COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 20.7.2020

COM(2020) 326 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Evaluarea din 2019 a progreselor realizate de statele membre către obiectivele naționale de eficiență energetică pentru 2020 și către punerea în aplicare a Directivei privind eficiența energetică în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din Directiva privind eficiența energetică 2012/27/UE

1.Introducere

În decembrie 2019, Comisia a adoptat o comunicare privind Pactul verde european 1 , care stabilește o cale către neutralitatea climatică până în 2050 și solicită intensificarea eforturilor de decarbonizare până în 2030. Având în vedere că 75 % din gazele cu efect de seră emise în UE provin din furnizarea și utilizarea energiei, este esențial să se continue progresele în ceea ce privește eficiența energetică pentru îndeplinirea angajamentelor noastre față de neutralitatea emisiilor de carbon și pentru îndeplinirea unor obiective climatice mai ambițioase în deceniul următor. Eficiența energetică reprezintă o prioritate în cadrul Pactului ecologic. De o importanță și mai mare pentru realizarea de progrese este punerea în aplicare a legislației și a angajamentelor existente în materie de eficiență energetică, alături de aplicarea pe scară largă a principiului „eficiența energetică pe primul loc”.

Deși accentul este plasat acum pe următorul deceniu și pe perspectiva extinsă până în 2050, este la fel de important nu se piardă din vedere necesitatea avansării către obiectivele pentru 2020. Aceste obiective reprezintă punctul de plecare pentru creșterea nivelului de ambiție. Orice Dacă în 2020 se înregistrează lacune și întârzieri, căile de realizare a obiectivelor pentru 2030 și 2050 ar putea fi afectate. În plus, impactul crizei COVID-19 va juca, de asemenea, un rol în acest sens. Se estimează că această criză va reduce cererea de energie în 2020, ceea ce ar putea permite atingerea obiectivelor pentru 2020, dar ulterior se așteaptă creșteri. Cu toate acestea, nu trebuie uitat faptul că această reducere nu se va fi datorat unor schimbări structurale.

Prezentul raport privind progresele înregistrate este prezentat de Comisie în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/2002 („Directiva privind eficiența energetică”). Prezentul raport este ultimul din seria de rapoarte în acest format în temeiul Directivei privind eficiența energetică, întrucât această abordare va trebui să fie aliniată la articolul 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice (Regulamentul privind guvernanța).

Raportul oferă cele mai recente informații referitoare la progresele înregistrate până în 2018 în vederea atingerii obiectivelor de 20 % în materie de eficiență energetică pentru 2020 2 . În raport nu se ia încă în considerare impactul potențial al crizei COVID-19 asupra realizării obiectivului pentru 2020. Statisticile europene oficiale 3 în domeniul energiei au fost utilizate ca sursă primară de date, aplicând metodologia de calcul al bilanțurilor energetice utilizate până în 2018 4 (pentru a menține coerența cu rapoartele anterioare și cu metodologia utilizată pentru stabilirea obiectivelor în materie de eficiență energetică). De asemenea, raportul se bazează pe Raportul pe 2018 privind progresele înregistrate în materie de eficiență energetică 5 , pe rapoartele anuale transmise de statele membre în 2019 6 și pe analizele complementare efectuate în cursul anului 2019 și la începutul anului 2020. Pentru a înțelege mai bine factorii care stau la baza tendințelor energetice recente, s-a utilizat o analiză de defalcare elaborată de Centrul Comun de Cercetare (JRC) 7 și instrumentul pus la dispoziție în cadrul proiectului Odyssee-Mure 8 .

2.Rezumatul constatărilor

Raportul analizează situația din UE-28 și se referă la date de până în 2018.

Principalele constatări sunt următoarele:

·Consumul de energie primară a scăzut cu 0,7 % în 2018 față de 2017. Consumul final de energie a crescut cu 0,1 % de la an la an. Cu toate acestea, ambii indicatori se situează peste traiectoria fixată pentru obiectivele pentru 2020.

·Fluctuațiile meteorologice continuă să afecteze nivelul consumului de energie 9 . Iarna caldă din 2018 a moderat cererea de energie pentru încălzirea incintelor, dar acest impact a fost contrabalansat de creșterea consumului de energie în sectorul transporturilor și în cel industrial. Valorile corectate în funcție de parametrii meteorologici indică, de fapt, o creștere mai mare a consumului final de energie în 2018 (a se vedea figura 1).

·Creșterea activității continuă să impulsioneze consumul de energie, iar noile politici și măsuri puse în aplicare de statele membre în 2018 nu au fost suficiente pentru a o contracara.

·Constatările din raportul anual privind eficiența energetică pentru 2019 indică faptul că unele state membre au realizat economii mult mai mici decât ceea ce ar fi fost necesar în 2018 pentru a-și îndeplini cerințele cumulate privind economiile de energie aferente perioadei 2014-2020.

Reducerea consumului de energie primară ar putea fi interpretată ca o evoluție pozitivă. Cu toate acestea, ritmul acestei reduceri, dacă ar fi menținut, ar fi insuficient pentru atingerea obiectivului stabilit pentru 2020 în condiții economice normale și este mai lent decât reducerea medie anuală a unei traiectorii lineare de la obiectivul pentru 2005 la obiectivul pentru 2020 (1 % pe an). Având în vedere timpul limitat pentru punerea în aplicare a noilor politici, este din ce în ce mai puțin probabil ca obiectivele pentru 2020 să poată fi atinse fără un impact puternic al factorilor externi, cum ar fi criza COVID-19. Cu toate acestea, este în continuare important să se intensifice rapid eforturile, deoarece un decalaj față de obiectivele pentru 2020 sau o revenire a cererii de energie după criza COVID-19 ar face și mai dificilă atingerea obiectivelor pentru 2030.

În iulie 2018, Comisia a înființat un grup operativ privind mobilizarea eforturilor pentru atingerea obiectivelor UE în materie de eficiență energetică pentru 2020 10 pentru a evalua mai bine tendința de creștere a consumului de energie și pentru a identifica o posibilă cale de urmat. În cadrul reuniunilor grupului operativ din 2019, statele membre au subliniat necesitatea de a pune pe deplin în aplicare legislația existentă, de a mobiliza mai bine fondurile structurale și de coeziune ale UE și de a lua măsuri suplimentare care să permită realizarea de economii rapide. În plus, a fost recunoscută necesitatea de a plasa un accent mai puternic pe asigurarea îndeplinirii, de clădirile care fac obiectul unor renovări majore, a standardelor minime de performanță energetică. Aceasta nu este însă de natură să asigure economiile de energie necesare pe termen scurt, ci mai degrabă să contribuie la obiectivul pentru 2030.

