COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 22.3.2023

COM(2023) 151 final

Recomandare de

DECIZIE A CONSILIULUI

de autorizare a Comisiei Europene să participe, în numele Uniunii Europene, la negocierile privind modificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 196) sau un protocol adițional la aceasta referitor la revizuirea definiției infracțiunilor de terorism

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Terorismul este din ce în ce mai mult un fenomen global și reprezintă o amenințare tot mai mare la adresa drepturilor fundamentale, a democrației și a statului de drept în Europa și în întreaga lume. Atacurile teroriste comise în ultimii ani în Uniunea Europeană și în alte părți ale lumii au reprezentat încălcări inacceptabile ale valorilor și ale principiilor care stau la baza societăților democratice.

În fața unei astfel de amenințări de durată, este necesară o acțiune decisivă împotriva terorismului, nu numai la nivel național, ci și la nivel paneuropean și dincolo de acesta. Caracterul adesea transfrontalier al terorismului necesită o cooperare internațională solidă, bazată pe o înțelegere comună a infracțiunilor teroriste și legate de terorism.

În vederea consolidării cooperării internaționale în acest domeniu, Uniunea Europeană a semnat Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului („Convenția nr. 196”) și Protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului („Convenția nr. 217”) la 22 octombrie 2015 și le-a ratificat la 26 iunie 2018. Ambele convenții intrat în vigoare în Uniunea Europeană la 1 octombrie 2018. La 27 ianuarie 2023, 25 de state membre ale UE 1 ratificaseră Convenția nr. 196.

Convenția nr. 196 se referă la incriminarea activităților teroriste și a activităților legate de terorism, precum și la cooperarea internațională în ceea ce privește astfel de infracțiuni și la protecția, despăgubirea și sprijinirea victimelor terorismului. Articolul 1 din Convenția nr. 196 definește noțiunea de „infracțiuni de terorism”, făcând trimitere la actele enumerate în anexa I la Convenția nr. 196. Anexa I enumeră o serie de tratate ale ONU de combatere a terorismului, și anume:

·Convenția de la Haga din 16 decembrie 1970 privind reprimarea capturării ilicite de aeronave;

·Convenția privind reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securității aviației civile, încheiată la Montreal la 23 septembrie 1971;

·Convenția cu privire la prevenirea și reprimarea infracțiunilor comise contra persoanelor ce se bucură de protecție internațională, inclusiv agenții diplomatici, adoptată la New York la 14 decembrie 1973;

·Convenția internațională împotriva luării de ostateci, adoptată la New York la 17 decembrie 1979;

·Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare, adoptată la Viena la 3 martie 1980;

·Protocolul asupra reprimării actelor ilicite de violență în aeroporturi servind aviației civile internaționale, încheiat la Montreal la 24 februarie 1988;

·Convenția pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securității navigației maritime, încheiată la Roma la 10 martie 1988;

·Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securității platformelor fixe situate pe platoul continental, încheiat la Roma la 10 martie 1988;

·Convenția internațională pentru reprimarea atentatelor teroriste cu explozivi, adoptată la New York la 15 decembrie 1997;

·Convenția internațională privind reprimarea finanțării terorismului, adoptată la New York la 9 decembrie 1999;

·Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear, adoptată la New York la 13 aprilie 2005.

Convenția nr. 196 incriminează o serie de fapte, atunci când sunt săvârșite cu intenție: instigarea publică la săvârșirea unei infracțiuni de terorism (articolul 5), recrutarea în scopuri teroriste (articolul 6), instruirea în scopuri teroriste (articolul 7), complicitatea și instigarea la săvârșirea acestor infracțiuni, precum și tentativa de săvârșire a infracțiunilor menționate anterior (așa-numitele „infracțiuni conexe”, astfel cum sunt definite la articolul 9).

