COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 12.9.2023

COM(2023) 532 final

2023/0321(CNS)

Propunere de

DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

privind Întreprinderile din Europa: cadru de impozitare a profitului (BEFIT)

{SWD(2023) 308 final} - {SWD(2023) 309 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Temeiurile și obiectivele propunerii

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temei juridic

Prezenta propunere intră în domeniul de aplicare al articolului 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Normele conținute în propunere vizează apropierea actelor cu putere de lege și a practicilor administrative ale statelor membre, care au incidență directă asupra instituirii sau funcționării pieței interne. Prin urmare, propunerea se adoptă în cadrul unei proceduri legislative speciale, în conformitate cu articolul menționat, și sub forma unei directive. Competența Uniunii în acest domeniu este partajată cu statele membre.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Aceste probleme sunt comune tuturor statelor membre și nu pot fi abordate în mod eficace prin acțiuni naționale. Întrucât ele sunt din start rezultatul existenței unor sisteme fiscale diferite, măsurile naționale necoordonate ar produce efecte insuficiente. În același mod, deși o mai bună cooperare poate fi, de asemenea, benefică, această abordare a fost în principal bilaterală și este limitată, în special pentru grupurile care își desfășoară activitatea în mai mult de două state membre.

În acest context, numai o inițiativă la nivelul Uniunii, în care să se prevadă un set comun de norme, poate fi eficace. Complexitatea și consecințele acesteia ar fi reduse în mod semnificativ dacă s-ar institui un set unic de norme privind impozitul pe profit la nivelul Uniuni pentru grupurile de societăți. De asemenea, tratamentele neuniforme pot fi eliminate, mai degrabă decât corectate, numai atunci când problema este abordată prin norme comune.

Dacă sunt luate la nivelul Uniunii, măsurile vor avea o valoare adăugată clară. De exemplu, prin agregarea într-o singură grupă a bazelor de impozitare ale membrilor grupului, alături de aplicarea unei metode simple de alocare a profiturilor în cadrul grupului, s-ar stabili o metodă de determinare a obligațiilor fiscale ale grupurilor de societăți într-un mod mai obiectiv și mai puțin costisitor. Statele membre nu pot însă utiliza în mod eficace această metodă în mod individual, deoarece ar continua să existe riscul de dublă impunere și de litigii, dacă metoda de alocare a profitului nu este uniformă pentru întregul grup și dacă baza de impozitare alocabilă a grupului nu este calculată în conformitate cu un set unic de norme.

Normele comune de fond pot fi gestionare și printr-un cadru comun, ceea ce ar avea avantaje evidente pentru întreprinderile și administrațiile fiscale din Uniune. În loc de a depune declarații în fiecare stat membru, grupurile de societăți ar putea recurge la un ghișeu unic pentru îndeplinirea cerințelor prin intermediul unei singure entități. Administrațiile fiscale, care evaluează în prezent obligațiile fiscale ale acelorași întreprinderi transfrontaliere separat, dar fiecare dintre ele numai cu propriile resurse, ar putea să utilizeze în mod colectiv resursele respective într-un mod mai eficace și mai precis. În plus, se poate ca aspectele transfrontaliere să necesite acordul a diferite state membre și să conducă adesea la litigii sau proceduri îndelungate. Prin urmare, un cadru administrativ comun ar permite totodată întreprinderilor din Uniune să obțină un anumit grad de securitate timpurie în anumite privințe.

Prin urmare, prezenta inițiativă este în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 alineatul (3) din TFUE, având în vedere că obiectivele nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și că o abordare comună pentru toate statele membre ar avea cele mai mari șanse să contribuie la atingerea obiectivelor urmărite.

•Proporționalitatea

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Consultările cu părțile interesate

•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate

•Evaluarea impactului

Versiunea 1 – BEFIT „Cuprinzător”:

Această versiune ar conține norme obligatorii pentru toți contribuabilii și ar presupune cel mai înalt grad de armonizare, precum și o aplicare imediată. Prin această combinație de opțiuni s-ar asigura un domeniu de aplicare cât mai larg posibil și, prin urmare, cea mai extinsă simplificare pentru întreprinderile din Uniune și autoritățile fiscale ale statelor membre, având în vedere că s-ar înlocui normele naționale actuale privind impozitarea grupurilor în Uniune.

Versiunea 2 – BEFIT „Ușor”:

Această versiune ar conține norme preponderent opționale și ar presupune cel mai scăzut grad de armonizare și o aplicare treptată. Această combinație de opțiuni ar antrena unele modificări ale statu-quoului, dar cu un domeniu de aplicare mai restrâns, ar fi mai puțin cuprinzătoare și ar presupune o aplicare treptată.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

•Drepturile fundamentale

Sunt garantate drepturile la protecția datelor cu caracter personal prevăzute în cartă și în Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) 21 . Datele cu caracter personal, cum ar fi informațiile despre participațiile în capitalurile proprii ale unui grup BEFIT, ar putea fi prelucrate de administrațiile fiscale, dar numai în scopul aplicării capitolului IV, precum și în scopul examinării conținutului declarației informative BEFIT, al ajungerii la un consens asupra acestui conținut și al prelucrării și evaluării declarațiilor fiscale individuale depuse în temeiul capitolului V. Datele cu caracter personal pot fi transmise numai între administrațiile fiscale care sunt implicate în administrarea unui anumit grup BEFIT. Volumul de date cu caracter personal care urmează să fie transmise va fi limitat la ceea ce este necesar pentru asigurarea conformării și pentru detectarea cazurilor de fraudă fiscală, de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale, în conformitate cu cerințele din RGPD. Datele cu caracter personal vor fi păstrate numai pe durata necesară în acest scop, care nu poate depăși în niciun caz 10 ani.

•Alt impact

Propunerea respectă principiul „digital în mod implicit” și contribuie la realizarea traiectoriei europene către o societate și o economie digitalizate.

Obiectivele de dezvoltare durabilă relevante abordate parțial în propunere sunt obiectivele 8 (Condiții de muncă decente și creștere economică) și 9 (Industrie, inovare și infrastructură), astfel cum sunt prezentate în anexa 3 la evaluarea impactului.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare

Pe lângă o evaluare, eficacitatea și eficiența inițiativei vor fi monitorizate în mod regulat și continuu, cu ajutorul următorilor indicatori predefiniți: costurile de punere în aplicare și costurile inițiale de funcționare a BEFIT, numărul de grupuri de societăți care intră în domeniul de aplicare obligatoriu al propunerii, precum și numărul de societăți care au decis să intre voluntar sub incidența acestuia, evoluția costurilor de conformare fiscală și numărul de litigii având ca obiect dubla impunere. Mai multe detalii pe această temă se regăsesc în raportul de evaluare a impactului care însoțește prezenta propunere.

•Explicații detaliate cu privire la dispozițiile specifice ale propunerii

Prin propunere se stabilește un set comun de norme pentru calcularea bazei de impozitare a societăților care fac parte dintr-un grup, întocmesc situații financiare consolidate și sunt supuse impozitului pe profit într-un stat membru.

Mai jos sunt prezentate principalele aspecte ale propunerii.

Un domeniu de aplicare hibrid pentru o aplicare obligatorie și o aplicare opțională

În dispozițiile generale din capitolul I al propunerii este definit un domeniu de aplicare hibrid pentru normele prevăzute în prezenta directivă. Domeniul de aplicare obligatoriu cuprinde aceleași grupuri ca și domeniul de aplicare al Directivei privind pilonul 2 (și anume grupuri cu venituri anuale combinate de cel puțin 750 de milioane EUR), dar este limitat la submulțimea de entități din Uniune care îndeplinesc pragul de participație de 75 % (articolele 5-6). În cazul grupurilor cu sediul în țări terțe, submulțimea lor din Uniune va trebui să genereze venituri anuale combinate suplimentare de cel puțin 50 de milioane EUR în cel puțin două din ultimele patru exerciții financiare dinaintea exercițiului financiar în care grupul a început să aplice prezenta directivă, iar veniturile submulțimii vor trebui să reprezinte cel puțin 5 % din veniturile totale ale grupului [articolul 2 alineatul (4)]. Acest prag de semnificație asigură, la rândul său, proporționalitatea cerințelor propunerii cu beneficiile acesteia.

Decizia de aliniere a domeniului de aplicare obligatoriu la domeniul de aplicare al Directivei privind pilonul 2 a fost luată în cunoștința faptului că acești contribuabili pun deja în aplicare mai multe caracteristici relevante în cadrul Directivei privind pilonul 2, de exemplu în ceea ce privește calcularea rezultatului impozabil. Se asigură astfel un echilibru între realizarea schimbărilor necesare în mod coerent, pe de o parte, și menținerea simplității sistemului, pe de altă parte.

Alte grupuri mai mici pot intra în acest domeniu de aplicare, dacă doresc, atâta vreme cât întocmesc situații financiare consolidate. Acest domeniu de aplicare voluntar ar putea fi deosebit de interesant pentru grupurile mai mici care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, deoarece acestea dispun de mai puține resurse pentru respectarea mai multor sisteme naționale de impozitare a societăților.

Când un grup aplică sau alege să aplice normele prezentei directive, cadrul se va aplica întregului „grup BEFIT”, și anume submulțimii formate din toate societățile cu domiciliul fiscal în Uniune și sediile permanente situate în Uniune ale grupului care îndeplinesc pragul de participație de 75 %, denumite „membrii grupului BEFIT”. Domeniul de aplicare este limitat la aceste entități.

Niciun sector nu este exclus din domeniul de aplicare al propunerii. Anumite caracteristici sectoriale sunt reflectate în părțile relevante ale propunerii. Este în special cazul transporturilor internaționale și al activităților extractive. De exemplu, veniturile din transportul maritim sunt deseori supuse unor regimuri fiscale speciale, adaptate la realitățile din acest sector. Această situație este recunoscută în propunere, astfel încât veniturile din transportul maritim care beneficiază de un regim de impozitare pe tonaj sunt excluse din baza de impozitare BEFIT.

Calcularea printr-o metodă simplificată a rezultatului fiscal preliminar al fiecărui membru al unui grup BEFIT

Capitolul II conține normele de calculare a rezultatului fiscal preliminar al fiecărui membru al unui grup BEFIT. Pentru acest calcul, ajustările din secțiunile 2 și 3 și normele din secțiunea 4 referitoare la aspecte ale datei de referință și ale cuantificării se aplică la cuantumul profitului net sau al pierderii nete, astfel cum este declarat în contabilitatea financiară.

La fel ca în cazul pilonului 2, punctul de plecare este rezultatul contabil din contabilitatea financiară, care trebuie calculat pe baza unui singur standard contabil pentru grupul BEFIT. În acest scop, contabilitatea financiară a fiecărui membru al grupului BEFIT trebuie reconciliată cu standardul contabil al societății-mamă finale sau, dacă grupul își are sediul în afara Uniunii, cu standardul entității care depune declarația. Standardul contabil trebuie să fie acceptat în temeiul dreptului Uniunii Europene, ceea ce înseamnă, în esență, că trebuie să fie ori principiile contabile general acceptate la nivel național (GAAP) ale unuia dintre statele membre, ori standardele internaționale de raportare financiară (IFRS), astfel cum se prevede la articolul 7.

Din motive de simplificare, se prevede menținerea ajustărilor la minimul necesar, în locul elaborării unui cadru detaliat de impozitare a societăților. Prin urmare, BEFIT presupune mai puține ajustări fiscale decât Directiva privind pilonul 2, al cărei scop este diferit, și anume calcularea profitului calificat corespunzător pentru nivelul impozitului datorat.

Ajustările BEFIT sunt enumerate în secțiunea 2. Următoarele elemente sunt incluse, și anume adăugate în cazul în care au fost deduse sau nu au fost deja înregistrate în situațiile din contabilitatea financiară: activele financiare deținute în vederea tranzacționării (articolul 11), costurile îndatorării care sunt plătite părților din afara grupului BEFIT într-un cuantum mai mare decât norma privind limitarea deductibilității dobânzii prevăzută în ATAD (articolul 13), ajustările valorii juste și câștigurile de capital primite de întreprinderile de asigurare de viață în contextul unor contracte unit-linked/index-linked (articolul 14), amenzile, penalitățile și plățile ilegale, cum ar fi mita (articolul 16), și impozitele pe profit care au fost deja plătite sau impozitele suplimentare în aplicarea Directivei privind pilonul 2 (articolul 17).

Următoarele elemente sunt excluse, și anume scăzute din profitul sau pierderea financiară netă, dacă se regăseau în contabilitatea financiară: dividendele și câștigurile sau pierderile de capital aferente acțiunilor sau participațiilor în capitalurile proprii, în cazul unei participații semnificative și cu excepția cazului în care sunt deținute în vederea tranzacționării sau de către o întreprindere de asigurare de viață (articolele 8-11 și articolul 14), profitul sau pierderile din sediile permanente (articolul 12), profitul din transportul maritim care se supune unui regim național de impozitare pe tonaj (articolul 15), amânarea plății impozitului pe plusvaloarea obținută din vânzarea de active care sunt înlocuite (articolul 18), costurile de achiziție, de construcție și de ameliorare a activelor amortizabile, deoarece aceste costuri vor face deja parte din baza de calcul al amortizării, precum și subvențiile direct legate de acestea, deoarece subvențiile nu ar trebui să se regăsească nici în baza de calcul al amortizării, nici în baza de impozitare (articolul 19), câștigurile sau pierderile nerealizate din fluctuații ale cursului de schimb valutar pentru active fixe (articolul 20). Din domeniul de aplicare al normei de la articolul 21 este exclus, de asemenea, orice cuantum legat de ajustările ulterioare alocării, astfel cum sunt enumerate la articolul 48 (și explicate mai jos). Prin urmare, aceste elemente nu fac parte din rezultatul fiscal preliminar, neexistând astfel riscul să fie contabilizate de două ori.

În plus, secțiunea 3 cuprinde un set comun de norme de amortizare fiscală. Acesta reprezintă o ajustare importantă în scopuri fiscale, dar propunerea continuă să fie mai apropiată de normele de contabilitate financiară decât de normele naționale de amortizare fiscală. Activele fixe corporale evaluate la mai puțin de 5 000 EUR vor fi contabilizate imediat. Alte active sunt întotdeauna amortizate liniar, și anume sunt distribuite în mod egal pe durata activului. În principiu, durata va corespunde duratei de viață utile înscrise în contabilitatea financiară. Pentru bunurile imobile, inclusiv pentru clădirile industriale, durata este stabilită însă, de regulă, la 28 de ani. Pentru activele fixe necorporale, durata va corespunde perioadei de protecție juridică, de exemplu duratei drepturilor de proprietate intelectuală, sau, dacă nu este cazul, va fi de cinci ani. Fondul comercial se amortizează de asemenea, dacă a fost dobândit și, în consecință, figurează în contabilitatea financiară.

În secțiunea 4 din propunere sunt abordate aspecte ale datei de referință și ale cuantificării care sunt necesare în domeniul fiscal pentru evitarea abuzurilor. Diferențele dintre costul stocurilor și producția în curs de execuție ar trebui, de exemplu, să fie măsurate în mod consecvent prin metoda „primul intrat, primul ieșit” sau metoda costului mediu ponderat (articolul 29). Provizioanele sunt excluse dacă nu sunt prevăzute de lege sau nu pot fi estimate cu fiabilitate (articolul 30). Creanțele neperformante pot fi deduse numai dacă au fost epuizate toate demersurile rezonabile pentru obținerea plății de la debitor sau dacă se poate estima cu fiabilitate cuantumul care va fi pierdut, dar niciodată dacă debitorul este o întreprindere asociată (articolul 31). Veniturile și costurile din contractele pe termen lung sunt luate în calcul numai pentru exercițiul în care au fost angajate sau suportate (articolul 32). Tratamentul instrumentelor de acoperire împotriva riscurilor trebuie să fie la fel ca tratamentul fiscal al elementului acoperit (articolul 33).

În sfârșit, secțiunea 5 din propunere cuprinde și norme necesare pentru entitățile care intră în grupul BEFIT sau ies din acesta. De exemplu, pierderile suportate înainte ca noul membru să intre în grupul BEFIT nu ar trebui să fie incluse în detrimentul bazei de impozitare din alte state membre în care grupul BEFIT are membri. Aceste pierderi ar trebui compensate proporțional cu partea alocată, deci după agregare și alocare [articolul 38 coroborat cu articolul 48 alineatul (1) litera (a)]. Normele cuprind și reorganizările de întreprinderi, astfel încât să fie clar, de exemplu, că Directiva privind fuziunile are întâietate (articolul 40). Este prevăzută și o normă de combatere a abuzurilor, astfel încât câștigurile de capital din active să fie incluse în rezultatul fiscal preliminar, când activele sunt transferate în interiorul grupului, fără implicații fiscale, către un membru al grupului care este ulterior vândut în afara grupului. În mod normal ar exista o scutire fiscală pentru cesiunile de acțiuni, dar ea nu ar trebui permisă, cu excepția cazului în care poate fi justificată din perspectivă comercială (articolul 41).

Agregarea rezultatelor fiscale preliminare într-o singură bază de impozitare și alocarea acestei baze de impozitare agregate către membrii eligibili ai unui grup BEFIT 

Capitolul III conține normele de agregare și alocare a bazei de impozitare. În primul rând, rezultatele fiscale preliminare ale tuturor membrilor grupului BEFIT sunt agregate într-o singură „grupă” la nivelul grupului din Uniune, care va constitui „baza de impozitare BEFIT”. Această agregare este descrisă la articolele 42-44 și prezintă mai multe avantaje importante:

·compensarea transfrontalieră a pierderilor: grupurile vor putea să compenseze pierderi la nivel transfrontalier. În prezent, o astfel de compensare este doar rareori posibilă, ceea ce poate duce la supraimpozitarea profiturilor grupului și poate descuraja întreprinderile să își desfășoare activitatea la nivel transfrontalier pe piața internă;

·facilitarea respectării normelor de stabilire a prețurilor de transfer: în perioada de tranziție, rezultatul tranzacțiilor din cadrul grupului BEFIT va fi un factor determinant pentru modul în care baza de impozitare BEFIT (agregată) va fi alocată membrilor grupului BEFIT. Dată fiind importanța fiscală a stabilirii prețurilor tranzacțiilor din cadrul unui grup BEFIT, cerința de compatibilitate a acestor prețuri cu principiul valorii de piață va fi menținută, dar, în același timp, membrii grupului BEFIT vor beneficia de mai multă securitate fiscală (o zonă de confort) dacă, drept urmare a tranzacțiilor lor în cadrul grupului BEFIT, cheltuielile sau veniturile lor se mențin în limita unei creșteri mai mici de 10 % în comparație cu media ultimelor trei exerciții financiare. Acest sistem oferă un anumit grad de securitate și pregătește terenul pentru o posibilă eliminare a necesității de stabilire a prețurilor pentru tranzacțiile din cadrul unui grup BEFIT în concordanță cu principiul valorii de piață, în cazul în care se convine asupra unei formule bazate pe factori ca modalitate permanentă de alocare a bazei de impozitare BEFIT;

·în plus, nu vor exista impozite reținute la sursă pentru tranzacții precum plățile de dobânzi și redevențe în cadrul grupului BEFIT, atât timp cât beneficiarul real al plății este un membru al grupului BEFIT. În cadrul grupului BEFIT nu este, în principiu, necesar să se impoziteze fiecare dintre aceste tranzacții în parte, deoarece acestea vor fi incluse în baza de impozitare BEFIT agregată, dar, în același timp, este esențial să se asigure că astfel de plăți nu sunt utilizate pentru transferul de profituri în afara grupului cu un impozit redus. Acesta este motivul pentru care autoritățile naționale competente își vor păstra dreptul de a examina dacă destinatarul lor este un beneficiar real.

Există însă două excepții de la agregare. Veniturile și pierderile din activitățile extractive sunt separate de baza de impozitare BEFIT, deoarece sunt întotdeauna alocate jurisdicției lor de origine. Raționamentul, în conformitate cu abordarea bazată pe doi piloni a Cadrului incluziv al OCDE/G20, este că impozitarea acestor activități ar trebui să se bazeze pe origine, și anume locul de extracție (articolul 46). Veniturile și cheltuielile din transportul maritim care nu face obiectul unui regim de impozitare pe tonaj sau din transportul aerian nu sunt nici ele alocate. Conform abordării de la articolul 8 din Convenția-model a OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital, astfel de activități sunt impozitate numai în statul în care se află societatea care exploatează navele sau aeronavele (articolul 47).

