This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52023PC0063
Proposal for a DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL amending Directive 2012/19/EU on waste electrical and electronic equipment (WEEE)
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI de modificare a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI de modificare a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)
COM/2023/63 final
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 7.2.2023
COM(2023) 63 final
2023/0025(COD)
Propunere de
DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)
(Text cu relevanță pentru SEE)
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
•Motivele și obiectivele propunerii
La 25 ianuarie 2022, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în hotărârea sa în cauza C181/20 1 , a declarat ca fiind parțial nul articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice („Directiva DEEE”), din cauza efectului retroactiv nejustificat, în măsura în care prevede că producătorii trebuie să își asume finanțarea costurilor de colectare, tratare, recuperare și eliminare în condiții de protecție a mediului a deșeurilor provenite din panouri fotovoltaice introduse pe piață între 13 august 2005 și 13 august 2012. Ultima dată reprezintă intrarea în vigoare a noii Directive DEEE de la acea dată, care a înlocuit Directiva 2002/96/CE. De la intrarea în vigoare a acesteia, panourile fotovoltaice au fost adăugate în domeniul de aplicare al Directivei DEEE. Mai mult, directiva din 2012 a pus în aplicare în sens mai larg un „domeniu de aplicare deschis” începând cu 15 august 2018, modificând în acest sens domeniul de aplicare al Directivei anterioare 2002/96/CE.
Curtea argumentează că, înainte de adoptarea Directivei 2012/19/UE, statele membre aveau posibilitatea, în temeiul articolului 14 din Directiva 2008/98/CE privind deșeurile 2 , de a impune suportarea costurilor aferente gestionării deșeurilor provenite din panouri fotovoltaice de către deținătorii actuali sau anteriori ai deșeurilor sau de către producătorul sau distribuitorul panourilor fotovoltaice. Potrivit Curții, regula stabilită ulterior, la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE, potrivit căreia finanțarea costurilor legate de tratarea panourilor fotovoltaice la sfârșitul ciclului de viață, altele decât cele destinate gospodăriilor particulare, trebuie să fie suportată în toate statele membre de către producători, inclusiv în cazul în care produsele au fost deja introduse pe piață la o dată la care era în vigoare prima reglementare, trebuie considerată ca fiind aplicabilă retroactiv. Prin urmare, aceasta este susceptibilă să încalce principiul securității juridice.
Hotărârea necesită acțiuni subsecvente printr-o modificare specifică a Directivei DEEE și a articolului 13 alineatul (1) din aceasta privind finanțarea colectării și tratării DEEE provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare.
În plus, s-a evaluat că articolul 12 alineatul (1) din Directiva DEEE ar trebui, de asemenea, modificat, deoarece conține o dispoziție paralelă privind echipamentele electrice și electronice (EEE) destinate gospodăriilor particulare. Deși acest articol nu a fost vizat în mod explicit de hotărârea Curții întrucât nu a făcut obiectul cauzei subiacente, acesta poate fi considerat, de asemenea, retroactiv în lumina raționamentului Curții și, prin urmare, trebuie efectuată o modificare similară.
Propunerea specifică a Comisiei abordează, de asemenea, impactul hotărârii Curții asupra altor produse care intră sub incidența „domeniului de aplicare deschis” prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva DEEE începând cu 15 august 2018, în cazul cărora situația este similară cu cea a panourilor fotovoltaice, vizată în mod explicit de hotărârea Curții. În special, „domeniul de aplicare deschis” poate include atât EEE pentru gospodării particulare, cât și EEE pentru alți utilizatori decât gospodăriile particulare 3 . În ambele cazuri, ca urmare a hotărârii Curții, este necesar să se clarifice faptul că producătorii sunt obligați să finanțeze gestionarea deșeurilor provenite din EEE care intră în „domeniul de aplicare deschis” doar începând cu 15 august 2018.
