Raportor:

Stoyan TCHOUKANOV (BG-III)

Sesizare	Scrisoare din partea Președinției belgiene a Consiliului UE, 10.7.2023
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	19.12.2023
Data adoptării în sesiunea plenară	17.1.2024
Sesiunea plenară nr.	584
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	147/2/16

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE consideră că politica agricolă comună post-2027 trebuie să ofere un cadru de politică stabil pe termen lung, canalizat către o producție sustenabilă de alimente și o autonomie strategică deschisă pentru Uniunea Europeană, protejând totodată diversitatea tipurilor de agricultură din UE, răspunzând nevoilor societale și ecologice („bani publici pentru bunuri publice”) și garantând dezvoltarea rurală.

1.2.

Următoarea PAC trebuie să fie un semnal de alarmă care să atragă atenția că fermierii trebuie sprijiniți în mod adecvat pe parcursul tranziției. Politicile climatice și de mediu nu ar trebui considerate o povară în redresarea după criza actuală, ci – mai degrabă – o componentă a soluțiilor pe termen lung și a orientărilor pentru procesul decizional în viitor. Declinul industriei textile și siderurgice din UE ar trebui să îi avertizeze pe toți responsabilii de elaborarea politicilor că un sprijin insuficient sau inadecvat poate genera transformări subite și neintenționate la nivelul sectoarelor.

1.3.

PAC a permis Uniunii Europene să asigure aprovizionarea stabilă a populației sale tot mai numeroase cu alimente de calitate înaltă și îmbunătățită constant, menținând totodată un model de agricultură familială care a dispărut din multe alte părți ale lumii. Cu toate acestea, PAC nu a reușit să-i ajute pe fermierii care au avut cea mai mare nevoie de sprijin sau s-a dovedit inadecvată în diferite domenii, care se cer abordate în următorul cadru de politică:

1.3.1.

Cea mai recentă reformă a PAC a consolidat principiul potrivit căruia fiecare hectar care beneficiază de sprijin trebuie, în schimb, să ofere servicii de mediu societății. Cu toate acestea, o finanțare uniformă pe hectar nu reflectă realitatea ecologică sau un sprijin echitabil din punct de vedere social. CESE consideră că următoarea PAC ar trebui să continue această abordare, consolidând cerințele sociale și de mediu, care trebuie să fie neapărat recompensate și protejate în mod corespunzător de concurența neloială.

1.3.2.

În funcție de tipul și intensitatea producției, activitatea agricolă europeană ar putea avea externalități pozitive pentru peisaj și biodiversitate, mediu și climă. Întrucât piața nu reușește să stabilească un preț pentru aceste externalități, cea mai practică modalitate prin care societatea se poate asigura că ele sunt produse în continuare în măsura necesară constă în a-i stimula pe fermieri prin finanțare publică. Simpla acoperire a costurilor suportate și a veniturilor pierdute nu îi stimulează pe fermieri să se străduiască să obțină sustenabilitatea și autonomia pe termen lung (inclusiv pe baza unor eco-scheme voluntare). CESE le solicită contribuabililor din UE să fie pregătiți să aducă o contribuție suplimentară echitabilă la furnizarea unui serviciu de mediu valoros care, în caz contrar, nu ar fi realizat. Prin urmare, reforma PAC trebuie să facă mai mult pentru a-i sprijini pe fermierii care se angajează să participe la eco-scheme sau să presteze alte servicii de mediu, precum menținerea biodiversității, și să înlocuiască treptat actualul sprijin pentru venitul de bază, bazat pe suprafață, cu stimulente financiare, în loc de compensații.

1.3.3.

Prin urmare, plățile bazate pe suprafață ar trebui reutilizate pentru stimulente pentru servicii în beneficiul mediului și al societății, cu o perioadă de tranziție rezonabilă care poate depăși domeniul de aplicare al unui singur cadru financiar multianual (CFM). Fermele familiale mici ar trebui să aibă posibilitatea de a alege să mențină un sprijin pentru venit calculat în funcție de plățile la suprafață și pe unitățile de muncă din cadrul exploatației, permițând statelor membre să definească criteriile în planurile strategice. În cursul perioadei de tranziție, PAC ar trebui să ofere tuturor statelor membre mecanisme redistributive și plăți degresive sau plafonări obligatorii.

1.3.4.

Pentru a împiedica scăderea în continuare a numărului de ferme din UE din cauza lipsei reînnoirii generațiilor, trebuie luate măsuri pentru a promova sporirea veniturilor medii din agricultură, accesul la terenuri (prin granturi pentru investiții, credite preferențiale, legislație națională privind transferul de terenuri), condițiile favorabile pentru investiții în cadrul celui de-al doilea pilon (aducând fonduri private suplimentare), perfecționarea (fermierilor, lucrătorilor agricoli și consultanților), capacitarea femeilor, condițiile bune de muncă, îmbunătățind perspectivele pe termen lung pentru fermieri (pensii etc.) și atractivitatea generală a zonelor rurale.

1.3.5.

PAC trebuie să mențină accesul la terenuri agricole și utilizarea lor durabilă pe întreg teritoriul UE, evitând abandonarea lor și promovând exploatarea durabilă a terenurilor marginale pentru creșterea extensivă a animalelor prin plăți anuale țintite (de exemplu, plăți pentru suprafețe cu constrângeri naturale sau specifice zonei) și prin intermediul unui sprijin specific pentru investiții care să-i vizeze pe noii fermieri. Menținerea unei producții agricole durabile în întreaga UE este un principiu care ar trebui inclus în viitor în politica agricolă comună.

1.3.6.