În continuare, baza de impozitare agregată va fi alocată membrilor fiecărui grup BEFIT pe baza unei norme de alocare de tranziție, pentru care se utilizează procentajul fiecărui membru al grupului BEFIT dintr-o bază de impozitare agregată, calculat ca medie a rezultatelor impozabile din ultimele trei exerciții financiare. Se poate pregăti astfel terenul pentru o metodă de alocare permanentă care s-ar putea baza pe o formulă de repartizare. O propunere prin care se stabilește o soluție de tranziție va prezenta avantajul că la conceperea unei metode de alocare permanentă se vor utiliza date mai recente din raportarea pentru fiecare țară în parte, precum și informațiile culese în primii ani de aplicare a BEFIT. Se va permite, de asemenea, o evaluare mai aprofundată a impactului pe care se preconizează că îl va avea punerea în aplicare a abordării bazate pe doi piloni a Cadrului incluziv al OCDE/G20 asupra bazelor de impozitare naționale și a bazelor de impozitare BEFIT.

În propunere sunt luate în considerare și sistemele fiscale bazate pe distribuire și, în acest sens, se prevede ajustarea necesară, care le va permite societăților din sistemele respective să participe la un grup BEFIT. În acest caz, veniturile societăților nu sunt impozitate anual, ci în momentul distribuirii profiturilor. În consecință, partea alocată din baza de impozitare agregată ar fi reportată în fiecare an proporțional cu veniturile care nu au fost distribuite în exercițiul respectiv (articolul 49).

În sfârșit, după alocare, fiecare membru al grupului BEFIT va avea o parte. În această privință, membrul grupului va trebui să aplice ajustări suplimentare în decizia sa de impunere [articolul 48 alineatul (1)]. Printre aceste ajustări se numără, în principal, corecțiile tehnice necesare pentru coerența sistemului. De exemplu, există mai multe elemente care nu ar trebui incluse în rezultatul fiscal preliminar, pentru a se evita partajarea lor între toate statele membre, dar care ar trebui să fie contabilizate în continuare (de exemplu, pierderile înregistrate înainte de intrarea într-un grup BEFIT). Alte cuantumuri, cum ar fi cadourile, donațiile și provizioanele pentru pensii, depind foarte mult de cerințele din dreptul intern și, prin urmare, sunt cele mai indicate pentru partea alocată.

Este important de reținut că, pentru a se asigura competența deplină a statelor membre în politicile lor privind cotele de impozitare, statele membre vor avea libertatea să continue să aplice părților care le-au fost alocate orice fel de deduceri, stimulente fiscale sau majorări ale bazei de impozitare, fără restricții [articolul 48 alineatul (2)]. Singura cerință pe care statele membre vor trebui să o respecte în această privință sunt normele de nivel efectiv minim global de impozitare din Directiva privind pilonul 2.

Sistemul de tip „semafor” de facilitare a respectării normelor de stabilire a prețurilor de transfer de către întreprinderile asociate din afara grupului BEFIT

În ceea ce privește tranzacțiile cu întreprinderi asociate din afara grupului BEFIT, și anume entități ale grupului care nu se află în Uniune sau care nu îndeplinesc pragul de participație de 75 %, prin capitolul IV se urmărește facilitarea respectării prin prevederea unui instrument de evaluare a riscurilor (sistemul de tip „semafor”) cu valori de referință.

Această caracteristică a BEFIT se axează pe simplificarea respectării normelor de stabilire a prețurilor de transfer și nu afectează normele de fond prin care se determină dacă prețul unei anumite tranzacții a fost stabilit în virtutea principiului valorii de piață. În plus, domeniul său de aplicare material se limitează la activitățile cu risc scăzut, al căror preț este stabilit, în mod normal, fără implicarea unei marje largi de apreciere, deoarece activitățile respective nu generează profituri reziduale ridicate. Este clară, în acest caz, distincția față de Directiva privind stabilirea prețurilor de transfer, care se referă la normele de fond și are un domeniu de aplicare mai larg, putând acoperi toată paleta de teme legate de stabilirea prețurilor de transfer, și o funcție separată. Prin urmare, Directiva privind stabilirea prețurilor de transfer preia Orientările OCDE privind stabilirea prețurilor de transfer și constituie pentru statele membre o etapă preliminară în direcția adoptării unor abordări comune în domenii specifice ale stabilirii prețurilor de transfer, în special în cele în care practicile administrative au fost până în prezent eterogene în UE.

Sistemul de tip „semafor” se aplică pentru activități cu risc scăzut, astfel cum sunt definite la articolul 50: (i) activități de distribuție ale distribuitorilor cu risc scăzut și (ii) activități de fabricație ale fabricanților contractanți. Pentru a se califica, distribuitorul sau fabricantul trebuie să utilizeze o metodă unilaterală fiabilă, bazată pe Orientările OCDE privind stabilirea prețurilor de transfer; calificarea nu este în niciun caz posibilă dacă distribuitorul sau fabricantul deține drepturile de proprietate intelectuală sau unele dintre riscurile legate de produse. Motivul este că rareori există tranzacții comparabile pentru active necorporale și riscuri.

Pentru aceste activități se sugerează în propunere să se utilizeze „valori de referință publice”, care vor fi indicatori de profit stabiliți la nivelul Uniunii cu ajutorul unui grup de experți (articolul 53). La nivel operațional, dacă profitabilitatea unui distribuitor sau a unui fabricant contractant cu risc scăzut este slabă în comparație cu intervalele medii pentru această valoare de referință, tranzacțiile distribuitorului sau ale fabricantului contractant respectiv vor fi considerate drept tranzacții „cu risc ridicat” și viceversa. Tranzacțiile se pot încadra astfel în trei zone de risc (scăzut/mediu/ridicat). Administrațiile fiscale ale statelor membre ar urma să își concentreze eforturile asupra zonelor cu risc ridicat (articolul 51). De aici și denumirea de „sistem de tip «semafor»”.

Ca atare, instrumentul va permite statelor membre să își utilizeze resursele într-un mod mai eficient și va oferi întreprinderilor un nivel mai ridicat de previzibilitate în ceea ce privește acceptabilitatea prețurilor lor de transfer, cu condiția ca acestea să respecte marjele prestabilite.

Administrarea sistemului: un „ghișeu unic” și o „echipă BEFIT”

Administrarea sistemului este prezentată în capitolul V. Normele de fond comune necesită și un cadru administrativ comun. Ar trebui astfel să se poată simplifica mai mult sistemele actuale și să se elibereze treptat resurse pentru administrații și întreprinderi.

Un ghișeu unic va permite întreprinderilor să se adreseze unei singure autorități din Uniune pentru obligațiile de depunere a declarațiilor, ori de câte ori este fezabil. „Entitatea care depune declarația” -în principiu, societatea-mamă finală- va depune o singură declarație pentru întregul grup BEFIT („declarația informativă BEFIT”) numai la propria administrație fiscală („autoritatea la care se depune declarația”), care o va partaja cu celelalte state membre unde își desfășoară activitatea grupul (articolul 57). Fiecare membru al grupului BEFIT va depune și o declarație fiscală individuală la administrația fiscală locală, pentru a putea aplica părții care i-a fost alocată ajustări stabilite la nivel național (articolul 62). Împreună cu declarația informativă BEFIT, această declarație va permite fiecărei administrații fiscale să evalueze obligațiile fiscale ale membrilor grupului BEFIT într-un mod cât mai eficient posibil (articolul 64).

Pentru fiecare grup BEFIT va exista și o așa-numită „echipă BEFIT”, alcătuită din reprezentanți ai fiecărei administrații fiscale relevante din statele membre în care își desfășoară activitatea grupul (articolul 60). În loc să fie nevoie ca fiecare stat membru să prevadă separat resurse umane pentru evaluarea obligațiilor fiscale ale aceluiași grup transfrontalier, membrii fiecărei echipe BEFIT își vor comunica reciproc informații, se vor coordona, vor oferi un grad de securitate timpurie pentru subiecte specifice și vor soluționa problemele prin intermediul unui instrument online de colaborare (articolul 61).

Auditurile vor rămâne la nivelul statelor membre și va fi posibil ca acestea din urmă să solicite audituri comune și să creeze pentru cealaltă parte obligația de a le accepta. Pe baza rezultatului unui audit, echipa BEFIT va facilita și rectificările (articolul 65).

Prin propunere se asigură, de asemenea, posibilitatea ca împotriva conținutului declarației informative BEFIT să fie introduse căi de atac în fața unui organism administrativ din statul membru al „autorității la care se depune declarația”. De asemenea, împotriva deciziilor de impunere individuale se pot introduce căi de atac în fața unui organ administrativ al statului membru în care își are domiciliul fiscal membrul grupului BEFIT. Când o astfel de cale de atac afectează baza de impozitare BEFIT, modificările necesare pot fi efectuate în tot grupul printr-un proces coordonat instituit de „echipele BEFIT” (articolele 66-70).

2023/0321 (CNS)

Propunere de

DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

privind Întreprinderile din Europa: cadru de impozitare a profitului (BEFIT)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 115,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European 22 ,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 23 ,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)În cadrul Uniunii, nu există în prezent o abordare comună în ceea ce privește calcularea bazei de impozitare a întreprinderilor. Prin urmare, întreprinderile din Uniune sunt obligate să se conformeze unui sistem de impozitare a societăților diferit în fiecare stat membru în care își desfășoară activitatea.

(2)Existența a 27 de sisteme diferite de impozit pe profitul societăților în Uniune generează complexitate în ceea ce privește respectarea obligațiilor fiscale și conduce la o concurență neloială între întreprinderi. Această situație a devenit mai evidentă pe măsură ce globalizarea și digitalizarea economiei au modificat semnificativ percepția asupra frontierelor țărilor și modelele economice. Pe măsură ce guvernele au încercat să se adapteze la această nouă realitate, răspunsul fragmentat în rândul statelor membre a condus la denaturări suplimentare pe piața internă. Cadrele juridice diferite conduc și ele, în mod inevitabil, la practici de administrare fiscală diferite de la un stat membru la altul. Acest lucru implică adesea proceduri lungi, caracterizate de imprevizibilitate și incoerență, precum și costuri ridicate de conformare fiscală.

(3)Deși sunt concepute diferit, caracteristicile fundamentale ale sistemelor de impozit pe profitul societăților sunt similare, conținând norme care au același obiectiv, și anume obținerea unei baze de impozitare a întreprinderilor. În acest spirit, ar fi important pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă ca statele membre să introducă un cadru juridic comun, prin care să se armonizeze caracteristicile fundamentale ale sistemelor de impozit pe profitul societăților, în vederea simplificării normelor fiscale și a asigurării unei concurențe loiale.

(4)La 9 iunie 2023, 139 de jurisdicții, care sunt membre ale Cadrului incluziv al OCDE/G20, au aderat la Declarația din octombrie 2021 intitulată „Soluție bazată pe doi piloni pentru a răspunde provocărilor fiscale generate de digitalizarea economiei” 24 . Prin respectiva declarație, statele membre au convenit (i) să desfășoare, în cadrul pilonului 2, un exercițiu de reexaminare pentru calcularea obligației fiscale minime potențiale a marilor grupuri multinaționale pornind de la contabilitatea financiară și (ii) să realoce parțial profiturile impozabile pe baza unei formule de repartizare, în cadrul pilonului 1. Conceperea unui cadru comun pentru abordarea provocărilor fiscale generate de digitalizare și globalizare ar trebui să se inspire din rezultatele obținute în urma acestui exercițiu. Întrucât punerea în aplicare a pilonului 2 a fost adoptată în unanimitate de statele membre prin Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului 25 , un cadru comun de impozitare a societăților în Uniune ar trebui să se bazeze pe concepte precum domeniul de aplicare și calcularea bazei de impozitare, cu care atât întreprinderile, cât și statele membre sunt deja familiarizate.

(5)Mediul pentru desfășurarea activității economice pe piața internă ar trebui să devină mai atractiv, astfel încât să stimuleze creșterea economică și investițiile în Uniune. În acest scop, ar trebui să se acorde prioritate adoptării unui cadru comun de norme privind impozitul pe profit, astfel încât întreprinderile care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier să se poată conforma mai ușor unor astfel de norme, iar întreprinderile care doresc să se extindă și mai mult în străinătate să fie de asemenea încurajate în acest sens. Se preconizează că un set unic de norme privind impozitul pe profit pentru activitatea internațională va duce la o securitate fiscală sporită și la mai puține litigii fiscale, deoarece printr-un astfel de set de norme s-ar combate denaturările și s-ar reduce numărul de cazuri de dublă impunere și de supraimpunere. În plus, întrucât sustenabilitatea veniturilor fiscale este esențială pentru bugetele statelor membre, inclusiv pentru realizarea de investiții în infrastructură, cercetare și dezvoltare și pentru furnizarea de servicii publice, ar fi extrem de important să se asigure pentru viitor că alocarea veniturilor are loc în conformitate cu un instrument bazat pe parametri solizi care nu pot fi utilizați în mod abuziv.

(6)Este într-adevăr extrem de important să se creeze un sistem care să asigure un anumit grad de uniformitate în Uniune, cel puțin în rândul contribuabililor cărora li se adresează în principal un astfel de sistem. Având în vedere eforturile depuse atât de administrațiile fiscale, cât și de întreprinderi pentru a pune în aplicare cadrul unui nivel minim global de impozitare, ar fi important, în consecință, să se valorifice această realizare și să se conceapă norme care să rămână cât mai apropiate posibil de normele-model ale OCDE/G20 și de Directiva (UE) 2022/2523. Având în vedere cele de mai sus, cadrul comun de norme ar trebui să fie obligatoriu pentru grupurile cu o prezență fiscală în Uniune, cu condiția ca veniturile anuale combinate ale acestora, astfel cum reies din situațiile lor financiare consolidate, să fie mai mari de 750 000 000 EUR. Astfel, domeniul de aplicare ar viza întreprinderile cu cea mai mare probabilitate de a desfășura activități transfrontaliere, care pot, prin urmare, să beneficieze de simplificarea pe care ar oferi-o un cadru juridic comun. Prin stabilirea acestui prag s-ar asigura, de asemenea, alinierea la Directiva (UE) 2022/2523 și deci o abordare coerentă în Uniune.

(7)Deși pragul ar fi stabilit pe baza veniturilor combinate ale grupului la nivel global, aplicabilitatea dispozițiilor ar trebui să fie limitată la membrii grupului care își desfășoară activitatea pe piața internă, întrucât dreptul Uniunii se aplică numai în cadrul Uniunii și nu este obligatoriu pentru statele terțe. Aplicabilitatea ar trebui, prin urmare, să fie limitată la submulțimea din Uniune a unui astfel de grup. Submulțimea menționată ar cuprinde societățile cu domiciliul fiscal într-un stat membru și sediile permanente ale acestora care își desfășoară activitatea într-un stat membru, precum și sediile permanente din Uniune ale societăților din țări terțe care fac parte din același grup. Având în vedere că noțiunea de sediu permanent este tratată în convenții bilaterale de evitare a dublei impuneri și în dreptul intern și în pofida faptului că definiția conține câteva principii comune, continuă să existe un anumit grad de divergență la nivel mondial. În consecință, ar fi mai pragmatic să se folosească drept bază convențiile existente de evitare a dublei impuneri și normele naționale ale statelor membre, decât să se încerce armonizarea deplină prin acte de drept derivat al Uniunii.

(8)Pentru a se asigura proporționalitatea și buna funcționare a cadrului comun, ar trebui să fie excluși din domeniul de aplicare, pe baza unui prag de semnificație, membrii grupului, inclusiv societățile cu domiciliul fiscal într-un stat membru, sediile permanente ale acestora și sediile permanente din Uniune care sunt membre ale unui grup al cărui sediu se află în afara Uniunii și a cărui activitate pe piața internă este limitată.

(9)Obiectivul de simplificare a normelor actuale subliniază inițiativa avută în vedere. Prin urmare, normele de calculare a bazei de impozitare ar trebui să fie elaborate prin aplicarea unei serii limitate de ajustări fiscale la situațiile financiare ale fiecărui membru al grupului. Aceste ajustări limitate ar reprezenta ajustări comune care sunt necesare pentru conversia situațiilor din contabilitatea financiară într-o bază de impozitare. Având în vedere necesitatea alinierii la Directiva (UE) 2022/2523, ajustările ar trebui să corespundă cadrului respectiv, care ar trebui, de asemenea, să faciliteze punerea în aplicare de către statele membre și întreprinderile familiarizate deja cu principiile generale.

(10)Dat fiind că, în scopul simplificării, pentru calcularea bazei de impozitare a fiecărui membru al grupului se va utiliza ca punct de pornire contabilitatea financiară, este necesar să se elaboreze norme fiscale care să rămână cât mai apropiate posibil de contabilitatea financiară. În cazurile în care acest lucru este posibil, nu s-ar modifica, în scopul impozitării, modul în care un activ sau un pasiv este tratat în contabilitatea financiară și, în consecință, nu ar fi necesare ajustări. În consecință, este de asemenea necesar ca, în conformitate cu logica impozitării, alte elemente ale bazei de impozitare să fie tratate în scopuri fiscale într-un mod diferit față de modul în care sunt calificate în contabilitatea financiară.

(11)În consecință, este esențial să se abordeze anumite sectoare de activitate, în special transportul maritim internațional, care presupune anumite ajustări sectoriale. În cazul membrilor unui grup din acest sector, ar fi necesar să se ajusteze contabilitatea financiară, pentru a se exclude un cuantum (de profit sau de pierdere) care intră într-un regim de impozitare pe tonaj. Regimurile fiscale speciale pentru transportul maritim internațional, denumite adesea „regimuri de impozitare pe tonaj”, ar permite, în mod normal, impozitarea pe baza tonajului (și anume a capacității de transport) a navelor exploatate de un membru al grupului, și nu pe baza profiturilor sau a pierderilor efective înregistrate de membrul grupului prin activități eligibile pentru impozitarea pe tonaj. Excluderea unui astfel de cuantum s-ar baza, așadar, pe diferitele abordări recunoscute pentru calcularea bazei de impozitare și ar asigura o coerență potrivită cu diferitele obiective de politică ale pieței interne.

(12)Pentru atingerea obiectivului-cheie de creare a unui cadru simplificat de impozitare a societăților, rezultatele fiscale preliminare ale fiecărui membru al grupului ar trebui agregate într-o singură bază de impozitare comună, care urmează să fie alocată membrilor eligibili ai grupului. Ajustările fiscale aduse situațiilor financiare ar produce rezultate fiscale preliminare pentru fiecare membru al grupului. Aceste rezultate ar fi apoi agregate, ceea ce ar permite compensarea transfrontalieră a pierderilor între membrii unui grup BEFIT, și, ulterior, baza fiscală agregată ar fi alocată membrilor grupului pe baza unei norme de alocare de tranziție; s-ar pregăti astfel terenul pentru un mecanism permanent. Respectivul mecanism permanent s-ar putea baza pe o formulă de repartizare și ar elimina nevoia ca tranzacțiile din cadrul unui grup BEFIT să fie compatibile cu principiul valorii de piață. Avantajul ar fi că mecanismul ar utiliza date mai recente din raportarea pentru fiecare țară în parte și informațiile culese în cursul perioadei de tranziție. Se va permite, de asemenea, o evaluare mai aprofundată a impactului pe care se preconizează că îl va avea punerea în aplicare a abordării bazate pe doi piloni asupra bazelor de impozitare naționale și a bazelor de impozitare a grupurilor BEFIT. În acest mod, ar fi încă posibil să se concretizeze obiectivul-cheie al neutralității fiscale pe piața internă, ceea ce ar reduce cazurile de dublă impunere și de supraimpunere și ar spori securitatea fiscală, în scopul reducerii numărului de litigii fiscale.

(13)Agregarea rezultatelor fiscale între membrii grupului nu ar fi o măsură potrivită pentru anumite sectoare, cum ar fi activitățile extractive și, de asemenea, transportul maritim internațional, transportul pe căile navigabile interioare și transportul aerian. Prin urmare, ar fi important ca respectivele sectoare să fie excluse din agregare, deoarece caracteristicile lor nu se potrivesc într-un astfel de context. Orice cuantum de profit sau pierdere al societăților care desfășoară activități de trafic internațional care nu beneficiază de un regim de impozitare pe tonaj (și care, prin urmare, nu sunt incluse în rezultatele fiscale preliminare) ar trebui să fie exclus din agregare, deși ar fi calculat prin aplicarea normelor comune privind impozitul pe profit.

(14)Pentru crearea de posibilități de creștere economică și investiții, statelor membre li s-ar permite, de asemenea, să aplice individual ajustări ulterioare alocării (de exemplu, tratamentul fiscal al contribuțiilor la pensii) în domenii care nu sunt acoperite de cadrul comun. Statele membre ar fi, de asemenea, libere să își ajusteze în continuare, fără plafon, partea care le-a fost alocată, cu scopul de a putea opta pentru politici naționale specifice în acest domeniu. Cel mai important aspect este că prin Directiva (UE) 2022/2523 s-ar stabili efectiv un plafon prin care s-ar garanta o cotă de impozitare efectivă de cel puțin 15 %.

