—

prima secțiune introductivă explică motivele pentru care Comisia oferă orientări privind acordurile verticale, precum și domeniul de aplicare al orientărilor respective. De asemenea, explică obiectivele articolului 101 din tratat, modul în care articolul 101 din tratat se aplică acordurilor verticale, precum și principalele etape ale evaluării acordurilor verticale în temeiul articolului 101 din tratat;

—

a doua secțiune oferă o imagine de ansamblu a efectelor pozitive și negative ale acordurilor verticale. Regulamentul (UE) 2022/720, prezentele orientări și politica de punere în aplicare a normelor de concurență ale Uniunii în cazuri individuale urmată de Comisie se bazează pe luarea în considerare a acestor efecte;

—

a treia secțiune se referă la acordurile verticale care nu intră, în general, sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat. Deși Regulamentul (UE) 2022/720 nu se aplică acordurilor respective, este necesar să se ofere orientări cu privire la condițiile în care acordurile verticale pot să nu intre sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat;

—

cea de a patra secțiune oferă orientări suplimentare cu privire la domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2022/720, incluzând explicații privind regimul de protecție (safe harbour) stabilit de regulamentul respectiv și definiția acordului vertical. Secțiunea conține, de asemenea, orientări privind acordurile verticale din cadrul economiei platformelor online, care joacă un rol tot mai important în distribuția de bunuri și servicii. În plus, această secțiune explică limitele aplicării Regulamentului (UE) 2022/720, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatele (2), (3) și (4) din regulament. Aceasta include limitele specifice care se aplică schimbului de informații dintre un furnizor și un cumpărător în scenarii de distribuție duală, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulament, precum și limitele care se aplică acordurilor referitoare la furnizarea de servicii de intermediere online în cazul în care furnizorul serviciilor respective are o funcție hibridă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulament. De asemenea, cea de a patra secțiune explică modul în care se aplică Regulamentul (UE) 2022/720 în cazurile în care un acord vertical intră sub incidența unui alt regulament de exceptare pe categorii, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (7) din regulament. În sfârșit, această secțiune conține o descriere a anumitor tipuri comune de sisteme de distribuție, în special a celor care fac obiectul dispozițiilor specifice privind restricțiile grave prevăzute la articolul 4 din regulament;

—

cea de a cincea secțiune abordează definirea piețelor relevante și calculul cotelor de piață, prin referire la Comunicarea privind definirea pieței (5). Acest lucru este relevant deoarece acordurile verticale pot beneficia de exceptarea pe categorii prevăzută în Regulamentul (UE) 2022/720 numai în situația în care cotele de piață ale întreprinderilor care sunt parte la acordul respectiv nu depășesc pragurile prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2022/720;

—

a șasea secțiune se referă la restricțiile grave prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2022/720 și la restricțiile excluse prevăzute la articolul 5 din regulament și include explicații privind motivele pentru care este relevantă încadrarea în categoria restricțiilor „grave” sau a restricțiilor „excluse”;

—

a șaptea secțiune conține orientări privind competențele Comisiei și ale autorităților de concurență ale statelor membre („ANC”) de retragere a beneficiului aplicării Regulamentului (UE) 2022/720 în cazuri individuale, în temeiul articolului 29 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (6) și la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2022/720, precum și orientări privind competența Comisiei de a adopta regulamente prin care se declară inaplicabilitatea Regulamentului (UE) 2022/720 în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2022/720;

—

cea de a opta secțiune descrie politica de punere în aplicare a normelor de concurență ale Uniunii în cazuri individuale urmată de Comisie. În acest scop, aceasta explică modul în care sunt evaluate, în temeiul articolului 101 alineatele (1) și (3) din tratat, acordurile verticale care nu fac obiectul Regulamentului (UE) 2022/720 și oferă orientări cu privire la diverse tipuri comune de restricții verticale.

—

în primul rând, întreprinderile în cauză trebuie să stabilească respectivele cote de piață ale furnizorului și ale cumpărătorului pe piața relevantă pe care vor vinde, respectiv, vor cumpăra bunurile sau serviciile contractuale;

—

în cazul în care nici cota de piață a furnizorului, nici cea a cumpărătorului nu depășește pragul de 30 % al cotei de piață prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2022/720, acordul vertical beneficiază de regimul de protecție stabilit de regulament, cu condiția ca acordul să nu conțină restricții grave în sensul articolului 4 din regulament sau, în sensul articolului 5 din regulament, restricții excluse care să nu poată fi separate de restul acordului;

—

în cazul în care cota pe piața relevantă a furnizorului sau a cumpărătorului depășește pragul de 30 % sau acordul conține una sau mai multe restricții grave sau restricții excluse care nu pot fi separate de acord, este necesar să se stabilească dacă acordul vertical intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat;

—

în cazul în care acordul vertical intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat, este necesar să se analizeze dacă acesta îndeplinește condițiile de exceptare prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat.