Figura 1: PIB-ul și consumul final de energie (CEF) corectat în funcție de parametrii meteorologici, 2000-2018 11 .

Sursa: Calcule proprii bazate pe date ESTAT și Odyssee, AMECO (PIB).

3.Progresele către atingerea obiectivului UE în materie de eficiență energetică pentru 2020

Consumul final de energie 12 din UE a scăzut cu 5,8 %, de la 1 194 Mtep în 2005, la 1 124 Mtep în 2018. Această valoare este cu 3,5 % peste obiectivul privind consumul final de energie pentru 2020 de 1 086 Mtep. Acesta a scăzut la o rată medie anuală de 0,42 % între 2005 și 2018, dar începând cu 2014 (când cererea de încălzire a fost mult mai scăzută ca urmare a unei ierni deosebit de calde) a crescut cu 5,3 % în 2018 față de 2014. În 2018, aceasta a crescut cu 0,1 % față de anul precedent.

În 2018, s-a înregistrat un consum mai mare de energie, în principal în sectorul transporturilor (o creștere anuală de +1,3 % în comparație cu anul 2017) și în sectorul industrial (+0,6 %). În schimb, consumul de energie a scăzut în sectorul rezidențial (-1,6 %) și în sectorul serviciilor (-1,4 %).

Sectorul transporturilor a reprezentat 34 % din consumul final de energie în 2018, urmat de sectorul industrial și de sectorul rezidențial (ambele cu 25 %), sectorul serviciilor (13 %) și alte sectoare, printre care agricultura, pescuitul și silvicultura (3 %).

Consumul de energie primară 13 din UE-28 a scăzut cu 9,8 %, de la 1 721 Mtep în 2005 la 1 552 Mtep în 2018. Această valoare este cu 4,65 % peste obiectivul de 1 483 Mtep pentru 2020. A scăzut în medie cu 0,8 % pe an între 2005 și 2018. După trei ani de creștere, în 2018 s-a înregistrat o scădere anuală de 0,7 %.

4.Obiective naționale

Până în 2018, 12 state membre au reușit să reducă sau să mențină nivelul consumului final de energie sub traiectoria lor liniară ipotetică pentru atingerea obiectivelor orientative până în 2020 14 . În ceea ce privește consumul de energie primară, 15 state membre se aflau sub traiectoriile lor liniare ipotetice în 2018 15 . Per ansamblu, în 2018, consumul final de energie din 11 state membre (o scădere față de 17 state în 2017) se afla sub nivelul prevăzut de obiectivul lor indicativ pentru 2020 privind consumul final de energie 16 . În mod similar, în 2018, 13 state membre (o scădere de la 14 state în 2017) au atins sau au reușit să își mențină nivelul consumului de energie primară sub obiectivul orientativ pentru 2020 17 .

În 2018, niciun stat membru nu și-a revizuit obiectivul în materie de eficiență energetică, ceea ce face ca suma țintelor naționale să nu fie egală în continuare cu țintele UE. În ceea ce privește consumul final de energie, obiectivele naționale orientative se ridică în total la 1 085 Mtep, și anume cu 1 Mtep sub obiectivul UE; în ceea ce privește consumul de energie primară, acestea totalizează 1 533 Mtep, și anume cu 50 Mtep peste obiectivul stabilit pentru UE 18 .

5.Evoluții în statele membre și în sectoare

Între 2005 și 2018, consumul final de energie (CEF 2020-2030) a crescut în nouă state membre: Austria, Cipru, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Malta, Polonia și Slovenia. Comparativ cu 2017, consumul final de energie a crescut în 18 state membre în 2018, cele mai mari creșteri înregistrându-se în Malta (+6,1 %), Irlanda (+4,7 %) și Letonia (+4,1 %). Cele mai mari scăderi s-au observat în Grecia (-4,8 %), Austria (-2,5 %) și Germania (-1,5 %).

Între 2005 și 2018, consumul de energie primară (CEP 2020-2030) a scăzut în toate statele membre, exceptând Estonia, Cipru, Letonia și Polonia. Printre țările cu cele mai mari scăderi ale consumului de energie primară se numără Grecia (-25,7 %), Lituania (-23,4 %) și Regatul Unit (-21,1 %). În comparație cu 2017, consumul de energie primară a scăzut în continuare în 14 state membre, cele mai mari scăderi fiind observate în Belgia (-4,6 %), urmată de Austria (-3,1 %) și Grecia (-3,0 %). În schimb, cele mai mari creșteri au fost înregistrate în Estonia (+ 9,4 %), Letonia (+ 5,1 %) și Luxemburg (+ 4,0 %).

Intensitatea energetică primară a scăzut în toate statele membre în 2018, în comparație cu 2005. Cu toate acestea, între 2015 și 2018 aceasta a crescut în Danemarca, Estonia și Luxemburg.

Figura 2: Evoluția relativă a consumului de energie primară, a intensității energiei primare 19 și a PIB-ului, 2014-2018

Sursa: Eurostat.

Grupul operativ pentru mobilizarea eforturilor în vederea atingerii obiectivelor UE în materie de eficiență energetică pentru 2020 a organizat o reuniune în iulie 2019. Discuția s-a axat pe evaluarea progreselor înregistrate pe baza estimărilor privind consumul de energie al Eurostat pentru 2018 și pe schimbul de bune practici pentru a realiza economii suplimentare. Având în vedere timpul limitat până la sfârșitul anului 2020, statele membre nu au introdus multe măsuri noi în 2018, accentul fiind pus mai mult pe planurile pentru 2030. De asemenea, statele membre au subliniat că, în această etapă, nu există niciun stimulent pentru a investi în măsuri tehnice și că este mai bine să se aștepte până în 2021, astfel încât măsurile să poată fi luate în calcul în temeiul articolului 7 din Directiva privind eficiența energetică.