PAC trebuie să contribuie la promovarea cererii consumatorilor la nivelul UE pentru alimente mai sănătoase și mai sustenabile, să reducă risipa de alimente și să reglementeze piețele alimentare în vederea abordării financiarizării sectorului alimentar, care induce niveluri înalte de speculă, dat fiind că acest sector obține profituri uriașe în timp ce europenii se luptă să facă față creșterii prețurilor la alimente.

1.3.7.

Deși ponderea bugetului UE alocată PAC a scăzut constant în ultimii 40 de ani, ajungând de la 65,5 % în 1980 la ceva mai puțin de 25 % în 2021, în timp ce cerințele pentru fermierii participanți au devenit din ce în ce mai extinse și mai costisitoare, CESE este ferm convins că finanțarea PAC trebuie să fie proporțională cu ambiția sa de a sprijini o tranziție justă (1). Prin comparație, ponderea din bugetul UE pentru funcționare a crescut cu 36 % între 1980 și 2021 (2). Fiecare euro alocat pentru asigurarea într-o manieră eficace a siguranței alimentare a UE, a calității alimentelor, pentru protejarea mediului natural și pentru păstrarea zonelor și peisajelor rurale înseamnă bani bine cheltuiți.

1.3.8.

Creșterea fulminantă a prețurilor la energie și riscurile de perturbare a alimentării cu energie și cu îngrășăminte fac parte din noua normalitate, iar PAC ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a include componente anticiclice și să asigure scheme de sprijin pentru investiții destinate îmbunătățirii producției și distribuției de energie din surse regenerabile la nivel local și la nivel de fermă în zonele rurale.

1.3.9.

CESE sugerează Comisiei să ia în considerare posibilitatea de a consolida schemele de asigurări pentru parteneriatele public-privat – care au un caracter voluntar în statele membre respective – în instrumentele PAC de după 2027, ca răspuns la consecințele condițiilor climatice extreme (secete, îngheț, inundații etc.).

1.3.10.

Ar trebui dezvoltate și puse în aplicare în continuare tehnologiile digitale care au demonstrat că contribuie la reducerea impactului asupra naturii și mediului, la îmbunătățirea bunăstării animalelor sau a condițiilor de muncă. Atunci când se ia în considerare un posibil sprijin pentru investiții în cadrul PAC pentru aceste tehnologii din fonduri publice europene sau naționale, ar trebui să se pună accentul pe contribuția pozitivă la politicile de ocupare a forței de muncă și la politicile naționale/regionale de dezvoltare, în conformitate cu planurile strategice.

1.3.11.

Procesul de elaborare și adaptare a planurilor strategice ar trebui revizuit, pentru a permite implicarea părților interesate, o flexibilitate sporită pentru statele membre și adaptări mai rapide după aprobarea lor inițială.

2.   Introducere

2.1.

Perioada actuală de programare a PAC a fost marcată încă de la început de două cataclisme majore: pandemia de COVID-19 și agresiunea Rusiei. Fermierii europeni au jucat un rol esențial în asigurarea disponibilității alimentelor în timpul perioadelor de limitare a mișcării persoanelor din 2020 și 2021, însă războiul din Ucraina a generat provocări și a exercitat o presiune uriașă asupra stabilității piețelor agricole europene, cu fluctuații extreme ale prețurilor și deficite de resurse agricole importante. De asemenea, sistemele agroalimentare sunt tot mai vulnerabile la schimbările climatice și, totodată, produc ele însele emisii de gaze cu efect de seră; prin urmare, este clar că avem nevoie de sisteme agroalimentare reziliente din punct de vedere climatic, pentru a atinge atât obiectivul global de adaptare, cât și obiectivul colectiv în materie de temperatură prevăzut în Acordul de la Paris (3).

2.2.

În consecință, Președinția belgiană a Consiliului UE a invitat CESE să elaboreze un aviz exploratoriu, în care să ia în considerare modalități de facilitare a autonomiei strategice și a producției alimentare sustenabile, printr-o PAC nouă, mai flexibilă și mai eficientă după 2027, cu scopul de a ne îmbunătăți capacitatea de a ne controla propria securitate alimentară și aprovizionare cu alimente și de a ne reduce dependența față de parteneri mai puțin fiabili, guvernați în mod nedemocratic. În ceea ce privește flexibilitatea, PAC ar trebui să fie mai deschisă la nevoile și circumstanțele în schimbare ale statelor membre ale UE și ale comunităților lor agricole, răspunzând mai prompt la provocările și oportunitățile generate de schimbările pieței și de progresele tehnologice.

2.3.

În vederea alegerilor pentru Parlamentul European din 2024 și a viitoarei extinderi a UE, CESE consideră că acest aviz reprezintă o șansă de a cristaliza o serie de considerații/orientări/propuneri din partea societății civile organizate privind forma și direcția viitoare a PAC după 2027, cu scopul de a realiza o producție alimentară autonomă și sustenabilă, în cadrul unei politici alimentare mai cuprinzătoare. Scopul este de a contribui la propunerea Comisiei privind viitoarea PAC, evidențiind nevoile organizațiilor societății civile și așteptările societății.

2.4.