(a)

abordarea problemei externalităților verticale. Stabilirea unui preț prea ridicat de către distribuitor, fără a lua în considerare efectul deciziilor sale asupra furnizorului, poate fi evitată prin impunerea de către furnizor a unui preț de revânzare maxim distribuitorului. În mod similar, pentru a spori eforturile de vânzare ale distribuitorului, furnizorul poate să utilizeze distribuția selectivă sau exclusivă;

(b)

abordarea problemei parazitismului. Parazitismul între cumpărători poate apărea la nivelul comerțului cu ridicata sau cu amănuntul, în special în cazul în care furnizorul nu poate impune cerințe efective de promovare sau de servicii tuturor cumpărătorilor. Parazitismul între cumpărători poate apărea numai în cadrul serviciilor anterioare vânzării și al altor activități promoționale, nu și în cadrul serviciilor postvânzare în care distribuitorul poate să factureze clienții în mod individual. Eforturile anterioare vânzării în cadrul cărora poate apărea parazitismul pot fi importante, de exemplu, atunci când bunurile sau serviciile sunt relativ noi, complexe din punct de vedere tehnic sau de o valoare ridicată sau atunci când reputația bunurilor sau a serviciilor reprezintă un important factor determinant al cererii lor (22). Restricțiile din sistemele de distribuție exclusivă sau selectivă sau alte restricții pot fi utile pentru evitarea sau reducerea acestui parazitism. Parazitismul poate apărea și între furnizori, de exemplu, atunci când un producător investește în promovare la punctul de vânzare al cumpărătorului, atrăgând astfel clienți și pentru concurenții producătorului respectiv. Restricțiile de tipul obligațiilor de neconcurență pot contribui la soluționarea problemei parazitismului între furnizori (23);

(c)

deschiderea sau intrarea pe noi piețe. Atunci când un furnizor dorește să intre pe o piață geografică nouă, de exemplu, exportându-și produsele într-o altă țară, acest lucru poate implica realizarea de către distribuitor a unor investiții speciale irecuperabile pentru a lansa marca pe piață. Pentru a convinge un distribuitor local să realizeze aceste investiții, poate fi necesar să i se asigure acestuia protecție teritorială, astfel încât distribuitorul să își poată recupera investițiile. Acest lucru poate justifica impunerea pentru distribuitorii situați pe alte piețe geografice a unei restricții de a vinde pe noua piață (a se vedea, de asemenea, punctele (118), (136) și (137)). În această situație, este vorba de un caz special legat de problema parazitismului prevăzută la litera (b);

(d)

abordarea problemei parazitismului de certificare. În unele sectoare, anumiți distribuitori au reputația de a comercializa numai produse de calitate sau de a furniza numai servicii de calitate (așa-numiții „distribuitori premium”). În astfel de situații, vânzarea prin acești distribuitori poate fi esențială, în special pentru lansarea cu succes a unui nou produs. În cazul în care furnizorul nu se poate asigura că distribuția produselor sale se limitează la astfel de distribuitori premium, acesta riscă să nu fie inclus pe lista de furnizori de către astfel de distribuitori. În acest scenariu, utilizarea distribuției exclusive sau selective poate fi justificată;

(e)

abordarea problemei renunțării la anumite investiții. Furnizorul sau cumpărătorul ar putea fi nevoit să facă investiții specifice unei relații contractuale (de exemplu, în echipamente specifice sau în formare), acestea fiind investiții irecuperabile și cu o valoare redusă sau inexistentă în afara relației verticale specifice. De exemplu, este posibil ca un producător de componente să trebuiască să investească în construcția anumitor echipamente pentru a răspunde cerințelor unuia dintre clienții săi, însă aceste echipamente pot fi inadecvate pentru utilizare în cazul altor clienți, putând fi, de asemenea, imposibil de revândut. În absența unui acord, partea care realizează investițiile se va afla într-o poziție de negociere slabă odată ce a făcut investiția specifică relației contractuale, deoarece riscă să fie „blocată” în timpul negocierilor cu partenerul său comercial. Amenințarea reprezentată de o astfel de situație oportunistă în ceea ce privește renunțarea la anumite investiții poate conduce la investiții sub nivelul optim din partea părții care le realizează. Acordurile verticale pot elimina posibilitatea renunțării la anumite investiții (în special atunci când investiția poate fi contractată integral și pot fi avute în vedere toate situațiile neprevăzute viitoare) sau pot reduce o astfel de posibilitate. De exemplu, obligațiile de neconcurență, cotele impuse sau aprovizionarea exclusivă pot atenua problema renunțării la anumite investiții în cazul în care investiția specifică unei relații este realizată de furnizor, iar distribuția exclusivă, alocarea exclusivă a clientelei sau furnizarea exclusivă pot atenua problema renunțării la anumite investiții în cazul în care investiția este realizată de cumpărător;

(f)

abordarea problemei specifice a renunțării la anumite investiții care poate interveni în cazul unui transfer de know-how substanțial. Este posibil ca furnizorul de know-how să nu dorească utilizarea know-how-ului de către concurenții săi sau în beneficiul acestora, de exemplu, în cadrul unei francize. În măsura în care know-how-ul nu era disponibil cumpărătorului și acesta este substanțial și indispensabil punerii în aplicare a acordului, transferul său poate să justifice o restricție de tipul obligației de neconcurență, care nu ar urma să intre, în general, sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat în astfel de situații;

(g)

realizarea economiilor de scară la nivelul distribuției: Pentru a exploata economiile de scară și a reduce, în felul acesta, prețul cu amănuntul al bunurilor sau al serviciilor sale, producătorul poate dori să încredințeze revânzarea bunurilor sau a serviciilor sale unui număr limitat de distribuitori. În acest scop, producătorul ar putea recurge la distribuția exclusivă, la cotele impuse sub forma unei cerințe minime de achiziție, la distribuția selectivă cu includerea unei cerințe minime de achiziție sau la aprovizionarea exclusivă;

(h)

asigurarea uniformității și a standardelor de calitate. O restricție verticală poate ajuta la crearea sau promovarea unei imagini a mărcii prin impunerea unui anumit grad de uniformitate și de standardizare a calității pentru distribuitori. Acest lucru poate proteja reputația mărcii, poate spori atractivitatea bunurilor sau a serviciilor în cauză pentru utilizatorii finali și poate conduce la o creștere a vânzărilor. O astfel de standardizare poate fi realizată, de exemplu, prin distribuție selectivă sau franciză;