În consecință, propunerea Comisiei acoperă, de asemenea, o modificare a articolului 12 alineatul (1). Se propune modificarea articolului 12 alineatele (3) și (4) pentru a clarifica momentul în care se aplică obligația de finanțare pentru producători.
De asemenea, pentru a corecta un efect care altfel, pe baza raționamentului Curții, ar avea caracter retroactiv, propunerea Comisiei vizează, de asemenea, modificarea articolului 15 alineatul (2) care se referă la marcajul EEE.
În plus, prezenta propunere actualizează la articolul 14 alineatul (4) și la articolul 15 alineatul (2) din Directiva DEEE trimiterile la standardul european EN 50419 privind marcarea EEE în ceea ce privește colectarea separată a DEEE, înlocuind trimiterea la versiunea din 2006 a acestui standard cu versiunea din 2022.
•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat
Normele actuale ale Uniunii privind gestionarea DEEE sunt prevăzute în Directiva 2012/19/UE.
Propunerea vizează modificarea articolului 12 alineatele (1), (3) și (4), a articolului 13 alineatul (1) și a articolului 15 alineatul (2) din Directiva DEEE, ca urmare a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-181/20. Aceste dispoziții se referă la principiul răspunderii extinse a producătorilor (REP), un principiu-cheie al Directivei DEEE deja consacrat în prima Directivă 2002/96/CE și la punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește”, astfel cum este consacrat în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Principiul răspunderii extinse a producătorilor este prezentat mai detaliat în Directiva 2008/98/CE privind deșeurile (Directiva-cadru privind deșeurile sau DCD). Propunerea menține eficacitatea deplină a dispozițiilor privind răspunderea extinsă a producătorilor. Cu toate acestea, având în vedere hotărârea Curții, principiul neretroactivității și interesele conexe ale actorilor economici trebuie să fie respectate în ceea ce privește perioada în care Directiva DEEE nu se aplica încă panourilor fotovoltaice și altor produse care au intrat recent în domeniul său de aplicare.
Propunerea vizează, de asemenea, modificarea articolului 14 alineatul (4) și a articolului 15 alineatul (2) pentru a actualiza trimiterea la standardul european EN 50419 prin înlocuirea trimiterii la standardul EN 50419, adoptat de Cenelec în martie 2006, cu versiunea revizuită a acestui standard, care a fost adoptată în 2022, și pentru a actualiza trimiterile din standard la Directiva DEEE (EN 50419: 2022).
Aceste modificări specifice propuse nu se referă la nicio altă dispoziție de politică din domeniul DEEE.
•Coerența cu alte politici ale Uniunii
Modificările specifice propuse mențin coerența directivei și a dispozițiilor sale privind răspunderea extinsă a producătorilor cu alte politici ale Uniunii.
2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
•Temeiul juridic
Propunerea se bazează pe articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la protecția mediului, care constituie temeiul juridic al actului pe care îl modifică.
•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)
Așa cum se menționează în considerentul 36 din Directiva 2012/19/UE, întrucât obiectivul directivei nu poate fi realizat într-un mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere dimensiunea problemei, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Având în vedere că modificarea specifică vizează modificarea dispozițiilor deja existente ale directivei în conformitate cu hotărârea Curții, se poate concluziona că principiul subsidiarității și valoarea adăugată la nivelul UE sunt respectate, astfel cum s-a intenționat inițial prin adoptarea Directivei 2012/19/UE. În plus, având în vedere că ar putea exista interpretări diferite de către statele membre în ceea ce privește momentul începând de la care răspunderea extinsă a producătorilor se aplică panourilor fotovoltaice și EEE noi care intră în domeniul de aplicare, este necesară modificarea.
•Proporționalitatea
Astfel cum se indică în considerentul 36 din Directiva 2012/19/UE, în conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Directiva DEEE nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său.
Având în vedere că modificarea specifică vizează modificarea dispozițiilor deja existente ale directivei în conformitate cu hotărârea Curții, se poate concluziona că principiul subsidiarității și valoarea adăugată la nivelul UE sunt respectate, astfel cum s-a intenționat inițial prin adoptarea Directivei 2012/19/UE.