UE are un procent ridicat de ferme familiale (4) (94,8 % în 2020) și ferme de mici dimensiuni (în timp ce dimensiunea medie a unei exploatații agricole în UE a fost de 17,4 ha în 2020, aproximativ 42 % dintre ferme au gestionat sub 2 ha, iar 76 % dintre ferme sub 10 ha). Marile ferme cultivă majoritatea suprafeței agricole utilizate a UE (7,5 % dintre fermele UE aveau o suprafață de cel puțin 50 ha și lucrau două treimi din suprafața agricolă utilizată a UE, în timp ce fermele de peste 100 ha cultivau aproximativ 50 % din suprafața agricolă utilizată) (5). Dintre cele 9,1 milioane de ferme, 4,1 milioane cresc animale, cu o dimensiune medie a turmei de 28 de unități vită mare (UVM); numărul total de UVM este de 113 milioane, dintre care 49 % bovine, 30 % porcine și 14 % păsări de curte.

2.5.

Nivelul actual al inflației, precum și imprevizibilitatea pieței de energie perturbă nivelul de trai echitabil al fermierilor din UE (6), venitul lor fiind deja cu aproximativ 40 % mai scăzut decât venitul din alte activități decât cele agricole (7). În plus, numărul de ferme scade în mod constant în UE (9,1 milioane de ferme în UE în 2020, cu 25 % mai puține decât în 2010), iar în ultimul deceniu s-a înregistrat un exod al forței de muncă din agricultură (o scădere cu 23 % a unităților de muncă pe an în 10 ani, în prezent lucrând în mod regulat în acest sector 22 de milioane de persoane) (8). Numărul fermelor zootehnice a scăzut cu 40 % în deceniul de după 2010, o scădere mult mai mare decât cea înregistrată în cazul fermelor fără animale (cu 5 %). Dimensiunea medie a unei ferme a crescut de la 13,2 ha la 17,4 ha.

2.6.

Lansată în 1962, politica agricolă comună a UE (PAC) este menită să crească productivitatea agricolă, să asigure un nivel de trai adecvat pentru fermieri și lucrătorii agricoli, să stabilizeze piețele, să asigure disponibilitatea resurselor și prețuri rezonabile pentru consumatori. PAC a evoluat de-a lungul anilor pentru a răspunde unor circumstanțe economice schimbătoare și cerințelor și nevoilor cetățenilor europeni, devenind mai verde și mai flexibilă și adoptând o abordare bazată pe performanțe și pe rezultate, care ține cont de condițiile și nevoile locale.

2.7.

Scopul PAC actuale este să le permită fermierilor să îndeplinească următoarele funcții în societate: producția alimentară (UE este unul dintre principalii producători și exportatori neți de produse agroalimentare din lume (9)), dezvoltarea comunităților rurale (sectorul agricol și alimentar oferă, împreună, aproape 40 de milioane de locuri de muncă în UE) și agricultura sustenabilă din punctul de vedere al mediului (producerea de alimente cu protejarea simultană a naturii și a biodiversității, folosind cu prudență resursele naturale) (10).

2.8.

Procentul reprezentat de bugetul PAC în bugetul UE a scăzut în ultimii 40 de ani, de la 65,5 % în 1980 la puțin sub 25 % în 2021 (ajustat la nivelul inflației) (11). În comparație cu 1990, când reprezenta 0,54 % din venitul național brut al UE, se preconizează că costul bugetar al PAC va scădea la 0,32 % pentru perioada 2021-2027 (12).

3.   Observații generale

3.1.

CESE a fost prima instituție a UE care a solicitat o politică alimentară cuprinzătoare în UE, cu scopul de a încuraja o alimentație sănătoasă prin sisteme alimentare durabile, creând o legătură între agricultură și serviciile de alimentație și cele ecosistemice și asigurând lanțuri de aprovizionare care protejează sănătatea publică pentru toate categoriile de populație ale societății europene (13). La nivel mai general, CESE solicită să se ia măsuri pentru a stimula schimbările sistemice și economia bunăstării de care avem nevoie pentru a pune în aplicare cu succes Pactul verde și social european și obiectivele de dezvoltare durabilă, pentru a asigura o tranziție justă, care să contribuie, printre altele, la sisteme agroalimentare mai sustenabile și echitabile și la dezvoltarea zonelor rurale, respectând totodată limitele planetare (14). CESE consideră că agricultura europeană ar trebui să avanseze în direcția agroecologiei: agricultura depinde de resursele naturale, iar aceste resurse trebuie păstrate pentru a asigura perspective viitoare pentru sector (15).

3.2.

CESE a propus o definiție a autonomiei strategice deschise aplicate sistemelor alimentare, bazată pe producția de alimente, forța de muncă și comerțul echitabil, având ca obiectiv general garantarea securității și a sustenabilității alimentare pentru toți cetățenii europeni, prin lanțuri de aprovizionare cu alimente echitabile, sănătoase, sustenabile și reziliente (16).

3.3.

CESE consideră că o provocare majoră pentru Uniunea Europeană va fi să păstreze modelul agricol european bazat pe o agricultură multifuncțională, statul de drept și valorile UE, inclusiv în contextul viitoarelor aderări la UE. Eforturile de a menține aceste aspecte trebuie să se bazeze pe principiile suveranității alimentare (17) și sustenabilității și pe nevoile reale ale fermierilor și consumatorilor europeni. Menținerea unei producții agricole durabile în întreaga UE este un principiu care ar trebui inclus în viitor în politica agricolă comună.

3.4.

În funcție de tipul și intensitatea producției, activitatea agricolă europeană ar putea avea externalități pozitive pentru peisaj și biodiversitate, mediu și climă. Întrucât piața nu reușește să stabilească un preț pentru aceste externalități, cea mai practică modalitate prin care societatea se poate asigura că ele sunt produse în continuare în măsura necesară constă în a-i stimula pe fermieri prin finanțare publică.

3.5.