(i)

abordarea imperfecțiunilor pieței de capital. Furnizorii de capital, precum băncile și piețele de capital, pot să asigure capital în condiții sub nivelul optim atunci când dețin informații imperfecte cu privire la solvabilitatea împrumutatului sau atunci când împrumutul nu este garantat într-un mod corespunzător. Cumpărătorul sau furnizorul poate să fie mai bine informat și să fie capabil, printr-un acord exclusiv, să obțină o garanție suplimentară pentru investiția sa. Atunci când furnizorul acordă un împrumut cumpărătorului, acesta poate să îi impună cumpărătorului o restricție de tipul obligației de neconcurență sau de tipul cotelor de achiziție. Atunci când cumpărătorul acordă un împrumut furnizorului, acesta poate să îi impună furnizorului o restricție de tipul furnizării exclusive sau de tipul cotelor de livrare.

(a)

excluderea anticoncurențială a altor furnizori sau a altor cumpărători prin introducerea unor bariere la intrare sau la extindere;

(b)

atenuarea concurenței dintre furnizor și concurenții săi și/sau facilitarea coluziunii explicite sau tacite între furnizori concurenți, considerată adesea ca reprezentând reducerea concurenței între mărci;

(c)

atenuarea concurenței dintre cumpărător și concurenții săi sau facilitarea coluziunii explicite sau tacite între cumpărători concurenți, considerată adesea ca reprezentând reducerea concurenței intramarcă atunci când vizează distribuitorii de bunuri sau servicii ale aceluiași furnizor (24);

(d)

crearea unor obstacole în calea integrării pieței, inclusiv, în special, restrângerea opțiunilor consumatorului de a achiziționa bunuri sau servicii în orice stat membru.

(a)

creșterea prețurilor percepute cumpărătorilor de bunuri sau servicii, care, la rândul său, poate conduce la creșterea prețurilor cu amănuntul;

(b)

limitarea varietății bunurilor sau a serviciilor;

(c)

reducerea calității bunurilor sau a serviciilor;

(d)

reducerea inovației sau a serviciilor la nivelul furnizorilor.

(a)

creșterea prețurilor cu amănuntul ale bunurilor sau ale serviciilor;

(b)

limitarea varietății combinațiilor preț-serviciu și a formelor de distribuție;

(c)

reducerea disponibilității și a calității serviciilor cu amănuntul;

(d)

reducerea gradului de inovație la nivelul distribuitorilor.

(a)

cota de piață totală a părților de pe orice piață relevantă din Uniune afectată de acord nu depășește 5 % și

(b)

cifra de afaceri anuală totală realizată la nivelul Uniunii de către furnizor pentru produsele care fac obiectul acordului nu depășește 40 de milioane EUR sau, în cazul acordurilor între un cumpărător și mai mulți furnizori, achizițiile combinate de produse care fac obiectul acordurilor realizate de cumpărător nu depășesc 40 de milioane EUR (31). Comisia poate infirma prezumția respectivă în cazul în care, în urma unei analize a caracteristicilor acordului și a contextului economic al acestuia, se demonstrează contrariul.

(a)

riscurile specifice contractului, direct legate de contractele încheiate și/sau negociate de agent pe seama comitentului, cum ar fi finanțarea stocurilor;

(b)

riscurile legate de investiții specifice pieței. Acestea sunt investițiile cerute în mod special de tipul de activitate pentru care agentul a fost desemnat de către comitent, și anume care sunt necesare pentru a permite agentului să încheie și/sau să negocieze un anumit tip de contract. Astfel de investiții sunt, de regulă, irecuperabile, ceea ce înseamnă că, la abandonarea domeniului respectiv de activitate, ele nu pot servi altor activități sau nu pot fi vândute fără a înregistra pierderi considerabile;

(c)

riscuri legate de alte activități desfășurate pe aceeași piață de produse, în măsura în care comitentul îi solicită agentului să întreprindă astfel de activități în cadrul relației de agenție nu în calitate de agent pe seama comitentului, ci pe propriul risc al agentului.

(a)

agentul nu dobândește proprietatea asupra bunurilor cumpărate sau vândute în temeiul contractului de agenție și nu furnizează el însuși serviciile achiziționate sau vândute în temeiul contractului de agenție. Faptul că agentul poate dobândi temporar, pentru o perioadă foarte scurtă de timp, proprietatea asupra bunurilor contractuale în timpul vânzării acestora pe seama comitentului nu exclude existența unui contract de agenție care nu intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat, cu condiția ca agentul să nu suporte costuri sau riscuri de niciun fel în legătură cu transferul de proprietate;

(b)

agentul nu contribuie la costurile legate de furnizarea sau achiziția bunurilor sau a serviciilor contractuale, inclusiv la costurile de transport al bunurilor. Aceasta nu împiedică agentul să efectueze serviciul de transport, cu condiția ca respectivele costuri să fie suportate de comitent;

(c)

agentul nu deține, pe cheltuiala proprie sau pe propriul risc, stocuri de bunuri contractuale și nu suportă costul de finanțare a stocurilor și costul ocazionat de pierderea stocurilor. Agentul ar trebui să poată returna comitentului, fără cheltuieli, bunurile nevândute, cu excepția cazurilor în care agentul se află în culpă, de exemplu, pentru neluarea unor măsuri de securitate sau antifurt rezonabile în vederea evitării pierderii stocurilor;

(d)

agentul nu își asumă răspunderea pentru neexecutarea contractului de către clienți, mai puțin pentru pierderea comisionului său, cu excepția cazului în care agentul se află în culpă (de exemplu, pentru neluarea unor măsuri rezonabile de securitate sau antifurt sau pentru neluarea unor măsuri rezonabile de semnalare a unui furt comitentului sau poliției sau pentru necomunicarea către comitent a tuturor informațiilor necesare pe care le are la dispoziție privind fiabilitatea financiară a clientului);