•Alegerea instrumentului
Având în vedere că modificarea specifică vizează modificarea dispozițiilor deja existente ale Directivei DEEE în conformitate cu hotărârea Curții, prezenta propunere ia forma unei directive de modificare a Directivei 2012/19/UE.
3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI
•Evaluările ex-post/verificarea adecvării legislației existente
Nu se aplică.
•Consultările cu părțile interesate
Experții din statele membre au fost informați cu privire la implicațiile hotărârii Curții în cauza C-181/20 și, cu ocazia unei reuniuni a Grupului de experți privind deșeurile din 7 aprilie 2022 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2012/19/UE privind DEEE 4 , în cadrul căreia Comisia a prezentat principalele elemente ale modificării specifice și a solicitat feedback. Nu au fost formulate obiecții cu privire la calea de urmat propusă și nici nu au fost formulate observații specifice.
Având în vedere că hotărârea Curții impune Comisiei să pună în aplicare hotărârea fără întârzieri nejustificate și ținând seama de caracterul limitat al propunerii, nu au mai avut loc consultări cu părțile interesate.
•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate
Având în vedere domeniul de aplicare clar definit și limitat al prezentei propuneri pentru a răspunde unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, nu a fost necesară recurgerea la expertiză externă.
•Evaluarea impactului
Nu a fost efectuată nicio evaluare a impactului, având în vedere că Comisia nu a avut altă opțiune decât să modifice articole specifice din Directiva DEEE în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-181/20.
•Adecvarea reglementărilor și simplificarea
Inițiativa este limitată la modificarea articolului 12 alineatele (1), (3) și (4), a articolului 13 alineatul (1) și a articolului 15 alineatul (2) din Directiva DEEE, ca urmare a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-181/20, și la modificarea articolului 14 alineatul (4) și a articolului 15 alineatul (2) în scopul actualizării trimiterii la standardul european EN 50419. Prin urmare, propunerea prezintă un domeniu de aplicare și un format juridic strict definite.
•Drepturile fundamentale
Propunerea nu are consecințe asupra protecției drepturilor fundamentale. Având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-181/20, este necesar să i se dea curs prin adoptarea acestei propuneri specifice a Comisiei de modificare a Directivei DEEE.
4.IMPLICAȚIILE BUGETARE
Măsura propusă nu generează consecințe bugetare pentru Comisia Europeană. Prin urmare, nu este prezentată o fișă financiară legislativă.
5.ALTE ELEMENTE
•Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare
Modalitățile de raportare sunt deja prevăzute la articolul 16 din Directiva DEEE, care nu este afectat de această propunere specifică a Comisiei.
În plus, normele privind calcularea, verificarea și raportarea datelor în sensul Directivei DEEE sunt prevăzute în Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2193 a Comisiei din 17 decembrie 2019.
Nu sunt necesare măsuri sau mecanisme suplimentare în legătură cu prezenta propunere.
•Documentele explicative (în cazul directivelor)
Comisia consideră că pentru a îmbunătăți calitatea informațiilor privind transpunerea directivei, sunt necesare documente care să explice măsurile de transpunere a directivelor luate de statele membre.
Principalul obiectiv al dispozițiilor propuse este de a asigura respectarea hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene și, prin urmare, de a clarifica momentul începând de la care producătorii de diferite echipamente electrice și electronice, atât pentru gospodăriile particulare, cât și pentru alți utilizatori decât gospodăriile particulare, trebuie să asigure finanțarea gestionării deșeurilor generate de produsele lor. Prin urmare, transpunerea completă și corectă a noii legislații este esențială pentru a garanta că acest obiectiv este atins și că există o abordare armonizată între statele membre.