(15)Sistemele de impozitare a societăților se bazează, în unele state membre, pe principii care diferă de abordarea cea mai răspândită, cum ar fi sistemele fiscale bazate pe distribuire. Prin urmare, este de o importanță primordială să se efectueze ajustările necesare, prin care să se asigure o interacțiune viabilă cu aceste sisteme. Soluția ar putea fi găsită în anumite ajustări ulterioare alocării. Acestea ar presupune ca partea care ar fi alocată unui membru al grupului în cadrul unui sistem bazat pe distribuire să fie modificată proporțional cu distribuirile efectuate în cursul exercițiului financiar. S-ar păstra pe deplin esența unui sistem fiscal bazat pe distribuire, având în vedere că distribuirea reprezintă un moment în timp pentru impozitarea părții alocate și, în consecință, determină cât din aceasta ar trebui să se impoziteze. În această privință, ar trebui să se aibă în vedere utilizarea unui mecanism de reportare, pentru a se asigura că partea alocată care nu este impozitată în exercițiul curent va fi impozabilă în exercițiile următoare.

(16)Întrucât relațiile din cadrul unui grup reprezintă doar o parte din activitatea comercială a unui grup de societăți, tranzacțiile dintre membrii unui grup și întreprinderile asociate din afara grupului constituie un alt aspect esențial de avut în vedere. Pentru abordarea acestui aspect extern și având în vedere numărul considerabil mai mare de litigii privind stabilirea prețurilor de transfer din ultima vreme, în special în ceea ce privește considerentele de stabilire a prețurilor pentru activitățile de rutină, ar fi foarte util să se prevadă o abordare simplificată a respectării normelor de stabilire a prețurilor de transfer, prin care s-ar reduce costurile de conformare fiscală pentru întreprinderi și s-ar spori eficiența utilizării capitalului uman în cadrul administrațiilor fiscale. În acest scop, ar fi important să se adopte, pentru stabilirea prețurilor de transfer, un cadru comun de evaluare a riscurilor pe baza unei analize comparative general acceptate. În cadrul acestei evaluări s-ar analiza marjele câștigurilor înainte de dobânzi și impozite ale entităților care își desfășoară activitatea în mod independent pe piața internă. Indicatorii de profit astfel obținuți ar trebui apoi să fie publicați, pentru a fi utilizați ca instrument de autoevaluare a riscurilor și pentru a permite grupurilor care își desfășoară activitatea pe piața internă să cunoască în prealabil rentabilitatea în condițiile valorii de piață (bazată pe piață) pe care se preconizează că o vor obține în tranzacțiile cu întreprinderi asociate. Fiecare tranzacție care intră în domeniul de aplicare al sistemului ar trebui evaluată pentru a se stabili dacă riscul pe care îl prezintă este scăzut, mediu sau ridicat, în funcție de indicatorii de profit, care vor fi stabiliți printr-un act de punere în aplicare și publicați pe site-ul Comisiei.

(17)Un cadru comun de impozitare a societăților ar cuprinde neapărat un sistem de administrare care, în mod ideal, ar trebui să asigure un anumit grad de securitate și simplificare fiscală. Pentru promovarea uniformității, sistemul de administrare ar trebui să se bazeze pe importanța operării unui punct de referință centralizat pentru abordarea unei serii de aspecte comune, cum ar fi o declarație informativă pentru întregul grup, și asigurarea unui grad adecvat de coordonare și colaborare între administrațiile fiscale naționale. În același timp, sistemul de administrare ar trebui să respecte pe deplin suveranitatea fiscală națională, dat fiind că declarațiile fiscale locale, auditurile și soluționarea litigiilor ar trebui să rămână în primul rând la nivelul statelor membre.

(18)Pentru a garanta corectitudinea la punerea în aplicare și asigurarea respectării normelor din cadrul comun, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. Respectivele sancțiuni ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive.

(19)Pentru ca beneficiile pe care le prezintă existența unui cadru juridic comun pentru calcularea bazei de impozitare a societăților pe piața internă să fie optimizate, aplicarea normelor ar trebui să fie opțională pentru grupurile, inclusiv grupurile de IMM-uri, care obțin venituri combinate anuale mai mici de 750 000 000 EUR, atât timp cât grupurile respective întocmesc situații financiare consolidate și au o prezență fiscală în Uniune. Prin faptul că se permite ca normele să fie aplicate și de către grupuri de dimensiuni mai mici, este posibil ca mai multe grupuri cu structuri și activități transfrontaliere să beneficieze de simplificarea oferită de cadrul comun.

(20)În vederea completării sau, dacă este cazul, a modificării anumitor elemente neesențiale ale prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește (i) modificarea anexelor I și II, dacă este nevoie, și (ii) completarea prin stabilirea de norme suplimentare pentru întreprinderile de asigurare, în special în ceea ce privește noul standard internațional de raportare financiară (IFRS), IFRS 17 – Contracte de asigurare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 26 . Concret, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu întocmirea actelor delegate.

(21)Pentru asigurarea unor condiții uniforme de introducere și funcționare a așa-numitelor „echipe BEFIT” înființate prin prezenta directivă, pentru reunirea reprezentanților fiecărei administrații fiscale relevante din statele membre în care grupul își desfășoară activitatea, precum și pentru stabilirea de marje de profit pentru anumite tranzacții de rutină dintre membrii unui grup BEFIT și întreprinderile lor asociate din afara grupului BEFIT respectiv, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 27 .

(22)Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în cadrul prezentei directive ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului 28 . Statele membre pot să prelucreze date cu caracter personal în temeiul prezentei directive exclusiv în scopul aplicării capitolului IV, precum și în scopul examinării conținutului declarației informative BEFIT, al ajungerii la un consens asupra acestuia și al prelucrării și evaluării declarațiilor fiscale individuale depuse în temeiul capitolului V.

(23)Se justifică o perioadă de păstrare de 10 ani, astfel încât statele membre să poată respecta majoritatea termenelor de prescripție.

(24)Pentru a li se permite întreprinderilor să se bucure în mod direct de avantajele pieței interne fără a suporta o inutilă sarcină administrativă suplimentară, ar trebui să se pună la dispoziție informații despre dispozițiile fiscale ale prezentei directive, prin intermediul portalului digital unic, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1724 29 . Portalul digital unic constituie un ghișeu unic prin care utilizatorii transfrontalieri au acces online la informații, proceduri și servicii de asistență relevante pentru funcționarea pieței interne.

(25)Deoarece obiectivul prezentei directive nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere provocările existente cauzate de interacțiunea dintre 27 de sisteme diferite de impozitare a societăților, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(26)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului și a emis un aviz informal la 18 august 2023,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1
Obiect

1.Prin prezenta directivă se stabilește, pentru anumite grupuri, un cadru comun de impozitare a profiturilor societăților în Uniune.

2.În sensul alineatului (1), prin prezenta directivă se stabilesc norme pentru:

(a)delimitarea unui grup în sensul prezentei directive („grup BEFIT”);

(b)calcularea unei baze de impozitare agregate pentru societățile și sediile permanente ale grupului BEFIT („membru al grupului BEFIT” și „baza de impozitare BEFIT”);

(c)alocarea bazei de impozitare BEFIT între membrii eligibili ai grupului BEFIT;

(d)simplificarea evaluărilor riscurilor legate de stabilirea prețurilor de transfer pentru tranzacțiile cu întreprinderi asociate din afara grupului;

(e)administrarea cadrului juridic comun.

3.O societate sau un sediu permanent care intră sub incidența prezentei directive încetează să mai intre sub incidența legislației naționale în materie de impozit pe profit din toate statele membre de stabilire în ceea ce privește toate aspectele reglementate de prezenta directivă, dacă nu se prevede altfel în prezenta directivă.

Articolul 2
Domeniul de aplicare

1.Prezenta directivă se aplică societăților cu domiciliul fiscal într-un stat membru, inclusiv sediilor permanente ale acestora situate în alte state membre, și sediilor permanente din state membre ale entităților cu domiciliul fiscal într-o țară terță („entități dintr-o țară terță”), care îndeplinesc următoarele criterii:

(a)fac parte dintr-un grup național sau dintr-un grup de întreprinderi multinaționale („grup de IMN-uri”) care întocmește situații financiare consolidate și ale cărui venituri combinate anuale s-au ridicat la cel puțin 750 000 000 EUR în cel puțin două din ultimele patru exerciții financiare;

(b)plus, în privința societăților, criteriul:

(i)ca societățile să aibă una din formele enumerate în anexa I;

(ii)ca societățile să fie supuse uneia dintre formele de impozit pe profit enumerate în anexa II sau unui impozit similar introdus ulterior;

(iii)ca societățile să fie societăți-mamă finale („SMF”) sau ca activele, pasivele, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale societăților să fie consolidate linie cu linie de către societatea-mamă finală;

(c)plus, în privința sediilor permanente, criteriul:

(i)ca sediile permanente să fie supuse uneia dintre formele de impozit pe profit enumerate în anexa II sau unui impozit similar introdus ulterior;

(ii)ca sediile permanente să fie un sediu permanent al societății-mamă finale sau al unei entități ale cărei active, pasive, venituri, cheltuieli și fluxuri de trezorerie sunt consolidate linie cu linie de către societatea-mamă finală.

2.Prin derogare de la alineatul (1), prezenta directivă nu se aplică societăților sau sediilor permanente cu o societate-mamă finală din afara Uniunii în cazul în care veniturile combinate ale grupului din Uniune nu depășesc 5 % din veniturile totale ale grupului, conform situațiilor financiare consolidate ale acestuia, sau cuantumul de 50 de milioane EUR în cel puțin două din ultimele patru exerciții financiare. Această dispoziție se aplică fără a se aduce atingere dreptului de a opta pentru participare prevăzut la alineatul (7).

3.În cazul în care două sau mai multe grupuri fuzionează pentru a forma un singur grup, pragul de 750 000 000 EUR menționat la alineatul (1) se consideră a fi atins pentru orice exercițiu financiar anterior fuziunii dacă, pentru exercițiul financiar respectiv, suma veniturilor combinate ale grupurilor care fuzionează, astfel cum sunt incluse în fiecare dintre situațiile lor financiare consolidate, este mai mare sau egală cu 750 000 000 EUR. Societățile și sediile permanente care sunt membre ale grupului nou format intră sub incidența prezentei directive dacă pragul respectiv a fost atins în cel puțin două din ultimele patru exerciții financiare.

4.În cazul în care o societate care nu este membră a unui grup („entitatea vizată”) este dobândită de o altă societate sau de un grup („entitatea dobânditoare”) și nici entitatea vizată, nici entitatea dobânditoare nu a avut situații financiare consolidate în unul din ultimele patru exerciții financiare dinaintea exercițiului financiar al dobândirii, pragul de 750 000 000 EUR menționat la alineatul (1) pentru veniturile combinate anuale se consideră a fi atins pentru exercițiul respectiv dacă suma veniturilor incluse în situațiile financiare sau în situațiile financiare consolidate ale entității vizate și ale entității dobânditoare pentru exercițiul financiar respectiv este mai mare sau egală cu 750 000 000 EUR. Entitatea dobânditoarea intră sub incidența prezentei directive dacă pragul respectiv a fost atins în cel puțin două din ultimele patru exerciții financiare dinaintea exercițiului financiar în care prezenta directivă a început să i se aplice.

5.În cazul în care are loc o divizare ulterioară fuziunii a unui grup în două sau mai multe grupuri („grupuri rezultate din divizare”), pragul de 750 000 000 EUR menționat la alineatul (1) se consideră a fi atins de fiecare grup rezultat din divizare în cazul în care:

(a)în primul exercițiu financiar care se încheie după divizare, fiecare dintre grupurile rezultate din divizare are venituri combinate anuale mai mari sau egale cu 750 000 000 EUR în exercițiul financiar respectiv;

(b)în al doilea, al treilea și al patrulea exercițiu financiar care se încheie după divizare, fiecare dintre grupurile rezultate din divizare are venituri combinate anuale mai mari sau egale cu 750 000 000 EUR în cel puțin două din respectivele exerciții financiare.

6.În cazul în care unul sau mai multe dintre cele patru exerciții financiare menționate în prezentul articol sunt mai lungi sau mai scurte de 12 luni, pragurile de venituri menționate se ajustează proporțional pentru fiecare din respectivele exerciții financiare.

7.Statele membre se asigură că societățile care își au domiciliul fiscal într-un stat membru și îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) litera (b), inclusiv sediile lor permanente situate în alte state membre, precum și sediile permanente situate în state membre ale entităților din țări terțe care îndeplinesc condițiile de la alineatul (1) litera (c) pot alege să intre sub incidența prezentei directive dacă fac parte dintr-un grup de IMN-uri sau dintr-un grup național care întocmește situații financiare consolidate, dar nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) în ceea ce privește pragul de 750 000 000 EUR.

8.Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 74 pentru a modifica anexele I și II astfel încât să țină seama de modificările aduse legislației statelor membre cu privire la formele de societate și impozitele pe profit.

Articolul 3
Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.„grup” înseamnă:

(a)un ansamblu de entități care sunt legate între ele prin dreptul de proprietate sau control, astfel cum este definit de standardul contabil financiar acceptat pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate de către societatea-mamă finală, inclusiv orice entitate care ar fi putut fi exclusă din situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale exclusiv pe baza dimensiunii sale reduse, din motive de semnificație sau pe motiv că este destinată vânzării sau

(b)o entitate care include profitul net sau pierderea netă a unuia sau mai multor sedii permanente în situațiile sale financiare („sediu central”), cu condiția să nu facă parte din alt grup, astfel cum este definit la litera (a);

2.„grup național” înseamnă orice grup ale cărui entități sunt în totalitate situate în același stat membru;

3.„grup de IMN-uri” înseamnă orice grup multinațional care include cel puțin o entitate sau un sediu permanent care nu se află în jurisdicția societății-mamă finale („SMF”);

4.„exercițiu financiar” înseamnă perioada contabilă pentru care societatea-mamă finală își întocmește situațiile financiare consolidate;

5.„situații financiare consolidate” înseamnă situațiile financiare în care activele, pasivele, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale unei entități și ale filialelor controlate de respectiva entitate sunt prezentate ca fiind ale unei unități economice unice;

6.„entitate” înseamnă orice structură juridică care întocmește o contabilitate financiară separată sau orice persoană juridică;

7.„societate-mamă finală” înseamnă:

(a)o entitate care deține, direct sau indirect, o participație de control în orice altă entitate și care nu este deținută, direct sau indirect, de o altă entitate care deține o participație de control în cadrul acesteia sau

(b)sediul central al unui grup, astfel cum este definit la punctul 1 litera (b);

8.„participație în capitalurile proprii” înseamnă orice participație în capitalurile proprii care conferă drepturi la profiturile, capitalul sau rezervele unei entități sau ale unui sediu permanent;

9.„participație de control” înseamnă o participație în capitalurile proprii ale unei entități în baza căreia deținătorul participației are obligația să consolideze linie cu linie activele, pasivele, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale entității;

10.„entitate care depune declarația” înseamnă una dintre următoarele entități:

(a)societatea-mamă finală, atunci când aceasta este situată într-un stat membru sau

(b)dacă societatea-mamă finală nu este situată într-un stat membru, entitatea situată într-un stat membru care a fost desemnată de grupul BEFIT să îndeplinească, în numele grupului BEFIT, obligațiile în legătură cu declarația informativă a grupului BEFIT, astfel cum sunt prevăzute la articolul 57;

11.„standard contabil acceptat în Uniune” înseamnă standardele internaționale de raportare financiară [astfel cum au fost adoptate de Uniune prin Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului 30 ] și principiile contabile general acceptate ale statelor membre;

12.„profit net sau pierdere netă din contabilitatea financiară” înseamnă cuantumul profitului net sau al pierderii nete, astfel cum a fost calculat pentru membrul unui grup BEFIT, conform unui singur standard contabil comun acceptat în Uniune, înainte de orice ajustare de consolidare efectuată pentru eliminarea tranzacțiilor din cadrul grupului BEFIT, în conformitate cu articolul 7;

13.„întreprindere de asigurare” înseamnă o întreprindere de asigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului 31 ;

14.„asigurare de viață unit-linked/index-linked” înseamnă polițele de asigurare de viață în cazul cărora câștigurile și pierderile din investiții sau dobânzile/dividendele aferente investițiilor-suport ale întreprinderii de asigurare sunt alocate integral în timp deținătorilor de polițe;

15.„proprietar economic” înseamnă persoana care beneficiază de majoritatea avantajelor și suportă toate riscurile asociate unui activ fix, indiferent dacă este sau nu proprietarul legal. Un contribuabil care are dreptul de a deține, a utiliza și a vinde un activ fix și care își asumă riscul pierderii sau al distrugerii acestuia este considerat în orice caz proprietarul economic;

16.„alocare de referință” înseamnă metoda de partajare a bazei de impozitare BEFIT între membrii unui grup BEFIT în fiecare exercițiu financiar al perioadei de tranziție, în conformitate cu articolul 45;

17.„autoritate la care se depune declarația” înseamnă autoritatea competentă a statului membru în care își are domiciliul fiscal entitatea care depune declarația sau, în cazul unui sediu permanent al unui contribuabil nerezident, autoritatea competentă a statului membru în care se află sediul permanent în cauză.

CAPITOLUL II
CALCULAREA REZULTATULUI FISCAL PRELIMINAR

Secțiunea 1
Dispoziții generale

Articolul 4
Principii generale

1.Rezultatul fiscal preliminar al fiecărui membru al unui grup BEFIT se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar, pe baza cuantumului profitului net sau al pierderii nete al membrului respectiv, astfel cum reiese din contabilitatea financiară a acestuia și astfel cum a fost ajustat în conformitate cu articolele 8-41 din prezenta directivă.

2.Cheltuielile care sunt incluse în profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unui membru al grupului BEFIT sunt deductibile din rezultatul fiscal preliminar al membrului respectiv numai în măsura în care sunt suportate în interesul economic direct al acestuia.

Articolul 5
Structura unui grup BEFIT

1.Se formează un grup BEFIT în cazul în care două ori mai multe societăți sau sedii permanente care intră sub incidența prezentei directive îndeplinesc următoarele condiții:

(a)societatea este societatea-mamă finală a grupului sau orice altă societate din grup în care societatea-mamă finală deține, direct sau indirect, cel puțin 75 % din drepturile de proprietate sau din drepturile care creează un drept la profit;

(b)sediul central al sediului permanent este societatea-mamă finală a grupului sau orice alt membru (societate sau entitate) al grupului în care societatea-mamă finală deține, direct sau indirect, cel puțin 75 % din drepturile de proprietate sau din drepturile care creează un drept la profit.

2.În sensul calculării pragului menționat la alineatul (1) literele (a) și (b), drepturile de proprietate și drepturile care creează un drept la profit într-o societate care face parte dintr-un grup se calculează prin cumularea participațiilor deținute, direct și indirect, la fiecare nivel.

Articolul 6
Cerințe referitoare la perioada de deținere

1.Membrul unui grup BEFIT atinge pragurile menționate la articolul 5 alineatul (1) fără întrerupere, în cursul întregului exercițiu financiar.

2.O societate sau un sediu permanent devine membru al grupului BEFIT la data la care atinge pragurile menționate la articolul 5 alineatul (1). Pragurile se ating timp de cel puțin nouă luni consecutive. Dacă nu atinge pragurile pe durata prevăzută, societatea sau, după caz, sediul permanent este tratat ca și cum nu ar fi fost niciodată membru al grupului BEFIT.

3.O societate sau un sediu permanent încetează să fie membru al grupului BEFIT la data care urmează datei la care nu mai atinge pragurile menționate la articolul 5 alineatul (1).

Articolul 7
Contabilitatea financiară ca bază pentru calcularea rezultatului fiscal preliminar

1.Rezultatul fiscal preliminar al membrului unui grup BEFIT se calculează prin efectuarea ajustărilor prevăzute la articolele 8-41 asupra cuantumului profitului net sau al pierderii nete al membrului respectiv, astfel cum reiese din contabilitatea financiară a acestuia pentru exercițiul financiar și astfel cum a fost calculat, conform unui standard contabil comun acceptat în Uniune, înainte de orice ajustare de consolidare efectuată pentru eliminarea tranzacțiilor din cadrul grupului BEFIT. 

2.Standardul contabil acceptat în Uniune care trebuie utilizat de către membrii grupului BEFIT în sensul alineatului (1) este standardul contabil acceptat în Uniune care este utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale, în cazul în care aceasta din urmă își are domiciliul fiscal într-un stat membru.

În cazul în care societatea-mamă finală nu își are domiciliul fiscal într-un stat membru, standardul contabil acceptat în Uniune este standardul în vigoare în statul membru în care își are domiciliul fiscal entitatea care depune declarația.