În rapoartele anuale pe 2019 20 , statele membre au identificat creșterea economică și a activității ca fiind principalii factori care au determinat creșterea consumului de energie în 2017. Încă nu au fost analizați factorii care stau la baza scăderii de la an la an a consumului de energie primară și a unei creșteri minore a consumului final de energie în 2018. Astfel cum s-a arătat mai sus, cea mai recentă creștere a consumului final de energie ar putea fi determinată în principal de creșterile din sectorul transporturilor și al industriei. Consumul de energie în sectorul rezidențial și cel al serviciilor a scăzut de la an la an, ceea ce s-a datorat în parte temperaturilor mai mari din 2018. Scăderea consumului de energie primară poate fi mai degrabă un rezultat al modificărilor mixului energetic (de exemplu, trecerea la energia din surse regenerabile) și al importurilor (ambele afectând calculul, mai degrabă decât să aibă un impact real asupra nivelului actual de consum) sau îmbunătățirea eficienței transformării energiei.

Datele preliminare neoficiale privind consumul de energie electrică pentru anul 2019 21 oferă o indicație parțială cu privire la evoluțiile preconizate pentru anul trecut. În 2019, consumul de energie electrică în UE a scăzut cu 2 %, ceea ce a condus la o scădere a cererii față de nivelul din 2015, în timp ce PIB-ul a crescut cu 1,4 % în anul respectiv. Condițiile meteorologice par să joace un rol în acest sens. Valurile de căldură din vara anului 2019, cu temperaturi maxime de peste 40 °C în nordul Europei, au provocat o creștere a consumului de energie electrică din cauza sistemelor de climatizare. Cu toate acestea, lunile de iarnă caldă de la începutul și la sfârșitul anului 2019 au condus la o scădere a consumului de energie, ceea ce, în ansamblu, a compensat mai mult decât suficient cererea ridicată de energie a acelei veri. În plus, trecerea de la producția industrială ca sursă de creștere a PIB-ului a avut, de asemenea, un impact asupra consumului de energie electrică – producția industrială a scăzut în 2018 și 2019, în special în sectorul siderurgic 22 .

Analiza defalcată va permite o analiză mai pronunțat cantitativă a diferiților factori care determină evoluția consumului de energie.

Analiza JRC pentru perioada 2005-2017 23 indică faptul că îmbunătățirile în ceea ce privește intensitatea energetică au reprezentat factorul principal care a stat la baza reducerii consumului de energie în sectoarele de producție (industrie, servicii și agricultură). Acest impact a fost consolidat prin schimbări structurale. Cu toate acestea, creșterea productivității muncii (valoarea adăugată brută pe oră lucrată) și efectul asupra ocupării forței de muncă au contribuit la creșterea consumului de energie. În aceeași perioadă, scăderea consumului de energie a fost determinată, de asemenea, de îmbunătățirea eficienței energetice și de efectele de domino ale fenomenelor meteorologice. Jumătate dintre aceste efecte au fost compensate de efectul de avere și de creșterea populației, ceea ce a condus la o creștere a consumului. Atât în transportul de pasageri, cât și în cel de mărfuri, creșterea activității depășește progresele înregistrate în materie de intensitate energetică, determinând o creștere a consumului de energie între 2005 și 2017.

Analiza Odyssee-Mure pentru perioada 2005-2017 24 confirmă faptul că economiile de energie au jucat un rol major în reducerea consumului final de energie. Efectele structurale și efectele climatice au condus, de asemenea, la economii suplimentare de energie. Aceste efecte au fost în mare măsură compensate de creșterea activității și, într-o mai mică măsură, de modificările stilului de viață și de alte efecte. Scăderea consumului de energie primară s-a datorat în principal variațiilor consumului sectorului energiei electrice (modificări ale consumului de energie electrică, ale eficienței termice a mixului energetic), precum și impactului modificărilor consumului final de energie și, într-o mai mică măsură, variației consumului altor transformări energetice. 

5.1.Sectorul industrial

Consumul final de energie din sectorul industrial (calculat pe baza vechii metodologii a bilanțurilor energetice) în UE-28 a scăzut în termeni absoluți de la 332 Mtep în 2005 la 285 Mtep în 2018 (-14 %). Cu toate acestea, în unele țări, consumul de energie în sectorul industrial a crescut în această perioadă, și anume în Ungaria (+43 %), Letonia (+29 %), Polonia (+14 %), Malta (+11 %), Germania (+6 %), Lituania, Belgia, Austria și Slovacia (cu mai puțin de 5 % fiecare). În comparație cu 2017, consumul final de energie al UE a crescut cu 0,6 % în 2018, în timp ce șase state membre au înregistrat o scădere. Țările cu cele mai mari creșteri au fost Letonia (+14,0 %), Slovenia (+7,3 %) și Estonia (+6,6 %). În perioada de trei ani cuprinsă între 2015 și 2018, valoarea adăugată brută a producției industriale a crescut cu 8 % (4 % în 2018). Totuși, această creștere a activității s-a reflectat doar parțial în evoluția consumului de energie, care a crescut cu 2,3 % din 2015.

În ceea ce privește intensitatea energetică 25 , aproape toate statele membre au reușit să își îmbunătățească performanțele industriale în perioada 2005-2018, ceea ce a condus la o reducere generală a intensității energetice cu 22 % în UE-28. Intensitatea energetică a sectorului industrial a crescut doar în Ungaria (+20 %), Letonia (+20 %) și Grecia (+1 %). Cu toate acestea, România, Estonia, Irlanda și Bulgaria au înregistrat cele mai mari îmbunătățiri (50 % sau mai mult). Analizând evoluțiile anuale în comparație cu 2017, nouă state membre (Letonia +6,8 %, Finlanda +3,5 %, România +2,6 %, Belgia +1,6 %, Franța +1,3 %, Spania +1 %, Ungaria + 0,8 %, Croația +0,6 %, Bulgaria +0,1 %) au înregistrat o creștere a intensității energetice a industriei în 2018, în timp ce toate celelalte state membre și-au îmbunătățit în continuare performanța.