Convenția nr. 217 completează Convenția nr. 196 prin incriminarea următoarelor fapte: participarea într-o asociere sau grup în scopuri teroriste (articolul 2), dobândirea de pregătire în scopuri teroriste (articolul 3), deplasarea în străinătate în scopuri teroriste sau tentativa de deplasare în străinătate în scopuri teroriste (articolul 4), furnizarea sau colectarea de fonduri pentru astfel de deplasări (articolul 5) și organizarea sau facilitarea unor astfel de deplasări (articolul 6).

Cu toate acestea, Convenția nr. 196 și Convenția nr. 217 nu prevăd o definiție juridică cuprinzătoare și clară a „infracțiunilor de terorism”.

Directiva (UE) 2017/541 instituie norme minime privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor penale în materie de infracțiuni de terorism, infracțiuni legate de un grup terorist și infracțiuni legate de activități teroriste în Uniunea Europeană. Articolul 3 din Directiva (UE) 2017/541 enumeră actele săvârșite cu intenție care pot aduce atingere gravă unei țări sau unei organizații internaționale și care se califică drept „infracțiuni de terorism” atunci când sunt săvârșite într-unul dintre scopurile enumerate în articol. Prin comparație, definiția actuală de la articolul 1 din Convenția nr. 196 nu oferă o listă explicită a actelor considerate „infracțiuni de terorism” și face o trimitere generală la actele găsite în tratatele ONU de combatere a terorismului enumerate în anexa la convenție. În plus, definiția actuală din Convenția nr. 196 nu cuprinde scopurile teroriste care califică anumite acte drept „infracțiuni de terorism” în temeiul acquis-ului UE. Astfel, există diferențe considerabile între definiția actuală a „infracțiunilor de terorism” din Convenția nr. 196 și definiția din Directiva (UE) 2017/541.

În 2017, pentru a reflecta caracterul evolutiv al amenințării teroriste dincolo de obiectivele tradiționale și de modus operandi, care fac obiectul tratatelor ONU de combatere a terorismului menționate la articolul 1 din Convenția nr. 196, Comitetul pentru combaterea terorismului al Consiliului Europei („CDCT”) a creat un grup de lucru însărcinat cu evaluarea necesității și a fezabilității elaborării unei definiții juridice a „infracțiunilor de terorism” care să fie aplicată între părțile la Convenția nr. 196. Grupul de lucru a elaborat o serie de formulări alternative ale definiției și a prezentat raportul său final 2 plenului CDCT, compus din părțile la Convenția nr. 196, în noiembrie 2019. În raportul său final, grupul de lucru a recomandat plenului CDCT să decidă că este fezabil și necesar să se elaboreze o definiție juridică a „infracțiunilor de terorism” în Convenția nr. 196 și a propus elemente de text pentru o posibilă definiție juridică viitoare.

În cursul anilor 2020 și 2021, experții părților la convenție au prezentat observații scrise cu privire la raportul final. Uniunea Europeană nu a prezentat observații scrise. Cu toate acestea, în observațiile lor scrise, o serie de state membre ale UE au subliniat necesitatea alinierii elementelor unei posibile definiții juridice viitoare a „infracțiunilor de terorism” la nivelul Consiliului Europei cu definiția „infracțiunilor de terorism” prevăzută în Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului 3 . Negocierile din cadrul Consiliului Europei ar permite definirea infracțiunilor de terorism pentru a reflecta mai bine acquis-ul Uniunii în domeniul combaterii terorismului.

În 2022, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a mandatat CDCT să adopte o decizie privind fezabilitatea elaborării unei definiții juridice a „infracțiunilor de terorism” și să lanseze negocierile privind textul noii definiții. La 2 decembrie 2022, în cadrul celei de a 9-a reuniuni plenare, plenul CDCT a convenit că o nouă definiție a terorismului este fezabilă și a decis în mod unanim să deschidă negocieri oficiale deschise privind textul definiției cu ocazia celei de a 10-a reuniuni plenare a CDCT din 23-25 mai 2023 4 .