CESE solicită un buget al PAC care să fie în conformitate cu ambițiile sale și cu rolurile și responsabilitățile sporite impuse de societatea UE (atingerea obiectivelor climatice, protejarea biodiversității și refacerea naturii, realizarea sechestrării carbonului, menținerea peisajelor, asigurarea bunăstării animalelor, reducerea utilizării pesticidelor, ameliorarea calității alimentelor etc.). Ar trebui stabilit un set comun de indicatori, pentru a urmări contribuția noii PAC la ODD și a contribui la punerea în aplicare a acestor obiective.

3.6.

Prin urmare, subvențiile PAC ar trebui să fie condiționate mai degrabă de respectarea obiectivelor sociale (condiții de muncă, securitate socială, servicii sociale și servicii de interes general) și ecologice (tranziția energetică, economia circulară, gestionarea sustenabilă a apei, biodiversitate, climă etc.), fără a pierde din vedere că sprijinul direct ar trebui să asigure compensarea decalajului în materie de venituri dintre fermieri și lucrătorii agricoli, pe de o parte, și restul populației, pe de altă parte.

3.7.

O evaluare a actualei PAC arată că 20 % dintre exploatații primesc aproximativ 80 % din fondurile destinate sprijinului agricol (18), ceea ce ar putea reflecta volumele de produse agricole produse în aceste ferme, dar nu neapărat nevoile sociale sau serviciile ecologice. Pentru a sprijini tranziția către o producție mai durabilă, actualul sprijin de bază pentru venit ar putea fi dezvoltat în continuare în vederea realizării unui sistem de plăți specifice pentru sustenabilitate (inclusiv un stimulent financiar semnificativ) legat de acțiuni concrete în beneficiul climei, al biodiversității și al mediului. Exploatațiile familiale mici și mijlocii ar trebui să poată opta să mențină un sprijin pentru venit bazat pe plăți istorice. În cursul perioadei de tranziție, PAC ar trebui să ofere tuturor statelor membre mecanisme redistributive și plăți degresive sau plafonări obligatorii.

3.8.

Experiența planurilor strategice actuale arată că acestea nu au flexibilitatea necesară pentru ca statele membre și regiunile lor să se adapteze rapid la noile circumstanțe care apar după adoptarea acestor planuri. Prin urmare, noua PAC ar trebui să prevadă procese accelerate pentru modificarea planurilor. Aceste planuri strategice și orice modificări ale lor ar trebui dezvoltate cu consultarea sectorului agricol și a altor părți interesate ale societății civile. Codul european de conduită privind parteneriatele ar trebui să joace un rol-cheie în punerea în aplicare a viitoarei PAC, prioritizând gestionarea, monitorizarea și controlul viitoarelor planuri strategice și oferind partenerilor sociali un rol și responsabilități în cadrul comitetelor de monitorizare. Ar trebui luate măsuri pentru a îmbunătăți legătura dintre piața de capital și fondurile PAC și pentru a spori eficiența și eficacitatea absorbției.

3.9.

În 2020, când numai 6,5 % dintre administratorii de ferme aveau vârsta sub 35 de ani (19), s-a profilat o provocare incontestabilă: reînnoirea generațiilor în agricultură. PAC este un instrument care trebuie să facă din acest aspect o prioritate. Dat fiind că ideile bune de la nivel european nu sunt întotdeauna preluate de statele membre, un buget mai ambițios pentru acest obiectiv, cu o mai mare armonizare și un instrument pentru sprijinirea tinerilor fermieri, ar reprezenta o evoluție pozitivă. Reînnoirea generațiilor face parte integrantă din aspectele orizontale, pe mai multe niveluri, legate de accesul la terenuri, accesul la investiții (fiind vorba de un sector cu utilizare intensivă a capitalului), poziția în lanțul valoric, dezvoltarea cunoștințelor și a competențelor și atractivitatea zonelor rurale.

3.10.

Pentru promovarea unei producții alimentare independente și durabile, este important ca UE să investească în știință, cercetare și inovare în domeniul agriculturii și al alimentației. Acest lucru trebuie luat în considerare în viitor prin corelarea PAC cu alte politici de cercetare și investiții ale UE. Progresele din domeniul științei agricole duc la dezvoltarea de noi tehnologii care pot îmbunătăți practicile agricole durabile. Investițiile în știința, cercetarea și inovațiile agricole reprezintă o valoare strategică care aduce beneficii nu numai sectorului agricol, ci și bunăstării generale a societăților și mediului.

3.11.

CESE consideră că piața unică a fost și ar trebui să rămână un element fundamental al comerțului cu produse alimentare și agricole în interiorul UE. Cu toate acestea, CESE consideră că structura actuală a pieței mărfurilor alimentare nu contribuie pe deplin la „economia sustenabilă de care avem nevoie” (20), ci, din anumite puncte de vedere, lucrează în mod activ împotriva acesteia. Această stare de fapt subminează eforturile de soluționare a foametei, de promovare a unor venituri echitabile pentru fermieri și lucrători și a unor prețuri echitabile pentru consumatori și de protejare a operatorilor mici și mijlocii din sectorul prelucrării alimentelor și a sectorului comerțului cu amănuntul de riscurile creșterii inflației. Prin urmare, trebuie să se ia în considerare modificarea situației prin intermediul unui regulament sincronizat cu PAC, pentru a contribui la bunăstarea oamenilor și la dezvoltarea societății, în perspectiva punerii în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă. Reglementarea pieței ar trebui consolidată în continuare pentru a aborda financiarizarea sectorului alimentar, care alimentează un nivel înalt de speculă (21). Accelerarea sistemelor de cunoștințe și inovare în agricultură (AKIS) și îmbunătățirea serviciilor de consiliere agricolă trebuie să fie elemente-cheie ale viitoarei PAC, întrucât îmbunătățirea accesului la cercetare, inovare, schimb de cunoștințe și formare este esențială pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii europene.

