52023DC0001

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Raportul tehnic al JRC privind „Evaluarea potențialului de eficiență energetică din generarea, transportul și stocarea energiei electrice”

Rezumat al raportului tehnic al JRC privind „Evaluarea potențialului de eficiență energetică în generarea, transportul și stocarea energiei electrice”

Raportul prezintă, printr-o abordare netehnică, rezultatele unei evaluări efectuate pentru a aprecia potențialul de eficiență energetică din conversia, transformarea, transportul și stocarea energiei electrice.

Raportul urmează orientările prezentate la articolul 24 alineatul (13) din Directiva 2012/27 privind eficiența energetică, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2018/2002/UE, examinând cei trei piloni principali ai unei posibile dezvoltări a eficienței energetice, și anume combustibilii convenționali, stocarea și transportul energiei electrice de înaltă tensiune în curent continuu (HVDC). Prin urmare, documentul descrie cele trei soluții tehnologice principale axate pe eficiența energetică, pentru a explora posibilele economii care ar putea fi obținute. Raportul conține o reexaminare a nivelurilor actuale de eficiență, o reexaminare a marjelor de ameliorare cunoscute, precum și o estimare aproximativă a posibilelor economii de energie primară la nivel european; în primul rând, raportul investighează separat soluțiile tehnologice individuale; apoi prezintă concluziile și clasificarea în ultimul capitol.

Capitolul 2 prezintă rezultatele privind tehnologia adoptată și evaluarea eficienței centralelor termice, făcând referire în special la centralele electrice convenționale pe bază de combustibili fosili (cărbune, gaz, petrol), completate de date statistice selectate privind eficiența, consumul, capacitățile etc. Raportul descrie nivelurile actuale și prognozate de eficiență, inclusiv estimări ale potențialelor economii de energie primară în contextul anumitor ipoteze legate de politica de decarbonizare adoptată în prezent.

Motivul pentru care nu se cercetează eficiența producției de energie electrică din surse regenerabile este, în esență, unul economic. Structura costurilor celor mai comune instalații de producție este dominată de costurile de investiții (CapEx), în timp ce costurile de exploatare (OpEx) se limitează la întreținere, deoarece operatorii nu trebuie să plătească costul combustibililor. În consecință, eficiența de conversie a producției de energie electrică din surse regenerabile, deși interesantă din punct de vedere tehnic, nu a fost cercetată în mod activ, iar literatura științifică este destul de limitată. Considerații nu foarte diferite se aplică și în ceea ce privește producția de energie electrică nucleară: în majoritatea reactoarelor nucleare aflate în funcțiune, doar 30-35% din energia termică produsă prin fisiune este transformată în energie electrică, în timp ce restul se disipează în mediul înconjurător sub formă de căldură reziduală. Această pondere s-a îmbunătățit doar marginal în ultimele decenii. Structura costurilor producției de energie electrică nucleară este destul de similară, chiar dacă nu identică cu cea a producției de energie electrică din surse regenerabile; cea mai mare parte a costurilor sunt reprezentate de CapEx (construirea și demontarea centralelor), în timp ce costul combustibilului (de obicei uraniu îmbogățit) reprezintă doar o mică parte din costul total de producție; și în acest caz problema este insuficient investigată, deoarece prioritatea este îmbunătățirea securității și reducerea perioadelor de indisponibilitate pentru realimentare și întreținere. Unele proiecte ale viitoarelor reactoare din „generația IV” sunt concepute pentru o eficiență mai mare, dar până în prezent nu există decât prototipuri.

Capitolul 3 descrie mai multe tipuri diferite de stocare disponibile pentru sistemele electrice, explicând maturitatea tehnologiilor și furnizând mai multe detalii privind tehnologiile care prezintă perspective mai bune în prezent și în viitor (centrale hidroelectrice cu pompare, baterii, aer comprimat, volanți). Cu toate că raportul furnizează evaluări ale eficienței energetice pe întregul circuit, trebuie să se ia în considerare, de asemenea, faptul că este dificil să se realizeze o comparație directă în ceea ce privește eficiența între alternativele de stocare care ar putea fi abordate pentru soluționarea unor probleme tehnice foarte diferite. Raportul explică, de exemplu, că nu se pot (încă) utiliza supercondensatoare pentru a face față unei cantități mari de energie; fiecare problemă tehnică trebuie abordată printr-o clasă adecvată de sisteme de stocare; în cadrul clasei respective, bineînțeles, trebuie adoptată tehnologia cea mai eficientă. Mesajul esențial este că tehnologiile de stocare sunt interesante, nu pentru că permit economisirea directă a energiei primare, ci pentru că permit integrarea în sistemele energetice a energiei provenite din surse regenerabile de energie (SRE), îmbunătățind astfel eficiența sistemului în ansamblu.

Capitolul 4, care se referă la transportul HVDC, ajunge la concluzii similare: ameliorarea eficienței sistemelor de transport, care este deja foarte ridicată (aproximativ 98%), și apropierea de limitele fizice nu este adecvată. Transportul HVDC este interesant deoarece permite transferul de energie în condiții în care sistemele HVAC nu ar fi accesibile din punct de vedere tehnic sau economic, iar acest lucru este valabil în special pentru cablurile submarine care permit integrarea energiei eoliene din parcurile eoliene offshore de mari dimensiuni, ducând astfel la o economie indirectă de energie primară. Prin urmare, acest capitol descrie principalele caracteristici ale sistemelor HVDC, prezintă condițiile de exploatare care conduc la o eficiență optimă și evidențiază posibilele utilizări viitoare în contextul european. În fapt, ameliorarea reală a eficienței este indirectă, și anume îmbunătățirea integrării surselor regenerabile de energie și reducerea la minimum a restricționării; aceste aspecte, însă, precum și integrarea sistemului, răspunsul părții de consum și cererea de energie în general nu intră în domeniul de aplicare al studiului.

Capitolul 5 prezintă concluziile evaluării efectuate în legătură cu potențialul fiecărei tehnologii în ceea ce privește eficiența energetică. Ori de câte ori a fost posibil, s-a realizat o cuantificare a economiilor realiste, pe baza unei ipoteze de simplificare, demonstrând potențialul de îmbunătățire în ceea ce privește economiile de energie primară.