La 8 februarie 2023, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat Strategia Consiliului Europei de combatere a terorismului (2023-2027) 5 . În Planul de acțiune privind combaterea terorismului pentru perioada 2023-2027, care figurează în anexa I la strategie, „Actualizarea convențiilor Consiliului Europei privind combaterea terorismului” este identificată ca fiind activitatea 1.9. Rezultatul preconizat al actualizării este „elaborarea, până în decembrie 2025, a unui protocol adițional sau a unei modificări a Convenției nr. 196, inclusiv a noii definiții propuse a noțiunii de «infracțiuni de terorism» de la articolul 1 din convenție”.

Articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că Uniunea are competență exclusivă „în ceea ce privește încheierea unui acord internațional (...) în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.” Un acord internațional poate aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora în cazul în care domeniul acoperit de acord se suprapune cu legislația Uniunii sau este acoperit într-o mare măsură de dreptul Uniunii. Uniunea Europeană este parte la Convenția nr. 196 și și-a exercitat competența prin adoptarea Directivei (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului. Revizuirea preconizată a definiției „infracțiunilor de terorism” din Convenția nr. 196 este reglementată de dreptul Uniunii în domeniul combaterii terorismului, în special de Directiva (UE) 2017/541. Revizuirea poate afecta domeniul de aplicare al Convenției nr. 196, precum și al Directivei (UE) 2017/541. Prin urmare, Uniunea are competența exclusivă de a participa la aceste negocieri.

Obiectivul Uniunii în cadrul negocierilor ar trebui să fie evitarea oricăror discrepanțe, iar viitoarea definiție juridică a „infracțiunilor de terorism” la nivelul Consiliului Europei ar trebui să fie compatibilă cu definiția juridică a „infracțiunilor de terorism” prevăzută la articolul 3 din Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului 6 .

Rezultatul pozitiv al negocierilor ar conduce la o definiție paneuropeană a „infracțiunilor de terorism”, extinzând înțelegerea comună a „infracțiunilor de terorism” din statele membre ale UE la statele membre ale Consiliului Europei care ratifică modificarea Convenției nr. 196 sau noul protocol adițional care conține definiția „infracțiunilor de terorism”, în funcție de instrumentul care este considerat mai adecvat pentru revizuirea de către Consiliul Europei. Acceptarea unei definiții paneuropene ar putea contribui, de asemenea, la continuarea discuțiilor în curs privind o definiție a „infracțiunilor de terorism” în contextul negocierilor la nivelul ONU cu privire la proiectul de Convenție generală privind terorismul internațional 7 .

Prezenta recomandare este prezentată Consiliului în temeiul articolului 218 alineatul (3) și alineatul (4) din TFUE pentru a primi autorizația de a negocia modificarea Convenției nr. 196 sau eventualul nou protocol adițional la convenție, care prevede o revizuire a definiției „infracțiunilor de terorism” în numele Uniunii Europene, pentru a furniza directive de negociere și pentru a numi Comisia în calitate de negociator.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

Negocierile privind revizuirea definiției „infracțiunilor de terorism” din Convenția nr. 196 sau din eventualul nou protocol adițional la convenție se referă în mod direct la normele comune ale UE de combatere a terorismului.

La 15 martie 2017, Uniunea a adoptat Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului. Directiva stabilește definiții armonizate pentru infracțiunile de terorism și infracțiunile legate de activitățile teroriste, care servesc drept criteriu de referință pentru cooperarea și schimbul de informații între autoritățile naționale. Statele membre ale UE care aplică directiva 8 trebuie să se asigure că infracțiunile prevăzute în directivă sunt incriminate în temeiul legislației lor naționale. Titlul II din Directiva (UE) 2017/541 include definiții pentru „infracțiunile de terorism” (articolul 3) și „infracțiunile legate de un grup terorist” (articolul 4), în timp ce titlul III include definiții pentru infracțiunile legate de activități teroriste, cum ar fi instruirea în scopuri teroriste (articolul 7 și 8), deplasarea în scopuri teroriste (articolul 9) și finanțarea terorismului (articolul 11).