4.   Observații specifice

4.1.    Modalități de a facilita durabilitatea producției alimentare în UE din punctul de vedere al mediului

4.1.1.

Sistemele alimentare sunt afectate de schimbările climatice și contribuie la acestea. Prin urmare, sectorul agroalimentar joacă și trebuie să continue să joace un rol proactiv, însoțit de un sprijin corespunzător, în combaterea schimbărilor climatice, pentru a contribui la tranziția mai amplă către sisteme alimentare sustenabile, asigurând totodată profitabilitatea pe termen lung a acestui sector. Este nevoie de o coerență sporită a politicilor, de soluții tangibile la principalele provocări în materie de combatere a schimbărilor climatice și a deficitului de apă și de măsuri pentru a promova o guvernanță și principii mai democratice, bazate pe drepturi, și a garanta că finanțele merg în direcția corectă – și echitabilă. Politicile climatice și de mediu nu ar trebui considerate o povară în redresarea după criza actuală, ci – mai degrabă – o componentă a soluțiilor pe termen lung și a orientărilor pentru procesul decizional în viitor (22).

4.1.2.

CESE subliniază necesitatea unei coerențe sporite a politicilor pentru a accelera ritmul tranziției verzi și echitabile. Decarbonizarea și energiile care nu sunt bazate pe combustibili fosili trebuie să capete o mai mare importanță în cadrul politicilor agricole și rurale, iar celelalte politici sectoriale trebuie să țină cont de aceste obiective într-o mai mare măsură.

4.1.3.

Noua PAC ar trebui să promoveze o gestionare sustenabilă a apei (23), punând accentul pe gestionarea aprovizionării, optimizarea eficienței, reducerea pierderilor, prioritizarea utilizărilor, eliminarea utilizărilor ilegale, adoptarea de măsuri pentru a asigura durabilitatea întregului sistem și, în cele din urmă, adoptarea unui set de abordări în conformitate cu obiectivul unei autonomii și securități alimentare strategice a UE. Subvențiile ar trebui să depindă mai degrabă de eficiența utilizării apei, și nu de suprafața irigată, în funcție de disponibilitatea apei în statul membru respectiv.

4.1.4.

CESE sugerează Comisiei să ia în considerare posibilitatea de a consolida schemele de asigurări pentru parteneriatele public-privat – care au un caracter voluntar în statele membre respective – în instrumentele PAC de după 2027, ca răspuns la consecințele condițiilor climatice extreme (secete, îngheț, inundații etc.). Ca exemplu, din 2000, programul federal pentru asigurarea recoltelor din SUA (FCIP) a acordat 42,1 % din totalul despăgubirilor pentru secetă sau temperaturi ridicate; și pentru umiditatea excesivă s-au acordat deseori despăgubiri consistente (27,5 % din despăgubirile plătite începând cu anul 2000).

4.1.5.

Pentru a se asigura o concurență loială cu fermierii din UE, acordurile comerciale trebuie să stabilească standarde în materie de sănătate, de muncă și de mediu pentru importuri care să fie cel puțin echivalente cu cele impuse în UE.

4.1.6.

CESE recunoaște rolul agriculturii ecologice în atingerea obiectivelor Pactului verde european și, prin urmare, recomandă ca PAC să promoveze în continuare producția ecologică, distribuția și, mai ales, consumul în UE (de exemplu, prin achiziții publice și servicii de alimentație colectivă), pentru a atinge obiectivul foarte ambițios ca 25 % din terenurile agricole din UE să fie ecologice până în 2030.

4.1.7.

În Europa, actualele forme de creștere a animalelor diferă atât în ceea ce privește cererea de importuri (mai ales de soia), cât și impactul regional asupra mediului. PAC ar trebui să sprijine cu precădere metode de agricultură tradiționale sau extensive, bazate pe terenuri, care să folosească mai ales resurse și furaje regionale, iar impactul lor asupra mediului să fie ușor de gestionat (24).

4.2.    Modalități de a facilita sustenabilitatea socială a producției alimentare în UE

4.2.1.

O producție alimentară sustenabilă are nevoie de fermieri și de lucrători. Respectarea drepturilor omului și a drepturilor de muncă, asigurarea unor condiții de trai decente, a unor drepturi la pensie și a unor salarii minime comparabile cu alte sectoare sunt cel mai bun stimulent pentru a crește atractivitatea sectorului și reprezintă condiții prealabile pentru asigurarea viitorului sectorului agricol din UE.

4.2.2.

Condiționalitatea socială și acordurile colective în care salariile și condițiile de muncă sunt convenite între părțile de pe piața forței de muncă trebuie consolidate și puse în aplicare în mod riguros și însoțite de mecanisme de control adecvate pentru a asigura condiții de muncă decente pentru toți și ar trebui să facă parte din criteriile de evaluare la nivel de proiect, alături de implicarea tinerilor și de criteriile de gen.

4.2.3.

Ar trebui sprijinite în continuare în mod prioritar lanțurile de aprovizionare scurte, întrucât ele generează activitate la nivelul comunității și legături sociale în zonele rurale. Trebuie pus mai mult accentul pe lanțurile locale de aprovizionare și este nevoie de o abordare specială pentru fermele mici și de subzistență. Legiuitorii ar trebui să instituie măsuri de însoțire adecvate pentru a garanta că produsele locale și/sau ecologice sunt accesibile grupurilor vulnerabile din punct de vedere social și că sectorul public (autoritățile locale, municipale, regionale și federale) utilizează într-o mai mare măsură produsele alimentare ecologice regionale în cadrul achizițiilor publice (de exemplu, în cantine) (25).