(e)

agentul nu își asumă răspunderea față de clienți sau față de alți terți pentru pierderile sau prejudiciile care rezultă din furnizarea bunurilor sau a serviciilor contractuale, cu excepția cazului în care agentul se află în culpă;

(f)

agentul nu este obligat, direct sau indirect, să investească în acțiuni de promovare a vânzărilor, inclusiv prin contribuții la bugetul de publicitate al comitentului sau la activități de publicitate sau promoționale care vizează în mod specific bunurile sau serviciile contractuale, cu excepția situației în care astfel de costuri sunt rambursate în totalitate de către comitent;

(g)

agentul nu realizează investiții specifice pieței în echipamente, spații, formarea personalului sau activități de publicitate, cum ar fi, de exemplu, în legătură cu un rezervor de benzină în cazul vânzării benzinei cu amănuntul, cu software-ul specializat pentru vânzarea polițelor de asigurare în cazul agenților de asigurări sau cu activitățile de publicitate referitoare la rute sau destinații în cazul agențiilor de turism care vând servicii de transport aerian sau de cazare, cu excepția situației în care astfel de costuri sunt rambursate în totalitate de către comitent;

(h)

agentul nu întreprinde alte activități pe aceeași piață de produse, solicitate de către comitent în temeiul relației de agenție (de exemplu, livrarea bunurilor), cu excepția situației în care activitățile respective sunt rambursate în totalitate de către comitent.

(a)

limitarea teritoriului în care agentul poate să vândă bunurile sau serviciile contractuale;

(b)

limitarea clientelei căreia agentul poate să îi vândă bunurile sau serviciile contractuale;

(c)

prețurile și condițiile în care agentul trebuie să vândă sau să cumpere bunurile sau serviciile contractuale.

(a)

consimțământul explicit poate fi dedus din competențele atribuite părților într-un acord general elaborat în prealabil. În cazul în care termenii acordului respectiv prevăd sau autorizează o parte să adopte ulterior o anumită politică unilaterală, obligatorie pentru cealaltă parte, se poate stabili pe această bază consimțământul celeilalte părți în legătură cu politica respectivă (52);

(b)

în ceea ce privește consimțământul tacit, este necesar să se demonstreze că o parte solicită explicit sau implicit cooperarea celeilalte părți în scopul punerii în aplicare a politicii sale unilaterale și că partea cealaltă a dat curs solicitării respective prin punerea în practică a acelei politici unilaterale (53). De exemplu, în cazul în care, după ce un furnizor anunță reducerea unilaterală a livrărilor în scopul împiedicării comerțului paralel, distribuitorii își reduc imediat comenzile și nu mai desfășoară activități de comerț paralel, se poate concluziona că acești distribuitori își exprimă consimțământul tacit privind politica unilaterală a furnizorului. Totuși, nu se poate ajunge la o astfel de concluzie în cazul în care distribuitorii continuă să desfășoare activități de comerț paralel sau încearcă să găsească noi modalități de a desfășura activități de comerț paralel.

(a)

întreprinderea care furnizează servicii de intermediere online nu poate fi considerată cumpărător în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (k) din regulament în ceea ce privește bunurile sau serviciile oferite de terți care utilizează respectivele servicii de intermediere online;

(b)

în scopul aplicării pragurilor cotei de piață prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din regulament, cota de piață a întreprinderii care furnizează serviciile de intermediere online se calculează pe piața relevantă pentru furnizarea serviciilor respective. Domeniul de aplicare al pieței relevante depinde de aspectele concrete ale cazului, în special de gradul de substituibilitate între serviciile de intermediere online și offline, între serviciile de intermediere utilizate pentru diferite categorii de bunuri sau servicii și între serviciile de intermediere și canalele de vânzări directe;

(c)

restricțiile impuse de întreprinderea care furnizează serviciile de intermediere online cumpărătorilor acestor servicii în ceea ce privește prețul la care pot fi vândute bunurile sau serviciile intermediate, precum și teritoriul pe care pot fi vândute acestea și clienții către care le pot comercializa, inclusiv restricțiile legate de publicitatea online și de vânzările online, fac obiectul dispozițiilor articolului 4 din regulament (restricții grave). De exemplu, în temeiul articolului 4 litera (a) din regulament, exceptarea prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din regulament nu se aplică unui acord în temeiul căruia un furnizor de servicii de intermediere online impune un preț de vânzare fix sau minim pentru o tranzacție pe care o facilitează;

(d)

în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (d) din regulament, exceptarea prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din regulament nu se aplică obligațiilor de paritate la vânzarea cu amănuntul între platforme, impuse de întreprinderea care furnizează serviciile de intermediere online cumpărătorilor acestor servicii;

(e)

în temeiul articolului 2 alineatul (6) din regulament, exceptarea prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din regulament nu se aplică acordurilor referitoare la furnizarea de servicii de intermediere online în cazul în care furnizorul de servicii este o întreprindere concurentă pe piața relevantă pentru vânzarea bunurilor sau a serviciilor intermediate (funcție hibridă). Astfel cum se prevede în secțiunea 4.4.4, astfel de acorduri trebuie evaluate în conformitate cu Orientările orizontale în ceea ce privește posibilele efecte coluzive și în conformitate cu secțiunea 8 din prezentele orientări în ceea ce privește orice restricții verticale.