Articolul 3 din Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului stabilește definiția juridică a „infracțiunilor de terorism”. Articolul 3 este compus din două alineate: alineatul (1) enumeră actele săvârșite cu intenție care pot aduce atingere gravă unei țări sau unei organizații internaționale și care sunt definite drept „infracțiuni de terorism” atunci când sunt săvârșite într-unul dintre scopurile enumerate la alineatul (2).

Grupul de lucru CDCT a pregătit un document cu elementele textuale ale eventualei definiții viitoare a „infracțiunilor de terorism”, care a fost transmis părților la Convenția nr. 196 în octombrie 2022. Acest document a prezentat o ilustrare preliminară fără caracter obligatoriu a posibilelor elemente ale viitoarei definiții. Opțiunea propune o structură bazată pe două componente, alineatul (1) specificând infracțiunile și alineatul (2) definind scopurile teroriste. Această structură bazată pe două componente reflectă structura definiției prevăzute la articolul 3 din Directiva 2017/541. Chiar dacă lista infracțiunilor prevăzută la alineatul (1) al opțiunii nu este la fel de cuprinzătoare ca lista de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2017/541, există un nivel bun de aliniere la directivă, atunci când lista este coroborată cu infracțiunile de terorism definite în tratatele care figurează în anexa I la Convenția nr. 196. Deși documentul nu are caracter obligatoriu, acesta ilustrează faptul că, potrivit reflecțiilor preliminare, se preconizează în mod rezonabil că, în cursul negocierilor, definiția „infracțiunilor de terorism” a Consiliului Europei se va apropia de legislația UE.

Având în vedere acquis-ul UE care acoperă obiectul negocierilor, Uniunea ar trebui să urmărească asigurarea consecvenței și a coerenței între definiția revizuită a „infracțiunilor de terorism” la nivelul Consiliului Europei și definiția „infracțiunilor de terorism” în temeiul dreptului UE.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Titlul V din partea a treia din TFUE conferă Uniunii Europene competențe în domeniul spațiului de libertate, securitate și justiție, inclusiv în ceea ce privește stabilirea unor norme minime privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor penale pentru anumite infracțiuni deosebit de grave 9 . Pe lângă Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului, care impune statelor membre să incrimineze infracțiunile de terorism și care conține astfel de norme minime, Uniunea Europeană a adoptat un set cuprinzător de instrumente juridice pentru combaterea terorismului, printre alte infracțiuni. Aceste instrumente juridice ale UE contribuie la cei patru piloni ai Agendei UE privind combaterea terorismului 10 : (i) anticiparea amenințărilor teroriste existente și emergente în Europa, (ii) prevenirea producerii de atacuri, (iii) protejarea europenilor și (iv) reacția la atacuri atunci când acestea au loc. Următoarele instrumente juridice fac parte din acest cadru juridic cuprinzător:

·Decizia-cadru 2002/465/JAI a Consiliului privind echipele comune de anchetă 11 ;

·Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre 12 ;

·Directiva 2014/41/UE privind ordinul european de anchetă în materie penală 13 ;

·Convenția cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene 14 ;

·Decizia 2005/671/JAI a Consiliului privind schimbul de informații și cooperarea referitoare la infracțiunile de terorism 15 ;

·Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informații și date operative între autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene 16 ;

·Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (Decizia Prüm) 17 ;

·Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2022/991 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2022 18 ;

·Regulamentul (UE) 2021/784 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 privind prevenirea diseminării conținutului online cu caracter terorist 19 ;

·Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului 20 ;

·Directiva 2004/80/CE a Consiliului privind despăgubirea victimelor infracționalității 21 .