4.2.4.

Agricultura socială și economia socială ar trebui sprijinite în continuare prin PAC, întrucât joacă un rol important în bunăstarea și grija față de persoane, la fel cum ar trebui să se întâmple în cazul agroturismului, al activităților de popularizare a gastronomiei cu specific local, al fermelor care găzduiesc activități terapeutice și al fermelor educative, care atrag populația urbană (26).

4.2.5.

De asemenea, PAC ar trebui să limiteze și să simplifice cât mai mult posibil sarcina administrativă generată de numeroasele obligații impuse de această politică, să îi sprijine mai mult pe fermieri pentru a se conforma cerințelor acesteia și a gestiona controalele necesare în acest scop. Planurile strategice ar trebui, de asemenea, să prevadă suficient timp pentru ca fermierii să se poată adapta la măsuri precum eco-schemele extrem de complexe.

4.3.    Modalități de a facilita sustenabilitatea economică a producției alimentare în UE

4.3.1.

Prețurile alimentelor reprezintă principala sursă de venituri pentru fermieri, împreună cu subvențiile menite să asigure un nivel de trai decent, astfel încât PAC ar trebui să urmărească să garanteze că prețurile la poarta fermei rămân mai mari decât costul de producție.

4.3.2.

Concentrarea puterii de negociere la nivelul a diferiți actori din lanțul de aprovizionare a dus la un abuz de poziție dominantă, care transferă riscul economic de pe piața consumatorilor în amontele lanțului de aprovizionare și are un impact deosebit de nociv asupra fermierilor. Pe lângă interzicerea necesară a tuturor practicilor comerciale neloiale, PAC ar trebui să sprijine cooperarea între fermieri și/sau grupuri de fermieri, în cooperative, pentru a le spori puterea de negociere. De asemenea, PAC ar trebui să promoveze în continuare cooperarea regională la nivelul tuturor actorilor din lanțul de aprovizionare cu alimente; de exemplu, sectorul alimentației publice și consiliile locale/regionale pentru politica alimentară ar putea constitui o piață de desfacere stabilă pentru fermieri. Fermierul nu este doar cineva fără influență asupra prețurilor, ci și o persoană care își asumă riscuri. Acesta este motivul pentru care, dincolo de preț, riscurile ar trebui să fie partajate de-a lungul lanțului valoric.

4.3.3.

CESE consideră că lanțurile de producție și de comercializare ecologice, care să țină seama și de produsele sezoniere, ar putea fi o modalitate promițătoare de a genera o valoare adăugată mai mare de-a lungul lanțului alimentar și, prin urmare, ar trebui să fie sprijinite prin PAC (27).

4.3.4.

Ținând cont de dezechilibrele regionale și de potențiala aderare a noi state membre la UE, CESE recomandă o analiză a convergenței externe. Ar trebui să se țină seama de concurența loială între statele membre inclusiv în ceea ce privește subvențiile plătite fermierilor – luând în considerare diferențele în costurile factorilor de producție și ale forței de muncă – în conformitate cu valorile UE. Trebuie protejată piața comună; în caz contrar, fermierii vor renunța la agricultură, așa cum s-au închis combinatele siderurgice și fabricile de textile. Din acest motiv, separat de PAC sau în cadrul acesteia, ar trebui evaluată posibilitatea utilizării unor instrumente specifice similare CBAM, ținând seama de consecințele pentru exportul la scară largă de produse alimentare și agricole din UE către restul lumii.

4.3.5.

Sechestrarea carbonului va fi o componentă esențială a agriculturii și a silviculturii europene în viitor, atât pentru a îmbunătăți sănătatea solurilor, cât și ca instrument pentru acțiuni în domeniul climatic. Va fi important ca fermierii și proprietarii de păduri să fie recompensați prin certificate de eliminare a dioxidului de carbon, dar ar trebui puse la dispoziție surse de finanțare suplimentare (piețe private, buget suplimentar de adăugat la bugetul PAC) (28).

4.3.6.

CESE sugerează Comisiei să ia în considerare includerea de elemente anticiclice în instrumentele PAC după 2027, pentru a reacționa la presiunea sporită pe care o suferă sectorul agricol din cauza piețelor, deseori prin prețuri scăzute sau cu fluctuații foarte mari. Ca opțiune la nivelul statelor membre, PAC ar trebui să sprijine și instrumente de sprijin pentru venit (precum instrumente de asigurare sau de gestionare a riscurilor, inclusiv instrumente de stabilizare a veniturilor).

4.4.    Modalități de a facilita dezvoltarea rural-urbană sustenabilă în UE într-un mod coerent cu producția alimentară

4.4.1.

CESE subliniază că viitorul și prosperitatea zonelor rurale sunt de o importanță capitală pentru securitatea alimentară, autonomia strategică și reziliența Europei, precum și pentru un mix energetic durabil care să contribuie la independența energetică a UE (inclusiv pentru sectorul agricol) (29). Prin urmare, PAC trebuie să încurajeze reziliența zonelor rurale și să le dezvolte potențialul de a produce energie verde (energie solară, eoliană, biomasă – lemn, paie, pleavă etc. – și pe bază de biogaz), în acord cu viziunea pe termen lung pentru zonele rurale din UE. Este nevoie de mai multe fonduri – nu numai în cadrul PAC, ci în primul rând în cadrul politicii de coeziune – pentru acțiuni locale, pentru a asigura complementaritatea cu dezvoltarea urbană.