(a)

dispozițiile referitoare la drepturile de proprietate intelectuală trebuie să facă parte dintr-un acord vertical, și anume dintr-un acord care prevede condițiile în care părțile pot să cumpere, să vândă sau să revândă anumite bunuri sau servicii;

(b)

drepturile de proprietate intelectuală trebuie cesionate cumpărătorului sau acordate sub licență în vederea utilizării de către acesta;

(c)

dispozițiile referitoare la drepturile de proprietate intelectuală nu trebuie să constituie obiectul principal al acordului;

(d)

dispozițiile referitoare la drepturile de proprietate intelectuală trebuie să fie direct legate de utilizarea, vânzarea sau revânzarea bunurilor sau a serviciilor de către cumpărător sau clienții acestuia. În cazul francizei, unde comercializarea constituie obiectul exploatării drepturilor de proprietate intelectuală, bunurile sau serviciile se distribuie de către francizatul principal sau de către francizați;

(e)

dispozițiile referitoare la drepturile de proprietate intelectuală nu trebuie să conțină, în legătură cu bunurile sau serviciile contractuale, restrângeri ale concurenței având același obiect ca și restricțiile verticale care nu sunt exceptate în temeiul Regulamentului (UE) 2022/720.

(a)

acordurile în cadrul cărora o parte furnizează altei părți o rețetă și îi acordă o licență pentru producerea unei băuturi pe baza rețetei respective;

(b)

licențele propriu-zise cu privire la o marcă sau la un semn în scopul promovării activităților comerciale;

(c)

contractele de sponsorizare referitoare la dreptul sponsorului oficial al unui anumit eveniment de a-și face publicitate în această calitate;

(d)

licențele pentru drepturile de autor, cum ar fi contractele de radiodifuziune și televiziune care prevăd dreptul de a înregistra sau dreptul de a difuza un eveniment.

(a)

o obligație impusă francizatului de a nu exercita, direct sau indirect, nicio activitate comercială similară;

(b)

o obligație impusă francizatului de a nu dobândi participații financiare la capitalul unei întreprinderi concurente, care i-ar putea acorda acestuia capacitatea de a influența comportamentul economic al unei astfel de întreprinderi;

(c)

o obligație impusă francizatului de a nu divulga terților know-how-ul furnizat de către francizor, atât timp cât know-how-ul respectiv nu aparține domeniului public;

(d)

o obligație impusă francizatului de a comunica francizorului orice experiență dobândită în cadrul exploatării francizei și de a acorda francizorului, precum și celorlalți francizați, o licență neexclusivă pentru know-how-ul rezultat în urma acestei experiențe;

(e)

o obligație impusă francizatului de a informa francizorul cu privire la încălcările drepturilor de proprietate intelectuală acordate sub licență, de a intenta o acțiune în justiție împotriva făptuitorilor sau de a acorda asistență francizorului în cadrul oricărei acțiuni în justiție inițiate împotriva făptuitorilor;

(f)

o obligație impusă francizatului de a nu utiliza know-how-ul acordat sub licență de către francizor în alte scopuri decât exploatarea francizei;

(g)

o obligație impusă francizatului de a nu cesiona drepturile și obligațiile care rezultă din acordul de franciză fără consimțământul francizorului.

(a)

informații tehnice referitoare la bunurile sau serviciile contractuale, inclusiv informații referitoare la înregistrarea, certificarea, manipularea, utilizarea, întreținerea, repararea, modernizarea sau reciclarea bunurilor sau a serviciilor contractuale, în special în cazul în care aceste informații sunt necesare pentru a se conforma măsurilor de reglementare, precum și informații care permit furnizorului sau cumpărătorului să adapteze bunurile sau serviciile contractuale la cerințele clientului;

(b)

informații logistice referitoare la producția și distribuția bunurilor sau serviciilor contractuale la nivelurile din amonte sau din aval, inclusiv informații privind procesele de producție, stocurile și, sub rezerva punctului (100) litera (b), volumul vânzărilor și veniturile;

(c)

sub rezerva punctului (100) litera (b), informații referitoare la cumpărările de bunuri sau servicii contractuale de către clienți, preferințele clienților și feedbackul din partea clienților, cu condiția ca schimbul de astfel de informații să nu fie utilizat pentru a restricționa teritoriul pe care sau clienții cărora cumpărătorul le poate vinde bunurile sau serviciile contractuale în sensul articolului 4 litera (b), (c) sau (d) din Regulamentul (UE) 2022/720;

(d)

informații referitoare la prețurile la care bunurile sau serviciile contractuale sunt vândute cumpărătorului de către furnizor;

(e)

sub rezerva punctului (100) litera (a), informații referitoare la prețurile de revânzare recomandate de furnizor sau la prețurile de revânzare maxime pentru bunurile sau serviciile contractuale și informații referitoare la prețurile la care cumpărătorul revinde bunurile sau serviciile, cu condiția ca schimbul de informații să nu fie utilizat pentru a restrânge capacitatea cumpărătorului de a-și stabili prețul de vânzare sau de a aplica un preț de vânzare fix sau minim în sensul articolului 4 litera (a) din Regulamentul (UE) 2022/720 (69);

(f)

sub rezerva punctului (100) și a literei (e) de la prezentul punct, informații referitoare la comercializarea bunurilor sau serviciilor contractuale, inclusiv informații privind campaniile promoționale și informații privind noile bunuri sau servicii care urmează să fie furnizate în temeiul acordului vertical;

(g)

informații referitoare la performanță, inclusiv informații agregate comunicate cumpărătorului de către furnizor cu privire la activitățile de marketing și de vânzare ale altor cumpărători ai bunurilor sau serviciilor contractuale, cu condiția ca acestea să nu îi permită cumpărătorului să identifice activitățile anumitor cumpărători concurenți, precum și informații referitoare la volumul sau valoarea vânzărilor de bunuri sau servicii contractuale de către cumpărător în raport cu vânzările sale de bunuri sau servicii concurente.