3.În cazul în care membrul unui grup BEFIT este un sediu permanent, profitul net sau pierderea netă a acestuia din contabilitatea financiară este:

(a)cuantumul profitului net sau al pierderii nete, astfel cum reiese din propria contabilitate financiară separată și astfel cum a fost calculat în conformitate cu alineatele (1) și (2) sau

(b)în absența unei contabilități financiare separate, cuantumul profitului net sau al pierderii nete, astfel cum ar fi reieșit din contabilitatea sa financiară separată, dacă aceasta ar fi fost întocmită în mod independent și în conformitate cu standardul acceptat în Uniune, și astfel cum a fost calculat în conformitate cu alineatele (1) și (2).

4.Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care un stat membru aplică dispoziții de drept intern prin care grupurile sunt autorizate să întocmească, să auditeze și să publice situații financiare la nivel de jurisdicție, rezultatul fiscal preliminar și alocarea bazei de impozitare BEFIT pentru membrii grupului BEFIT care își au domiciliul fiscal în statul membru respectiv pot fi calculate și la nivel de jurisdicție, atâta vreme cât grupul BEFIT în cauză poate identifica separat, pentru fiecare dintre membrii săi, datele necesare pentru calcularea rezultatului fiscal preliminar și a ajustărilor ulterioare alocării în conformitate cu prezenta directivă.

Secțiunea 2

Ajustările profitului net sau ale pierderii nete din contabilitatea financiară

Articolul 8
Dividende și alte distribuiri

Cu excepția activelor financiare deținute în vederea tranzacționării, astfel cum sunt menționate la articolul 11 alineatul (1), și a investițiilor efectuate în beneficiul deținătorilor de polițe de asigurare de viață care suportă riscul de investiții în contextul unei polițe de asigurare de viață unit-linked/index-linked, astfel cum este menționată la articolul 14, profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se excludă 95 % din cuantumul dividendelor sau al altor distribuiri primite sau de primit în cursul exercițiului financiar, cu condiția ca, la data distribuirii, participația în capitalurile proprii să fie deținută de membrul grupului BEFIT de peste un an și să creeze un drept la peste 10 % din profituri, capital, rezerve sau drepturile de vot.

Articolul 9
Câștiguri sau pierderi din cedarea de acțiuni

Cu excepția activelor financiare deținute în vederea tranzacționării, astfel cum sunt menționate la articolul 11 alineatul (1), și a investițiilor efectuate în beneficiul deținătorilor de polițe de asigurare de viață care suportă riscul de investiții în contextul unei polițe de asigurare de viață unit-linked/index-linked, astfel cum este menționată la articolul 14, profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se excludă 95 % din cuantumul câștigului sau al pierderii rezultate din cedarea unei participații în capitalurile proprii, cu condiția ca, la data cedării, participația în capitalurile proprii să fie deținută de membrul grupului BEFIT de peste un an și să creeze un drept la peste 10 % din profituri, capital, rezerve sau drepturi de vot.

Articolul 10
Variații ale valorii juste

Cu excepția activelor financiare deținute în vederea tranzacționării, astfel cum sunt menționate la articolul 11 alineatul (1), și a investițiilor efectuate în beneficiul deținătorilor de polițe de asigurare de viață care suportă riscul de investiții în contextul unei polițe de asigurare de viață unit-linked/index-linked, astfel cum este menționată la articolul 14, profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se excludă cuantumul câștigului sau al pierderii rezultate din variații ale valorii juste ale unei participații în capitalurile proprii, cu condiția ca, la data cedării, participația în capitalurile proprii să fie deținută de membrul grupului BEFIT de peste un an și să creeze un drept la peste 10 % din profituri, capital, rezerve sau drepturi de vot.

Articolul 11
Active financiare deținute în vederea tranzacționării

1.Activele sau pasivele financiare se tratează ca active sau datorii financiare deținute în vederea tranzacționării de către membrul unui grup BEFIT în cazul în care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții:

(a)sunt dobândite sau angajate în principal în scopul vânzării lor sau al răscumpărării lor pe termen scurt;

(b)fac parte dintr-un portofoliu de instrumente financiare identificate, inclusiv instrumente financiare derivate, care sunt gestionate împreună și pentru care există dovezi ale unui tipar real recent de obținere a unui profit pe termen scurt.

2.În cazul în care un activ ori un pasiv financiar deținut de membrul unui grup BEFIT este pe punctul să devină un activ ori un pasiv deținut în vederea tranzacționării sau viceversa, profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară se ajustează astfel încât să se includă orice diferență dintre valoarea justă calculată la începutul exercițiului financiar sau la data achiziției, dacă aceasta survine mai târziu, și valoarea sa justă calculată la sfârșitul aceluiași exercițiu financiar.

Valoarea justă a unui activ sau a unui pasiv financiar la sfârșitul exercițiului financiar în care activul ori pasivul financiar respectiv a devenit activ ori pasiv deținut în vederea tranzacționării sau viceversa este valoarea sa justă la începutul exercițiului financiar care urmează tranziției.

3.Perioada de deținere menționată la articolul 9 începe sau se întrerupe când activul ori pasivul financiar nu mai este deținut în vederea tranzacționării sau este pe punctul să devină un activ ori un pasiv financiar deținut în vederea tranzacționării.

Articolul 12
Profitul sau pierderea unui sediu permanent

Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se excludă cuantumul profitului sau al pierderii atribuibil sediilor permanente ale membrului respectiv.

Articolul 13
Norma de limitare a deductibilității dobânzii

1.Membrul unui grup BEFIT își ajustează profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară pentru includerea costurilor excedentare ale îndatorării, astfel cum sunt menționate la articolul 2 din Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne 32 , în cuantumul care nu este deductibil fiscal în conformitate cu normele privind limitarea deductibilității dobânzii stabilite în legislația națională în materie de impozit pe profit din statul membru în care își are domiciliul fiscal.

2.Alineatul (1) nu se aplică în cazul costurilor excedentare ale îndatorării care rezultă dintr-o tranzacție între membri ai grupului BEFIT.

Articolul 14
Întreprinderi de asigurare

1.În cazul în care membrul unui grup BEFIT este o întreprindere de asigurare autorizată să funcționeze într-un stat membru în conformitate cu Directiva 2009/138/CE, se aplică normele stabilite la alineatele (2)-(4).

2.Cuantumul rezervelor tehnice constituite de întreprinderile de asigurare în conformitate cu Directiva 91/674/CEE a Consiliului 33 și deduse din profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se revizuiește și se ajustează la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar. La calcularea rezultatului fiscal preliminar în exercițiile viitoare se ține seama de cuantumurile deja deduse.

3.Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 74 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea de norme mai detaliate privind adaptarea rezultatului fiscal preliminar în cazul întreprinderilor de asigurare, în contextul impactului noului standard internațional de raportare financiară (IFRS), și anume IFRS 17 privind contractele de asigurare.

4.În contextul poliței de asigurare de viață unit-linked/index-linked, asigurătorii de viață evaluează activele la valoarea de piață și constituie rezerva în conformitate cu evaluarea activelor-suport.

Articolul 15
Activități de transport maritim care beneficiază de un regim de impozitare pe tonaj

Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT care desfășoară activități de transport maritim se ajustează astfel încât să se excludă cuantumul veniturilor, al cheltuielilor și al altor elemente deductibile obținute din astfel de activități care intră într-un regim de impozitare pe tonaj.

Articolul 16
Amenzi, penalități și plăți ilegale

Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se includă cuantumul cheltuielilor de efectuat pentru plăți declarate ilegale în urma unui audit sau a unei investigații efectuate de către autoritatea competentă, precum și amenzile și penalitățile, inclusiv penalitățile de întârziere, care sunt datorate unei autorități publice pentru încălcarea legislației.

Articolul 17
Impozit pe profit

Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se includă cuantumul oricărui impozit pe profit, al unor impozite similare pe profit și al impozitelor amânate care sunt datorate pentru exercițiul financiar, precum și orice cuantum înregistrat ca impozite curente în contabilitatea financiară în legătură cu plata impozitului suplimentar datorat în conformitate cu Directiva (UE) 2022/2523 sau în aplicarea unui impozit suplimentar național calificat, astfel cum se menționează la articolul 11 din directiva menționată.

Articolul 18
Deducere fiscală pentru activele de înlocuire

1.În cazul în care încasările din cedarea unui activ amortizabil fix sau a unui teren, inclusiv despăgubirea pentru acesta, urmează să fie reinvestite într-un activ similar utilizat într-un scop comercial identic sau similar înainte de sfârșitul celui de al doilea exercițiu financiar care urmează exercițiului financiar în care a avut loc cedarea, cuantumul cu care încasările respective depășesc valoarea fiscală a activului poate fi dedus în exercițiul în care a avut loc cedarea. Este necesar ca un activ cedat voluntar să fi fost deținut timp de cel puțin trei ani înainte de cedare.

2.Activul de înlocuire menționat la alineatul (1) poate fi achiziționat în exercițiul financiar anterior cedării. În cazul în care activul de înlocuire nu este achiziționat înainte de sfârșitul celui de al doilea exercițiu financiar care urmează exercițiului în care a avut loc cedarea activului și cu excepția cazurilor de forță majoră, cuantumul dedus în exercițiul în care a avut loc cedarea, majorat cu 10 %, se adaugă la rezultatul fiscal preliminar în al doilea exercițiu financiar care urmează cedării.

Articolul 19
Venituri și cheltuieli legate de active fixe amortizabile

1.Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se excludă următoarele cuantumuri:

(a)costurile de achiziție sau de construcție, precum și costurile legate de ameliorarea activelor fixe amortizabile în conformitate cu normele stabilite în secțiunea 3 și

(b)subvențiile legate direct de achiziția, construcția sau ameliorarea acestor active.

2.Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se includă numai cuantumul deducerii în privința amortizării de active fixe, astfel cum este determinată la articolele 22-28.

Articolul 20
Câștig sau pierdere din cursul de schimb valutar

Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se excludă următoarele:

(a)cuantumul tuturor câștigurilor sau pierderilor nerealizate din cursul de schimb valutar în legătură cu active fixe și pasive;

(b)cuantumul oricărui provizion înregistrat pentru pierderi nerealizate din cursul de schimb valutar.

Articolul 21
Ajustări în legătură cu anumite elemente (elemente lăsate statelor membre după alocare)

Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se excludă din rezultatul fiscal preliminar orice cuantum legat de elementele menționate la articolul 48 alineatul (1) literele (a)-(j).

Secțiunea 3
Amortizarea

Articolul 22
Metoda și durata de amortizare

1.Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se excludă, în exercițiul financiar al achiziției, orice activ fix corporal a cărui valoare contabilă înainte de depreciere este mai mică de 5 000 EUR.

2.În cazul în care alineatul (1) nu se aplică, fiecare activ fix în parte se amortizează liniar pe durata sa de viață utilă. Durata de viață utilă a unui activ fix se calculează după cum urmează:

(a)toate clădirile, precum și orice alt tip de bunuri și structuri imobile utilizate în scopuri profesionale: 28 de ani;

(b)toate celelalte active fixe corporale: durata lor de viață utilă, evaluată în conformitate cu standardul contabil acceptat în Uniune, astfel cum este menționat la articolul 7;

(c)active fixe necorporale, inclusiv fondul comercial dobândit: perioada în care activul se bucură de protecție juridică sau pentru care s-a acordat dreptul, iar dacă această perioadă nu poate fi determinată, cinci ani.

3.Un activ fix de ocazie se amortizează în conformitate cu alineatul (2), cu excepția cazului în care membrul grupului BEFIT demonstrează că durata de viață utilă estimată rămasă a activului este mai mică, caz în care activul se amortizează în respectiva perioadă mai scurtă.

Prin derogare de la primul paragraf, activele fixe necorporale de ocazie se amortizează în cinci ani, cu excepția cazului în care se poate calcula perioada rămasă în care activul se bucură de protecție juridică sau pentru care s-a acordat dreptul, caz în care activul se amortizează în respectiva perioadă diferită.

4.Amortizarea se deduce lunar începând cu luna punerii în folosință a activului fix. Nu se deduc amortizări în luna cedării activului.

5.Valoarea fiscală a unui activ fix care este cedat sau deteriorat într-o asemenea măsură încât nu mai poate fi utilizat în scopuri profesionale și valoarea fiscală a oricăror costuri de ameliorare suportate în legătură cu respectivul activ se deduc din rezultatul fiscal preliminar în luna cedării sau a deteriorării.

Articolul 23
Dreptul de a amortiza

1.Sub rezerva alineatului (3), amortizarea se deduce de către proprietarul economic.

2.În cazul contractelor în care proprietatea economică și cea legală nu coincid, proprietarul economic are dreptul să deducă din rezultatul său fiscal preliminar elementul de dobândă al plăților, cu excepția cazului în care elementul respectiv nu este inclus în rezultatul fiscal preliminar al proprietarului legal, dacă acesta este membru al aceluiași grup BEFIT, sau în baza de impozitare a proprietarului legal, dacă acesta nu este membru al aceluiași grup BEFIT.

3.Dacă nu se poate identifica proprietarul economic al unui activ, proprietarul legal are dreptul să deducă amortizarea. În cazul contractelor de leasing, atât elementul de dobândă, cât și elementul de capital al plăților de leasing se includ în rezultatul fiscal preliminar al proprietarului legal și, dacă locatarul este membru al grupului BEFIT, aceste plăți se exclud din rezultatul său fiscal preliminar.

4.Un activ fix nu poate fi amortizat de mai mulți contribuabili în cursul unui exercițiu financiar, cu excepția cazului în care proprietatea legală sau economică este împărțită între mai mulți contribuabili sau în care s-a schimbat proprietarul economic sau legal.

5.Membrul unui grup BEFIT nu poate renunța la amortizare.

Articolul 24
Baza de calcul al amortizării

1.Baza de calcul al amortizării cuprinde costurile legate în mod direct de achiziția, construcția sau ameliorarea unui activ fix. În aceste costuri nu se includ taxa pe valoarea adăugată deductibilă, dobânzile sau rezultatul unui eventual exercițiu de reevaluare sau depreciere.

2.Baza de calcul al amortizării unui activ fix primit cadou este valoarea de piață a activului respectiv, astfel cum a fost inclusă în contabilitatea financiară a membrului grupului BEFIT.

3.Baza de calcul al amortizării unui activ fix amortizabil se reduce prin deducerea cuantumului oricăror subvenții publice direct legate de achiziția, construcția sau ameliorarea activului, astfel cum sunt menționate la articolul 19 alineatul (1) litera (b).

4.Nu se ia în calcul amortizarea activelor fixe care nu sunt disponibile pentru folosință sau care nu au fost folosite timp de peste 12 luni din motive care nu sunt în afara controlului membrului grupului BEFIT.

Amortizarea încetează începând cu luna următoare celei în care s-a încheiat perioada menționată la primul paragraf și se reia începând cu luna următoare celei în care activul a început să fie folosit din nou.

5.În cazul în care un activ fix amortizabil a fost cedat și înlocuit în conformitate cu normele de la articolul 18, baza de calcul al amortizării activului de înlocuire se reduce cu un cuantum egal cu cel care a fost dedus în exercițiul în care a avut loc cedarea.

Articolul 25
Registrul activelor fixe

1.Costurile de achiziție, de construcție sau de ameliorare se înscriu, alături de data punerii în folosință după achiziție, construcție sau ameliorare, într-un registru al activelor fixe, fiecare activ fix făcând obiectul unei înregistrări separate.

2.Când se cedează un activ fix, se înscriu în registrul activelor fixe detaliile cedării, inclusiv data acesteia, și toate încasările sau compensațiile primite ca urmare a cedării.

3.Registrul activelor fixe se păstrează astfel încât să ofere informații, inclusiv date referitoare la amortizare, suficiente pentru calcularea rezultatului fiscal preliminar și cuprinde cel puțin următoarele informații:

(a)identificarea activului;

(b)luna punerii în folosință;

(c)baza de calcul al amortizării;

(d)durata de viață utilă în conformitate cu articolul 22;

(e)amortizarea acumulată în cursul perioadei fiscale curente;

(f)amortizarea acumulată totală;

(g)baza de calcul al amortizării minus amortizarea acumulată totală și minus devalorizările excepționale;

(h)luna întreruperii sau reluării perceperii amortizării fiscale;

(i)luna cedării.

Articolul 26
Amortizarea costurilor de ameliorare

1.Costurile de ameliorare se amortizează în conformitate cu normele aplicabile activului fix care a fost ameliorat, precum în cazul unui activ fix nou-dobândit, inclusiv durata sa de viață utilă în conformitate cu articolul 22 alineatul (2).

În pofida primului paragraf, costurile de ameliorare aferente activelor fixe închiriate se amortizează în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) și cu articolul 23.

2.În cazul în care contribuabilul demonstrează că durata de viață utilă estimată rămasă a unui activ fix amortizabil este mai scurtă decât durata de viață utilă a activului specificată la articolul 22 alineatul (2), costurile de ameliorare pentru activul în cauză se amortizează în cursul respectivei perioade mai scurte.

Articolul 27
Active neamortizabile

Nu sunt amortizabile următoarele active:

(a)activele fixe corporale nesupuse uzurii fizice și morale, cum ar fi terenurile, operele de artă, antichitățile sau bijuteriile;

(b)activele financiare.

Articolul 28
Devalorizare excepțională

1.Membrul unui grup BEFIT care demonstrează că un activ fix corporal neamortizabil, astfel cum este menționat la articolul 27 litera (a), s-a devalorizat la sfârșitul unui exercițiu financiar ca urmare a forței majore sau a unor activități infracționale ale unor părți terți poate deduce din rezultatul fiscal preliminar un cuantum egal cu respectiva devalorizare.

2.În cazul în care valoarea unui activ care, într-un exercițiu financiar precedent, a fost amortizabil, astfel cum se menționează la alineatul (1), crește ulterior, un cuantum echivalent cu respectiva creștere de valoare se adaugă la rezultatul fiscal preliminar în exercițiul în care are loc creșterea respectivă.

Eventualele cuantumuri astfel adăugate nu pot să depășească însă, luate împreună, cuantumul deducerii acordate inițial.

Secțiunea 4
Normele referitoare la data de referință și la cuantificare

Articolul 29
Stocuri și producție în curs de execuție

1.Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează cu diferența dintre valoarea stocurilor și a producției în curs de execuție la începutul exercițiului financiar și valoarea respectivă la sfârșitul exercițiului financiar, cu excepția stocurilor și a producției în curs de execuție legate de contracte pe termen lung, astfel cum sunt definite la articolul 32.

2.Costurile stocurilor și ale producției în curs de execuție se evaluează în mod consecvent prin metoda „primul intrat, primul ieșit” sau prin metoda costului mediu ponderat.

3.Costul stocurilor și al producției în curs de execuție pentru elemente care în mod normal nu sunt interschimbabile și bunuri și servicii produse sau prestate și afectate anumitor proiecte se evaluează individual.

4.Membrul unui grup BEFIT utilizează aceeași metodă pentru evaluarea stocurilor și a producției în curs de execuție care au o natură și o utilizare similare.

5.Costul stocurilor și al producției în curs de execuție cuprinde toate costurile de cumpărare, costurile directe de conversie și alte costuri directe suportate pentru aducerea stocurilor și a producției în curs de execuție în locul și în starea în care se găsesc în exercițiul financiar relevant. Costurile se înregistrează fără taxa pe valoarea adăugată deductibilă.

6.Stocurile și producția în curs de execuție se evaluează în ultima zi a exercițiului financiar la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă. Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat în cursul desfășurării normale a activității minus costurile estimate pentru finalizare și costurile estimate necesare pentru efectuarea vânzării.

Articolul 30
Provizioane

1.Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se excludă cuantumul oricărui provizion.

2.Prin derogare de la alineatul (1), cuantumul unui provizion este permis în cazul în care, la sfârșitul exercițiului financiar, sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)membrul grupului BEFIT are o obligație juridică sau se preconizează în mod rezonabil că va avea o obligație juridică;

(b)o astfel de obligație decurge din activități sau tranzacții desfășurate în exercițiul financiar respectiv sau în exerciții financiare anterioare;

(c)cuantumul provizionului care decurge dintr-o astfel de obligație poate fi estimat în mod fiabil;

(d)cuantumul urmează să devină, după achitarea sa, o cheltuială deductibilă în temeiul prezentei directive.

În pofida primului paragraf, profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează întotdeauna astfel încât să se excludă cuantumul oricărui provizion care a fost înregistrat cu privire la pierderi contingente sau majorări de costuri viitoare.

3.Dacă obligația menționată la alineatul (2) litera (a) se referă la o activitate sau tranzacție care va continua în exercițiile financiare viitoare, cuantumul provizionului se repartizează proporțional pe durata estimată a activității sau a tranzacției.

Provizioanele menționate în prezentul articol se revizuiesc și se ajustează la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar. La calcularea rezultatului fiscal preliminar în exercițiile financiare viitoare, se ține seama de cuantumurile care au fost deja deduse în temeiul prezentului articol.

