S-au avut în vedere trei ipoteze cuprinzătoare de abordare a problemelor identificate:
Opțiunea 1 – adoptarea doar a unor instrumente legislative fără caracter obligatoriu, împreună cu Strategia Schengen (instrumente fără caracter obligatoriu).
Opțiunea 2 – propunerea unei modificări specifice a Codului frontierelor Schengen, însoțită de o serie de instrumente legislative fără caracter obligatoriu (opțiune mixtă). În special, ar urma să se propună o nouă procedură de planificare de contingență în ceea ce privește reintroducerea verificărilor la frontierele interne ca răspuns la amenințările care ar afecta simultan mai multe state membre sau toate statele membre. Orientările și recomandările adoptate ca răspuns la COVID-19 ar urma să contribuie la măsurile de atenuare de care ar trebui să se țină seama ori de câte ori ar fi inevitabilă o reintroducere a verificărilor la frontiere. Pentru a limita utilizarea verificărilor la frontiere ca măsură cu cel mai înalt grad de intruziune, conceptul de măsură de ultimă instanță, deja inclus în Codul frontierelor Schengen, ar urma să fie dezvoltat pentru a include o trimitere la măsurile aflate la dispoziția statelor membre pentru a compensa absența verificărilor la frontiere. În plus, Comisia ar urma să aibă la dispoziție instrumente mai adecvate pentru a monitoriza motivele pentru care statele membre doresc să reintroducă verificările la frontiere și modul în care efectuează acest lucru. În cele din urmă, adoptarea unei interdicții de intrare în UE în cazul unei amenințări la adresa sănătății publice ar urma să beneficieze de un temei juridic solid, pentru a se asigura uniformitatea aplicării la frontierele externe.
Opțiunea 3 – este mai ambițioasă în ceea ce privește modificarea normelor existente. Aceasta ar necesita ca decizia privind reintroducerea controalelor să fie luată la nivelul UE, cu aprobarea uneia dintre instituțiile UE, sau ar elimina pur și simplu posibilitatea actuală de a reintroduce verificările la frontierele interne printr-o decizie unilaterală a unui stat membru și de a impune, în schimb, utilizarea unor măsuri compensatorii.
În urma unei evaluări detaliate a impactului tuturor opțiunilor de politică și a consultării tuturor părților interesate implicate, opțiunea 2 a fost desemnată ca fiind opțiunea de politică preferată. Această alegere se bazează pe faptul că opțiunea are, în general, cel mai bun punctaj în ceea ce privește eficacitatea, eficiența și proporționalitatea. Aceasta se bazează pe învățămintele desprinse din trecut și, în același timp, este suficient de ambițioasă. Respectă opiniile statelor membre cu privire la rolul verificărilor la frontiere în abordarea amenințărilor grave, răspunzând, în același timp, așteptărilor legitime ale cetățenilor UE și ale altor persoane care beneficiază de absența verificărilor la frontierele interne.
|
Părțile interesate din toate categoriile (Parlamentul European, statele membre, cetățenii, mediul de afaceri și mediul academic) consideră că este necesar să se ia măsuri pentru ca spațiul Schengen să devină mai puternic și mai rezilient. Statele membre s-au arătat favorabile atât opțiunii 1, cât și opțiunii 2. Este probabil ca opțiunea 2 să primească sprijin, de asemenea, din partea Parlamentului European și a întreprinderilor, deoarece asigură echilibrul corect între nivelurile necesare de ambiție și de pragmatism, pe baza experienței dobândite în timpul negocierilor cu privire la propunerea Comisiei din 2017 de modificare a Codului frontierelor Schengen. Opțiunea 3 este o consecință logică a dezvoltării spațiului Schengen, dar nu a primit sprijin explicit din partea niciunuia dintre grupuri.
|
Opțiunea de politică preferată are cele mai bune șanse de a aduce soluții eficace la problemele identificate. Aceasta oferă instrumentele necesare pentru a asigura buna funcționare a spațiului Schengen. În acest sens, impacturile potențiale ale acestei opțiuni sunt multiple, în special impacturi economice și sociale pozitive. Cu toate acestea, amploarea acestor impacturi va depinde, în ultimă instanță, de succesul altor inițiative avute în vedere, în special de reforma mecanismului de evaluare Schengen (care urmează să fie prezentată, de asemenea, împreună cu Strategia Schengen), precum și de progresele înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor deja adoptate și a noilor măsuri propuse a se aplica la frontierele externe și în interiorul teritoriului, permițând o mai bună utilizare a altor măsuri compensatorii, astfel încât să se asigure un nivel ridicat de securitate în spațiul Schengen.
Oferind mai multă predictibilitate gestionării situațiilor de criză, opțiunea preferată le aduce beneficii cetățenilor și rezidenților UE atunci când aceștia se deplasează în interiorul spațiului Schengen în scopuri profesionale, pentru a face cumpărături sau a desfășura activități recreative. În același timp, această opțiune aduce beneficii economice întregului spațiu Schengen, deoarece reduce costurile generate de verificările la frontierele interne. De asemenea, aceasta recunoaște în mod explicit interesele regiunilor transfrontaliere și, ca atare, poate limita impactul asupra acestor regiuni al măsurilor luate în situații de criză la nivel central. În cele din urmă, opțiunea sporește credibilitatea UE la nivel internațional, prin clarificarea aplicării măsurilor la frontierele externe care sunt adoptate în mod specific pentru a aborda amenințările la adresa sănătății publice.
|