5.2.Sectorul rezidențial

Consumul final de energie din sectorul rezidențial (calculat utilizând vechea metodologie a bilanțurilor energetice) a scăzut brusc cu 10,4 %, de la 310 Mtep în 2005 la 278 Mtep în 2018 (dar numai cu 4,6 % la aplicarea corecției în funcție de variațiile meteorologice). Cu toate acestea, consumul de energie a crescut cu 0,1 % între 2015 și 2018 (cu o scădere anuală de -1,6 % în 2018). Această creștere într-o perioadă de trei ani a fost, într-o oarecare măsură, rezultatul temperaturilor mai reci din perioada de iarnă în 2016 și 2017 (compensată parțial de o iarnă mai caldă în 2018), întrucât consumul de energie pentru încălzirea incintelor reprezintă aproximativ două treimi din consumul de energie rezidențial. Consumul de energie termică corectat în funcție de variațiile meteorologice este în ușoară scădere din 2010. În 2018, numărul de grade-zile pentru încălzire a fost cu 3 % mai mic decât în 2017, însă consumul de energie din sectorul rezidențial a crescut cu 0,5 % de la an la an (pe baza estimărilor). Deși răcirea spațiilor rezidențiale reprezintă în continuare o proporție destul de limitată a consumului de energie, acesta a crescut rapid în unele țări.

În rapoartele lor anuale, statele membre au identificat mai mulți factori care le-au determinat consumul de energie în 2017:

·Creșterea populației sau a numărului de gospodării,

·Creșterea venitului disponibil al gospodăriilor,

·Creșterea economică,

·Deteriorarea condițiilor climatice de iarnă și

·Deteriorarea condițiilor climatice de vară 26 .

Primii trei factori, care ar putea fi asociați cu efectul de avere, au continuat probabil să intensifice consumul de energie în 2018. Cu toate acestea, impactul lor a fost mai mult decât compensat de factorul climatic, care a condus la o scădere anuală a consumului de energie (-1,6 %) în sectorul rezidențial în 2018.

Intensitatea sectorului rezidențial în ceea ce privește consumul de energie raportat la populație a scăzut în UE-28 cu 13,5 % între 2005 și 2018 (aceasta a scăzut, de asemenea, cu 1 % în 2018 comparativ cu 2017). Cu toate acestea, performanța nu a fost aceeași în toate statele membre. În cinci țări, performanța s-a deteriorat față de 2005: Lituania, Bulgaria (ambele +16,5 %), Estonia (+9 %), România (+6 %) și Malta (+1,7 %). În schimb, Grecia (-29,5 %), Luxemburg (-27,4 %), Belgia (-26 %), Regatul Unit (-22 %), Irlanda (-20,5 %) și Slovacia (-20 %) au reușit să își reducă cel mai mult intensitatea.

Tendința de creștere a consumului de energie poate fi corelată cu rata medie de renovare energetică, care rămâne încă foarte scăzută: doar aproximativ 1 %, variind între 0,4 % și 1,2 % în statele membre. Chiar și în statele membre cu rate relativ ridicate, cea mai mare parte a economiilor se datorează renovărilor ușoare sau renovărilor medii, în timp ce numărul renovărilor substanțiale este încă foarte scăzut. Aceasta prezintă riscul suplimentar de efect de blocaj, întrucât clădirile renovate nu vor fi supuse din nou renovărilor timp de mai mulți ani 27 .

5.3.Sectorul serviciilor

Sectorul serviciilor a înregistrat o ușoară creștere a consumului de energie (calculată utilizând vechea metodologia a bilanțurilor energetice) între 2005 și 2018 (+1,5 %). Această creștere este cauzată parțial de creșterea puternică a nivelurilor de activitate – valoarea adăugată brută (VAB) a sectorului serviciilor a crescut cu 23 % între 2005 și 2018. Relația dintre creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și a consumului de energie în sectorul serviciilor este mai evidentă, consumul de energie crescând în perioada de creștere relativ puternică a ratei de ocupare a forței de muncă până în 2008 și, din nou, începând cu 2014. Cu toate acestea, scăderea consumului de energie în 2018 cu 1,4 %, care a fost însoțită de o creștere a VAB și a ratei de ocupare a forței de muncă, a fost cauzată de iarna mai caldă din 2018.

Intensitatea energetică finală a serviciilor s-a îmbunătățit cu 17 % în perioada 2005-2018. Cele mai mari îmbunătățiri s-au observat în Irlanda, Ungaria, Slovacia, Irlanda, Austria și Slovenia. Comparativ cu 2017, în 2018, intensitatea energetică a UE s-a îmbunătățit în continuare. Consumul de energie a scăzut, în timp ce VAB aferentă sectorului a crescut cu 2,3 %.

5.4.Sectorul transporturilor

Consumul final de energie din sectorul transporturilor din UE (calculată utilizând vechea metodologia a bilanțurilor energetice) 28 a crescut cu 3,6 %, de la 368 Mtep în 2005 la 381 Mtep în 2018. În 2018, doar șapte state membre și-au redus consumul de energie în acest sector 29 comparativ cu nivelurile din 2005: Grecia (-14 %), Italia (-12 %), Spania (-7 %) și, într-o mai mică măsură, Regatul Unit, Luxemburg, Țările de Jos și Suedia. În schimb, acesta a crescut semnificativ în Polonia (+87 %), Lituania, Malta și România (cu peste 50 %). Tendința pozitivă a continuat în 2018 în 21 de state membre, creșterile cele mai mari de la an la an fiind înregistrate în Malta (+13 %), Ungaria, Lituania și Ungaria (toate cu peste 7 %) și Polonia (+6 %).

Având în vedere evoluțiile din anii care au urmat adoptării Directivei privind eficiența energetică (și anume, 2013-2018), consumul de energie din sectorul transporturilor a crescut cu 33 Mtep, ceea ce explică 87 % din decalajul (38 Mtep) față de obiectivul privind consumul final de energie al UE în 2020. Transportul aerian, care reprezintă o proporție tot mai mare din consumul total de energie al UE (peste 5 %), ar putea explica peste 27 % din acest decalaj. Cu alte cuvinte, în cazul în care consumul de energie al transportului rutier și aerian ar fi rămas aproape de nivelul din 2013, UE ar fi mult mai aproape de atingerea obiectivului său final privind consumul de energie.

Creșterea activității de transport și numărul limitat de vehicule alimentate cu carburanți alternativi de pe piață sunt în continuare principalii factori de creștere a consumului de energie. Un alt factor important în ultimii ani este eficiența consumului de combustibil al vehiculelor. În 2018, emisiile specifice provenite de la automobilele nou înmatriculate (care sunt legate de consumul de energie) au crescut al doilea an consecutiv, după o scădere constantă între 2010 și 2016. Procentul tot mai mare de noi înmatriculări pentru autoturismele pe bază de benzină, în special vehicule sportive utilitare (SUV), pare să fie factorul principal pentru creșterea emisiilor produse de autoturismele noi în 2018. În 2018, autovehiculele pe benzină au fost cele mai vândute vehicule din UE, reprezentând aproape 60 % din vânzări (de la 53 % în 2017), în timp ce SUV-urile au reprezentat unul din trei autovehicule noi vândute 30 . Autoturismele diesel mai eficiente din punct de vedere energetic au reprezentat 36 % din autoturismele noi 31 .