Articolul 31
Creanțe neperformante

1.Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se excludă cuantumul oricărei deduceri înregistrate în privința unei creanțe neperformante, cu excepția cazului în care, la sfârșitul anului, membrul grupului BEFIT nu a invocat o deducere în conformitate cu articolul 28 și în care este îndeplinită una dintre următoarele cerințe:

(a)membrul grupului a luat toate măsurile rezonabile, astfel cum sunt menționate la alineatul (2), pentru obținerea plății și este probabil ca datoria să rămână integral sau parțial neachitată sau

(b)membrul grupului are un număr mare de creanțe omogene provenind toate din același sector de activitate și poate estima în mod rezonabil valoarea procentuală a creanțelor neperformante, cu condiția ca valoarea fiecărei creanțe omogene să fie mai mică de 0,1 % din valoarea tuturor creanțelor omogene. Pentru a ajunge la o estimare fiabilă, membrul grupului BEFIT ține seama de toți factorii relevanți, inclusiv experiența anterioară.

2.Când determină dacă a luat toate măsurile rezonabile pentru obținerea plății, membrul grupului BEFIT ține seama de oricare dintre următoarele elemente, cu condiția ca acestea să se sprijine pe dovezi obiective:

(a)dacă costurile de recuperare sunt disproporționate raportat la creanță;

(b)dacă există vreo perspectivă de recuperare reușită, inclusiv cazurile în care debitorul a fost declarat insolvabil, în care s-a introdus o acțiune în justiție sau în care a fost angajat un recuperator de creanțe;

(c)dacă, în circumstanțele date, este rezonabil să se aștepte din partea contribuabilului să continue procedura de recuperare a creanței.

3.În cazul în care creanța neperformantă se referă la o creanță comercială, au aplicabilitate condițiile prevăzute la alineatul (1) și, în plus, în rezultatul fiscal preliminar se include ca venit un cuantum corespunzător creanței.

4.În pofida alineatului (1), profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează pentru a se exclude cuantumul oricărei creanțe neperformante în cazul în care debitorul este membru al aceluiași grup BEFIT sau orice altă întreprindere asociată sau, când debitorul este persoană fizică, în cazul în care debitorul, soțul ori soția sa, ascendentul său sau descendentul său participă la gestionarea sau controlul membrului grupului BEFIT sau deține, direct sau indirect, capital al membrului grupului BEFIT.

5.În cazul în care membrul unui grup BEFIT a dedus anterior o creanță neperformantă care este achitată într-un exercițiu financiar următor, profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului respectiv pentru exercițiul financiar în care aceasta a fost achitată se majorează cu cuantumul recuperat.

Articolul 32
Contracte pe termen lung

1.În sensul prezentului articol, un contract pe termen lung înseamnă un contract care îndeplinește următoarele condiții:

(a)este încheiat în scopul fabricării, al montării ori al construirii sau pentru prestarea de servicii;

(b)durata sa depășește sau se preconizează că va depăși 12 luni.

2.Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se includă numai veniturile legate de un contract pe termen lung care au fost angajate, în cuantumul care corespunde părții din contractul pe termen lung care a fost realizată în exercițiul financiar în cauză.

În acest scop, procentajul de realizare a contractului pe termen lung se determină pe baza ponderii costurilor din exercițiul financiar respectiv în costurile estimate totale ale contractului pe termen lung.

3.Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului unui grup BEFIT se ajustează astfel încât să se includă toate costurile legate de contracte pe termen lung care au fost suportate în cursul unui exercițiu financiar.

Articolul 33
Acoperirea împotriva riscurilor

1.Câștigurile și pierderile dintr-un instrument de acoperire împotriva riscurilor, care rezultă dintr-o evaluare sau din acte de cedare, se tratează de către membrul unui grup BEFIT în același fel precum câștigurile și pierderile corespondente din elementul acoperit împotriva riscurilor.

Există o relație de acoperire împotriva riscurilor dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)relația de acoperire împotriva riscurilor a fost desemnată și documentată în mod formal în prealabil;

(b)se așteaptă ca acoperirea să fie foarte eficace, iar eficacitatea poate fi evaluată în mod fiabil.

2.În cazul în care relația de acoperire împotriva riscurilor este întreruptă sau în care un instrument financiar deja deținut este tratat ulterior ca instrument de acoperire împotriva riscurilor, ceea ce determină trecerea acestuia într-un regim fiscal diferit, se include în rezultatul fiscal preliminar al membrului grupului BEFIT orice diferență între valoarea de piață nouă a instrumentului de acoperire împotriva riscurilor la sfârșitul exercițiului financiar și valoarea de piață la începutul aceleiași perioade fiscale.

Valoarea de piață a instrumentului de acoperire împotriva riscurilor la sfârșitul exercițiului financiar în cursul căruia instrumentul a trecut într-un regim fiscal diferit coincide cu valoarea sa de piață la începutul exercițiului care urmează respectivei schimbări de regim.

Secțiunea 5
Intrarea într-un grup BEFIT, ieșirea dintr-un grup BEFIT și restructurarea întreprinderilor

Articolul 34
Recunoașterea, evaluarea și data de referință a amortizării activelor și pasivelor 
la intrarea într-un grup BEFIT și la ieșirea dintr-un grup BEFIT

1.Toate activele și pasivele se recunosc la valoarea lor, calculată în conformitate cu standardul contabil acceptat în Uniune, astfel cum este menționat la articolul 7, imediat înainte de data la care prezenta directivă începe să se aplice pentru membrul unui grup BEFIT.

2.Activele și pasivele unei societăți sau ale unui sediu permanent pentru care nu se mai aplică prezenta directivă se recunosc la valoarea lor, astfel cum a fost calculată în conformitate cu prezenta directivă.

3.Amortizarea activelor unei societăți sau ale unui sediu permanent care intră într-un grup BEFIT sau iese dintr-un grup BEFIT în decursul unui exercițiu financiar se calculează proporțional cu numărul de luni calendaristice în care societatea sau sediul permanent a făcut parte din grup în exercițiul financiar respectiv.

Articolul 35
Calificarea activelor fixe la intrarea într-un grup BEFIT

În pofida normelor stabilite în capitolul II secțiunea 3, în cazul în care o societate sau un sediu permanent trece de la sistemul de impozit pe profitul societăților dintr-un stat membru pentru a intra într-un grup BEFIT, se aplică următoarele norme:

(a)în cazul în care un activ fix cu o valoare contabilă mai mică de 5 000 EUR a rămas, parțial sau integral, neamortizat la data intrării în grupul BEFIT, membrul grupului BEFIT își ajustează profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară astfel încât să excludă cuantumul corespunzător valorii nete rămase a activului fix care apare în contabilitatea financiară individuală la data intrării;

(b)în cazul în care, la data intrării în grupul BEFIT, unul sau mai multe active fixe au o valoare netă în contabilitatea financiară individuală care diferă de valoarea fiscală netă, cuantumul total corespunzător unei astfel de diferențe pentru toate activele fixe în cauză se grupează pentru fiecare membru al grupului BEFIT în exercițiul financiar în care are loc intrarea în grupul BEFIT și se repartizează pe o perioadă de cinci ani în rezultatul fiscal preliminar. Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a fiecărui membru al grupului BEFIT se ajustează în consecință.

Articolul 36
Contracte pe termen lung la intrarea într-un grup BEFIT

1.O societate sau un sediu permanent care intră într-un grup BEFIT efectuează ajustări astfel încât, în conformitate cu normele de drept intern referitoare la data de referință, să includă în cota sa din baza de impozitare BEFIT, astfel cum a fost calculată în conformitate cu normele din capitolul III, cuantumul veniturilor și costurilor care, în temeiul articolului 32, sunt considerate a fi fost angajate sau suportate înainte ca prezenta directivă să înceapă să se aplice, dar care nu au fost încă incluse în baza sa de impozitare în temeiul legislației naționale în materie de impozit pe profit, care se aplica anterior.

2.În primul exercițiu financiar, o societate sau un sediu permanent care intră într-un grup BEFIT deduce din cota care îi revine din baza de impozitare BEFIT, astfel cum a fost calculată în conformitate cu normele din capitolul III, veniturile dintr-un contract pe termen lung care au fost anterior supuse impozitului prevăzut în legislația națională în materie de impozit pe profit într-un cuantum mai mare decât cuantumul care ar fi fost inclus în rezultatul său fiscal preliminar în temeiul articolului 32.

3.În cazul în care cota din baza de impozitare BEFIT care îi revine membrului unui grup BEFIT într-un exercițiu financiar este mai mică decât cuantumurile deductibile, astfel cum sunt stabilite la alineatele (1) și (2), orice cuantum necompensat se reportează și se compensează de către membrul grupului BEFIT pe baza cotei sale din baza de impozitare BEFIT în exercițiile financiare următoare.

Articolul 37
Provizioane, venituri și deduceri la intrarea într-un grup BEFIT

1.Provizioanele și deducerile creanțelor neperformante, astfel cum sunt menționate la articolele 30 și 31, sunt deductibile doar în măsura în care provin din activități sau tranzacții efectuate după ce prezenta directivă a început să se aplice pentru membrul unui grup BEFIT.

2.Veniturile care, în aplicarea standardului contabil acceptat în Uniune, astfel cum este menționat la articolul 7, sunt considerate a fi fost angajate înainte ca prezenta directivă să înceapă să se aplice pentru membrul unui grup BEFIT, dar care nu au fost incluse în baza de impozitare a membrului respectiv în temeiul legislației naționale în materie de impozit pe profit, care se aplica înainte, se adaugă la partea alocată membrului respectiv în conformitate cu normele referitoare la data de referință din legislația națională în materie de impozit pe profit.

3.Cheltuielile suportate după ce prezenta directivă a început să se aplice pentru membrul unui grup BEFIT, dar în legătură cu activități sau tranzacții care au avut loc anterior și pentru care nu s-au efectuat deduceri în temeiul legislației naționale aplicabile în materie de impozit pe profit, se deduc proporțional cu partea alocată.

În cazul în care cheltuielile menționate la primul paragraf sunt suportate după mai mult de cinci ani de la intrarea unei societăți sau a unui sediu permanent într-un grup BEFIT, cheltuielile respective se deduc din rezultatul fiscal preliminar al societății sau sediului permanent în cauză înainte de agregare și de alocarea profitului.

Cheltuielile suportate în temeiul legislației naționale în materie de impozit pe profit care nu fuseseră încă deduse la data la care prezenta directivă a început să se aplice pentru membrul unui grup BEFIT sunt deductibile numai proporțional cu partea alocată membrului respectiv din baza de impozitare BEFIT, astfel cum a fost calculată în conformitate cu capitolul III, în cuantumuri egale repartizate pe cinci exerciții financiare. Cheltuielile care implică costuri ale îndatorării sunt deductibile în conformitate cu articolul 13.

În cazul în care cota din baza de impozitare BEFIT care a fost alocată membrului unui grup BEFIT într-un exercițiu financiar nu este suficientă pentru deducerea integrală a cuantumurilor menționate în al doilea și al treilea paragraf, cuantumurile necompensate se reportează și se compensează de către membrul grupului BEFIT pe baza cotei sale din baza de impozitare BEFIT în exercițiile financiare următoare.

4.Niciun cuantum dedus înainte ca prezenta directivă să înceapă să se aplice pentru membrul unui grup BEFIT nu se poate deduce din nou.

Articolul 38
Pierderi suportate înainte de intrare

În cazul în care o societate sau un sediu permanent intră într-un grup BEFIT, orice pierdere necompensată care a fost suportată înainte de data intrării, în conformitate cu legislația în materie de impozit pe profit din statul membru în care își are domiciliul fiscal societatea respectivă sau în care este situat respectivul sediu permanent, se deduce din cota care îi revine societății sau sediului permanent în cauză din baza de impozitare BEFIT, astfel cum a fost calculată în conformitate cu capitolul III.

Articolul 39
Încetarea existenței unui grup

1.În cazul în care un grup BEFIT încetează să existe, exercițiul financiar se încheie, iar baza de impozitare BEFIT pentru exercițiul financiar respectiv se alocă fiecărui membru al grupului BEFIT în cauză în conformitate cu normele stabilite în capitolul III.

2.Amortizarea activelor membrilor unui grup BEFIT din exercițiul financiar în care grupul BEFIT în cauză își încetează existența se calculează proporțional cu numărul de luni calendaristice în care grupul BEFIT a funcționat în cursul exercițiului financiar respectiv.

Articolul 40
Reorganizările de întreprinderi

1.Fără a aduce atingere articolului 9, atunci când cedează active și pasive în cursul unui exercițiu financiar, membrul unui grup BEFIT include câștigul sau pierderea rezultată din cedare în calculul rezultatului său fiscal preliminar.

Membrul unui grup BEFIT care dobândește active și pasive își calculează profitul sau pierderea la data la care dispune de acestea, pe baza valorii de piață a activelor și pasivelor dobândite valabilă la data dobândirii.

2.În pofida alineatului (1), în cazul în care are loc un transfer de active și pasive în contextul unei reorganizări, astfel cum este definită la articolul 2 din Directiva 2009/133/CE a Consiliului 34 :

(a)membrul unui grup BEFIT care cedează activele și pasivele exclude din calculul rezultatului său fiscal preliminar orice câștig sau pierdere rezultată;

(b)membrul grupului BEFIT care dobândește activele și pasivele își calculează rezultatul fiscal preliminar, în exercițiul financiar respectiv și în exercițiile financiare următoare, pe baza valorii fiscale valabile la data transferului, astfel cum este definită la articolul 4 din Directiva 2009/133/CE.

Articolul 41
Excluderea cedărilor de acțiuni scutite

1.În pofida articolului 9, în cazul în care, ca urmare a unei cedări de acțiuni, membrul unui grup BEFIT părăsește grupul BEFIT și în care, în cursul exercițiului financiar respectiv sau al exercițiului financiar precedent, respectivul membru al grupului BEFIT a dobândit, printr-o tranzacție din cadrul grupului BEFIT, unul sau mai multe active fixe, se include în profitul net sau în pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului grupului BEFIT care deținea activele înainte de cedarea din cadrul grupului BEFIT un cuantum care corespunde câștigului sau pierderii rezultate din cedarea acestor active fixe în cadrul grupului BEFIT.

Primul paragraf nu se aplică dacă membrul grupului BEFIT demonstrează că tranzacția din cadrul grupului BEFIT a fost efectuată din motive comerciale valabile.

2.Cuantumul care corespunde câștigului sau pierderii rezultate din cedarea din cadrul grupului BEFIT menționată la alineatul (1) este valoarea de piață a activelor fixe la data la care membrul grupului BEFIT părăsește grupul, minus valoarea fiscală a activelor fixe sau costurile menționate la articolul 29.

3.Câștigul sau pierderea rezultată din cedarea din cadrul grupului BEFIT se consideră a fi fost primită de membrul grupului BEFIT care deținea activul sau activele înainte de tranzacția din cadrul grupului BEFIT menționată la alineatul (1).

CAPITOLUL III
AGREGAREA REZULTATELOR FISCALE PRELIMINARE și ALOCAREA BAZEI DE IMPOZITARE BEFIT

Secțiunea 1
Baza de impozitare BEFIT

Articolul 42
Calcularea bazei de impozitare BEFIT

1.Rezultatele fiscale preliminare ale tuturor membrilor unui grup BEFIT, astfel cum sunt calculate în conformitate cu normele stabilite în capitolul II, sunt agregate pentru obținerea unei baze de impozitare BEFIT.

2.În cazul în care baza de impozitare BEFIT dintr-un anumit exercițiu este:

(a)un cuantum pozitiv, profitul se alocă în conformitate cu articolul 45;

(b)un cuantum negativ, pierderea se reportează și se compensează cu următoarea bază de impozitare BEFIT pozitivă.

3.În sensul alineatului (1), rezultatul fiscal preliminar al fiecărui membru al unui grup BEFIT se convertește în euro (EUR) la cursul de schimb emis de Banca Centrală Europeană în ultima zi a anului calendaristic sau, dacă exercițiul financiar nu coincide cu anul calendaristic, în ultima zi a exercițiului financiar.

Prin derogare de la primul paragraf, atunci când entitatea care depune declarația își are domiciliul fiscal într-un stat membru care nu a adoptat EUR, rezultatul fiscal preliminar al fiecărui membru al unui grup BEFIT se convertește în moneda legală din statul membru respectiv.

Articolul 43
Impozite reținute la sursă și alte impozitări la sursă

1.Statele membre nu impun impozite reținute la sursă sau alte impozitări la sursă pentru tranzacțiile din cadrul unui grup BEFIT, cu excepția cazului în care beneficiarul real al plății nu este membru al grupului BEFIT.

2.În cazul în care un stat membru aplică un impozit reținut la sursă în legătură cu redevențe sau dobânzi pe care membrul unui grup BEFIT le plătește unui beneficiar care nu este membru al aceluiași grup BEFIT sau în aplicarea alineatului (1), în conformitate cu normele aplicabile din dreptul intern și din convențiile pentru evitarea dublei impuneri, impozitul reținut la sursă se împarte, pentru exercițiul financiar în care este perceput, între statele membre, prin metoda de alocare menționată la articolul 45.

Articolul 44
Credite fiscale pentru profitul impozitat la sursă

1.În cazul în care membrul unui grup BEFIT obține profit care a fost impozitat în alt stat membru sau într-o țară terță, se acordă un credit fiscal, conform convenției aplicabile pentru evitarea dublei impuneri sau conform dreptului intern al statului membru sau al țării terțe, care se împarte între membrii grupului BEFIT prin metoda de alocare de referință menționată la articolul 45.

2.Prin derogare de la primul paragraf, nu se acordă credite fiscale în cazul în care profitul obținut de membrul unui grup BEFIT nu este inclus în profitul net sau în pierderea netă din contabilitatea financiară a membrului respectiv în conformitate cu articolul 8, 9 sau 12.

3.Creditul fiscal menționat la alineatul (1) se calculează separat pentru fiecare stat membru sau țară terță, precum și pentru fiecare tip de profit. Creditul fiscal nu poate depăși cuantumul rezultat din aplicarea, în cazul profitului atribuit membrului unui grup BEFIT, a cotei impozitului pe profit din statul membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent respectivul membru al grupului BEFIT.

La calcularea creditului fiscal menționat la alineatul (1), din cuantumul profitului se scade cuantumul cheltuielilor deductibile aferente.

Secțiunea 2
Alocarea bazei de impozitare BEFIT

Articolul 45
Norma alocării de tranziție

1.Pentru fiecare exercițiu financiar cuprins între 1 iulie 2028 și 30 iunie 2035 cel târziu („perioada de tranziție”), baza de impozitare BEFIT se alocă membrilor unui grup BEFIT în conformitate cu procentajul din alocarea de referință.

Pentru grupurile care intră sub incidența prezentei directive după încheierea primului exercițiu financiar în care începe să se aplice prezenta directivă, perioada de tranziție menționată la primul paragraf se încheie cel târziu la 30 iunie 2035.

2.Procentajul din alocarea de referință pentru fiecare membru al unui grup BEFIT este rezultatul următorului calcul:

Alocarea de referință = *100

Unde:

(a)rezultatul impozabil al membrului unui grup BEFIT este media rezultatelor impozabile din ultimele trei exerciții financiare.

În primul exercițiu financiar în care un grup BEFIT intră sub incidența prezentei directive, rezultatele impozabile respective se calculează conform normelor naționale în materie de impozit pe profit ale statului membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent membrul grupului BEFIT.

În al doilea exercițiu financiar în care un grup BEFIT intră sub incidența prezentei directive, rezultatele impozabile respective se calculează, pentru primul exercițiu financiar în care grupul BEFIT intră sub incidența prezentei directive, conform capitolului II din prezenta directivă și, pentru cele două exerciții financiare anterioare acestuia, conform normelor naționale ale statului membru în cauză.

În al treilea exercițiu financiar în care un grup BEFIT intră sub incidența prezentei directive, rezultatele impozabile respective se calculează, pentru primele două exerciții financiare în care grupul BEFIT intră sub incidența prezentei directive, conform capitolului II din prezenta directivă și, pentru exercițiul financiar anterior acestora, conform normelor naționale ale statului membru în cauză.

Începând cu al patrulea exercițiu financiar în care un grup BEFIT intră sub incidența prezentei directive, rezultatele impozabile respective se calculează conform capitolului II din prezenta directivă;

(b)rezultatul impozabil total al unui grup BEFIT este suma mediilor rezultatelor impozabile, astfel cum sunt menționate la litera (a), ale tuturor membrilor grupului BEFIT din ultimele trei exerciții financiare.

În sensul prezentului alineat, procentajul din alocarea de referință pentru membrul unui grup BEFIT cu un rezultat impozabil negativ este stabilit la zero.