Acest set cuprinzător de instrumente juridice ale UE evidențiază obligația ca statele membre să acționeze în cadrul instituțiilor UE atunci când își asumă angajamente internaționale în domeniul luptei împotriva terorismului. Astfel, negocierile ar trebui să asigure capacitatea continuă a statelor membre de a respecta legislația UE, ținând seama și de evoluția viitoare a legislației UE.

Având în vedere evoluția viitoare a legislației UE în acest domeniu, ar trebui luate în considerare, în special, următoarele propuneri legislative prezentate de Comisie:

·Propunere de directivă privind schimbul de informații dintre autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre și de abrogare a Deciziei-cadru 2006/960/JAI a Consiliului 22 ;

·Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind schimbul automatizat de date în scopul cooperării polițienești („Prüm II”), de modificare a Deciziilor 2008/615/JAI și 2008/616/JAI ale Consiliului și a Regulamentelor (UE) 2018/1726, 2019/817 și 2019/818 ale Parlamentului European și ale Consiliului 23 ;

·Propunere de regulament de instituire a unei platforme de colaborare pentru sprijinirea funcționării echipelor comune de anchetă și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1726 24 ;

·Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1727 al Parlamentului European și al Consiliului și a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului în ceea ce privește schimbul de informații digitale în cazurile de terorism 25 .

Titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) stabilește scopurile și obiectivul acțiunii externe a Uniunii. Capitolul 2 din titlul respectiv stabilește, de asemenea, politica Uniunii în domeniul politicii externe și de securitate comune (PESC). Întrucât terorismul și lupta împotriva acestuia nu se referă numai la securitatea internă, ci și la PESC, actorii relevanți trebuie să asigure coerența între domeniile de acțiune ale Uniunii [articolul 21 alineatul (3) al doilea paragraf din TUE]. Comisia, asistată de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, asigură această coerență și cooperează în acest scop.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

În conformitate cu articolul 218 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia prezintă recomandări Consiliului, care adoptă o decizie de autorizare a începerii negocierilor și de desemnare a negociatorului din partea Uniunii. Comisia este numită negociator. În conformitate cu articolul 218 alineatul (4) din TFUE, Consiliul poate adresa directive negociatorului.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Nu se aplică.

•Proporționalitatea

Prezenta inițiativă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de politică în cauză. Uniunea este cea mai în măsură să acționeze, întrucât și-a exercitat deja competența internă în acest domeniu prin adoptarea Directivei (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului. Directiva prevede o definiție la nivelul UE a infracțiunilor de terorism, care constituie norme minime ce trebuie aplicate în mod uniform de către statele membre ale UE. Prin urmare, în cadrul negocierilor ar trebui adoptată o abordare comună la nivelul UE pentru a evita discrepanțele dintre definiția juridică a infracțiunilor de terorism la nivelul Consiliului Europei și dreptul UE.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente

Nu se aplică.

•Consultările cu părțile interesate

Nu se aplică.

•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate

Comisia a luat în considerare opiniile exprimate de experții din statele membre în cursul discuțiilor din cadrul grupurilor de lucru relevante ale Consiliului la pregătirea negocierilor.

•Evaluarea impactului

Nu se aplică.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Nu se aplică.

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚII BUGETARE

Propunerea nu are implicații asupra bugetului Uniunii.

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare

La 8 februarie 2023, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat Strategia Consiliului Europei de combatere a terorismului (2023-2027) 26 . În cadrul Planului de acțiune pentru combaterea terorismului pentru perioada 2023-2027 anexat la strategie, Consiliul Europei s-a angajat să își actualizeze convențiile privind combaterea terorismului. Actualizarea ar trebui să ia forma „unui proiect de protocol adițional sau a unei modificări a Convenției nr. 196, inclusiv a noii definiții propuse a noțiunii de «infracțiuni de terorism» de la articolul 1 din convenție până în decembrie 2025”. Inițiativa propune derularea unui proces de negociere deschis, incluziv și transparent.