În domeniul aviației, cererea mondială de transport aerian a crescut de peste două ori din 2000. În 2018, UE a înregistrat a doua cea mai mare creștere (după regiunea Asia/Pacific) cu 6,7 % în venituri pe călători-kilometri comparativ cu 2017 32 . Trebuie remarcat faptul că, în sectorul aviației, creșterea consumului de energie ar fi mult mai ridicată fără îmbunătățirea eficienței energetice. Deși în ultimii ani politicile și eforturile depuse de industria de profil au adus îmbunătățiri concrete (de exemplu, consumul de combustibil per pasager a scăzut cu 24 % din 2005 până în 2017), aceste beneficii au fost depășite de creșterea susținută a traficului 33 .

6.Directiva privind eficiența energetică – Situația actuală

Comisia continuă să monitorizeze, în strânsă cooperare cu statele membre, modul în care este transpusă și pusă în aplicare Directiva privind eficiența energetică.

Pe parcursul anului 2018, Comisia a concluzionat dialogul structurat (solicitările de informații în cadrul dialogului „EU Pilot”) inițiat cu statele membre în anul precedent pentru a asigura o reflectare corectă în legislația și politica națională a tuturor obligațiilor și cerințelor prevăzute în Directiva privind eficiența energetică. În urma unei evaluări a răspunsurilor primite în cadrul dialogurilor EU Pilot, Comisia a lansat, în perioada iulie 2018 - ianuarie 2019, acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea UE împotriva tuturor statelor membre pentru nerespectarea de către acestea a obligațiilor stabilite de Directiva privind eficiența energetică. Aceste proceduri au înregistrat progrese la diferite viteze, însă clarificările și angajamentele statelor membre au soluționat cea mai mare parte a preocupărilor exprimate de Comisie.

Toate statele membre și-au prezentat rapoartele anuale pentru 2019, în conformitate cu articolul 24 din Directiva privind eficiența energetică. Cu toate acestea, din nou, numeroase rapoarte au fost depuse cu întârziere, au fost de slabă calitate sau nu conțineau unele informații importante. JRC a analizat respectivele rapoarte anuale într-un document separat 34 .

6.1.Progresele înregistrate în conformitate cu articolul 7 (obligația privind economiile de energie)

În temeiul articolului 7, statele membre au raportat economiile realizate în perioada 2014-2017 în vederea îndeplinirii obligației naționale privind economiile de energie pentru perioada 2014-2020.

Analiza arată că mai multe state membre riscă să nu-și îndeplinească obligația privind economiile de energie până în decembrie 2020. Având în vedere economiile de energie realizate în perioada 2014-2017 și economiile de energie preconizate până în 2020 provenite din măsurile de politică puse în aplicare, pare puțin probabil (o probabilitate <75 %) ca Bulgaria, Croația, Lituania, Luxemburg, Portugalia, România și Spania să își îndeplinească obligația națională. Pentru Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, Italia și Suedia, acest lucru pare puțin probabil (o probabilitate >75 % și <95 %). Dimpotrivă, este foarte probabil (>105 %) ca Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Letonia, Malta, Țările de Jos, Polonia, Slovacia și Regatul Unit să realizeze economii de energie mai mari decât cele prevăzute până la 31 decembrie 2020. Pentru Belgia, Franța, Germania și Slovenia, pare probabil (o probabilitate >95 % și <105 %) ca acestea să își îndeplinească obiectivul național privind economiile de energie pentru 2020.

Comparând economiile de energie raportate între 2014 și 2017 cu economiile cumulate de energie pentru perioada 2014-2017, estimate de fiecare stat membru în rezultatele medii anuale, se pare că, în 2017, Bulgaria, Croația, Cehia, Grecia, Lituania, Luxemburg, Portugalia, România și Spania au realizat sub 80 % din economiile prevăzute.

În rapoartele lor anuale din 2019, nouă țări 35 au raportat introducerea unor noi măsuri de politică. În plus, unele țări și-au actualizat estimările privind economiile de energie preconizate și/sau efective pentru 2014 și 2015.

În 2019, un total de 58 de măsuri noi au fost raportate în temeiul articolului 7. Dintre acestea, douăsprezece (sau 20,7 %) au fost puse în aplicare de Ungaria, unsprezece (19,0 %) de Letonia, zece (17,2 %) de Lituania, urmate de Cipru, Regatul Unit și Spania 36 (10,3 % fiecare) 37 .

Cea mai mare parte a economiilor de energie (36 %) 38 au fost realizate prin scheme de obligații în ceea ce privește eficiența energetică, 16 % datorită taxelor pe produse energetice sau pe emisiile de CO2 și 20 % datorită schemelor de finanțare sau măsurilor fiscale. Doar o proporție redusă a economiilor de energie (0,02 %) a fost realizată datorită sistemelor de etichetare și fondurilor naționale (a se vedea figura 3).

Figura 3. Distribuția economiilor de energie cumulate în perioada 2014-2017 eligibile în temeiul articolului 7 pentru fiecare tip de măsură în materie de politică

Sursa: Calcule proprii bazate pe rapoartele anuale naționale pentru 2019.

Aproape două treimi din economiile realizate (63 %) s-au datorat măsurilor transversale care vizează diferite sectoare, inclusiv sectorul clădirilor. Restul economiilor de energie au fost realizate datorită măsurilor destinate gospodăriilor (16 %), industrie și servicii (17 %), urmate de transporturi (4 %).

Figura 4. Distribuția economiilor de energie cumulate în perioada 2014-2017 eligibile în temeiul articolului 7 pentru fiecare tip de sector

Sursa: Calcule proprii bazate pe rapoartele anuale naționale pentru 2019.

6.2.Progresele prevăzute la articolul 5 (rolul exemplar al clădirilor utilizate de organismele publice)

În 2018, s-a observat un nivel mai ridicat de respectare a obligațiilor de raportare în comparație cu anul precedent, dar în continuare șase state membre nu au furnizat actualizarea solicitată privind articolul 5. Dintre acestea, Belgia, Malta, Țările de Jos și România nu au notificat Comisia cu privire la realizările lor din ultimii doi ani.