(a)

informații privind prețurile viitoare la care furnizorul sau cumpărătorul intenționează să vândă bunurile sau serviciile contractuale în aval;

(b)

informații referitoare la utilizatorii finali identificați ai bunurilor sau serviciilor contractuale, cu excepția cazului în care schimbul de astfel de informații este necesar:

(c)

informații referitoare la bunurile vândute de un cumpărător sub marcă proprie, schimbate între cumpărător și un producător de bunuri concurente de marcă, exceptând cazul în care producătorul este și producătorul bunurilor respective sub marcă proprie.

—

Regulamentul (UE) nr. 316/2014 al Comisiei;

—

Regulamentul (UE) nr. 1217/2010 al Comisiei (75);

—

Regulamentul (UE) nr. 1218/2010 al Comisiei (76).

(a)

în cazul în care o restricție gravă în sensul articolului 4 din Regulamentul (UE) 2022/720 este inclusă într-un acord vertical, este probabil ca acordul respectiv să intre sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat;

(b)

este puțin probabil ca un acord care include o restricție gravă în sensul articolului 4 din Regulamentul (UE) 2022/720 să îndeplinească respectivele condiții prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat.

(a)

stabilirea marjei de revânzare;

(b)

stabilirea nivelului maxim al reducerii pe care distribuitorul o poate acorda de la un nivel prestabilit al prețului;

(c)

condiționarea acordării de rabaturi sau a rambursării costurilor de promovare de către furnizor de aplicarea unui anumit nivel al prețului;

(d)

impunerea unor prețuri minime afișate („PMA”), care interzic distribuitorului să promoveze prețuri inferioare unui nivel stabilit de furnizor;

(e)

corelarea prețului de revânzare prestabilit cu prețurile de revânzare ale concurenților;

(f)

amenințări, intimidare, avertismente, sancțiuni, întârzierea sau suspendarea livrărilor sau rezilierea contractului în legătură cu aplicarea unui anumit nivel al prețului.

(a)

IPR poate facilita coluziunea între furnizori prin creșterea transparenței prețurilor pe piață, ceea ce facilitează detectarea unui furnizor care se abate de la echilibrul coluziv prin reducerea prețurilor. Acest efect negativ este mai probabil să apară pe piețe predispuse la coluziune, de exemplu, în cazul în care furnizorii formează un oligopol strâns și o parte semnificativă a pieței este reglementată de acorduri IPR;

(b)

IPR poate facilita coluziunea între cumpărători la nivelul distribuției, în special atunci când aceasta este determinată de cumpărători. Cumpărătorii puternici sau bine organizați pot forța sau convinge unul sau mai mulți furnizori să stabilească prețul de revânzare peste nivelul concurențial, ajutând astfel cumpărătorii să atingă sau să stabilizeze un echilibru coluziv. IPR servește drept instrument de angajament pentru comercianții cu amănuntul de a nu se abate de la echilibrul coluziv prin reducerea prețurilor;

(c)

în unele cazuri, de asemenea, IPR poate conduce la atenuarea concurenței între producători și/sau între comercianții cu amănuntul, în special atunci când producătorii utilizează aceiași distribuitori pentru produsele lor și IPR este aplicată de către toți sau de către mulți dintre aceștia;

(d)

IPR poate reduce presiunea asupra marjei furnizorului, în special atunci când un producător are o problemă de angajament, adică atunci când are un interes să își reducă prețul aplicat celorlalți distribuitori. În această situație, producătorul poate prefera să accepte IPR pentru a-l ajuta să se angajeze să nu reducă prețurile pentru ceilalți distribuitori și pentru a reduce presiunea asupra propriei sale marje;

(e)

prin împiedicarea concurenței între distribuitori prin intermediul prețurilor, IPR poate preveni sau împiedica introducerea și extinderea unor forme de distribuție noi sau mai eficiente, reducând astfel inovarea la nivelul distribuției;

(f)

IPR poate fi aplicată de un furnizor cu putere de piață pentru a exclude concurenții mai mici. Creșterea marjei pe care IPR o poate oferi distribuitorilor îi poate motiva pe aceștia să favorizeze marca furnizorului în raport cu alte mărci concurente atunci când oferă consiliere clienților, chiar și în cazul în care o astfel de consiliere nu este în interesul clientului, sau să nu vândă deloc mărcile concurente;

(g)

efectul direct al IPR este eliminarea concurenței intramarcă prin intermediul prețurilor prin împiedicarea unor distribuitori sau a tuturor distribuitorilor să își reducă prețul de vânzare pentru marca în cauză, ceea ce conduce la o creștere a prețului pentru marca respectivă.

(a)

În cazul în care un producător introduce un produs nou pe piață, IPR poate reprezenta un mijloc eficient de a convinge distribuitorii să ia cu adevărat în considerare interesul producătorului de a promova produsul respectiv. Articolul 101 alineatul (3) din tratat impune, de asemenea, să nu existe mijloace alternative realiste și mai puțin restrictive de stimulare a distribuitorilor în vederea promovării produsului respectiv. Pentru a îndeplini această cerință, furnizorii pot, de exemplu, să demonstreze că, în practică, nu este fezabil să se impună tuturor cumpărătorilor obligații efective de promovare prin contract. În astfel de circumstanțe, impunerea unor prețuri de vânzare cu amănuntul fixe sau minime pentru o perioadă limitată de timp pentru a facilita introducerea unui produs nou pe piață poate fi considerată, în ansamblu, favorabilă concurenței.