Recomandare de

DECIZIE A CONSILIULUI

de autorizare a Comisiei Europene să participe, în numele Uniunii Europene, la negocierile privind modificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 196) sau un protocol adițional la aceasta referitor la revizuirea definiției infracțiunilor de terorism

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 218 alineatele (3) și (4),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)În 2022, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a mandatat Comitetul pentru combaterea terorismului al Consiliului Europei („CDCT”) să lanseze negocierile privind revizuirea definiției juridice a infracțiunilor de terorism care urmează să fie aplicată între părțile la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului („Convenția nr. 196”).

(2)La 2 decembrie 2022, CDCT a decis să revizuiască definiția infracțiunilor de terorism și să lanseze negocierile oficiale cu privire la textul acestei definiții în cadrul reuniunii sale din 23-35 mai 2023.

(3)Uniunea este parte la Convenția nr. 196. Aceasta și-a exercitat competența în acest domeniu prin adoptarea Directivei (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului 27 , care stabilește norme minime privind definiția juridică a infracțiunilor și a sancțiunilor penale în domeniul infracțiunilor de terorism și al infracțiunilor legate de activități teroriste.

(4)Definiția infracțiunilor de terorism este reglementată de dreptul Uniunii, în special de articolul 3 din Directiva (UE) 2017/541. Revizuirea definiției infracțiunilor de terorism din Convenția nr. 196 poate aduce atingere normelor comune stabilite prin Directiva (UE) 2017/541 sau poate modifica domeniul de aplicare al acesteia. Prin urmare, Uniunea are competența exclusivă de a participa la negocieri,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Comisia este autorizată să negocieze, în numele Uniunii, modificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 196) sau un nou protocol adițional la aceasta în ceea ce privește revizuirea definiției infracțiunilor de terorism.

Articolul 2

Directivele de negociere sunt prevăzute în anexă.

Articolul 3

Negocierile se desfășoară în consultare cu [a se completa de către Consiliu numele comitetului special].

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează Comisiei.

Adoptată la Bruxelles,

(1)    Toate statele membre ale UE, cu excepția Greciei și a Irlandei, au ratificat Convenția nr. 196.

(2)    Raportul final al subgrupului CDCT menit să examineze fezabilitatea elaborării unei definiții a terorismului, 26 septembrie 2019  CDCT-DEF (2019)03rev  

(3)    Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31 martie 2017, p. 6).

(4)    Cea de a 9-a reuniune plenară a CDCT - Raport prescurtat și lista deciziilor, 2 decembrie 2022, p. 4  CDCT(2022)16

(5)    Strategia Consiliului Europei de combatere a terorismului (2023-2027) CM(2023)2-add-final

(6)    Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31 martie 2017, p. 6).

(7)    Comitetul ad-hoc instituit prin Rezoluția 51/210 a Adunării Generale din 17 decembrie 1996 – Rezultatul lucrărilor Comitetului ad-hoc ; ultima actualizare: 17 februarie 2022.

(8)    Directiva (UE) 2017/541 nu se aplică Danemarcei și Irlandei.

(9)    Articolul 83 din TFUE.

(10)    COM(2020) 795 final.

(11)    JO L 162, 20.6.2002, p. 1.

(12)    JO L 190, 18.7.2002, p. 1.

(13)    JO L 130, 1.5.2014, p. 1.

(14)    Actul Consiliului din 29.5.2000 de elaborare a Convenției privind asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, JO C 197, 12.7.2000, p. 1.

(15)    JO L 253, 29.9.2005, p. 22.

(16)    JO L 386, 29.12.2006, p. 89.

(17)    JO L 210, 6.6.2008, p. 1.

(18)

   JO L 169, 27.6.2022, p. 1.    

(19)    JO L 172, 17.5.2021, p. 79.

(20)    JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

(21)    JO L 261, 6.8.2004, p. 15.

(22)    COM/2021/782 final.

(23)    COM(2021) 784 final.

(24)    COM(2021) 756 final.

(25)    COM(2021) 757 final.