Dintre statele membre care au ales abordarea implicită 39 , patru și-au atins obiectivele anuale în ceea ce privește suprafața renovată în 2018. Acestea sunt Bulgaria, Estonia, Italia și Luxemburg. Dintre statele membre care au pus în aplicare abordarea alternativă, cinci state membre și-au atins obiectivele anuale privind economiile de energie. Acestea sunt Austria, Irlanda, Polonia, Slovacia și Regatul Unit. În ceea ce privește celelalte țări, fie au lipsit informațiile, fie datele raportate au fost insuficiente față de ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul anual.

Pe lângă progresele anuale, este important, de asemenea, să fie analizate realizările înregistrate între 2014 și 2018, ținând seama de faptul că economiile suplimentare realizate într-un an pot fi utilizate pentru îndeplinirea cerinței pe o perioadă de trei ani. Conform datelor disponibile, 16 state membre și-au îndeplinit sau și-au depășit obiectivele cumulate prevăzute la articolul 5 pentru perioada 2014-2018. Aceasta reprezintă o îmbunătățire semnificativă față de evaluarea din anul precedent, dar sunt necesare eforturi suplimentare în țările care au rămas în urmă (Cehia, Ungaria) sau pentru care lipsesc informații de câțiva ani (Bulgaria, Croația, Danemarca, Estonia, Grecia, Portugalia, România, Slovenia, Malta și Suedia).

6.3.Produse

În ceea ce privește eficiența energetică a produselor, în martie și octombrie 2019 Comisia a adoptat 14 regulamente privind proiectarea ecologică și etichetarea energetică, după mai mulți ani de pregătire cu părțile interesate. Respectivele regulamente modifică cerințele pentru șapte grupe de produse [(i) frigidere, (ii) mașini de spălat rufe, (iii) mașini de spălat vase, (iv) produse de iluminat, (v) afișaje electronice, (vi) motoare electrice și (vii) surse externe de alimentare] și se referă la o nouă categorie de produse (aparate frigorifice cu funcție de vânzare directă). O modificare majoră a noilor norme de proiectare ecologică o reprezintă necesitatea de a îmbunătăți în continuare potențialul de reparare și de reciclare a aparatelor. Pentru aceste reglementări privind etichetarea energetică, este vorba despre noile etichete energetice cu cod QR care vor permite consumatorilor să beneficieze de mai multe informații (necomerciale) începând cu 1 martie 2021. Pentru a accelera procesul către durabilitate și eficiență energetică, codul QR ar putea furniza, printre altele, informații despre „pașaportul produsului”, inclusiv informații despre materiale etc., precum și disponibilitatea „plug and play” (conectare și folosire) pentru locuința inteligentă (de exemplu, asistență pentru specificațiile europene precum SARF). Cele 14 regulamente privind etichetarea energetică, pe lângă alte două regulamente privind proiectarea ecologică, constituie pachetul privind proiectarea ecologică și etichetarea energetică, care se preconizează că va genera economii anuale final de energie de 167 TWh în 2030 40 .

7.Concluzie

Tendința ascendentă a consumului de energie observată începând cu 2014 a fost întreruptă în 2018, parțial din cauza temperaturilor de iarnă mai calde. Cu toate acestea, evoluțiile pozitive din 2018 nu au fost suficiente pentru a readuce UE pe drumul cel bun în vederea atingerii obiectivelor în materie de eficiență energetică pentru 2020, înainte de apariția crizei COVID-19. Aceasta arată că, dacă nu este însoțită de politici noi și suplimentare în materie de eficiență energetică, creșterea activității economice poate conduce la o creștere a cererii de energie. Aceasta va rămâne o problemă, atunci când cererea de energie se va redresa după criza COVID-19, vizavi de realizarea obiectivelor de eficiență energetică pentru 2030.

Cu toate acestea, situația variază de la un sector la altul. De la adoptarea Directivei privind eficiența energetică în 2012, transporturile s-au confruntat cu o creștere continuă a consumului de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră, în pofida îmbunătățirilor în materie de eficiență. Comunicarea Comisiei privind Pactul verde european subliniază acest aspect și indică intenția Comisiei de a prezenta o nouă strategie pentru transporturi inteligente și durabile în cursul anului 2020. Vor exista și alte măsuri specifice, cum ar fi revizuirea Directivei privind impozitarea energiei, care va analiza îndeaproape rolul impozitării în sectorul transporturilor, precum și derogările actuale pentru activitățile de transport aerian și maritim. În plus, utilizarea vehiculelor electrice trebuie să fie promovată în continuare, iar politica de transfer al pasagerilor și al mărfurilor către transportul feroviar trebuie continuată și consolidată, ținându-se seama de nivelul superior de eficiență energetică a transportului feroviar.

Dacă nu s-ar fi declanșat criza COVID-19, ar fi fost puțin probabil ca noile politici să poată schimba suficient de mult situația pentru a atinge obiectivul privind eficiența energetică pentru 2020. Cu toate acestea, pot apărea în continuare efecte întârziate ale politicilor actuale, în timp ce factorii climatici și alți factori externi ar putea juca, de asemenea, un rol important în extinderea sau limitarea decalajului. Întrucât toate acestea sunt, totuși, evenimente temporare sau specifice, modificările ulterioare ale consumului de energie nu pot fi considerate structurale sau de lungă durată.

Actualul decalaj în materie de realizare a obiectivelor nu lasă loc pentru autosuficiență. Este foarte probabil ca toate contribuțiile naționale în materie de eficiență energetică pentru 2030 – descrise în planurile naționale privind energia și clima care au fost transmise Comisiei până la sfârșitul anului 2019, în conformitate cu Regulamentul privind guvernanța – să fie insuficiente, cumulativ, pentru ambiția de a atinge obiectivele UE 2030 în materie de eficiență energetică. Acest decalaj în materie de realizare a eforturilor în materie de eficiență energetică pentru 2020 și decalajul de ambiție pentru 2030 necesită acțiuni solide la nivel național și la nivelul UE. Comisia pregătește în prezent un plan evaluat din punct de vedere al impactului pentru a crește obiectivul UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 la cel puțin 50 % și spre 55 %, comparativ cu nivelurile din 1990, într-un mod responsabil. Aceasta include eventuala necesitate ca eficiența energetică să contribuie în mod substanțial la realizarea acestui obiectiv mai ambițios de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în 2030. Trebuie reamintit faptul că în Comunicarea Comisiei „O planetă curată pentru toți” 41 se prevede un rol semnificativ al eficienței energetice în toate scenariile în vederea atingerii obiectivelor privind schimbările climatice.