3.În sensul alineatului (2), statele membre își structurează cadrul de evaluare a riscurilor pentru stabilirea prețurilor tranzacțiilor din interiorul unui grup BEFIT după cum urmează:

(a)zonă de risc scăzut: când creșterea cheltuielilor suportate sau a profitului realizat de un membru al grupului BEFIT din tranzacții din cadrul grupului BEFIT este, într-un exercițiu financiar, mai mică de 10 % din media cheltuielilor sau a profitului din tranzacții din cadrul grupului BEFIT pentru ultimele trei exerciții financiare;

(b)zonă de risc ridicat: când creșterea cheltuielilor suportate sau a profitului realizat de un membru al grupului BEFIT din tranzacții din cadrul grupului BEFIT este, într-un exercițiu financiar, mai mare sau egală cu 10 % din media cheltuielilor sau a profitului din tranzacții din cadrul grupului BEFIT pentru ultimele trei exerciții financiare.

4.Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a-și structura abordarea riscurilor legate de conformarea fiscală, pe baza următoarelor principii:

(a)zonă de risc scăzut: autoritățile competente ale statelor membre în cauză presupun că stabilirea prețurilor tranzacțiilor din cadrul grupului BEFIT întreprinse de un anumit membru al grupului BEFIT este compatibilă cu principiul valorii de piață;

(b)zonă de risc ridicat: autoritățile competente ale statelor membre în cauză presupun că stabilirea prețurilor tranzacțiilor din cadrul grupului BEFIT întreprinse de un anumit membru al grupului BEFIT nu respectă principiul valorii de piață, iar partea din creștere care depășește 10 % nu se recunoaște la calcularea procentajului din alocarea de referință pentru respectivul membru al grupului BEFIT.

În pofida normei prevăzute la primul paragraf litera (b), membrul unui grup BEFIT are dreptul să prezinte autorității competente din statul membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent dovezi că prețurile tranzacțiilor relevante din cadrul grupului BEFIT au fost stabilite în conformitate cu principiul valorii de piață. Într-un astfel de caz, la calcularea procentajului din alocarea de referință pentru respectivul membru al grupului BEFIT se recunoaște cuantumul integral al cheltuielilor rezultate din tranzacțiile în cauză din cadrul grupului BEFIT, astfel cum reiese din dovezile prezentate.

5.În pofida articolului 13 alineatul (2), costurile excedentare ale îndatorării, astfel cum sunt menționate la articolul 2 din Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului, care rezultă dintr-o tranzacție între membri ai grupului BEFIT nu se recunosc la calcularea procentajului din alocarea de referință pentru membrul grupului BEFIT care le suportă.

6.Dacă structura grupului BEFIT se modifică în cursul perioadei de tranziție menționate la alineatul (1) ca urmare a intrării unor noi membri în grup sau a ieșirii unor membri din grup, procentajul din alocarea de referință se recalculează în conformitate cu alineatul (2). Pentru fiecare membru al grupului BEFIT, baza de impozitare BEFIT se alocă în conformitate cu noul procentaj din alocarea de referință pentru timpul rămas până la sfârșitul acestei perioade, cu excepția cazului în care, în urma unor modificări survenite ulterior în structura grupului BEFIT, este necesară o nouă recalculare a procentajului din alocarea de referință.

7.Dacă structura grupului BEFIT se modifică în cursul perioadei de tranziție menționate la alineatul (1) ca urmare a creării uneia sau mai multor societăți noi care se califică drept membri ai grupului BEFIT, normele de alocare a bazei de impozitare BEFIT, astfel cum sunt stabilite la alineatul (2), nu se aplică noilor membri ai grupului BEFIT în primul exercițiu financiar. Pentru exercițiile financiare ulterioare până la încheierea perioadei de tranziție respective, procentajul din alocarea de referință pentru noii membri ai grupului BEFIT se calculează în conformitate cu alineatul (2).

8.Dacă un grup intră sub incidența normelor din prezenta directivă după 1 iulie 2028, alocarea de referință se calculează în conformitate cu alineatul (2). Prin derogare de la alineatele (1) și (2), baza de impozitare BEFIT se alocă membrilor grupului BEFIT pe porțiunea rămasă din perioada de tranziție menționată la alineatul (1).

9.Comisia efectuează o reexaminare cuprinzătoare a normei de tranziție, cu ocazia căreia întocmește un studiu privind posibila alcătuire și pondere a factorilor aleși ai formulei, și prezintă un raport Consiliului până la sfârșitul celui de al treilea exercițiu financiar din cursul perioadei de tranziție menționate la alineatul (1). Dacă, ținând seama de concluziile din respectivul raport, consideră că este indicat, Comisia poate adopta, în cursul perioadei de tranziție, o propunere legislativă de modificare a prezentei directive prin introducerea unei metode de alocare a bazei de impozitare BEFIT cu ajutorul formulei de repartizare și pe bază de factori.

10.Normele stabilite la alineatele (1)-(8) continuă să se aplice până la intrarea în vigoare a eventualei modificări care li se aduce.

Articolul 46
Activități din amonte

1.Prin derogare de la articolele 42-45, în cazul în care domeniul principal de activitate al unui membru al unui grup BEFIT constă în activități extractive, veniturile, cheltuielile și alte elemente deductibile ale membrului respectiv care provin din astfel de activități se atribuie membrului grupului BEFIT care se află în statul membru unde are loc extracția.

În cazul în care în statul membru unde are loc extracția își au domiciliul fiscal mai mulți membri ai grupului BEFIT, veniturile, cheltuielile și alte elemente deductibile care provin din astfel de activități se atribuie fiecăruia dintre respectivii membri ai grupului BEFIT, proporțional cu procentajul acestora din alocarea de referință.

2.Prin derogare de la articolele 42-45, în cazul în care în statul membru unde are loc extracția nu se află niciun membru al grupului BEFIT sau în cazul în care extracția are loc în jurisdicția unei țări terțe, veniturile, cheltuielile și alte elemente deductibile care provin din astfel de activități se atribuie membrului grupului BEFIT care le-a angajat.

Articolul 47
   Excepție pentru transportul maritim care nu beneficiază de un regim de impozitare pe tonaj, transportul pe căi navigabile interioare și transportul aerian

1.Prin derogare de la articolele 42-45 și fără a aduce atingere articolului 15, veniturile, cheltuielile și alte elemente deductibile care provin din următoarele activități se exclud din baza de impozitare BEFIT în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)exploatarea de nave în cadrul traficul internațional, în cazul în care rezultatul impozabil nu intră într-un regim de impozitare pe tonaj;

(b)exploatarea de aeronave în cadrul traficului internațional;

(c)exploatarea de ambarcațiuni pentru activități de transport pe căi navigabile interioare.

Veniturile, cheltuielile și alte elemente deductibile, astfel cum sunt menționate la primul paragraf, se atribuie respectivului membru al grupului BEFIT pentru fiecare tranzacție în parte și se ajustează cu prețuri stabilite în conformitate cu principiul valorii de piață.

2.În sensul articolului 5, se ține seama de orice participație deținută în și de către membrul grupului BEFIT, astfel cum este menționat la alineatul (1).

Articolul 48
Elemente deductibile din partea alocată

1.Membrul unui grup BEFIT își majorează sau își diminuează partea alocată cu următoarele elemente:

(a)pierderile necompensate pe care le-a suportat înainte de a intra sub incidența normelor din prezenta directivă, în conformitate cu articolul 38;

(b)veniturile pe care le-a angajat și costurile pe care le-a suportat înainte ca prezenta directivă să înceapă să i se aplice, dar care nu au fost încă incluse în baza sa de impozitare în temeiul legislației naționale în materie de impozit pe profit care i se aplica înainte, în conformitate cu articolul 36 alineatul (1);

(c)veniturile dintr-un contract pe termen lung care au fost anterior supuse impozitului prevăzut în legislația națională în materie de impozit pe profit într-un cuantum mai mare decât cuantumul care ar fi fost inclus, în temeiul articolului 32, în rezultatul său fiscal preliminar, în conformitate cu articolul 36 alineatul (2);

(d)veniturile pe care le-a angajat înainte ca prezenta directivă să înceapă să i se aplice, dar care nu au fost incluse în baza sa de impozitare în temeiul legislației naționale în materie de impozit pe profit care i se aplica înainte, în conformitate cu articolul 37 alineatul (2);

(e)cheltuielile suportate după ce normele din prezenta directivă au început să i se aplice, dar în legătură cu activități sau tranzacții care au avut loc anterior și pentru care nu s-au efectuat deduceri în temeiul legislației naționale aplicabile în materie de impozit pe profit, în conformitate cu articolul 37 alineatul (3) primul paragraf;

(f)cheltuielile suportate în temeiul legislației naționale în materie de impozit pe profit care nu fuseseră încă deduse la data la care prezenta directivă a început să i se aplice, în conformitate cu articolul 37 alineatul (3) al treilea paragraf;

(g)orice cuantum necompensat care a fost reportat în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) și cu articolul 37 alineatul (3) al patrulea paragraf;

(h)cadourile și donațiile către organisme caritabile, în măsura în care acestea sunt deductibile în temeiul legislației în materie de impozit pe profit a statului membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent;

(i)provizioanele pentru pensii, în măsura în care acestea sunt deductibile în temeiul legislației în materie de impozit pe profit a statului membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent;

(j)impozitele locale, în măsura în care acestea sunt deductibile în temeiul legislației în materie de impozit pe profit a statului membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent.

2.Pe lângă ajustările enumerate la alineatul (1), un stat membru poate permite majorarea sau diminuarea, prin elemente suplimentare, a părții alocate membrilor unui grup BEFIT care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent pe teritoriul său.

Articolul 49
Sisteme fiscale bazate pe distribuire

1.În cazul în care membrul unui grup BEFIT își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent într-un stat membru care, în cadrul sistemului său de impozit pe profitul societăților, prevede impozitul pe profit numai când profiturile respective sunt distribuite sau considerate a fi distribuite acționarilor sau când societatea suportă anumite cheltuieli impozabile în temeiul dreptului intern („sistem fiscal bazat pe distribuire”), partea alocată respectivului membru al grupului BEFIT în conformitate cu articolul 45 se ajustează cu distribuirile efectuate în cursul exercițiului financiar.

2.Ajustarea părții alocate se calculează după cum urmează:

Unde:

(a)profitul financiar se referă la profitul disponibil pentru distribuiri în cadrul unui sistem fiscal bazat pe distribuire, inclusiv rezervele, pentru exercițiul financiar;

(b)partea alocată se referă la cota alocată membrului grupului BEFIT pentru exercițiul financiar în conformitate cu articolul 45, inclusiv eventuala cotă reziduală din exercițiile financiare anterioare, calculată pentru membrul grupului BEFIT în conformitate cu alineatul (4);

(c)distribuirile se referă la distribuiri și alte cheltuieli pe care le efectuează membrul grupului BEFIT în cursul exercițiului financiar și care sunt impozabile în cadrul unui sistem fiscal bazat pe distribuire.

3.În cazul în care partea alocată ajustată a membrului unui grup BEFIT, astfel cum a fost calculată în conformitate cu alineatul (2), este mai mică decât partea care a fost alocată membrului respectiv, diferența dintre cele două cuantumuri se reportează în exercițiul financiar următor și se adaugă la partea alocată membrului grupului BEFIT în respectivul exercițiu financiar următor în conformitate cu prezentul articol.

4.Partea alocată ajustată, astfel cum a fost calculată în conformitate cu alineatul (2), se majorează cu cheltuielile nedeductibile supuse imediat impozitării în cursul exercițiului financiar în cadrul unui sistem fiscal bazat pe distribuire în statul membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent membrul grupului BEFIT.

CAPITOLUL IV
Abordarea simplificată a respectării normelor de stabilire a prețurilor de transfer

Articolul 50
Criterii de definire a domeniului de aplicare

1.Statele membre supun următoarele activități, în cazul în care acestea sunt efectuate prin tranzacții între un membru al grupului BEFIT și o întreprindere asociată din afara grupului BEFIT, unei abordări simplificate a respectării normelor de stabilire a prețurilor de transfer:

(a)activitatea de distribuție, când aceasta se desfășoară prin intermediul unui distribuitor cu risc scăzut, astfel cum este descris la alineatul (2), care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent într-un stat membru;

(b)activitatea de fabricație, când aceasta se desfășoară prin intermediul unui fabricant contractant, astfel cum este descris la alineatul (3), care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent într-un stat membru.

2.În sensul aplicării alineatului (1) litera (a), un distribuitor cu risc scăzut este o entitate care desfășoară activitatea de distribuție de bunuri achiziționate de la întreprinderi asociate. Activitatea de distribuție prezintă următoarele caracteristici:

(a)activitatea rezultă din delimitarea exactă a tranzacției și prezintă caracteristici cu relevanță economică al căror preț poate fi stabilit în mod fiabil printr-o metodă unilaterală de stabilire a prețurilor de transfer, distribuitorul fiind partea testată;

(b)distribuitorul nu este codeținător juridic sau economic al proprietății intelectuale conținute în produsele și/sau serviciile distribuite;

(c)activitatea de distribuție este funcția predominantă îndeplinită de distribuitor;

(d)distribuitorul nu suportă riscuri sau suportă riscuri limitate în ceea ce privește piața, stocurile și creditele neperformante.

3.În sensul aplicării alineatului (1) litera (b), un fabricant contractant este o întreprindere asociată care desfășoară o activitate de fabricație sub controlul unui contractor și prezintă următoarele caracteristici:

(a)activitatea de fabricație, astfel cum rezultă din delimitarea exactă a tranzacției, prezintă caracteristici cu relevanță economică al căror preț poate fi stabilit în mod fiabil printr-o metodă unilaterală de stabilire a prețurilor de transfer, entitatea fabricantă fiind partea testată;

(b)fabricantul nu este codeținător juridic sau economic al proprietății intelectuale conținute în produsele fabricate;

(c)activitatea de fabricație este funcția predominantă îndeplinită de fabricant;

(d)fabricantul nu suportă riscuri sau suportă riscuri limitate în ceea ce privește prețul, piața, stocurile, utilizarea capacității și creditele neperformante.

4.În cazul în care o întreprindere asociată desfășoară mai multe activități economice, respectiva întreprindere asociată rămâne în domeniul de aplicare al abordării simplificate, atâta vreme cât este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)activitățile economice, altele decât distribuția sau fabricația, pot fi segregate mod adecvat, iar prețurile lor pot fi stabilite separat;

(b)activitățile economice, altele decât distribuția sau fabricația, pot fi considerate auxiliare și fie sunt nesemnificative, fie nu generează o valoare adăugată majoră pentru distribuție sau fabricație.

Articolul 51
Cadrul de conformare

1.Statele membre își structurează cadrul de evaluare a riscurilor prezentate de activitățile menționate la articolul 50 astfel, încât respectivul cadru să cuprindă trei zone de risc pentru stabilirea prețurilor de transfer.

2.Zonele de risc se determină cu ajutorul intervalului intercuartilic al profitabilității, care rezultă din valorile de referință publice ale Uniunii menționate la articolul 53.

3.Activitățile menționate la articolul 50 se evaluează din punctul de vedere al riscurilor și se împart în activități cu risc scăzut, activități cu risc mediu și activități cu risc ridicat, în funcție de profitabilitatea lor într-un exercițiu dat, determinată în temeiul articolului 52 prin comparație cu intervalul intercuartilic al celui mai recent set de valori de referință publice, care a fost elaborat înainte de sfârșitul exercițiului respectiv.

4.Statele membre aplică următorul cadru de evaluare a riscurilor:

5.Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a-și structura abordarea riscurilor în ceea ce privește conformarea fiscală, pe baza următoarelor principii:

(a)zonă de risc scăzut: autoritățile competente ale statelor membre pot să nu afecteze resurse suplimentare de conformare fiscală pentru o altă examinare a rezultatelor în materie de stabilire a prețurilor de transfer. Cu toate acestea, autoritățile competente ale statelor membre își păstrează dreptul de a ajusta marjele de profit ale contribuabilului care se încadrează în zona de risc scăzut, pentru a ține seama de stabilirea prețurilor de transfer;

(b)zonă de risc mediu: autoritățile competente ale statelor membre pot monitoriza rezultatele, pe baza datelor disponibile, și pot contacta contribuabilul în încercarea de a înțelege mai bine circumstanțele, înainte de a decide dacă să aloce resurse de conformare fiscală pentru efectuarea de evaluări ale riscurilor și de audituri;

(c)zonă de risc ridicat: autoritățile competente ale statelor membre pot recomanda contribuabilului să își revizuiască politicile de stabilire a prețurilor de transfer și pot decide să lanseze o examinare sau un audit.

Articolul 52
Măsurarea profitabilității

1.Statele membre stabilesc cadrul juridic adecvat, astfel încât autoritățile lor competente să măsoare profitabilitatea activității de distribuție menționate la articolul 50 alineatul (2), utilizând ca indicator al nivelului de profit câștigurile înainte de dobânzi și impozite raportate la vânzări.

2.Statele membre stabilesc cadrul juridic adecvat, astfel încât autoritățile lor competente să măsoare profitabilitatea activității de fabricație menționate la articolul 50 alineatul (3), utilizând ca indicator al nivelului de profit câștigurile înainte de dobânzi și impozite raportate la costurile totale.

Articolul 53
Valori de referință publice

1.Zona de risc pentru activitățile menționate la articolul 50 se stabilește prin valori de referință publice pentru activitățile de distribuție și, respectiv, de fabricație.

2.Valorile de referință publice pentru activitatea de distribuție sunt reprezentative pentru profitabilitatea entităților independente care își desfășoară activitatea pe piața internă și a căror activitate este predominant o activitate de distribuție cu caracteristici similare celor ale activității descrise la articolul 50 alineatul (2).

3.Valorile de referință publice pentru activitatea de fabricație sunt reprezentative pentru profitabilitatea entităților independente care își desfășoară activitatea pe piața internă și a căror activitate este predominant o activitate de fabricație cu caracteristici similare celor ale activității descrise la articolul 50 alineatul (3).

4.Zona de risc se determină cu ajutorul intervalului intercuartilic al mediei pe cinci ani a profitabilității entităților independente, care rezultă din valorile de referință publice.

5.Comisia prevede, prin acte de punere în aplicare pentru stabilirea modalităților practice necesare, criteriile de căutare pentru identificarea de elemente de comparație pe baza cărora se stabilesc valorile de referință adecvate pentru activitățile de distribuție și de fabricație pe bază de contract cu risc scăzut. Rezultatele valorilor de referință se publică pe site-ul Comisiei, astfel încât contribuabilii să poată determina zona de risc a activităților lor. Valorile de referință se actualizează o dată la 3 ani. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 73.

CAPITOLUL V
ADMINISTRAREA ȘI PROCEDURILE

Secțiunea 1
Dispoziții generale

Articolul 54
Crearea și încetarea activității grupului BEFIT

1.Un grup BEFIT intră sub incidența prezentei directive pe o perioadă de cinci ani și rămâne automat sub incidența prezentei directive la sfârșitul celui de al cincilea an, cu excepția cazului în care există un preaviz de încetare pe motiv că grupul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1).

2.Grupurile care au ales să intre sub incidența prezentei directive în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) sunt obligate să respecte prezenta directivă pe o perioadă de cinci ani. La sfârșitul perioadei de cinci ani, normele încetează să se aplice, cu excepția cazului în care entitatea care depune declarația notifică autorității la care se depune declarația că a decis să reînnoiască opțiunea de a intra sub incidența prezentei directive. În acest scop, entitatea care depune declarația prezintă autorității la care se depune declarația dovezi că sunt îndeplinite cerințele de eligibilitate prevăzute la articolul 2 alineatul (7) și că nu există niciun motiv de excludere de la reînnoire.

Articolul 55
Exercițiul financiar

1.Toți membrii unui grup BEFIT au același exercițiu financiar, care este o perioadă de 12 luni. În anul aderării, membrul unui grup BEFIT își aliniază exercițiul financiar la exercițiul financiar al grupului BEFIT.

2.Partea alocată membrului unui grup BEFIT pentru exercițiul în care membrul respectiv intră în grupul BEFIT se calculează proporțional cu numărul de luni calendaristice în care membrul grupului BEFIT a făcut parte din grupul BEFIT.

3.Partea alocată membrului unui grup BEFIT pentru exercițiul în care membrul respectiv iese din grupul BEFIT se calculează proporțional cu numărul de luni calendaristice în care membrul grupului BEFIT a făcut parte din grupul BEFIT.

Articolul 56
Schimbarea entității care depune declarația

Nu se poate schimba entitatea care depune declarația, cu excepția cazului în care entitatea respectivă nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 3 alineatul (10). Grupul desemnează apoi o nouă entitate care depune declarația, în condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (10). Dacă grupul nu desemnează o entitate care depune declarația în termen de două luni de la data la care entitatea anterioară nu mai îndeplinește condițiile, entitatea care depune declarația a grupului BEFIT se desemnează de către echipa BEFIT, astfel cum este menționată la articolul 60.