4.4.2.

Următoarea PAC ar trebui să se concentreze mai mult asupra creării de locuri de muncă, contribuind la o economie rurală mai diversificată în zonele rurale; ar trebui să îi încurajeze pe oameni să se stabilească în zonele rurale și să promoveze reînnoirea generațională a fermierilor, capacitarea femeilor și integrarea unor persoane cu proiecte noi, precum activități de prelucrare a alimentelor sau turism (30).

4.4.3.

PAC ar trebui să ofere soluții la problema abandonării terenurilor în mediul rural (mai ales pentru regiunile defavorizate), problemă încă nerezolvată în unele regiuni. PAC ar trebui să sprijine proiecte de dezvoltare pentru aceste regiuni, pe baza numeroaselor oportunități oferite de energia din surse regenerabile, de bioeconomie, de economia circulară, de acvacultură (31) și de sectorul algelor (32) (pentru a menționa doar câteva dintre ele). PAC trebuie să mențină în continuare accesul la terenuri agricole și utilizarea lor durabilă în întreaga UE, prin plăți anuale țintite (de exemplu, plăți pentru suprafețe cu constrângeri naturale sau specifice zonei) și prin intermediul unui sprijin specific pentru investiții care să-i vizeze pe actorii recent intrați pe piață.

4.4.4.

De asemenea, PAC ar trebui să sprijine și să promoveze în continuare creșterea extensivă a animalelor, bazată pe utilizarea pajiștilor și pășunilor permanente, care contribuie la menținerea peisajelor și a „serviciilor de mediu” (precum protecția biodiversității și a habitatelor, sechestrarea carbonului, prevenirea incendiilor forestiere și a eroziunii solurilor) și menține populația în zonele rurale, contribuind la viabilitatea fermelor familiale (33). Ar trebui continuate atât sprijinul actual pentru fermele tradiționale convenționale familiale care sunt din ce în ce mai durabile din punct de vedere social, economic și ecologic, inclusiv din perspectiva standardelor de bunăstare a animalelor, cât și investițiile în îmbunătățirea tehnică. Trebuie recunoscuți crescătorii de animale care promovează modele de economie circulară (de exemplu, crearea de îngrășăminte organice, producția de biogaz prin subproduse din agricultură și creșterea animalelor).

4.4.5.

Pe de o parte, creșterea intensivă a animalelor generează o parte semnificativă din producția europeană de carne, la prețuri accesibile; pe de altă parte, aceasta face obiectul unor critici diverse (de exemplu, în ceea ce privește aspectele legate de bunăstarea animalelor). În plus, producția ar putea exercita o presiune asupra mediului regional. Aproximativ 50 % din recolta UE este utilizată ca furaje pentru animale, în pofida cererii deja ridicate de terenuri arabile în UE. În plus, producția utilizează furaje de import (34), ceea ce duce la posibile provocări în ceea ce privește sustenabilitatea. Prin urmare, PAC ar trebui să sprijine în special practicile agricole extensive, inclusiv utilizarea fânului local și a altor surse de proteine în creșterea animalelor, precum și trecerea de la creșterea intensivă la cea extensivă, utilizând terenuri abandonate și terenuri recuperate, prin reducerea risipei de alimente (20 % din alimentele produse în UE sunt irosite (35)). PAC ar trebui, de asemenea, să sprijine modele de creștere a animalelor care rezultă din activitatea reală a fermierilor, fie prin intermediul unui model familial, fie prin intermediul unui model profesional, în tranziția către practici mai durabile, menținându-le în același timp competitivitatea.

4.4.6.

PAC ar trebui să sprijine producția de proteine și uleiuri pe bază de plante și dezvoltarea lanțurilor valorice regionale și a capacităților regionale de prelucrare (extinderea cultivării de oleaginoase în UE ar putea genera efecte pozitive, precum autonomia în termeni de carburant pentru tractoare, creșterea disponibilității turtelor de oleaginoase pentru utilizări în scopuri furajere și rotația crescută a recoltelor) (36).

4.5.    Modalități de stimulare a sprijinului societal pentru sisteme alimentare sustenabile

4.5.1.

Prețurile la alimente trebuie să reflecte costul real al producției pentru mediu și societate. CESE reiterează importanța investițiilor în educația cu privire la alimentația durabilă, de la o vârstă fragedă, pentru a-i ajuta pe tineri să aprecieze „valoarea produselor alimentare”.

4.5.2.

Măsurile de informare și educare combinate cu practici transparente de etichetare a produselor alimentare ar trebui să-i ajute pe consumatori să aleagă opțiuni mai sănătoase și mai sustenabile. CESE reamintește că ar trebui elaborat un cadru pentru sisteme alimentare durabile pentru a aborda în timp util provocările cu care se confruntă sistemele alimentare (37).

4.5.3.

PAC poate contribui la îmbunătățirea sprijinului societal pentru sisteme alimentare sustenabile, finanțând activități care încurajează legătura dintre consumatori și comunitatea fermierilor, precum comercializarea în circuite scurte sau zile ale porților deschise la ferme. Astfel de activități le permit fermierilor să comercializeze produse identificate, care au o istorie, unor consumatori care sunt astfel pregătiți să plătească un preț echitabil, responsabilizându-i pe consumatori în ceea ce privește valoarea alimentelor și risipa; aceasta va contribui la reducerea impactului alimentelor asupra schimbărilor climatice.

4.5.4.

Programul pentru școli (finanțat din bugetul PAC cu un buget anual de 250 de milioane EUR) ar trebui continuat și îmbunătățit, pentru a-și atinge obiectivele (38).