Cerința de a furniza documente explicative poate crea o sarcină administrativă suplimentară pentru unele state membre. Cu toate acestea, sunt necesare documente explicative pentru a se putea verifica în mod eficace dacă transpunerea este completă și corectă, ceea ce este esențial din motivele menționate anterior, neexistând alte măsuri mai puțin împovărătoare care să permită o verificare eficientă. În plus, documentele explicative pot contribui în mod semnificativ la reducerea sarcinii administrative aferente monitorizării conformității de către Comisie; în absența acestora, ar fi necesare resurse considerabile și numeroase contacte cu autoritățile naționale pentru a urmări metodele de transpunere în toate statele membre.
Având în vedere cele de mai sus, este oportun să li se solicite statelor membre ca notificarea măsurilor lor de transpunere să fie însoțită de unul sau mai multe documente în care să se explice relația dintre dispozițiile prezentei directive care modifică Directiva DEEE și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere.
•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii
Articolul 1 prevede modificarea următoarelor articole din Directiva 2012/19/UE privind DEEE:
Articolul 12 alineatul (1):
Amendamentul propus vizează clarificarea momentului începând de la care producătorii de panouri fotovoltaice și de echipamente electrice și electronice pentru gospodăriile particulare care intră în domeniul de aplicare al Directivei DEEE numai de la 15 august 2018 (EEE care intră în „domeniul de aplicare deschis”) trebuie să asigure finanțarea costurilor pentru colectarea, tratarea, valorificarea și eliminarea ecologică a DEEE provenite de la gospodăriile particulare. În special, acesta clarifică faptul că producătorii de panouri fotovoltaice pentru gospodării particulare asigură finanțarea colectării, tratării, valorificării și eliminării ecologice a DEEE rezultate din panouri fotovoltaice în cazul în care astfel de panouri fotovoltaice au fost introduse pe piață începând cu 13 august 2012.
Se prevede, de asemenea, că producătorii de EEE care intră în „domeniul de aplicare deschis” pentru gospodăriile particulare asigură finanțarea costurilor menționate mai sus pentru DEEE rezultate în cazul în care EEE au fost introduse pe piață începând cu 15 august 2018.
Articolul 12 alineatul (3):
Această dispoziție urmărește să elimine din textul directivei prima parte a primei teze „Pentru produsele introduse pe piață după 13 august 2005”, dat fiind că, în urma punerii în aplicare a hotărârii Curții, trimiterea la 13 august 2005 este caducă.
Articolul 12 alineatul (4):
Amendamentul propus clarifică faptul că acest alineat se referă numai la DEEE provenite de la produsele menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva DEEE, altele decât panourile fotovoltaice.
Articolul 13 alineatul (1):
Amendamentul propus vizează clarificarea momentului începând de la care producătorii de panouri fotovoltaice și de echipamente electrice și electronice pentru alți utilizatori decât gospodăriile particulare, care intră în domeniul de aplicare al Directivei DEEE numai de la 15 august 2018 (EEE care intră în „domeniul de aplicare deschis”) trebuie să prevadă finanțarea costurilor pentru colectarea, tratarea, valorificarea și eliminarea în condiții de protecție a mediului a DEEE.
În special, acesta clarifică faptul că producătorii de panouri fotovoltaice pentru alți utilizatori decât gospodăriile particulare asigură finanțarea colectării, tratării, valorificării și eliminării în condiții de protecție a mediului a DEEE rezultate din panouri fotovoltaice în cazul în care astfel de panouri fotovoltaice au fost introduse pe piață începând cu 13 august 2012.
Se prevede, de asemenea, că producătorii de EEE care intră în „domeniul de aplicare deschis” pentru alți utilizatori decât gospodăriile particulare, asigură finanțarea costurilor menționate mai sus pentru DEEE rezultate din astfel de EEE, în cazul în care echipamentul a fost introdus pe piață începând cu 15 august 2018.
Articolul 14 alineatul (4):
Acest amendament propus prevede o actualizare în ceea ce privește trimiterea la standardul european EN 50419 în Directiva DEEE. Întrucât acest standard a fost revizuit în 2022, propunerea urmează să înlocuiască trimiterea la versiunea din 2006 a standardului cu o trimitere la cea mai recentă versiune din 2022.