Secțiunea 2
Declarația informativă BEFIT

Articolul 57
Depunerea declarației informative BEFIT

1.Entitatea care depune declarația depune declarația informativă BEFIT a grupului BEFIT la autoritatea la care se depune declarația, cu excepția cazului în care grupul BEFIT este un grup național.

2.Declarația informativă BEFIT se prezintă la autoritatea la care se depune declarația în termen de cel mult patru luni de la sfârșitul exercițiului financiar.

3.Declarația informativă BEFIT conține următoarele informații:

(a)identificarea entității care depune declarația și a altor membri ai grupului BEFIT, inclusiv numerele de identificare fiscală ale acestora, dacă există, și statul membru în care își au domiciliul sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii grupului BEFIT;

(b)informații privind structura corporativă generală a grupului BEFIT, inclusiv participațiile deținute în capitalurile membrilor grupului BEFIT de alți membri ai grupului BEFIT;

(c)exercițiul financiar la care se referă declarația informativă BEFIT;

(d)informații și calcule referitoare la următoarele:

(i)cuantumul final al rezultatului fiscal preliminar pentru fiecare membru al grupului BEFIT;

(ii)baza de impozitare BEFIT;

(iii)partea alocată fiecărui membru al grupului BEFIT;

(iv)informații despre „procentajul din alocarea de referință”, astfel cum a fost calculat în conformitate cu articolul 45.

4.Autoritatea la care se depune declarația transmite imediat declarația informativă BEFIT autorităților competente din toate statele membre în care membrii grupului BEFIT își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent.

Articolul 58
Notificarea erorilor din declarația informativă BEFIT

1.Entitatea care depune declarația notifică autorității la care se depune declarația erorile din declarația informativă BEFIT în termen de două luni de la data prevăzută pentru depunerea unei astfel de declarații.

2.Autoritatea la care se depune declarația transmite imediat declarația informativă BEFIT revizuită autorităților competente din toate statele membre în care membrii grupului BEFIT își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent.

Articolul 59
Nedepunerea unei declarații informative BEFIT

În cazul în care entitatea care depune declarația nu depune o declarație informativă BEFIT, autoritatea la care se depune declarația se consultă cu autoritățile competente din toate statele membre în care membrii grupului BEFIT își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent și emite o declarație informativă BEFIT bazată pe o estimare, ținând seama de informațiile disponibile. Autoritatea la care se depune declarația aplică, în plus, cadrul juridic referitor la sancțiuni, astfel cum este prevăzut la articolul 72. Entitatea care depune declarația poate introduce o cale de atac împotriva respectivei declarații informative BEFIT.

Secțiunea 3
Echipa BEFIT

Articolul 60
Înființarea echipei BEFIT

1.Echipa BEFIT se convoacă în termen de o lună de la depunerea declarației informative BEFIT, astfel cum se menționează la articolul 57, urmând să îndeplinească sarcinile prevăzute la articolul 61. În plus, echipa BEFIT asigură un cadru de comunicare și consultare între autoritățile competente ale statelor membre în care membrii aceluiași grup BEFIT își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent. Când membrul unei echipe BEFIT consultă alți membri, răspunsul se transmite într-un termen rezonabil.

2.Echipa BEFIT se compune din unul sau mai mulți reprezentanți ai administrației fiscale relevante din fiecare stat membru în care există membri ai grupului BEFIT, urmând ca reprezentanții respectivi să acționeze în calitate de delegați. Echipa BEFIT este prezidată de către delegatul autorității la care se depune declarația.

3.Informațiile comunicate între membrii unei echipe BEFIT se transmit, în măsura posibilului, prin mijloace electronice, cu ajutorul unui instrument de colaborare BEFIT.

4.Pentru a facilita funcționarea echipei BEFIT și comunicarea în cadrul acesteia, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru standardizarea comunicării informațiilor între membrii unei echipe BEFIT, prin recurgerea la un instrument de colaborare BEFIT. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 73.

Articolul 61
Rolul echipei BEFIT în privința declarației informative BEFIT

1.Echipa BEFIT verifică dacă informațiile transmise în declarația informativă BEFIT, depusă în conformitate cu articolul 57, sunt complete și exacte, fără să includă cuantumul final al rezultatului fiscal preliminar pentru fiecare membru al grupului BEFIT, transmis în temeiul articolului 57 alineatul (3) litera (d) punctul (i).

2.Echipa BEFIT depune eforturi pentru a ajunge la un consens cu privire la conținutul declarației informative BEFIT, în termen de patru luni de la data la care au fost raportate toate informațiile prevăzute la articolul 57. Fără a aduce atingere articolului 65, coroborat cu articolul 57 alineatul (3) literele (a), (b) și (c) și litera (d) punctul (iv), consensul echipei BEFIT înseamnă că respectivele litere nu pot fi contestate ulterior. Decizia finală privind informațiile menționate la articolul 57 alineatul (3) litera (d) punctele (i), (ii) și (iii) rămâne de competența exclusivă a statului membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent membrul grupului.

3.Dacă echipa BEFIT ajunge la un consens cu privire la o declarație informativă BEFIT, autoritatea la care s-a depus declarația informativă BEFIT inițială notifică declarația informativă BEFIT entității care a depus declarația.

4.Dacă echipa BEFIT nu este în măsură să ajungă la un consens, astfel cum se prevede la alineatul (2), în termen de patru luni de la data la care au fost raportate toate informațiile prevăzute la articolul 57, se consideră că s-a ajuns la un astfel de consens dacă membrii echipei BEFIT își dau acordul, cu majoritatea simplă a membrilor prezenți în conformitate cu alineatul (5), cu privire la declarația informativă BEFIT la sfârșitul celei de a cincea luni de la data la care au fost raportate informațiile. Autoritatea la care s-a depus declarația informativă BEFIT notifică declarația informativă BEFIT entității care a depus declarația.

5.În scopul obținerii majorității simple prevăzute la alineatul (4), drepturile de vot se repartizează fiecărei autorități competente din echipa BEFIT proporțional cu veniturile obținute în exercițiul financiar relevant de către membrii grupului BEFIT care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent pe teritoriul fiecărei autorități respective. În cazul egalității de voturi, autoritatea la care se depune declarația dispune de un vot decisiv. Cvorumul se întrunește prin prezența a cel puțin două treimi dintre membrii echipei BEFIT. Dacă nu se întrunește cvorumul, baza pentru declarațiile fiscale individuale menționate la articolul 62 și pentru deciziile de impunere individuale menționate la articolul 64 este declarația informativă BEFIT depusă inițial. Autoritatea la care s-a depus declarația informativă BEFIT notifică entității care a depus declarația că nu s-a întrunit cvorumul.

Secțiunea 4
Declarațiile fiscale și deciziile de impunere individuale

Articolul 62
Depunerea declarațiilor fiscale individuale

1.Fiecare membru al unui grup BEFIT își depune declarația fiscală individuală la autoritatea competentă a statului membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent, în termen de cel mult trei luni de la primirea din partea autorității la care se depune declarația a unei notificări prevăzute la articolul 61 alineatul (3), (4) sau (5) sau, în cazul unui grup național, în termen de cel mult opt luni de la sfârșitul exercițiului financiar.

2.Declarația fiscală individuală conține informații despre următoarele elemente:

(a)calcularea rezultatului fiscal preliminar al membrului grupului BEFIT;

(b)partea alocată membrului grupului BEFIT în conformitate cu articolul 45;

(c)elementele de ajustare a părții alocate în conformitate cu articolul 48 în statul membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent membrul grupului BEFIT;

(d)creditele aplicabile în statul membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent membrul grupului BEFIT pentru compensarea impozitelor plătite în străinătate.

3.În pofida dispozițiilor de la alineatul (1), membrii aceluiași grup BEFIT care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent în același stat membru pot alege să depună o singură declarație fiscală individuală combinată în statul membru respectiv.

Articolul 63
Notificarea erorilor din declarația fiscală individuală

1.Membrul unui grup BEFIT notifică autorității competente a statului membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent erorile din declarația fiscală individuală în termen de două luni de la data prevăzută pentru depunerea declarației respective.

2.Autoritatea competentă a statului membru în care membrul grupului BEFIT și-a depus declarația fiscală individuală notifică imediat, prin echipa BEFIT, autorității la care se depune declarația și autorităților competente din celelalte state membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT dacă erorile necesită ajustări care afectează baza de impozitare BEFIT a grupului BEFIT.

3.Autoritatea la care se depune declarația emite, în termen de o lună, o declarație informativă BEFIT revizuită pe care o transmite imediat, prin echipa BEFIT, autorităților competente din toate statele membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii grupului BEFIT. Autoritatea la care se depune declarația și autoritățile competente din toate statele membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT emit, când este cazul, decizii de impunere rectificate în conformitate cu articolul 64.

4.În pofida alineatului (3), nu se emit decizii de impunere rectificate pentru ajustarea bazei de impozitare BEFIT, în cazul în care diferența dintre baza de impozitare BEFIT declarată inițial și baza de impozitare BEFIT revizuită nu depășește cel mai scăzut cuantum dintre cuantumul de 10 000 EUR și cuantumul echivalent cu 1 % din baza de impozitare BEFIT.

Articolul 64
Decizii de impunere individuale

1.Autoritatea competentă a statului membru în care și-a depus declarația fiscală individuală membrul unui grup BEFIT emite o decizie de impunere individuală în conformitate cu declarația fiscală individuală. Executarea obligației fiscale este reglementată de dreptul statului membru respectiv.

2.Dacă este necesar, autoritatea competentă a statului membru în care și-a depus declarația fiscală individuală membrul grupului BEFIT emite o decizie de impunere rectificată. Autoritatea competentă a statului membru în care membrul grupului BEFIT și-a depus declarația fiscală individuală notifică imediat, prin echipa BEFIT, autorității la care se depune declarația și autorităților competente din toate celelalte state membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent ceilalți membri ai aceluiași grup BEFIT dacă ajustările afectează baza de impozitare BEFIT.

3.După primirea unei decizii de impunere rectificate în conformitate cu alineatul (2), autoritatea la care se depune declarația emite, în termen de o lună, o declarație informativă BEFIT revizuită pe care o transmite imediat, prin echipa BEFIT, autorităților competente din toate statele membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii grupului BEFIT. Autoritatea la care se depune declarația și autoritățile competente din celelalte state membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT emit, când este cazul, decizii de impunere rectificate în conformitate cu alineatul 2.

4.În pofida alineatului (3), nu se emit decizii de impunere rectificate pentru ajustarea bazei de impozitare BEFIT, în cazul în care diferența dintre baza de impozitare BEFIT declarată inițial și baza de impozitare BEFIT revizuită nu depășește cel mai scăzut cuantum dintre cuantumul de 10 000 EUR și cuantumul echivalent cu 1 % din baza de impozitare BEFIT.

Secțiunea 5
Auditurile

Articolul 65
Audituri

1.Autoritatea competentă a unui stat membru poate lansa și coordona audituri ale membrilor unui grup BEFIT care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent în statul membru respectiv.

2.Autoritatea competentă a unui stat membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent membrul unui grup BEFIT poate primi din partea autorității competente a altui stat membru în care există cel puțin un membru al aceluiași grup BEFIT cererea de a desfășura un audit comun cu această autoritate. Auditurile comune se efectuează în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2011/16/UE a Consiliului 35 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal. În pofida acestei norme, autoritatea competentă solicitată acceptă o astfel de cerere și informează echipa BEFIT.

3.Auditurile (inclusiv auditurile comune) se efectuează în conformitate cu legislația națională a statului membru în care au loc, sub rezerva ajustărilor necesare pentru asigurarea punerii în aplicare corespunzătoare a prezentei directive. Auditurile respective pot include cereri de informații, inspecții sau examinări de orice natură, efectuate pentru a se verifica respectarea de către contribuabil a prezentei directive.

4.Autoritatea competentă a statului membru în care se efectuează auditul sau auditul comun informează echipa BEFIT cu privire la rezultatele unui audit sau ale unui audit comun care afectează rezultatul alocării bazei de impozitare BEFIT pentru exercițiul financiar la care se referă. Ceilalți membri ai echipei BEFIT au la dispoziție trei luni pentru a-și exprima punctele de vedere.

5.În urma unui audit sau a unui audit comun care afectează rezultatul alocării bazei de impozitare BEFIT, astfel cum se menționează la alineatul (4), autoritatea la care se depune declarația emite, în termen de o lună, o declarație informativă BEFIT revizuită pe care o transmite imediat, prin echipa BEFIT, autorităților competente din toate statele membre în care membrii grupului BEFIT își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent. Autoritatea la care se depune declarația și autoritățile competente din celelalte state membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT emit, când este cazul, decizii de impunere rectificate în conformitate cu articolul 64.

6.În pofida alineatului (5), nu se emit decizii de impunere rectificate pentru ajustarea bazei de impozitare BEFIT, în cazul în care diferența dintre baza de impozitare BEFIT declarată inițial și baza de impozitare BEFIT revizuită nu depășește cel mai scăzut cuantum dintre cuantumul de 10 000 EUR și cuantumul echivalent cu 1 % din baza de impozitare BEFIT.

Secțiunea 6
Căile de atac

Articolul 66
Căi de atac administrative în legătură cu declarația informativă BEFIT

1.Entitatea care depune declarația poate introduce o cale de atac împotriva conținutului declarației informative BEFIT, în conformitate cu articolul 59, în termen de două luni de la emiterea sau notificarea declarației. Calea de atac se soluționează de către un organism administrativ care, în conformitate cu dreptul statului membru al autorității la care se depune declarația, are competența de a soluționa căi de atac în primul grad de jurisdicție. Calea de atac administrativă este reglementată de dreptul statului membru al autorității la care se depune declarația. În cazul în care în statul membru al autorității la care se depune declarația nu există un astfel de organism administrativ, membrul unui grup BEFIT poate introduce direct o cale de atac judiciară.

2.Când se adresează organismului administrativ, autoritatea la care se depune declarația, după caz, consultă, prin echipa BEFIT, celelalte autorități competente ale statelor membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT.

3.Organismul administrativ menționat la alineatul (1) se pronunță cu privire la calea de atac în termen de două luni. Dacă decizia introduce modificări față de declarația informativă BEFIT inițială, decizia cu modificări înlocuiește declarația informativă BEFIT inițială. Dacă entitatea care depune declarația nu primește nicio decizie în termenul respectiv, se consideră că declarația informativă BEFIT a fost confirmată.

4.În pofida articolului 62 alineatul (1), termenul pentru depunerea unei declarații fiscale individuale începe să curgă la data la care se ia decizia asupra căii de atac sau la care se consideră că declarația informativă BEFIT a fost confirmată în temeiul alineatului (3).

Articolul 67
Căi de atac administrative în legătură cu deciziile de impunere individuale

1.Împotriva conținutului deciziei de impunere individuale adoptate în temeiul articolului 64, membrul unui grup BEFIT poate introduce, în termen de două luni de la data la care i-a fost notificată decizia, o cale de atac la autoritatea competentă a statului membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent. Calea de atac administrativă se soluționează de către un organism administrativ care, în conformitate cu dreptul statului membru al membrului grupului BEFIT, are competența de a soluționa căi de atac în primul grad de jurisdicție. Calea de atac administrativă este reglementată de dreptul statului membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent membrul grupului BEFIT. În cazul în care nu există un astfel de organism administrativ în statul membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent membrul grupului BEFIT, membrul grupului BEFIT poate introduce direct o cale de atac judiciară.

2.Când se adresează organismului administrativ, autoritatea competentă a membrului grupului BEFIT, după caz, consultă, prin echipa BEFIT, celelalte autorități competente ale statelor membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT.

3.Autoritatea competentă a statului membru în care membrul grupului BEFIT și-a introdus calea de atac notifică imediat, prin echipa BEFIT, autorității la care se depune declarația și autorităților competente din celelalte state membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT dacă decizia adoptată în temeiul alineatului (1) afectează baza de impozitare BEFIT. Autoritatea la care se depune declarația și celelalte autorități competente din statele membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT emit, când este cazul, decizii de impunere rectificate în conformitate cu articolul 64.

4.În pofida alineatului (3), nu se emit decizii de impunere rectificate pentru ajustarea bazei de impozitare BEFIT, în cazul în care diferența dintre baza de impozitare BEFIT declarată inițial și baza de impozitare BEFIT revizuită nu depășește cel mai scăzut cuantum dintre cuantumul de 10 000 EUR și cuantumul echivalent cu 1 % din baza de impozitare BEFIT.

Articolul 68
Căi de atac judiciare în legătură cu declarația informativă BEFIT

1.În cazul în care decizia adoptată în temeiul articolului 66 fost confirmată sau modificată, entitatea care depune declarația are dreptul să introducă, în termen de două luni de la primirea deciziei organismului de soluționare a căilor de atac administrative, o cale de atac direct în fața instanțelor din statul membru în care își are domiciliul fiscal sau este situată sub forma unui sediu permanent. Calea de atac judiciară este reglementată de dreptul statului membru în care își are domiciliul fiscal sau este situată sub forma unui sediu permanent entitatea care depune declarația.

2.Când se adresează instanței, autoritatea la care se depune declarația, după caz, consultă, prin echipa BEFIT, celelalte autorități competente ale statelor membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT.

3.În cazul în care se ia o decizie în temeiul alineatului (1), autoritatea la care se depune declarația transmite imediat, prin echipa BEFIT, autorităților competente din toate statele membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT o declarație informativă BEFIT modificată. Autoritatea la care se depune declarația și celelalte autorități competente din statele membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT emit, când este cazul, decizii de impunere rectificate în conformitate cu articolul 64.

4.În pofida alineatului (3), nu se emit decizii de impunere rectificate pentru ajustarea bazei de impozitare BEFIT, în cazul în care diferența dintre baza de impozitare BEFIT declarată inițial și baza de impozitare BEFIT revizuită nu depășește cel mai scăzut cuantum dintre cuantumul de 10 000 EUR și cuantumul echivalent cu 1 % din baza de impozitare BEFIT.

Articolul 69
Căi de atac judiciare în legătură cu deciziile de impunere individuale

1.În cazul în care decizia adoptată în temeiul articolului 67 fost confirmată sau modificată, membrul unui grup BEFIT are dreptul să introducă, în termen de două luni de la data la care i-a fost notificată decizia organismului de soluționare a căilor de atac administrative, menționat la articolul 67, o cale de atac în fața instanțelor din statul membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent. Calea de atac judiciară este reglementată de dreptul statului membru în care își are domiciliul fiscal sau este situat sub forma unui sediu permanent membrul grupului BEFIT.

2.Când se adresează instanței, autoritatea competentă a membrului grupului BEFIT, după caz, consultă, prin echipa BEFIT, celelalte autorități competente ale statelor membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT.

3.Autoritatea competentă a statului membru în care membrul grupului BEFIT și-a introdus calea de atac notifică, prin echipa BEFIT, autorității la care se depune declarația și autorităților competente din celelalte state membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT dacă decizia adoptată în temeiul alineatului (1) afectează baza de impozitare BEFIT. Autoritatea la care se depune declarația și celelalte autorități competente din statele membre în care își au domiciliul fiscal sau sunt situați sub forma unui sediu permanent membrii aceluiași grup BEFIT emit, când este cazul, decizii de impunere rectificate în conformitate cu articolul 64.

4.În pofida alineatului (3), nu se emit decizii de impunere rectificate pentru ajustarea bazei de impozitare BEFIT, în cazul în care diferența dintre baza de impozitare BEFIT declarată inițial și baza de impozitare BEFIT revizuită nu depășește cel mai scăzut cuantum dintre cuantumul de 10 000 EUR și cuantumul echivalent cu 1 % din baza de impozitare BEFIT.

Articolul 70
Termene de prescripție

În cazul în care în urma unei căi de atac administrative sau judiciare este necesar să se aducă modificări deciziei de impunere individuale a unuia sau mai multor membri ai unui grup BEFIT, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că astfel de modificări rămân posibile, în pofida eventualelor termene prevăzute în dispozițiile de drept intern ale statelor membre.

Secțiunea 7
Dispoziții finale

Articolul 71
Transmiterea de informații și documente

1.Informațiile comunicate între statele membre sub orice formă în temeiul prezentei directive intră sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional, astfel cum este stabilită în dreptul intern al statului sau statelor membre care le-au primit. Astfel de informații pot fi utilizate pentru administrarea și asigurarea respectării dispozițiilor de drept interne ale statelor membre referitoare la impozitele care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

2.De asemenea, ele pot fi folosite în legătură cu procedurile judiciare și administrative care pot implica sancțiuni, inițiate ca urmare a încălcării legislației fiscale, fără a aduce atingere normelor și dispozițiilor generale care reglementează drepturile acuzaților și martorilor în cadrul acestor proceduri.