4.6.    Implicarea tinerilor în PAC

4.6.1.

Ca abordare generală, CESE consideră că este vital să se promoveze parcursuri interactive pentru reînnoirea generațională și pentru un model de guvernanță mai incluziv, cu implicarea mai multor părți interesate. Aceste parcursuri trebuie să implice organizațiile de tineret, societatea civilă organizată și responsabilii de elaborarea politicilor și să recunoască noile modalități de implicare a tinerilor prin intermediul tehnologiei și al platformelor de comunicare socială (39). Implicarea activă a tinerilor în procesul de elaborare a politicilor poate garanta că politicile viitoare iau în considerare aspirațiile și preocupările generațiilor mai tinere care vor moșteni agricultura, modelându-i viitorul. Sprijinirea implicării tinerilor cuprinde furnizarea unei finanțări esențiale pentru sprijinirea organizațiilor de tineri fermieri, a tinerilor fermieri individuali și a învățământului agricol.

4.6.2.

CESE subliniază, de asemenea, că este important să se adopte abordări globale și transsectoriale, care să includă analiza din perspectiva mediului rural și Testul UE din perspectiva tineretului, pentru a asigura o punere în aplicare durabilă, de impact, a politicilor UE (40). Acest aviz a fost verificat din perspectiva integrării perspectivei tineretului; a fost pregătit în strânsă cooperare cu mai multe organizații de reprezentare a tinerilor (41).

4.6.3.

CESE recomandă implicarea tinerilor pe tot parcursul elaborării, punerii în aplicare și monitorizării PAC.

---

(1)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Măsuri necesare pentru impulsionarea cadrului de politică al UE pentru o tranziție justă” (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției belgiene) (JO C, C/2024/1576, 5.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/1576/oj).

(2)  https://commission.europa.eu/system/files/2019-01/fin_report_08_en.pdf; https://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document/EPRS_BRI%282021%29690547.

(3)  Contribuția CESE la COP28: Punerea în aplicare a acțiunilor climatice în domeniul agriculturii și al securității alimentare.

(4)  O fermă familială este o exploatație agricolă gestionată și operată de o gospodărie, mâna de lucru fiind furnizată în mare măsură de gospodăria respectivă (FAO).

(5)  https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Farms_and_farmland_in_the_European_Union_-_statistics#Farms_in_2020.

(6)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Impactul prețurilor ridicate la energie asupra sectorului agricol și a zonelor rurale” (aviz din proprie inițiativă) (JO C, C/2024/1571, 5.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/1571/oj).

(7)  PAC pe scurt.

(8)  Medium-term (europa.eu); agricultural-outlook-2022-report_ro_0.pdf.

(9)  https://agriculture.ec.europa.eu/international/agricultural-trade/trade-and-international-policy-analysis_ro.

(10)  PAC pe scurt.

(11)  cap-expenditure-graph1_en.pdf.

(12)  https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/106/financing-of-the-cap.

(13)   JO C 129, 11.4.2018, p.18.

(14)  Programul de lucru al Comisiei NAT pentru perioada 2023-2025.

(15)   JO C 353, 18.10.2019, p. 65.

(16)   JO C 105, 4.3.2022, p. 56.

(17)  Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile agricultorilor și ale altor persoane care își desfășoară activitatea în zonele rurale.

(18)  https://agriculture.ec.europa.eu/system/files/2023-03/direct-aid-report-2021_en.pdf.

(19)  Anuarul Regional Eurostat 2023.

(20)   JO C 106, 31.3.2020, p. 1.

(21)   JO C 100, 16.3.2023, p. 51.

(22)  Contribuția CESE la COP28: Punerea în aplicare a acțiunilor climatice în domeniul agriculturii și al securității alimentare.

(23)   JO C 349, 29.9.2023, p. 80.

(24)   JO C 75, 28.2.2023, p. 88.

(25)   JO C 517, 22.12.2021, p. 114.

(26)  Evaluarea impactului PAC asupra dezvoltării teritoriale a zonelor rurale (raport de informare).

(27)   JO C 517, 22.12.2021, p. 114.

(28)   JO C 184, 25.5.2023, p. 83.

(29)   JO C 105, 4.3.2022, p. 49; Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Impactul prețurilor ridicate la energie asupra sectorului agricol și a zonelor rurale” (aviz din proprie inițiativă) (JO C, C/2024/1571, 5.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/1571/oj); Raportul de informare al CESE pe tema „Beneficiile creșterii extensive a animalelor și ale îngrășămintelor organice în contextul Pactului verde european”.

(30)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Rolul tineretului în dezvoltarea rurală” (aviz din proprie inițiativă) (JO C, C/2024/1570, 5.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/1570/oj).

(31)   JO C 349, 29.9.2023, p. 41.

(32)   JO C 105, 4.3.2022, p. 56.

(33)  Raport de informare pe tema „Beneficiile creșterii extensive a animalelor și ale îngrășămintelor organice în contextul Pactului verde european”.

(34)   JO C 75, 28.2.2023, p. 88.

(35)  The Guardian.

(36)   JO C 75, 28.2.2023, p. 88.

(37)   JO C 293, 18.8.2023, p. 1.

(38)  Evaluarea de către CESE a programului UE pentru școli.

(39)  https://www.eesc.europa.eu/ro/initiatives/youth-engagement-eesc.

(40)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Rolul tineretului în dezvoltarea rurală” (aviz din proprie inițiativă) (JO C, C/2024/1570, 5.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/1570/oj).

(41)  Precum CEJA, ECVC Youth, Rural Youth Europe, GCE Food Team.