(26)    Strategia Consiliului Europei de combatere a terorismului (2023-2027) CM(2023)2-add-final

(27)    Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31 martie 2017, p. 6).

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 22.3.2023

COM(2023) 151 final

ANEXĂ

la

Recomandarea de DECIZIE A CONSILIULUI

de autorizare a Comisiei Europene să participe, în numele Uniunii Europene, la negocierile privind modificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 196) sau un protocol adițional la aceasta referitor la revizuirea definiției infracțiunilor de terorism

ANEXĂ

În ceea ce privește procesul de negociere, Uniunea ar trebui să urmărească să se asigure că:

(1)procesul de negociere este deschis, favorabil incluziunii și transparent și se bazează pe o cooperare cu bună-credință;

(2)contribuțiile primite din partea statelor care sunt părți la convenție sunt analizate în condiții de egalitate pentru a garanta un proces incluziv;

(3)procesul de negociere se bazează pe un program de lucru eficace și realist.

Referitor la obiectivele generale ale negocierilor, Uniunea ar trebui să urmărească să se asigure că:

(4)definiția infracțiunilor de terorism din convenție este, în măsura posibilului, compatibilă cu dreptul Uniunii și cu obligațiile pe care statele membre și le-au asumat în temeiul dreptului Uniunii, în special în temeiul Directivei (UE) 2017/541;  

(5)definiția infracțiunilor de terorism reflectă în mod adecvat și cuprinzător domeniul de aplicare al infracțiunilor de terorism, ținând seama de caracterul evolutiv al amenințării teroriste care depășește obiectivele și modus operandi tradiționale;

(6)definiția infracțiunilor de terorism prevăzută la articolul 3 din Directiva (UE) 2017/541 este menținută în Uniunea Europeană și continuă să fie aplicată în cadrul relațiilor reciproce dintre statele membre ale Uniunii Europene care aplică directiva;

(7)negocierile asigură respectarea drepturilor fundamentale, a libertăților și a principiilor generale ale dreptului Uniunii, astfel cum sunt consacrate în tratatele Uniunii Europene și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În ceea ce privește fondul negocierilor, Uniunea ar trebui să urmărească să se asigure că:

(8)definiția infracțiunilor de terorism din convenție este elaborată într-un mod care asigură claritate și securitate juridică;

(9)definiția infracțiunilor de terorism ar trebui formulată în termeni generali; formularea ar trebui să fie, în măsura posibilului, compatibilă cu dreptul relevant al Uniunii și cu tratatele ONU de combatere a terorismului enumerate în anexa la convenție;

(10)în măsura posibilului, nu există discrepanțe între definiția infracțiunilor de terorism din convenție și definiția infracțiunilor de terorism prevăzută la articolul 3 din Directiva (UE) 2017/541;

(11)elementele definiției infracțiunilor de terorism din convenție sunt coerente cu abordarea bazată pe două componente de la articolul 3 din Directiva (UE) 2017/541, alineatul (1) al acesteia enumerând actele săvârșite cu intenție care pot aduce atingere gravă unei țări sau unei organizații internaționale și care se califică drept „infracțiuni de terorism” atunci când sunt săvârșite într-unul dintre scopurile enumerate la alineatul (2);

(12)în cazul unei actualizări a anexei la convenție, cu noi tratate de combatere a terorismului, infracțiunile definite de aceste tratate și domeniul lor de aplicare ar trebui să fie compatibile cu lista infracțiunilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/541.

În ceea ce privește funcționarea convenției, Uniunea ar trebui să urmărească să se asigure că:

(13)convenția modificată menține instrumentele existente la nivel mondial și regional, precum și cooperarea internațională actuală în ceea ce privește combaterea pe plan global a terorismului;

(14)convenția modificată își menține mecanismul de punere în aplicare și dispozițiile finale, inclusiv în ceea ce privește soluționarea litigiilor, semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea, intrarea în vigoare, modificarea, suspendarea și denunțarea.