Articolul 15 alineatul (2):
Amendamentul propus este un amendament care decurge din amendamentele la articolele 12 și 13, pentru a clarifica faptul că obligația producătorilor de a marca EEE se aplică numai de la 13 august 2012 în ceea ce privește panourile fotovoltaice și numai de la 15 august 2018 în ceea ce privește EEE care intră în „domeniul de aplicare deschis”. Modificarea propusă prevede, de asemenea, o actualizare în ceea ce privește trimiterea la standardul european EN 50419, în concordanță cu modificarea în acest sens de la articolul 14 alineatul (4).
Articolul 2 conține dispoziții privind transpunerea directivei de către statele membre.
Articolul 3 conține dispoziții privind intrarea în vigoare a măsurii.
Articolul 4 definește destinatarii măsurii, și anume statele membre.
2023/0025 (COD)
Propunere de
DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 5 ,
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 6 ,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
întrucât:
(1)Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) a intrat în vigoare la 13 august 2012, înlocuind Directiva 2002/96/CE.
(2)Panourile fotovoltaice, care nu intrau în domeniul de aplicare al Directivei 2002/96/CE, au fost incluse în domeniul de aplicare al Directivei 2012/19/UE începând cu 13 august 2012, când au fost adăugate în categoria 4 din anexele I și II menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2012/19/UE.
(3)Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE prevede că producătorii de echipamente electrice și electronice (EEE) suportă costurile aferente colectării, tratării, valorificării și eliminării în condiții de protecție a mediului a deșeurilor de EEE (DEEE) provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare, rezultate din produse introduse pe piață după data de 13 august 2005.
(4)La 25 ianuarie 2022, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în hotărârea sa în cauza C181/20 7 , a declarat nevalid articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE în măsura în care privește panourile fotovoltaice introduse pe piață între 13 august 2005 și 12 august 2012, din cauza efectului retroactiv nejustificat. Curtea a statuat că, întrucât, înainte de adoptarea Directivei 2012/19/UE, legiuitorul UE a lăsat statelor membre, în temeiul articolului 14 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile 8 , alegerea de a impune suportarea costurilor aferente gestionării deșeurilor provenite din panouri fotovoltaice de către deținătorii actuali sau anteriori ai deșeurilor sau de către producătorul sau distribuitorul panourilor fotovoltaice, și a stabilit ulterior, la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE, norma potrivit căreia, în toate statele membre, aceste costuri trebuie suportate de către producători, inclusiv în ceea ce privește produsele pe care aceștia din urmă le introduseseră deja pe piață la un moment în care era în vigoare reglementarea anterioară, norma respectivă trebuie considerată ca fiind aplicabilă retroactiv și, prin urmare, este susceptibilă de a încălca principiul securității juridice. Curtea a statuat că o astfel de retroactivitate se aplică în ceea ce privește panourile fotovoltaice introduse pe piață înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2012/19/UE, la 13 august 2012.
(5)Hotărârea Curții prin care articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE a fost declarat parțial nevalid implică în mod direct faptul că acesta ar trebui modificat astfel încât să nu se aplice în ceea ce privește deșeurile generate de panourile fotovoltaice provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare și introduse pe piață între 13 august 2005 și 13 august 2012. În plus, având în vedere considerațiile expuse în hotărârea Curții, este necesar să se modifice Directiva 2012/19/UE și în ceea ce privește finanțarea deșeurilor generate de panourile fotovoltaice provenite din gospodării particulare cărora li se aplică articolul 12 din Directiva 2012/19/UE, precum și în ceea ce privește alte EEE, atât pentru deșeurile provenite de la gospodării particulare, cât și de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare, care se află într-o situație comparabilă cu cea a panourilor fotovoltaice.