(b)

Prețurile de revânzare fixe, și nu doar prețurile de revânzare maxime, pot fi necesare în cazul organizării unei campanii coordonate de prețuri scăzute pe termen scurt (în cele mai multe cazuri între două și șase săptămâni), în special într-un sistem de distribuție în care furnizorul aplică un format uniform de distribuție, cum ar fi un sistem de franciză. Într-un astfel de caz, având în vedere caracterul său temporar, impunerea unor prețuri de vânzare cu amănuntul fixe poate fi considerată, în ansamblu, favorabilă concurenței.

(c)

Un preț de revânzare minim sau PMA poate fi utilizat pentru a împiedica un anumit distribuitor să utilizeze produsul unui furnizor pentru vânzări în pierdere. În cazul în care un distribuitor revinde în mod regulat un produs sub prețul cu ridicata, acest lucru poate dăuna imaginii mărcii produsului și, în timp, poate reduce cererea globală pentru produs și poate submina stimulentele furnizorului de a investi în calitate și în imaginea mărcii. În acest caz, împiedicarea distribuitorului respectiv de a vinde sub prețul cu ridicata, prin impunerea unui preț de revânzare minim sau a unui PMA specific, poate fi considerată, în ansamblu, favorabilă concurenței.

(d)

În unele situații, marja suplimentară furnizată de IPR poate permite comercianților cu amănuntul să furnizeze servicii suplimentare anterioare vânzării, în special în cazul produselor complexe. În cazul în care un număr suficient de clienți beneficiază de astfel de servicii pentru a alege un produs, însă, ulterior, achiziționează produsul la un preț mai mic de la comercianții cu amănuntul care nu furnizează astfel de servicii (și, prin urmare, nu suportă costurile respective), comercianții cu amănuntul care oferă servicii de înaltă calitate pot reduce sau elimina serviciile anterioare vânzării care sporesc cererea pentru produsul furnizorului. Furnizorul trebuie să demonstreze că există un risc de parazitism la nivelul distribuției, că prețurile de revânzare fixe sau minime oferă suficiente stimulente pentru investiții în servicii anterioare vânzării și că nu există mijloace alternative realiste și mai puțin restrictive pentru a elimina acest parazitism. În această situație, probabilitatea ca IPR să fie considerată favorabilă concurenței este mai mare atunci când concurența dintre furnizori este acerbă, iar furnizorul are o putere de piață limitată.

(a)

cerința ca respectivul cumpărător să solicite aprobarea prealabilă a furnizorului în legătură cu vânzările către acești clienți (117);

(b)

refuzul sau diminuarea bonificațiilor sau a reducerilor în cazul în care cumpărătorul vinde acestor clienți (118) sau efectuarea de plăți compensatorii către cumpărător dacă încetează să vândă către acești clienți;

(c)

încetarea furnizării produselor în cazul în care cumpărătorul vinde acestor clienți;

(d)

limitarea sau reducerea volumelor furnizate, de exemplu, astfel încât volumele să corespundă cererii din partea clienților din anumite teritorii sau cererii din partea anumitor grupuri de clienți;

(e)

amenințarea cu rezilierea acordului vertical (119) sau cu posibilitatea de a nu reînnoi acordul în cazul în care cumpărătorul vinde acestor clienți;

(f)

perceperea unui preț mai mare distribuitorului pentru produsele care urmează să fie vândute acestor clienți (120);

(g)

limitarea proporției vânzărilor realizate de cumpărător către acești clienți;

(h)

împiedicarea cumpărătorului să utilizeze limbi suplimentare pe ambalaje sau pentru promovarea produselor (121);

(i)

furnizarea unui alt produs în schimbul încetării de către cumpărător a vânzărilor către acești clienți;

(j)

efectuarea de plăți către cumpărător pentru a înceta vânzarea către acești clienți;

(k)

obligația cumpărătorului de a transfera furnizorului profiturile obținute de la acești clienți (122);

(l)

excluderea de la un serviciu de garanție la nivelul Uniunii rambursat de furnizor a produselor care sunt revândute în afara teritoriului cumpărătorului sau a produselor care sunt vândute pe teritoriul cumpărătorului de către cumpărători situați în alte teritorii (123).

(a)

obligarea cumpărătorului să împiedice clienții situați într-un alt teritoriu să vizualizeze site-ul său web sau magazinul său online sau să redirecționeze clienții către site-ul web al producătorului sau al unui alt vânzător. Cu toate acestea, obligarea cumpărătorului să ofere linkuri către magazinele online ale furnizorului sau ale altor vânzători nu reprezintă o restricție gravă (125);

(b)

obligarea cumpărătorului să anuleze tranzacțiile online ale consumatorilor de îndată ce datele aferente cărților lor de credit indică o adresă care nu se află pe teritoriul distribuitorului (126);

(c)

obligarea cumpărătorului să vândă bunurile sau serviciile contractuale numai într-un spațiu fizic sau în prezența fizică a personalului specializat (127);

(d)

obligarea cumpărătorului să solicite autorizarea prealabilă a furnizorului înainte de a efectua tranzacții individuale de vânzare online;

(e)

interzicerea utilizării de către cumpărător a mărcilor sau a denumirilor comerciale ale furnizorului pe site-ul său web sau în magazinul său online;

(f)

interzicerea creării sau a operării de către cumpărător a unuia sau a mai multor magazine online, indiferent dacă magazinul online este găzduit pe serverul cumpărătorului sau pe un server al unui terț (128);

