.

3.Resursele financiare alocate programului contribuie la comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care respectivele priorități sunt legate de obiectivele menționate la articolul 4.

4.Resursele financiare alocate programului pot contribui la organizarea unor activități de promovare, a unor evenimente de interconectare și a unor activități de creștere a nivelului de informare, în special în vederea deschiderii lanțurilor de aprovizionare pentru a stimula participarea transfrontalieră a IMM-urilor.

Articolul 66

Evaluare

1.Până la 30 iunie 2027, Comisia întocmește un raport de evaluare a punerii în aplicare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament și a rezultatelor acestora, precum și a oportunității de a prelungi perioada lor de aplicare și de a le asigura finanțarea, în special în funcție de evoluția contextului de securitate și de orice riscuri persistente legate de aprovizionarea cu produse din domeniul apărării. Raportul de evaluare se bazează pe consultările cu statele membre și cu principalele părți interesate.

2.Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului acest raport însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative corespunzătoare.

Articolul 67

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)

1.3.Obiectul propunerii/inițiativei:

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

1.4.4.Indicatori de performanță

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate)

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere)

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative

3.2.3.1.Necesarul de resurse umane estimat

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

3.2.5.Contribuțiile terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e) 

1.3.Obiectul propunerii/inițiativei: 

 o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 11  

 prelungirea unei acțiuni existente 

 o fuziune sau o redirecționare a uneia sau mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune 

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care ar trebui să le aibă propunerea/inițiativa asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

1.4.4.Indicatori de performanță

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea progreselor și a realizărilor obținute.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei 

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

 durată limitată

–    în vigoare din 2025 până la 31.12.2027

–    impact financiar din 2025 până în 2027 pentru creditele de angajament și din 2026 până în 2033 pentru creditele de plată.

 durată nelimitată

–punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din AAAA până în AAAA,

–urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate) 12

 Gestiune directă asigurată de Comisie

– prin intermediul departamentelor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

–    prin intermediul agențiilor executive

 Gestiune partajată cu statele membre

 Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

– țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

– organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

– BEI și Fondului european de investiții;

– organismelor menționate la articolele 70 și 71 din Regulamentul financiar;

– organismelor de drept public;

– organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să li se furnizeze garanții financiare adecvate;

– organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și cărora li se furnizează garanții financiare adecvate;

– persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, și care sunt identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații”.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIUNE 

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare 

A se preciza frecvența și condițiile aferente monitorizării și raportării.

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control 

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere) 

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor 

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate, de exemplu din strategia antifraudă.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate) 

·Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

·Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor 

3.2.1.Sursa de finanțare a creditelor în cadrul noului program privind industria europeană de apărare

3.2.2.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale 

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Această secțiune trebuie completată utilizând „datele bugetare cu caracter administrativ” care trebuie introduse mai întâi în anexa la fișa financiară legislativă (anexa 5 la Decizia Comisiei privind normele interne de execuție a secțiunii „Comisia” din bugetul general al Uniunii Europene), încărcată în DECIDE pentru consultarea interservicii.

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative 

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Necesarul de credite pentru resursele umane și pentru alte cheltuieli cu caracter administrativ va fi acoperit de creditele direcției generale (DG) respective care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau au fost redistribuite intern în cadrul DG-ului respectiv, completate, după caz, cu resurse suplimentare care ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

3.2.3.1.Necesarul de resurse umane estimat

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

13 este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Posturile din schema de personal vor fi asigurate din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau redistribuite intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, cu resurse suplimentare ce ar putea fi acordate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual 

Propunerea/inițiativa:

–☑    poate fi finanțată integral prin realocarea creditelor în cadrul rubricii relevante din cadrul financiar multianual (CFM).

–    necesită utilizarea marjei nealocate din cadrul rubricii corespunzătoare din CFM și/sau utilizarea instrumentelor speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind CFM.

–    necesită revizuirea CFM.

3.2.5.Contribuțiile terților 

Propunerea/inițiativa:

–    nu prevede cofinanțare din partea terților

–☑    prevede cofinanțare din partea terților, estimată mai jos:

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor 

–☑    Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–    asupra resurselor proprii

–    asupra altor venituri

–vă rugăm să precizați dacă veniturile sunt alocate unor linii de cheltuieli 

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru veniturile alocate, a se preciza linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

Alte observații (de exemplu, metoda/formula utilizată pentru calcularea impactului asupra veniturilor sau orice alte informații).

(1)    Cadrul privind viitoarele angajamente de securitate ale UE față de Ucraina, aprobat de Consiliu la 27 noiembrie 2023.

(2)    JO C , , p. .

(3)    JO C , , p. .

(4)    Regulamentul (UE) 2023/2418 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 octombrie 2023 de instituire a unui instrument pentru consolidarea industriei europene de apărare prin achiziții publice în comun (EDIRPA) (JO L, 2023/2418, 26.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2418/oj).

(5)    Regulamentul (UE) 2023/1525 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iulie 2023 privind sprijinirea producției de muniții (ASAP) (JO L 185, 24.7.2023, p. 7, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/1525/oj).

(6)    Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159-706).

(7)    Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a Programului InvestEU și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1017 (JO L 107, 26.3.2021, p. 30–89, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/523/oj).

(8)    Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(9)    Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice (Directiva privind viața privată și comunicațiile electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

(10)    Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(11)    Astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(12)    Explicații detaliate privind metodele de execuție a bugetului, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BUDGpedia: https://myintracomm.ec.europa.eu/corp/budget/financial-rules/budget-implementation/Pages/implementation-methods.aspx

(13)    Dif. = = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

(14)    AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(15)    Țările candidate și, după caz, candidații potențiali din Balcanii de Vest.

(16)    AC= agent contractual; AL= agent local; END = expert național detașat; INT = personalul agenției; JPD = tânăr profesionist în delegații.

(17)    Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(18)    În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sumele brute după deducerea unei cote de 20 % pentru costurile de colectare.