Articolul 72
Sancțiuni

Statele membre stabilesc norme referitoare la sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile și măsurile de asigurare a respectării prevăzute sunt eficace, proporționale și disuasive.

CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII FINALE

Articolul 73
Procedura comitetului

1.Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 36 .

2.Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 74
Exercitarea delegării

1.Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (8) și la articolul 14 alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată începând cu [data intrării în vigoare a prezentei directive].

3.Delegarea competențelor poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu afectează validitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică Consiliului.

6.Un act delegat intră în vigoare numai dacă Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la notificarea actului către Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, Consiliul informează Comisia că nu va formula obiecții. Termenul în cauză se prelungește cu două luni la inițiativa Consiliului.

Articolul 75
Informarea Parlamentului European

Parlamentul European este informat de către Comisie cu privire la adoptarea de acte delegate, la orice obiecție formulată cu privire la acestea și la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.

Articolul 76
Protecția datelor

1.Statele membre pot să prelucreze date cu caracter personal în temeiul prezentei directive exclusiv în scopul aplicării capitolului IV, precum și în scopul examinării conținutului declarației informative BEFIT, al ajungerii la un consens asupra acestuia și al prelucrării și evaluării declarațiilor fiscale individuale depuse în temeiul capitolului V. Când prelucrează date cu caracter personal în sensul prezentei directive, autoritățile competente ale statelor membre sunt considerate operatori, în înțelesul articolului 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679, în cadrul activităților lor respective desfășurate în temeiul prezentei directive.

2.Informațiile, inclusiv datele cu caracter personal, prelucrate în conformitate cu prezenta directivă se păstrează numai atât timp cât este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentei directive, în conformitate cu dispozițiile referitoare la termenele de prescripție din dreptul intern al fiecărui operator de date, dar în niciun caz mai mult de 10 ani.

Articolul 77
Reexaminarea de către Comisie a funcționării BEFIT

1.După cinci ani de la data la care prezenta directivă începe să se aplice, Comisia examinează și evaluează funcționarea acesteia și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului în acest sens. Raportul este însoțit, după caz, de o propunere de modificare a prezentei directive.

2.Statele membre transmit Comisiei informațiile relevante pentru evaluarea directivei în conformitate cu alineatul (3), inclusiv date agregate cu privire la membrii unui grup BEFIT care își au domiciliul fiscal în jurisdicția lor și cu privire la sediile permanente ale membrilor respectivi care își desfășoară activitatea în jurisdicția lor, astfel încât Comisia să evalueze în mod corespunzător impactul normei privind alocarea de tranziție și al Directivei (UE) 2022/2523, precum și situația în ceea ce privește punerea în aplicare a pilonului 1 al Declarației privind o soluție bazată pe doi piloni pentru a răspunde provocărilor fiscale generate de digitalizarea economiei, convenită de Cadrul incluziv al OCDE/G20 privind BEPS la 8 octombrie 2021.

3.Comisia precizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, informațiile de furnizat de către statele membre în scopul evaluării funcționării directivei, astfel cum se menționează la alineatul (2), precum și formatul și condițiile de comunicare a informațiilor respective.

4.În conformitate cu dispozițiile aplicabile instituțiilor Uniunii și cu articolul 76 din prezenta directivă, Comisia păstrează confidențialitatea informațiilor care îi sunt comunicate în temeiul alineatului (2).

5.Informațiile comunicate Comisiei de către un stat membru în temeiul alineatului (2), precum și orice raport sau document elaborat de Comisie pe baza respectivelor informații pot fi transmise altor state membre. Informațiile transmise intră sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional, astfel cum se prevede în dreptul intern al statului sau statelor membre care le-au primit.

Articolul 78
Transpunere

1.Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 2028. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

2.Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 iulie 2028.

3.Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele trebuie să includă o trimitere la prezenta directivă sau să fie însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

4.De la intrarea în vigoare a prezentei directive, statele membre asigură informarea Comisiei în timp util pentru ca aceasta să își prezinte observațiile cu privire la orice proiect de act cu putere de lege sau de act administrativ pe care intenționează să îl adopte în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 79
Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 80
Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e) 

Politica fiscală 1.3.Obiectul propunerii/inițiativei

 o acțiune nouă 

 o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 37  

 prelungirea unei acțiuni existente 

 o fuziune sau o redirecționare a uneia sau mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune 

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care ar trebui să le aibă propunerea/inițiativa asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

1.4.4.Indicatori de performanță

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea progreselor și a realizărilor obținute.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

 durată limitată

–    în vigoare de la [ZZ.LL]AAAA până la [ZZ.LL]AAAA

1.    impactul financiar din AAAA până în AAAA pentru creditele de angajament și din AAAA până în AAAA pentru creditele de plată

 durată nelimitată

–punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din AAAA până în AAAA,

1.urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate) 38

 Gestiune directă asigurată de Comisie

– prin intermediul departamentelor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

2.    prin intermediul agențiilor executive

 Gestiune partajată cu statele membre

 Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

– țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

3. organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

– BEI și Fondului european de investiții;

4. organismelor menționate la articolele 64 și 65 din Regulamentul financiar;

– organismelor de drept public;

5. organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să li se furnizeze garanții financiare adecvate;

– organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care primesc garanții financiare adecvate;

6. organismelor sau persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, și care sunt identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații”.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

A se preciza frecvența și condițiile.

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere)

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate, de exemplu din strategia antifraudă.

3.IMPLICAȚIA FINANCIARĂ ESTIMATĂ A PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

(1)Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

2.    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Această secțiune trebuie completată utilizând „datele bugetare cu caracter administrativ” care trebuie introduse mai întâi în anexa la fișa financiară legislativă (anexa 5 la Decizia Comisiei privind normele interne de execuție a secțiunii „Comisia” din bugetul general al Uniunii Europene), încărcată în DECIDE pentru consultarea interservicii.

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Necesarul de credite pentru resursele umane și pentru alte cheltuieli cu caracter administrativ va fi acoperit de creditele direcției generale (DG) respective care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau au fost redistribuite intern în cadrul DG-ului respectiv, completate, după caz, cu resurse suplimentare care ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

3.2.3.1.Necesarul de resurse umane estimat

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

3.    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau redistribuite intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, cu resurse suplimentare ce ar putea fi acordate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

Propunerea/inițiativa:

–    poate fi finanțată integral prin realocarea creditelor în cadrul rubricii relevante din cadrul financiar multianual (CFM)

–    necesită utilizarea marjei nealocate din cadrul rubricii corespunzătoare din CFM și/sau utilizarea instrumentelor speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind CFM

–    necesită revizuirea CFM.

3.2.5.Contribuțiile terților

Propunerea/inițiativa:

–    nu prevede cofinanțare din partea terților

4.    prevede cofinanțare din partea terților, estimată mai jos:

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

–    Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

5.    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

(a)    asupra resurselor proprii

a.    asupra altor venituri

(b)vă rugăm să precizați dacă veniturile sunt alocate unor linii de cheltuieli     

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru veniturile alocate, a se preciza linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

Alte observații (de exemplu, metoda/formula utilizată pentru calcularea impactului asupra veniturilor sau orice alte informații).

(1)    COM(2021) 251 final.

(2)    COM(2022) 548 final.

(3)    COM(2021) 566 final.

(4)    COM(2011) 121 final/2.

(5)    COM(2016) 685 final; COM(2016) 683 final.

(6)

   Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii.

(7)    Declarația privind o soluție bazată pe doi piloni pentru a răspunde provocărilor fiscale generate de digitalizarea economiei, 8 octombrie 2021, Proiectul OCDE/G20 privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor.

(8)    Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune (JO L 328, 22.12.2022, p. 1).

(9)    Propunerea de DIRECTIVĂ A CONSILIULUI privind stabilirea normelor referitoare la o indemnizație pentru reducerea favorizării îndatorării și privind limitarea deductibilității dobânzii în scopul impozitului pe profit, COM(2022) 216 final.

(10)    Propunerea de DIRECTIVĂ A CONSILIULUI de stabilire a unor norme pentru prevenirea utilizării abuzive în scopuri fiscale a entităților fictive și de modificare a Directivei 2011/16/UE, COM(2021) 565 final.

(11)    Directiva 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO L 345, 29.12.2011, p. 8).

(12)    Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (JO L 157, 26.6.2003, p. 49).

(13)    Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre.

(14)    Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

(15)    Directiva (UE) 2016/881 a Consiliului din 25 mai 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 146, 3.6.2016, p. 8).

(16)    Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1).

(17)     Declarația din 11 iulie 2023 a Proiectului OCDE/G20 privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor referitoare la o soluție bazată pe doi piloni pentru a răspunde provocărilor fiscale generate de digitalizarea economiei .

(18)    Cerere de contribuții pentru o evaluare a impactului – Ares(2022)7086603.

(19)    Ares(2023)3669156, 26 mai 2023.

(20)

   Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO C 326, 26.10.2012, p. 391).

(21)    Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(22)    JO C , , p. .

(23)    JO C , , p. .

(24)    Declarația privind o soluție bazată pe doi piloni pentru a răspunde provocărilor fiscale generate de digitalizarea economiei, 8 octombrie 2021, Proiectul OCDE/G20 privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor.

(25)    Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune (JO L 328, 22.12.2022, p. 1).

(26)    Acordul interinstituțional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (JO L 123, 12.5.2016, p. 1).

(27)    Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(28)    Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(29)    Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).

(30)    Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).

(31)    Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).

(32)    Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1).

(33)    Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L 374, 31.12.1991, p. 7).

(34)    Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO L 310, 25.11.2009, p. 34).

(35)    Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

(36)    Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(37)    Astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(38)    Explicații detaliate privind metodele de execuție a bugetului, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BUDGpedia: https://myintracomm.ec.europa.eu/corp/budget/financial-rules/budget-implementation/Pages/implementation-methods.aspx .

(39)    Dif. = credite diferențiate/Nedif. = credite nediferențiate.

(40)    AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(41)    Țările candidate și, după caz, candidații potențiali din Balcanii de Vest.

(42)    Nu se cunoaște anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei. Ca atare, se ia ca ipoteză anul 2025.

(43)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(44)    Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei. Vă rugăm să înlocuiți „N” cu primul an estimat de punere în aplicare (de exemplu: 2021). Se procedează la fel pentru anii următori.

(45)    Realizările se referă la produsele și serviciile care trebuie furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de drumuri construiți etc.).

(46)    Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”.

(47)    Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei. Vă rugăm să înlocuiți „N” cu primul an estimat de punere în aplicare (de exemplu: 2021). Se procedează la fel pentru anii următori.

(48)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(49)    AC= agent contractual; AL= agent local; END = expert național detașat; INT = lucrător temporar; JPD = tânăr profesionist în delegații.

(50)    Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(51)    Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei. Vă rugăm să înlocuiți „N” cu primul an estimat de punere în aplicare (de exemplu: 2021). Se procedează la fel pentru anii următori.

(52)    În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sumele brute după deducerea unei cote de 20 % pentru costurile de colectare.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 12.9.2023

COM(2023) 532 final

ANEXE

la

Directiva Consiliului

privind Întreprinderile din Europa: cadru de impozitare a profitului (BEFIT)

{SWD(2023) 308 final} - {SWD(2023) 309 final}

ANEXA I Lista societăților menționate la articolul 2

(a) societăți constituite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (SE) (  6  ) și al Directivei 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor (  7  ), precum și societăți cooperative înființate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (  8  ) și al Directivei 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor (  9  );

(b) societăți aflate sub incidența legislației belgiene, denumite „société anonyme”/„naamloze vennootschap”, „société en commandite par actions”/„commanditaire vennootschap op aandelen”, „société privée à responsabilité limitée”/„besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid”, „société coopérative à responsabilité limitée”/„coöperatieve vennootschap met beperkte aansprakelijkheid”, „société coopérative à responsabilité illimitée”/„coöperatieve vennootschap met onbeperkte aansprakelijkheid”, „société en nom collectif”/„vennootschap onder firma”, „société en commandite simple”/„gewone commanditaire vennootschap”, întreprinderile publice care au adoptat una dintre formele juridice menționate anterior, precum și alte societăți comerciale constituite în conformitate cu legislația belgiană și care sunt supuse impozitului pe profit în Belgia;

(c) societăți aflate sub incidența legislației bulgare, denumite: „събирателно дружество”, „командитно дружество”, „дружество с ограничена отговорност”, „акционерно дружество”, „командитно дружество с акции”, „неперсонифицирано дружество”, „кооперации”, „кооперативни съюзи”, „държавни предприятия”, constitute în conformitate cu legislația bulgară și care desfășoară activități comerciale;

(d) societăți aflate sub incidența legislației cehe, denumite: „akciová společnost”, „společnost s ručením omezeným”;

(e) societăți aflate sub incidența legislației daneze, denumite „aktieselskab” și „anpartsselskab”. Alte societăți comerciale care sunt supuse impozitului pe profit în temeiul Legii privind impozitarea societăților comerciale, în măsura în care venitul lor impozabil este calculat și impozitat în conformitate cu normele generale în materie fiscală aplicabile societăților comerciale „aktieselskaber”;

(f) societăți aflate sub incidența legislației germane, denumite „Aktiengesellschaft”, „Kommanditgesellschaft auf Aktien”, „Gesellschaft mit beschränkter Haftung”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”, „Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaft”, „Betriebe gewerblicher Art von juristischen Personen des öffentlichen Rechts” și alte societăți constituite în conformitate cu legislația germană și care sunt supuse impozitului pe profit în Germania;

(g) societăți aflate sub incidența legislației estoniene, denumite: „täisühing”, „usaldusühing”, „osaühing”, „aktsiaselts”, „tulundusühistu”;

(h) societăți constituite sau existente sub incidența legislației irlandeze, instituții înregistrate sub sistemul „Industrial and Provident Societies Act”, sau „building societies” înregistrate sub sistemul „Building Societies Act” și „trustee savings banks” în înțelesul „Trustee Savings Banks Act” din anul 1989;

(i) societăți aflate sub incidența legislației grecești, denumite „ανώνυμη εταιρεία”, „εταιρεία περιορισμένης ευθύνης (Ε.Π.Ε.)”, precum și alte societăți constituite în conformitate cu legislația greacă și care sunt supuse impozitului pe profit în Grecia;

(j) societăți aflate sub incidența legislației spaniole, denumite: „sociedad anónima”, „sociedad comanditaria por acciones”, „sociedad de responsabilidad limitada”, organisme de drept public care funcționează în temeiul dreptului privat. Alte entități înființate în conformitate cu legislația spaniolă și care sunt supuse impozitului pe profit în Spania („Impuesto sobre Sociedades”);

(k) societăți aflate sub incidența legislației franceze, denumite „société anonyme”, „société en commandite par actions”, „société à responsabilité limitée”, „sociétés par actions simplifiées”, „sociétés d’assurances mutuelles”, „caisses d’épargne et de prévoyance”, „sociétés civiles”, care sunt supuse de drept impozitului pe profit, „coopératives”, „unions de coopératives”, instituții și întreprinderi publice cu caracter industrial și comercial, precum și alte societăți constituite în conformitate cu legislația franceză și care sunt supuse impozitului pe profit în Franța;

(l) societăți aflate sub incidența legislației italiene, denumite „società per azioni”, „società in accomandita per azioni”, „società a responsabilità limitata”, „società cooperative”, „società di mutua assicurazione”, precum și entități private și publice care desfășoară, în mod exclusiv sau în principal, activități comerciale;

(m) sub incidența legislației cipriote: „εταιρείες” astfel cum sunt definite în legislația privind impozitul pe venit;

(n) societăți aflate sub incidența legislației letone, denumite: „akciju sabiedrība”, „sabiedrība ar ierobežotu atbildību”;

(o) societăți constituite în temeiul legislației Lituaniei;

(p) societăți aflate sub incidența legislației luxemburgheze, denumite „société anonyme”, „société en commandite par actions”, „société à responsabilité limitée”, „société coopérative”, „société coopérative organisée comme une société anonyme”, „association d’assurances mutuelles”, „association d’épargne-pension”, „entreprise de nature commerciale, industrielle ou minière de l’Etat, des communes, des syndicats de communes, des établissements publics et des autres personnes morales de droit public”, precum și alte societăți comerciale constituite în conformitate cu legislația luxemburgheză și supuse impozitului pe profit în Luxemburg;

(q) societăți aflate sub incidența legislației maghiare, denumite: „közkereseti társaság”, „betéti társaság”, „közös vállalat”, „korlátolt felelősségű társaság”, „részvénytársaság”, „egyesülés”, „szövetkezet”;

(r) societăți aflate sub incidența legislației malteze, denumite: „Kumpaniji ta’ Responsabilita’ Limitata”, „Soċjetajiet en commandite li l-kapital tagħhom maqsum f’azzjonijiet”;

(s) societăți aflate sub incidența legislației olandeze, denumite „naamloze vennootschap”, „besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid”, „open commanditaire vennootschap”, „coöperatie”, „onderlinge waarborgmaatschappij”, „fonds voor gemene rekening”, „vereniging op coöperatieve grondslag”, „vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar of kredietinstelling optreedt”, precum și alte societăți constituite în conformitate cu legislația olandeză și care sunt supuse impozitului pe profit în Țările de Jos;

(t) societăți aflate sub incidența legislației austriece, denumite „Aktiengesellschaft”, „Gesellschaft mit beschränkter Haftung”, „Versicherungsvereine auf Gegenseitigkeit”, „Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaften”, „Betriebe gewerblicher Art von Körperschaften des öffentlichen Rechts”, „Sparkassen”, precum și alte societăți comerciale constituite în conformitate cu legislația austriacă și care sunt supuse impozitului pe profit în Austria;

(u) societăți aflate sub incidența legislației poloneze, denumite: „spółka akcyjna”, „spółka z ograniczoną odpowiedzialnością”, „spółka komandytowo-akcyjna”;

(v) societăți comerciale sau societăți civile care îmbracă o formă comercială și cooperative și întreprinderi publice înființate în conformitate cu legislația portugheză;

(w) societăți aflate sub incidența legislației române, denumite: „societăți pe acțiuni”, „societăți în comandită pe acțiuni”, „societăți cu răspundere limitată”, „societăți în nume colectiv”, „societăți în comandită simplă”;

(x) societăți aflate sub incidența legislației slovene, denumite: „delniška družba”, „komanditna družba”, „družba z omejeno odgovornostjo”;

(y) societăți aflate sub incidența legislației slovace, denumite: „akciová spoločnosť’”, „spoločnosť s ručením obmedzeným”, „komanditná spoločnosť”;

(z) societăți aflate sub incidența legislației finlandeze, denumite „osakeyhtiö”/„aktiebolag”, „osuuskunta”/„andelslag”, „säästöpankki”/„sparbank” și „vakuutusyhtiö”/„försäkringsbolag”;

(aa) societăți aflate sub incidența legislației suedeze, denumite „aktiebolag”, „försäkringsaktiebolag”, „ekonomiska föreningar”, „sparbanker”, „ömsesidiga försäkringsbolag”, „försäkringsföreningar”;

(ab) societăți aflate sub incidența legislației croate, denumite: „dioničko društvo”, „društvo s ograničenom odgovornošću” și alte societăți constituite în conformitate cu legislația croată și care sunt supuse impozitului pe profit în Croația.

ANEXA II Lista impozitelor menționate la articolul 2

(a)impôt des sociétés/vennootschapsbelasting în Belgia,

(b)корпоративен данък în Bulgaria,

(c)daň z příjmů právnických osob în Republica Cehă,

(d)selskabsskat în Danemarca,

(e)Körperschaftssteuer în Germania;

(f)tulumaks în Estonia;

(g)corporation tax în Irlanda,

(h)φόρος εισοδήματος νομικών προσώπων κερδοσκοπικού χαρακτήρα în Grecia,

(i)impuesto sobre sociedades în Spania,

(j)impôt sur les sociétés în Franța,

(k)porez na dobit în Croația;

(l)imposta sul reddito delle società în Italia,

(m)φόρος εισοδήματος în Cipru,

(n)uzņēmumu ienākuma nodoklis în Letonia,

(o)pelno mokestis în Lituania,

(p)impôt sur le revenu des collectivités în Luxemburg,

(q)társasági adó, osztalékadó în Ungaria;

(r)taxxa fuq l-income în Malta,

(s)vennootschapsbelasting în Țările de Jos,

(t)Körperschaftssteuer în Austria,

(u)podatek dochodowy od osób prawnych în Polonia,

(v)imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas în Portugalia,

(w)impozit pe profit în România,

(x)davek od dobička pravnih oseb în Slovenia,

(y)daň z príjmov právnických osôb în Slovacia,

(z)yhteisöjen tulovero/inkomstskatten för samfund în Finlanda,

(aa)statlig inkomstskatt în Suedia.