Strategia anuală a Comisiei privind creșterea durabilă 2020 42 indică importanța eficienței energetice pentru a evita un compromis între politica privind clima și creșterea prețurilor la energie. Într-adevăr, atingerea obiectivelor existente pentru 2030 privind clima și energia va necesita investiții suplimentare în valoare de 260 de miliarde EUR în sistemul energetic anual în perioada 2021-2030. Cel mai mare efort investițional va trebui depus pentru a îmbunătăți eficiența energetică în sectorul rezidențial și în cel terțiar.

De asemenea, Comisia va continua să se concentreze asupra punerii în aplicare a legislației UE. Articolul 7 din Directiva modificată privind eficiența energetică îmbunătățește dispozițiile privind monitorizarea și verificarea economiilor de energie. În plus, pentru a obține un obiectiv mai mare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, următoarea revizuire a Directivei privind eficiența energetică a fost prezentată și urmează să aibă loc până în iunie 2021. Directiva privind eficiența energetică va fi evaluată integral. În cazul în care s-ar decide astfel, revizuirea ulterioară ar trebui să se concentreze asupra unor noi domenii în care eficiența energetică ar putea fi consolidată și/sau intensificată. În plus, principiul „eficiența energetică pe primul loc” va fi aplicat în mod mai vizibil în toate domeniile de politică, ținând seama de beneficiile suplimentare ale economiilor de energie și sprijinind tranziția justă.

În ceea ce privește clădirile, viitoarea inițiativă „Valul de renovări ale clădirilor” vizează stimularea renovărilor și contribuția la redresarea în urma impactului economic al COVID-19 în conformitate cu principiul tranziției juste. În plus, revizuirea cerințelor minime de performanță energetică optime din punct de vedere al costurilor pentru clădirile noi și existente care fac obiectul unor renovări majore 43  și punerea în aplicare a standardelor privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero 44 ar trebui să îmbunătățească performanța energetică a parcului imobiliar pe termen scurt. Punerea în aplicare și conformitatea la nivel local trebuie îmbunătățite și, din acest motiv, Comisia și-a intensificat cooperarea consacrată cu Convenția primarilor și cu alte canale locale. În plus, lucrările privind standardele de performanță energetică și etichetarea produselor vor continua, iar noul plan de lucru privind proiectarea ecologică pentru 2020-2024 este în curs de pregătire și ar putea fi luate în considerare noile domenii cu creștere rapidă, cum ar fi centrele de date și rețelele de telecomunicații.

Pe lângă eforturile legislative, Comisia va lucra la mobilizarea instrumentelor de finanțare pe care le are la dispoziție pentru a implementa soluții digitale și pentru a aplica digitalizarea inteligentă (inteligența artificială, automatizarea, volumele mari de date (Big Data), internetul obiectelor etc.) pentru a accelera procesul de îmbunătățire, acolo unde se demonstrează beneficiile și pentru a determina nivelul următor de eficiență energetică. În plus, Comisia va include în viitoarele revizuiri rapoartele privind performanța energetică a sectorului TIC (inclusiv a centrelor de date) ca un consumator final de energie considerabil și în creștere rapidă.

Pentru a se asigura că nu există niciun decalaj cumulat în materie de realizare a obiectivelor pentru 2030, grupul operativ dedicat mobilizării eforturilor pentru atingerea obiectivelor UE în materie de eficiență energetică va continua să sprijine statele membre în îndeplinirea acestui obiectiv.

Comisia invită Parlamentul European și Consiliul să își exprime opiniile cu privire la prezentul raport intermediar.

Tabelul 1: Prezentare generală a indicatorilor 45

Simbolul „+” se utilizează în cazul în care statele membre și-au redus consumul de energie primară și consumul final de energie în perioada 2005-2018 într-un ritm mai rapid decât ritmul de scădere care ar fi necesar în perioada 2005-2020 pentru a atinge obiectivele pentru 2020 privind consumul de energie primară și consumul final de energie. În celelalte cazuri, se utilizează simbolul „-”. CFE reprezintă consumul final de energie, CEP reprezintă consumul de energie primară.

Sursa: Eurostat (vechea metodologie a bilanțurilor energetice), JRC, Odyssee.

Tabelul 2: Prezentare generală a indicatorilor 46

Sursa: Eurostat 47 , DG MOVE, JRC, Odyssee 

Tabelul 3: Prezentare generală a economiilor de energie raportate pentru anul 2017 în conformitate cu articolul 7 (ktep)

Sursa: Informații raportate de statele membre și completate de calculele și estimările Comisiei, după caz.

(1)

COM(2019) 640 final.

(2)

Obiectivul pentru 2020 constă în reducerea consumului final de energie al UE-28 la cel mult 1 086 Mtep și a consumului său de energie primară la cel mult 1 483 Mtep.

(3)

Publicat de Eurostat până în ianuarie 2020.

(4)

Seturile de date detaliate utilizate pentru raport sunt disponibile la adresa https://ec.europa.eu/eurostat/documents/38154/4956218/Energy-Balances-April-2020-edition.zip/69da6e9f-bf8f-cd8e-f4ad-50b52f8ce616

(5)

COM(2019) 224 final.

(6)

https://ec.europa.eu/energy/content/annual-reports-2019_en

(7)

Economidou, M. și Romàn Collado, R. (2020) Assessing energy efficient trends in the EU productive sectors: monetary- and physical-based index decomposition analysis (Evaluarea tendințelor în materie de eficiență energetică în sectoarele de producție ale UE: analiză de descompunere a indicatorilor pe bază monetară și fizică)

(8)

  http://www.indicators.odyssee-mure.eu/decomposition.html

(9)

 Temperaturile de iarnă afectează necesarul de încălzire (temperaturile mai ridicate reduc cererea de încălzire), determinând aproximativ 65 % din consumul energetic rezidențial și 45 % din consumul energetic al sectorului serviciilor. Pe baza estimărilor DG ENER și a datelor Eurostat.