(6)Începând cu 15 august 2018, articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2012/19/UE extinde domeniul de aplicare al directivei respective la toate EEE. În mod similar panourilor fotovoltaice, EEE care nu intrau în domeniul de aplicare al Directivei 2012/19/UE în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (a) din aceasta, dar care au intrat în domeniul său de aplicare începând cu 15 august 2018 în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din aceasta („EEE care intră în domeniul de aplicare deschis”), nu au fost incluse anterior nici în domeniul de aplicare al Directivei 2002/96/CE. Curtea argumentează că, înainte de adoptarea Directivei 2012/19/UE, statele membre aveau posibilitatea, în temeiul articolului 14 din Directiva 2008/98/CE, de a impune suportarea costurilor aferente gestionării deșeurilor provenite de la EEE respective de către deținătorii actuali sau anteriori ai deșeurilor sau de către producătorul sau distribuitorul echipamentului respectiv. Prin urmare, aplicarea articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE pentru EEE care intră în domeniul de aplicare deschis ar fi, din motivele expuse în hotărârea Curții în cauza C181/20, contrară principiului securității juridice. Cu toate acestea, întrucât Directiva 2012/19/UE include EEE care intră în domeniul de aplicare deschis numai începând cu 15 august 2018, articolul 13 alineatul (1) ar trebui modificat astfel încât să nu se aplice EEE care intră în domeniul de aplicare deschis introduse pe piață între 13 august 2005 și 15 august 2018.
(7)Ca dispoziție care reflectă articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE, care se aplică altor utilizatori decât gospodăriile particulare, articolul 12 alineatul (1) coroborat cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2012/19/UE impune producătorilor finanțarea costurilor de colectare, tratare, valorificare și eliminare în condiții de protecție a mediului a DEEE provenite de la gospodăriile particulare, în ceea ce privește produsele introduse pe piață începând cu 13 august 2005. Din motivele expuse în hotărârea Curții în cauza C-181/20, în măsura în care aceste dispoziții se aplică finanțării costurilor de gestionare a deșeurilor pentru panourile fotovoltaice introduse pe piață între 13 august 2005 și 13 august 2012 și pentru EEE care intră în domeniul de aplicare deschis introduse pe piață între 13 august 2005 și 15 august 2018, acestea s-ar aplica de asemenea retroactiv într-un mod care contravine principiului securității juridice. Prin urmare, articolul 12 din Directiva 2012/19/UE ar trebui modificat astfel încât să nu se aplice panourilor fotovoltaice introduse pe piață între 13 august 2005 și 13 august 2012 și nici EEE care intră în domeniul de aplicare deschis introduse pe piață între 13 august 2005 și 15 august 2018.
(8)Articolul 14 alineatul (4) și articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2012/19/UE prevăd ca EEE introduse pe piață să fie marcate, de preferință în conformitate cu standardul european EN 50419, care a fost adoptat de Cenelec în martie 2006. Acest standard a fost revizuit pentru a actualiza trimiterile la Directiva 2012/19/UE pe care le conține. Prin urmare, trimiterea la standard de la articolul 14 alineatul (4) și de la articolul 15 alineatul (2) ar trebui actualizată pentru a face trimitere la versiunea actualizată a standardului EN 50419, care a fost adoptată de Cenelec în iulie 2022.
(9)Articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2012/19/UE prevede că pentru a permite determinarea fără echivoc a datei de introducere pe piață a EEE, statele membre se asigură că pe EEE există un marcaj care specifică faptul că echipamentul a fost introdus pe piață după data de 13 august 2005. Ca urmare a modificărilor aduse articolelor 12 și 13, articolul 15 alineatul (2) ar trebui modificat în ceea ce privește panourile fotovoltaice și EEE care intră în domeniul de aplicare deschis, astfel încât să se clarifice faptul că obligația de marcare se aplică panourilor fotovoltaice numai de la 13 august 2012 și numai de la 15 august 2018 EEE care intră în domeniul de aplicare deschis.