(g)

interzicerea utilizării de către cumpărător a unui canal de publicitate online în ansamblul său, precum motoarele de căutare (129) sau serviciile de comparare a prețurilor, sau restricții care interzic în mod indirect utilizarea unui canal de publicitate online în ansamblul său, precum o obligație de a nu utiliza mărcile sau denumirile comerciale ale furnizorilor pentru licitațiile care vizează menționarea cumpărătorului în motoarele de căutare sau o restricție asupra furnizării de informații legate de prețuri serviciilor de comparare a prețurilor. Astfel de restricții au ca obiect împiedicarea utilizării eficace a internetului de către cumpărător pentru vânzarea de bunuri sau servicii contractuale către anumite teritorii sau anumiți clienți, deoarece limitează capacitatea cumpărătorului de a viza clienți din afara zonei sale de acoperire fizică, de a-i informa cu privire la ofertele sale și de a-i atrage în magazinele sale online sau către alte canale de vânzări. Interzicerea utilizării anumitor servicii de comparare a prețurilor sau a anumitor motoare de căutare nu este, în general, o restricție gravă, deoarece cumpărătorul poate utiliza alte servicii de publicitate online pentru a sensibiliza publicul cu privire la activitățile sale de vânzare online. Cu toate acestea, interzicerea utilizării celor mai răspândite servicii de publicitate pe un anumit canal de publicitate online poate constitui o restricție gravă, în cazul în care celelalte servicii ale acestui canal de publicitate nu sunt, în fapt, în măsură să atragă clienți către magazinul online al cumpărătorului.

(a)

cerințe menite să asigure calitatea sau un anumit aspect al magazinului online al cumpărătorului;

(b)

cerințe privind prezentarea bunurilor sau a serviciilor contractuale în magazinul online (cum ar fi numărul minim de articole afișate, modul în care sunt afișate mărcile furnizorului);

(c)

o interdicție directă sau indirectă asupra vânzărilor pe piețele online (133);

(d)

cerința ca respectivul cumpărător să aibă unul sau mai multe magazine tradiționale sau săli de expoziție, de exemplu, ca o condiție pentru a deveni membru al sistemului de distribuție selectivă al furnizorului;

(e)

cerința ca respectivul cumpărător să vândă offline o anumită cantitate absolută minimă de bunuri sau servicii contractuale (ca valoare sau ca volum, dar nu ca proporție din vânzările sale totale) pentru a asigura funcționarea eficientă a magazinului său tradițional. Această cerință poate fi aceeași pentru toți cumpărătorii sau poate fi stabilită la un nivel diferit pentru fiecare cumpărător pe baza unor criterii obiective, cum ar fi dimensiunea cumpărătorului în raport cu alți cumpărători sau situarea sa geografică;

(a)

cerința ca publicitatea online să îndeplinească anumite standarde de calitate sau să includă un conținut sau informații specifice;

(b)

cerința ca respectivul cumpărător să nu utilizeze serviciile anumitor furnizori de servicii de publicitate online care nu îndeplinesc anumite standarde de calitate;

(c)

cerința ca respectivul cumpărător să nu utilizeze denumirea comercială a furnizorului în numele de domeniu al magazinului său online.

(a)

obligația este indispensabilă pentru protejarea know-how-ului transferat de furnizor cumpărătorului;

(b)

obligația este limitată la punctul de vânzare în care cumpărătorul și-a desfășurat activitatea pe durata contractului;

(c)

obligația este limitată la o perioadă maximă de un an.

(a)

obligațiile de paritate la vânzarea cu amănuntul referitoare la canalele de vânzări directe ale cumpărătorilor de servicii de intermediere online (așa-numitele obligații de paritate „restrânsă” la vânzarea cu amănuntul);

(b)

obligațiile de paritate referitoare la condițiile în care bunurile sau serviciile sunt oferite întreprinderilor care nu sunt utilizatori finali;

(c)

obligațiile de paritate referitoare la condițiile în care bunurile sau serviciile sunt achiziționate ca factori de producție de către producători, comercianții cu ridicata sau comercianții cu amănuntul (obligațiile „clientului celui mai favorizat”).

(a)

natura acordului;

(b)

poziția părților pe piață;

(c)

poziția concurenților pe piață (în amonte și în aval);

(d)

poziția cumpărătorilor de bunuri sau servicii contractuale pe piață;

(e)

barierele la intrare;

(f)

nivelul lanțului de producție sau de distribuție afectat;

(g)

natura produsului;

(h)

dinamica pieței.

(a)

prezența unor efecte cumulative, care decurg din faptul că piața face obiectul unor restricții verticale similare impuse de alți furnizori sau cumpărători;

(b)

tipul acordului, respectiv „impus” (și anume, majoritatea restricțiilor sau a obligațiilor se aplică numai uneia dintre părțile la acord) sau „convenit” (ambele părți acceptă restricții sau obligații);

(c)

cadrul de reglementare;

(d)

practici care pot să indice sau să faciliteze coluziunea, cum ar fi o influență dominantă asupra prețurilor, anunțarea prealabilă a modificărilor de preț și discuțiile pe marginea prețurilor, rigiditatea prețurilor ca reacție la supracapacitate, discriminarea prin preț și comportamentele coluzive anterioare.

(a)

acesta trebuie să producă beneficii economice obiective;

(b)

o parte echitabilă din beneficiul obținut trebuie să ajungă la consumatori (161);

(c)

restrângerile concurenței trebuie să fie indispensabile pentru obținerea acestor beneficii; și

(d)

acordul nu trebuie să ofere părților posibilitatea de a elimina concurența pe o parte semnificativă a pieței bunurilor sau a serviciilor în cauză (162).

(a)

furnizorul însuși utilizează piața online pe care cumpărătorul este împiedicat să o utilizeze;

(b)

furnizorul impune restricția anumitor distribuitori, dar nu și altora;

(c)

operatorul pieței online este el însuși un membru autorizat al sistemului de distribuție selectivă.