(10)

 Comisia Europeană (2019), Raport privind activitatea Grupului operativ privind mobilizarea eforturilor pentru atingerea obiectivelor UE în materie de eficiență energetică pentru 2020

(11)

Factorul de corecție în funcție de parametrii meteorologici a fost calculat ca raportul dintre numărul de grade-zile de încălzire („Heating Degree Days” - HDD) înregistrate într-un an dat și media HDD înregistrată în perioada 1980-2004. Acest factor de corecție a fost aplicat consumului de energie pentru încălzirea spațiilor din sectorul rezidențial și din cel al serviciilor. Calculul HDD respectă metodologia JRC, astfel cum a fost publicată de Eurostat ( https://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/en/nrg_chdd_esms.htm )

(12)

Indicatorii din bilanțurile energetice furnizate de Eurostat în conformitate cu metodologia până în 2018 (CEF 2020-2030 și CEP 2020-2030) sunt utilizați pentru a monitoriza progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020 în materie de eficiență energetică.

(13)

Idem 11

(14)

Cehia, Grecia, Spania, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Țările de Jos, Portugalia, România, Slovenia, Finlanda.

(15)

Cehia, Estonia, Grecia, Croația, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Finlanda, Regatul Unit.

(16)

Grecia, Spania, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Țările de Jos, Portugalia, România, Slovenia, Finlanda.

(17)

Cehia, Estonia, Grecia, Croația, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, România, Slovacia, Slovenia, Finlanda, Regatul Unit.

(18)

Diferența poate fi și mai mare având în vedere că nivelurile consumului de energie primară și ale consumului final de energie pentru unele obiective naționale nu urmează metodologia potrivită.

(19)

Consumul de energie primară în raport cu PIB-ul.

(20)

  https://ec.europa.eu/energy/content/annual-reports-2019_en

(21)

Agora Energiewende (2020), The European Power Sector in 2019 (Sectorul energetic european în 2019), https://www.agora-energiewende.de/fileadmin2/Projekte/2019/Jahresauswertung_EU_2019/172_A-EW_EU-Annual-Report-2019_Web.pdf

(22)

Ibidem

(23)

Economidou, M. și Romàn Collado, R. (2020), op. cit.

(24)

  http://www.indicators.odyssee-mure.eu/decomposition.html

(25)

Consumul de energie în raport cu valoarea adăugată brută.

(26)

. Tsemekidi-Tzeiranaki, S., Economidou, M., Cuniberti, B. și Bertoldi, P. (2020), Analysis of the annual reports 2019 under the Energy Efficiency Directive (Analiza rapoartelor anuale pe 2019 în temeiul Directivei privind eficiența energetică), Luxemburg, JRC120194.

(27)

  https://ec.europa.eu/energy/en/studies/comprehensive-study-building-energy-renovation-activities-and-uptake-nearly-zero-energy

(28)

 Aceasta include, de asemenea, transportul prin conducte, spre deosebire de abordarea adoptată în COM(2015) 574 final, întrucât obiectivele de eficiență energetică pentru 2020 nu exclud transportul prin conducte.

(29)

Compararea statelor membre ar trebui abordată cu precauție, întrucât consumul final de energie se bazează pe combustibilii vânduți, nu pe combustibilii utilizați pe teritoriul unei țări.

(30)

SUV-urile pe benzină au, în medie, un nivel al emisiilor de CO2 cu 10 % mai mare decât media emisiilor altor autoturisme noi pe benzină (a se vedea https://www.eea.europa.eu/highlights/average-co2-emissions-from-new ).

(31)

  https://www.eea.europa.eu/publications/transport-increasing-oil-consumption-and

(32)

  https://www.icao.int/Newsroom/Pages/Solid-passenger-traffic-growth-and-moderate-air-cargo-demand-in-2018.aspx

(33)

AEM, AESA și Eurocontrol (2019), European Aviation Environmental Report (Raportul european privind protecția mediului în aviație), https://www.easa.europa.eu/eaer/downloads

(34)

Tsemekidi-Tzeiranaki, et al. (2020), op. cit.

(35)

Spania, Cehia, Grecia, Letonia, Ungaria, Italia, Lituania, Regatul Unit, Cipru

(36)

Unele dintre noile măsuri enumerate de România au fost incluse în versiunea anterioară a rapoartelor anuale (și anume, Raportul anual pentru 2017), dar nu și în Raportul anual pentru 2018.

(37)

Tsemekidi-Tzeiranaki, et al. (2020), op. cit.

(38)

Economiile cumulate de energie realizate în 2017 prin măsuri naționale care se adaugă la măsurile de la nivelul UE

(39)

Abordarea implicită se referă la măsurile luate pentru a renova 3 % din suprafața totală a clădirilor încălzite și/sau răcite cu o suprafață mai mare de 250 m2 deținute și ocupate de administrația centrală, care nu îndeplinesc cerințele energetice minime, în timp ce abordarea alternativă se referă la alte măsuri rentabile luate pentru a realiza economii de energie echivalente.

(40)

Neconformitatea și comportamentul consumatorilor pot reduce economiile reale realizate prin aceste măsuri.

(41)

COM(2018) 773.

(42)

  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52019DC0650&from=EN  

(43)

Statele membre și-au reexaminat calculele nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor pentru a stabili cerințe minime în martie 2018.

(44)

Începând din 2021, toate clădirile noi trebuie să îndeplinească cerințele privind clădirile cu performanțe energetice cu consum de energie aproape egal cu zero, astfel cum sunt definite în statele membre (pentru clădirile publice noi, această obligație se aplică din 2019).

(45)

Intensitatea energetică a industriei este calculată ca raportul dintre consumul final de energie și valoarea adăugată brută în volume concatenate (2010). Din cauza limitărilor datelor, numitorul valorii adăugate brute la prețurile actuale a fost utilizat pentru Malta.

(46)

Au fost utilizate bilanțurile energetice ale Eurostat pe baza metodologiei până în 2018, exceptând „producerea de energie termică din instalațiile de cogenerare” și „rezultatele obținute prin transformarea de energie (termocentrale convenționale + centrale nucleare)/aportul de combustibil din producția termoelectrică”.

(47)

Au fost utilizate bilanțurile energetice ale Eurostat pe baza metodologiei până în 2018, exceptând „producerea de energie termică din instalațiile de cogenerare” și „rezultatele obținute prin transformarea de energie (termocentrale convenționale + centrale nucleare)/aportul de combustibil din producția termoelectrică”.