(10)În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative 9 , statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Modificarea Directivei 2012/19/UE
Directiva 2012/19/UE se modifică după cum urmează:
(1)Articolul 12 se modifică după cum urmează:
(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„1. Statele membre veghează ca producătorii să asigure cel puțin finanțarea colectării, tratării, valorificării și eliminării în condiții de protecție a mediului a DEEE provenite de la gospodăriile particulare care au fost depozitate la centrele de colectare instituite în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), după cum urmează:
(a)pentru DEEE rezultate din EEE menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a), altele decât panourile fotovoltaice, în cazul în care aceste EEE au fost introduse pe piață după 13 august 2005;
(b)pentru DEEE rezultate din panouri fotovoltaice, în cazul în care aceste panouri fotovoltaice au fost introduse pe piață începând cu 13 august 2012; precum și
(c)pentru DEEE rezultate din EEE menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) și care nu intră sub incidența articolul 2 alineatul (1) litera (a), în cazul în care aceste EEE au fost introduse pe piață începând cu 15 august 2018.”;
(b) la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„3. Fiecare producător este răspunzător de finanțarea operațiunilor prevăzute la alineatul (1) privind deșeurile provenite de la propriile produse. Producătorul poate opta să-și îndeplinească această obligație în mod individual sau aderând la un sistem colectiv.”;
(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:
„4. Responsabilitatea pentru finanțarea costurilor de gestionare a DEEE provenite de la produsele menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a), altele decât panouri fotovoltaice introduse pe piață la 13 august 2005 sau înainte de această dată („deșeuri istorice”) este asigurată prin unul sau mai multe sisteme la care toți producătorii existenți pe piață în momentul generării costurilor respective contribuie în mod proporțional, de exemplu în funcție de cota lor de piață per tip de echipament.”;
(2)La articolul 13, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„1. Statele membre se asigură ca finanțarea costurilor de colectare, tratare, valorificare și eliminare în condiții de protecție a mediului a DEEE provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare să fie asigurată de producători, după cum urmează:
(a)pentru DEEE rezultate din EEE menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a), altele decât panourile fotovoltaice, în cazul în care aceste EEE au fost introduse pe piață după 13 august 2005;
(b)pentru DEEE rezultate din panouri fotovoltaice, în cazul în care aceste panouri fotovoltaice au fost introduse pe piață începând cu 13 august 2012; precum și
(c)pentru DEEE care rezultă din EEE menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) și care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) litera (a), în cazul în care aceste EEE au fost introduse pe piață începând cu 15 august 2018.”;
(3)La articolul 14, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:
„4. În vederea reducerii la minimum a eliminării DEEE sub formă de deșeuri municipale nesortate și pentru a facilita colectarea separată a acestora, statele membre se asigură că producătorii marchează în mod corespunzător – de preferință în conformitate cu standardul european EN 50419:2022 – EEE introduse pe piață cu simbolul prezentat în anexa IX. În situații excepționale în care acest lucru este necesar din cauza dimensiunii sau a funcției produsului, simbolul se imprimă pe ambalaj, pe instrucțiunile de utilizare și pe certificatul de garanție pentru EEE.”;
(4)La articolul 15, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„2. Pentru a permite determinarea fără echivoc a datei de introducere pe piață a EEE, statele membre se asigură că pe EEE există un marcaj care specifică faptul că echipamentul a fost introdus pe piață după data de 13 august 2005. În acest scop, se aplică, de preferință, standardul european EN 50419:2022.
Pentru panourile fotovoltaice, obligația menționată la primul paragraf se aplică numai panourilor fotovoltaice introduse pe piață începând cu 13 august 2012.
Pentru EEE menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) și care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (1) litera (a), obligația menționată la primul paragraf se aplică numai EEE introduse pe piață începând cu 15 august 2018.”
Articolul 2
Transpunerea
1.Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la [un an de la intrarea în vigoare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
2.Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în cea de a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,
Președinta Președintele
